Rămâi conectat

Actualitate

Moș Ion Roată și Unirea – cum s-a făcut Mica Unire de la 1859 sau povestea ţăranului „cu un car de minte” | cugirinfo.ro

cugirinfo.ro

Publicat

în

24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române • Mos Ion Roată si Unirea rezumat | cugirinfo.ro

La 1857, pe când în Iași ferbea Unirea, boierii moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu și alții, au găsit cu cale să cheme la Adunare și câțiva țărani fruntași, câte unul din fiecare județ, spre a lua și ei parte la facerea acestui măreț și nobil act național. Cum au ajuns țăranii în Iași, boierii au pus mână de la mână, de i-au ferchezuit frumos și i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe și cușme nouă, de se mirau țăranii ce berechet i-a găsit. Apoi, se zice că i-ar fi dat pe sama unuia dintre boieri să le ție cuvânt, ca să-i facă a înțelege scopul chemării lor la Iași.

Citeşte şi: 24 ianuarie 1859: Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza

Mica Unire - Unirea Principatelor de la 1859– Oameni buni, știți pentru ce sunteți chemați aici, între noi? zise boierul cu blândeță.

– Vom ști, cucoane, dacă ni-ți spune, răspunse cu sfială un țăran mai bătrân, scărpinându-se în cap.

– Apoi, iaca ce, oameni buni: de sute de ani, două țări surori, creștine și megieșe, Moldova noastră și Valahia sau Țara Muntenească, de care poate-ți fi auzit vorbindu-se, se sfâșie și se mănâncă între dânsele, spre cumplita urgie și peire a neamului românesc. Țări surori și creștine, am zis, oameni buni; căci, precum ne închinăm noi, moldovenii, așa se închină și frații noștri din Valahia. Statura, vorba, hrana, îmbrăcămintea și toate obiceiurile câte le avem noi le au întocmai și frații noștri munteni. Țări megieșe, am zis, oameni buni; căci numai pârăuașul Milcov, ce trece pe la Focșani, le desparte. “Să-l secăm dar dintr-o sorbire” și să facem sfânta Unire, adică înfrățirea dorită de strămoșii noștri, pe care ei n-au putut s-o facă în împrejurările grele de pe atunci. Iaca, oameni buni, ce treabă creștinească și frumoasă avem de făcut. Numai Dumnezeu să ne-ajute! Înțeles-ați, vă rog, oameni buni, pentru ce v-am chemat? Și dacă aveți ceva de zis, nu vă sfiiți; spuneți verde, moldovenește, ca la niște frați ce vă suntem; că de-aceea ne-am adunat aici, ca să ne luminăm unii pe alții și Dumnezeu să ne lumineze pe toți cum a ști el mai bine!

– Înțelegem, cucoane, așa a fi, răspunseră câțiva țărani mai rușinoși; că, dă, nu-ți ști dumnevoastră ce-i pe lume, noi, țărănimea de la coarnele plugului, avem să știm ce-i bine și ce-i rău?

– Ba eu, drept să vă spun, cucoane, n-am înțeles! cică zise cu îndrăzneală unul dintre țărani, anume Ion Roată. Ș-apoi, chiar dacă ne-am pricepe și noi la câte ceva, cine se mai uită în gura noastră? Vorba ceea, cucoane: “Țăranul, când merge, tropăiește, și când vorbește, hodorogește”, să ierte cinstită față dumnevoastră. Eu socot că treaba asta se putea face și fără de noi; că, dă, noi știm a învârti sapa, coasa și secera, dar dumnevoastră învârtiți condeiul și, când vreți, știți a face din alb negru și din negru alb… Dumnezeu v-a dăruit cu minte ca să ne povățuiți și pe noi, prostimea…

– Ba nu, oameni buni; s-a trecut vremea aceea, pe când numai boierii făceau totul în țara aceasta ș-o storceau după plac. Astăzi toți, de la vlădică până la opincă, trebuie să luăm parte la nevoile și la fericirea țării. Muncă și câștig, datorii și drepturi pentru toți deopotrivă.

Le spuse boierul apoi despre originea românilor, cum și de cine au fost ei aduși pe aceste locuri; despre suferințele lor și cum au ajuns a fi dezbinați și împrăștiați prin alte țări. Le dă el pilde câte și mai multe: cu smocul de nuiele, cu taurii învrăjbiți și, în sfârșit, se silește bietul creștin din răsputeri a-i face să înțeleagă care sunt roadele binefăcătoare ale Unirii, aducându-le aminte că tot “pentru unirea tuturor” se roagă și sfânta biserică, în toate zilele, mai bine de 1.850 de ani.

– Ei, oameni buni, cred că acuma ați priceput!

– Priceput, cucoane, cât se poate de bine, răspunseră mai toți. Dumnezeu să vă ajute la cele bune!

– Ba eu tot nu, cucoane, răspunse moșul Ion Roată.

– Dumnezeu să mă ierte, moș Ioane, dar dumneta, cum văd, ești cam greu de cap; ia haidem în grădină, să vă fac a înțelege și mai bine. Moș Ioane, vezi colo, în ogradă la mine, bolovanul cel mare?

– Îl vedem, cucoane.

– Ia fă bine și adă-l ici, lângă mine, zise boierul, care ședea acum pe un jilț în mijlocul țăranilor.

– S-avem iertare, cucoane, n-om putea, că doar acolo-i greutate, nu șagă.

– Ia cearcă și vezi.

Moș Roată se duce și vrea să ridice bolovanul, dar nu poate.

– Ia du-te și dumneta moș Vasile, și dumneta, bade Ilie, și dumneta, bade Pandelachi.

În sfârșit, se duc ei vro trei-patru țărani, urnesc bolovanul din loc, îl ridică pe umere și-l aduc lângă boier.

– Ei, oameni buni, vedeți? S-a dus moș Ion și n-a putut face treaba singur; dar când v-ați mai dus câțiva într-ajutor, treaba s-a făcut cu ușurință, greutatea n-a mai fost aceeași. Povestea cântecului:

Unde-i unul nu-i putere,

La nevoi și la durere;

Unde-s mulți, puterea crește,

Și dușmanul nu sporește.

Așa și cu Unirea, oameni buni! Credeți dumnevoastră că, de-a ajuta Dumnezeu a se uni Moldova cu Valahia avem să fim numai atâția? Frații noștri din Transilvania, Bucovina, Basarabia și cei de peste Dunărea, din Macedonia și de prin alte părți ale lumii, numai să ne vadă că trăim bine, și ei se vor bucura și ne vor iubi, de n-or mai îndrăzni dușmanii, în vecii vecilor, a se lega de români. D-apoi frații noștri de sânge: franțujii, italienii, spaniolii și portughezii, ce așteapt? La orice întâmplare, Doamne ferește, stau gata să-și verse sângele pentru noi… Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c-ați înțeles și răsînțeles.

– Ba eu unul, să iertați dumnevoastră, cucoane, încă tot n-am înțeles, răspunde moș Roată.

– Cum se face asta, moș Ioane? Mai bine ce v-am tălmăcit, și un copil putea să înțeleagă.

– Mai așa, cucoane, răspunseră ceilalți.

– Moș Ioane, zise acum boierul, cam tulburat de multă oboseală, ia spune dumneta, în legea dumitale, cum ai înțeles, cum n-ai înțeles, de când se face atâta vorbă; să auzim și noi!

– Dă, cucoane, să nu vă fie cu supărare, dar de la vorbă și până la faptă este mare deosebire… Dumnevoastră, ca fiecare boier, numai ne-ați poruncit să aducem bolovanul, d-ar n-ați pus umărul împreună cu noi la adus, cum ne spuneați dinioarea, că de-acum toți au să ieie parte la sarcini: de la vlădică până la opincă. Bine-ar fi dac-ar fi așa, cucoane, că la războiu înapoi și la pomană năvală, parcă nu prea vine la socoteală… Iar de la bolovanul dumnevoastră am înțeles așa: că până acum noi, țăranii, am dus fiecare câte-o peatră mai mare sau mai mică pe umere; însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre… Să dea Domnul, cucoane, să fie altfel, că mie unuia, nu mi-a păra rău.

La aceste vorbe, țăranii ceilalți au început a strânge din umere, a se uita lung unul la altul și a zice:

– Ia, poate că și Roată al nostru să aibă dreptate!

Iar boierul, luându-i înainte cu glume, a înghițit gălușca și a tăcut molcum.

De Ion Creangă

În fiecare an, elevii primesc ca și teme, scrierea unor referate cu ”Moș Ion Roată și Unirea”, pentru a se familiariza cu povestirea. Redactarea unui referat ”Moș Ion Roată și Unirea” ajută elevul să învețe povestea cu tâlc, scrisă de Ion Creangă.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Actualitate

Bărbat de 38 de ani din Cugir cercetat de polițiști, după ce a fost depistat în timp ce conducea cu permisul suspendat, pe o stradă din Alba Iulia

cugirinfo.ro

Publicat

în

Duminică, 19 mai 2024, în jurul orei 02.00, polițiștii de ordine publică din cadrul Poliției Municipiului Alba Iulia au depistat un bărbat de 38 de ani, din Cugir, în timp ce conducea un autoturism, pe strada Regimentul V Vânători din Alba Iulia, având permisul de conducere suspendat.

Față de bărbat, cercetările sunt continuate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere cu permisul suspendat.

FOTO: ARHIVĂ


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Tânăr de 20 de ani din Cugir cercetat de polițiști, după ce a fost depistat conducând un moped fără permis, la Vințu de Jos

cugirinfo.ro

Publicat

în

Miercuri, 15 mai 2024, în jurul orei 17.00, polițiștii Secției 2 Poliție Rurală Vințu de Jos au depistat un tânăr de 20 de ani, din Cugir, în timp ce circula cu un moped, pe DJ 107C, pe raza localității Vințu de Jos, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Față de mopedist, cercetările sunt continuate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere fără permis.

FOTO: ARHIVĂ


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Vineri, 17 mai 2024, Radu Matei Todoran își lanseaza volumul „Transilvania. Lacrimi și cruci”, la Centrul Cultural Cugir

cugirinfo.ro

Publicat

în

O întâlnire emoționantă va avea loc vineri, 17 mai 2024 (de la ora 17.00) în urbea copilăriei și al adolescenței scriitorului Radu Matei Todoran, Cugir, locul unde autorul a trăit și a învățat ce înseamnă prietenia, bucuria, speranța și munca. Scriitorul dorește o discuție cu publicul despre Transilvania, despre istoria ei zbuciumată, despre oamenii care au respirat aici și apoi au coborât în glia străbună spre a-și trimite în locul lor urmașii să construiască mai departe, să zidească până la capăt această adevărată Grădină a Maicii Domnului!

Potrivit autorului, „Transilvania. Lacrimi și cruci” este o operă literară ce explorează istoria și destinul Transilvaniei, un teritoriu marcat de conflicte etnice, religioase și politice de-a lungul secolelor. Autorul își propune să ofere o perspectivă complexă și profund umană asupra regiunii, îmbinând elemente de ficțiune cu evenimente istorice reale, într-o narativă captivantă și emoționantă.

Cartea se concentrează pe anumite perioade critice din istoria Transilvaniei, ilustrând lupta populațiilor locale pentru păstrarea identității, limbii și credinței în fața dominației străine și a politicii de asimilare.

Todoran aduce în prim-plan povești personale ale unor personaje profund ancorate în realitățile socio-politice ale epocii, prin care cititorul poate experimenta trăirile, speranțele și deziluziile oamenilor de rând.

„Transilvania. Lacrimi și cruci” este remarcabilă prin detaliile istorice meticulos documentate, prin descrierile vii ale peisajelor și tradițiilor locale, precum și prin analiza sensibilă a impactului evenimentelor istorice asupra vieții cotidiene a oamenilor.

Autorul folosește un stil narativ fluid și accesibil, capabil să mențină interesul cititorilor de la prima până la ultima pagină.

Prin această carte, Radu Matei Todoran nu doar că aduce un omagiu bogatei istorii a Transilvaniei, dar și invită la reflecție asupra temelor universale ale apartenenței, identității și rezistenței în fața adversității.

Este o lectură esențială pentru oricine este interesat de istoria și cultura românească, oferind o înțelegere aprofundată a unei regiuni cu un mozaic cultural unic.

Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir