Joi, 21 mai 2026, zi cu triplă semnificație în acest an – Înălțarea Domnului, Sfinții Împărați Constantin și Elena și Ziua Eroilor –, profesorii Gabriela Urs și Alin Teodorescu au desfășurat o activitate comemorativă.

Scopul acesteia a fost ca elevii să cunoască semnificația Zilei Eroilor, să descopere personalități și eroi naționali și locali, să înțeleagă sacrificiul deținuților politici și al soldaților și să dezvolte respectul pentru valorile naționale și umane. În cadrul activității, domnul profesor Alin Teodorescu a prezentat semnificația religioasă a sărbătorii. În continuare, elevii au evocat, prin scurte prezentări, eroi români precum Avram Iancu, Iuliu Maniu, Elisabeta Rizea și Valeriu Gafencu.

Un moment de înaltă încărcătură emoțională a fost prezentarea a doi eroi locali: Dumitru Dubleșiu (27 de ani), căzut în luptele din Primul Război Mondial în anul 1915, și Ion Cibian (20 de ani), căzut în luptele din al doilea război mondial în anul 1944, eroi de la care rudele au păstrat ultimele scrisori trimise de pe front.

Scrisoarea lui Dumitru Dubleșiu a fost trimisă soției sale și a compus-o în versuri surprinzând în cuvinte simple cruzimea războiului în care a fost aruncat, dorul de copii, soție, părinți și locurile natale.

„La o mână m-au rănit

În Astria am venit

La un ispital nemțesc

Domne bine mai trăiesc

Numa o țâră îs supărat

Că sunt prea înstrăinat

De aceia n-am socoteală

De s-ar pune o pace în țară

Să mă întorc acasă iară

La nevastă la copii

Și la ce-am lăsat pustii

La pomii cei înfloriți

Și la părinți doriți

De parinți ar fi ce-ar fi

Dar mi jale de copii

Si mi jăle de nevastă

Ce-o rămas de mine acasă

Tot plângând și suspinând

Din inimă greu oftând.

………

Și e verde lemn spinos

Pământule păcătos

Poți să fi acum fălos

De doi ani a tot plouat

Și tu nu te-ai adăpat

Acum toată lumea plânge

Și tu te adăpi cu sânge

Sânge deal muscanului

Până în coma calului.

………

Eu v-am scris câteva sire

să va las de suvenire

Din aceasă grea bătaie

Unde om pre om să taie.”

Ion Cibian (20 ani) a murit în primele zile după ce a terminat perioada de instrucție și a ajuns pe linia frontului. Ultima sa scrisoare a fost adresată familiei și comunica știri despre ceilalți cugireni cu care se afla pe front:

„Să știți că sunt aproape de Guștinu lu Ursu și sunt mai mulți cujereni aici. Să știți dragii mei că Niculiță lu Dubleș îi rănit și a lu Toderescu îs răniți amândoi. De ăștia știu până în prezent dar morți nu sunt nime de la noi că mă întâlnesc mai în toată ziua cu toți.”

Deși era extrem de greu, a izbutit să treacă de cenzura severă a armatei, în mod codificat, că îi este foarte greu:

„Să știți dragii mei că mă gândesc în toată ziua la Relu și la Diță lu Pavel cum au putut suferi 2 ani si ceva pe unde au fost că și eu sunt pe același drum cum au fost și ei.”

 Cei doi cugireni, Relu și Diță lu Pavel au luptat la Stalingrad și au reușit să se întoarcă acasă. Înainte să fie încorporat i-a vizitat, și i-au povestit greutățile prin care au trecut, pe care le-a povestit și familiei. Cei de acasă cunoșteau deja aceste suferințe și au înțeles imediat, prin acest exemplu, că și el se afla în aceeași situație grea.

„Eroii nu trebuie amintiți doar în manuale sau la ceremonii. Ei trăiesc prin valorile pe care alegem să le păstrăm: curaj, credință și iubire față de oameni și țară”, a fost mesajul profesoarei de istorie, Gabriela Ursu de la Liceul Tehnologic Cugir.

 Activitatea s-a încheiat cu păstrarea unui moment de reculegere în memoria eroilor.

Constantin PREDESCU