Rămâi conectat

Cugireni

Tudor Vătafu: Prietenia oamenilor din Cugir m-a ţinut la Metalurgistul Cugir

cugirinfo.ro

Publicat

în

Metalurgistul Cugir de odinioară – Interviu cu Tudor Vătafu, un fotbalist de altădată

Tudor Vătafu, în primul rând, ce a însemnat fotbalul pentru tine?
– Un mod de viaţă, aş putea spune. Am ales acest sport întrucât pe terenul de fotbal m-am simţit cel mai bine. Niciun sentiment nu se compară cu acela de a purta tricoul unei echipe şi de a face parte dintr-un grup pe care oamenii să stea cu ochii şi să te aprecieze sau nu.
– De la ce vârstă ai început să joci fotbal?
– La 15 ani am primit prima legitimare la echipa “Gilortul”, pe vremea când eram elev la Liceul “Tudor Arghezi” din Tg. Cărbuneşti, judeţul Gorj. A venit apoi studenţia şi am fost legitimat, mai întâi, la CFR Cluj, iar apoi la “U” Cluj.
– Cum ai ajuns la Cugir?
– În 1978 am primit transferul la “Metalurgistul”, o echipă care din 1962 evolua în Divizia B. Odată cu mine au venit Nagy, Bucur şi Mihalcic.
– De ce tocmai Cugirul?
– De fapt am ales între câteva oferte, printre care FC Braşov, CS Târgovişte, UTA Arad, Şoimii Sibiu, Pandurii Tg. Jiu, FC Olt. Mai era şi un alt motiv. În acel an urma să mă căsătoresc cu o cugireancă, colegă de facultate la “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. Cugirul părea atractiv având în vedere că îmi oferea ocazia să joc în compania unor echipe serioase din Seria a III-a, precum: Olimpia Satu Mare, FC Bihor, Gloria Bistriţa, UTA, “U” Cluj, CSM Reşiţa, FC Baia Mare, unele dintre ele foste divizionare A, care retrogradaseră în eşalonul secund.
– Cum se prezenta “Metalurgistul” la acea vreme?
– Era sub nivelul valoric al echipelor amintite, dar obiectivul conducerii de la Cugir era rămânerea în Divizia B. Pe parcurs am avut ocazia şi plăcerea să joc şi în compania unor jucători internaţionali ca: Zamfir, Alexandru Moldovan, Tevi, Mateescu, Lăzureanu, Câmpeanu II, Anca, Boca, Adam (de trei ori golgheter al României) etc.
– Ce satisfacţii şi ce neîmpliniri ai trăit ca jucător al Cugirului?
– Insatisfacţia s-a datorat faptului că după 20 de ani în Divizia B, echipa a retrogradat în C. Eşecul a nemulţumit multă lume! După un an am revenit în B, reuşind ca la finalul campionatului să învingem la Deva cu 2-0. Bucuriile erau date de prezenţa la meciurile noastre a unor asistenţe numeroase, iar când jucam în deplasare veneau mulţi suporteri cugireni să ne susţină. Mai era şi satisfacţia că jucam cu echipe care participaseră în competiţiile internaţionale, de genul Europa League de astăzi; un exemplu era Baia Mare, care jucase cu Real Madrid.
Personal mai aveam şi satisfacţia că vedeam Arena “Me­talurgistul” tot timpul plină de copii care veneau să înveţe fotbal, erau pe grupe, aveau antrenori, echipament,  vestiare, ca la cluburile mari. Cugirul ieşea în evidenţă şi prin numărul notabil de secţii pe ramuri de sport, tenis de masă şi de câmp, rugby, judo, tir, box, care dovedea o dezvoltare apreciabilă la nivel naţional.– Ce-ţi aminteşti despre oamenii cu care ai lucrat?
– Amintiri emoţionante, frumoase despre aceia care s-au dedicat trup şi suflet echipei, unii acum în viaţă, alţii trecuţi la cele veşnice. Îi am şi acum în imagine pe antrenorii Onisie şi Bone (foşti jucători la CCA), Codreanu, Blujdea, Pojoni, Barbu, Zoli Crişan, pe reprezentanţii conducerii secţiei de fotbal şi ai asociaţiei, precum Schadi, Pâclişan, Herlea, Rapcea, Văduva, Dîrjan, Duma, Suciu şi nu în ultimul rând fostul director general al UM Cugir, Nicodim Roşca. De toţi mă leagă cele mai frumoase amintiri!
– Care a fost cariera ta după Metalurgistul Cugir?
– În 1985 am plecat la Mecanica Orăştie care evolua în B, unde am jucat până în 1989. În acelaşi an m-am întors la Cugir şi am mai jucat până în ianuarie 1990, când m-am şi retras din activitatea de jucător.
– Ştiu că eşti foarte modest. Vrei totuşi să ne spui ceva legat de performanţele tale ca fotbalist?
– De-a lungul carierei mele de jucător, timp de 20 de ani, am evoluat în peste 450 de meciuri şi am înscris 150 de goluri.
– Cu ce te ocupi şi ce planuri de viitor ai?
– Lucrez ca economist la UM Cugir. Soarta a vrut să am doi copii, un băiat şi o fată, amândoi cu studiile terminate şi care au activitatea profesională în Cluj-Napoca. Ca planuri pentru viitor, mă gândesc să scriu o carte despre fotbalul cugirean şi celelalte sporturi ce au activat în trecut la Cugir. Pentru acest lucru am la dispoziţie un valoros material documentar despre “Metalurgistul”, adunat de-a lungul timpului de regretatul Teodor Schadi, dispărut, din păcate, prea devreme dintre noi.
– Ai ajuns la o venerabilă vârstă. Ce le transmiţi cugirenilor, care mai bine de un deceniu ţi-au urmărit pas cu pas evoluţia pe teren?
-Dacă stau şi privesc în urmă mă gândesc cu nostalgie la acele vremuri când într-un oraş atât de mic precum Cugirul, pe lânga faima uzinei, care cutreiera lumea, a existat şi s-a vorbit şi despre echipa de fotbal care a făcut performanţă atâţia ani în Divizia B, alături de valoroase echipe din ţară. Iar dacă legile nu erau poate aşa de aspre în acele timpuri, cu susţinerea financiară de care se bucura, Me­talurgistul ar fi jucat cu siguranţă şi în primul eşalon fotbalistic. În rest vreau să le mulţumesc tuturor care m-au apreciat ca jucător, m-au aplaudat la meciuri atunci când am meritat şi care mă înconjoară şi acum cu multă simpatie. Vreau să le mai spun că prietenia oamenilor din Cugir m-a ţinut la ‘”Metalurgistul”.

Constantin PREDESCU

Sursă: ziarul Unirea


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Publicitate
2 Comentarii

Un comentariu

  1. Traian Stoica ( Sory)

    23.12.2012 la 20:01

    Buna da intradevar am ramas surprins cand am vazut declaratia lasata de fostul fotbalist Tudor Vataful.Da sunt cujerean si imi aduc aminte cu multa placere de rezultatele aduse ECIPA METALURGISTUL. Vatafu intradevar era unul dintre cei mai valorosi la fel si Gratian Moldovan si fostul meu coleg de clasa Cristea. Si eu eram unul dintre membri galeriei de pe acea vreme si eram mandru , mergeam cu echipa de fotbal in deplasari. Imi aduc aminte si acum unele din versurile din imnul galeriei .VA DORESC TUTUROR UN AN NOU FERICIT

  2. ludu

    13.11.2018 la 18:31

    Talentul Dorule si frumoasa ta sotie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cugireni

Agentul principal de poliție Ovidiu Văsian a salvat o femeie de 96 de ani, imobilizată la pat, din casa cuprinsă de incendiul de pe strada Ion Creangă

cugirinfo.ro

Publicat

în

Agentul principal de poliție Ovidiu Văsian din cadrul Poliției Orașului Cugir, este eroul zilei. Miercuri, 14 mai 2025, el a răspuns prompt la un apel care anunța un incendiu la un imobil din Cugir.

Ajuns la fața locului, nu a stat pe gânduri și a pătruns în imobil, preocuparea sa principală fiind să salveze persoana care se afla în interior, o femeie, în vârstă de 96 de ani, imobilizată la pat.

„Îl felicităm pe colegul nostru pentru mobilizarea exemplară și devotamentul de care a dat dovadă!”, a transmis Poliția Română.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

La aproape 90 de ani, cugireanul Aurel Voicu este cel mai vârstnic doctorand din România

cugirinfo.ro

Publicat

în

Aurel Voicu, fostul primar al orașului Cugir, își pregătește doctoratul, după ce anul trecut, în 2024, bărbatul a devenit cel mai vârstnic absolvent din România, odată cu finalizarea studiilor de master la Universitatea 1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

Cu toate că peste două luni Aurel Voicu va împlini venerabila vârstă de 90 de ani, setea sa de cunoaștere nu are limite, motiv pentru care fostul edil al orașului de la poalele Drăganei s-a apucat de doctorat: „Mă aflu pe drumul lung și greu al studiilor doctorale, care spre deosebire de masterat, este mult mai lung și mai complex, atât în conținut, cât și în volum”, a declarat bărbatul pentru ziarulunirea.ro.

Doctorand la 90 de ani

Aurel Voicu a urmat studiile de masterat la Universitatea din Alba Iulia în perioada 2022-2024, pe care le-a finalizat cu lucrarea de disertație „Monumentele de for public din orașul Cugir. Evidență și punere în valoare”: „S-a făcut un studiu pe această temă și a fost apreciat de cei interesați, respectiv Primăria, Uzina Mecanică, Fabrica de Arme, biserica, mai ales că a fost și o apreciere pozitivă prin apariția mea la emisiunea La Măruță”, ceea ce a atras aprecierile mai multor concetățeni sau chiar români”, spune bărbatul.

Tema aleasă de cugirean pentru lucrarea de doctorat este „Premisele înființării Muzeului orașului Cugir”. Începuturile înființării muzeului de la Cugir sunt în anul 2007 și s-au încheiat în 2022 cu o expoziție muzeală publică permanentă, organizată de către Asociația Pro Cugir, pe care Aurel Voicu o conduce cu onoare, după cum spune: „Din 2022 în 2024, dar și anul acesta, au apărut în cadrul expoziției permanente aprobate de Consiliul Local în 2014, și doi angajați cu specialitatea Istorie, de la Universitatea „1 Decembrie 1918”, și anume Barbu Mihaela, respectiv Claudiu Purdea, care au pus în rând cele 3800 de exponate dobândite de mine în perioada menționată”, mai spune bărbatul.

 

Înființarea Muzeului Tehnic al orașului Cugir

De asemenea, potrivit lui Aurel Voicu, s-a obținut deja o hotărâre de Consiliu Local pentru înființarea Muzeului Tehnic al orașului Cugir, cu aprobările cuvenite de la Ministerul Culturii, dar și a altor instituții abilitate.

„Acum ne aflăm în perioada de atestare, de stabilire și prezentare a parametrilor în care se află precedenta expoziție muzeală care a avut 14 săli, cu tot atâtea teme, iar acum se mai adaugă încă 2 secțiuni, însă pentru că se află într-o clădire improprie, administrația locală se zbate să amenajeze o altă clădire pentru a găzdui Muzeul Tehnic al orașului Cugir care, pe timp ce trece, se îmbogățește cu exponate de valoare”, a mai adăugat Aurel Voicu.

Potențialul turistic uriaș al orașului Cugir este un alt punct important pe lista de interese a cugireanului, acesta subliind că traseul Via Transilvanica, care trece și prin orașul Cugir, atinge toate monumentele principale de for public, care sunt cuprinse în studiul masteratului său: „Este o ocazie de a scoate în evidență această bogăție a unui tezaur privind istoria locală, care sunt într-o stare bună, dar și relevante pentru istoria locală.”


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

După ce au muncit 20 de ani în Italia, doi soți din Vinerea s-a întors în țară și au pus bazele unei miniafaceri cu ciuperci Pleurotus

cugirinfo.ro

Publicat

în

Povestea soților Adriana și Marin Jurj, din Vinerea, a început în 2015, când au decis să intre în afaceri și au pus bazele unei ciupercării în satul de lângă orașul Cugir.

• Inițierea unei afaceri de familie

Soții Jurj s-au întors în România după 20 de ani petrecuți în Italia și s-au gândit, la vremea aceea, să-şi pună la bătaie agoniseala și să își facă propria lor firmă. După mai multe tentative și tatonări, familia a ales să meargă pe ciuperci Pleurotus. Oamenii s-au pus pe treabă și în anul 2015 au găsit tehnologul și au implementat programul prin AFIR. Producția au început-o abia în 2018, iar valoarea proiectului a fost de 350.000 de euro, din care 10% a fost contribuția familiei.

„După 20 de ani la Roma, am venit să fiu stăpân la mine în țară, să am activitatea mea, asta a fost ideea. Nu am vrut de la început să fac ciupercărie, am vrut doar să fiu independent, să am afacerea mea. Ideea cu ciupercăria a venit pe parcurs: am luat o hârtie și am pus acolo 20 de variante posibile, am găsit tehnologul și am ales să mergem pe ciuperci Pleurotus. Este mai puțin de lucru decât la celelalte ciuperci, ca la Champignon, de exemplu. A fost bine și că am reușit să prindem o finanțare în care contribuția noastră să fie de doar 10%, pentru că acum, din câte știu, e nevoie de o contribuție personală de 30%”, își amintește Marin, capul familiei.

Deși au crezut că afacerea va fi una prosperă, perioada 2018-2021 a fost destul de grea pentru familia Jurj, în special din lipsa unei piețe de desfacere: „Acum lucrurile merg mai bine. În prezent, lucrăm cu Carrefour și Lidl”, spune bărbatul.

După ce au început colaborarea cu cei doi retaileri, și-au propus să-și extindă afacerea și să acceseze și alte fonduri europene. Cei doi soți spun că fără ajutorul acestor proiecte nu ar fi reușit niciodată să demareze afacerea, 350.000 de euro fiind o sumă prea mare pentru ei.
Producție de aproape 50 de tone pe an

În ceea ce privește spațiul de producție, sera are trei tunele și produce 4 tone de ciuperci pe tunel, între 2 valuri, respectiv valul întâi și valul doi: „Într-un an, un tunel îl încărcăm de 4 ori, așadar ar fi 16 tone de pe un tunel, deci 48 de tone în total. Pe viitor, am vrea să ne extindem la 6 tunele. Atunci aș avea producție zilnică, fără pauzele care sunt acum”, explică producătorul.

Pentru a produce o serie de ciuperci este nevoie de 3 luni. Întâi se aduce compostul, iar după o lună se recoltează primul val, apoi se curăță și se pregătește pentru valul doi. După a doua lună iese valul doi, iar ulterior se scoate din seră, se curăță, se spală și se dezinfectează: „O singură problemă mai avem în prezent și anume materia primă – miceliul – pe care trebuie să o aducem din Ungaria. De multe ori nu dă randamentul așteptat, care e calculat la 23% din tonaj. Era o fabrică și în România, dar s-a închis și toată lumea aduce acum de la Budapesta. O variantă ar mai fi Olanda, dar prețul este prea mare”, spune familia Jurj.

Un kilogram de ciuperci pleacă din seră spre casa de marcat la prețul de 18 lei/kg, iar în Carrefour și Lidl costul se ridică la 6-7 lei caserola de 500 de grame.

Soții Jurj nu au angajați, ciupercăria fiind o afacere de familie: „Suntem angajați eu, soția și băiatul”, spune domnul Jurj. „Sunt mulțumit de activitatea mea, lucrez 12 ore pe zi, dar am avantajul că le lucrez de la mine de acasă. Dacă lăsăm partea bănească deoparte, e mult mai bine ca în Italia și, deși e mai mult de lucru, este o muncă plăcută”, concluzionează producătorul.

• Despre ciupercile Pleurotus

Ciupercile Pleurotus se numără printre cele mai cultivate si consumate tipuri de ciuperci comestibile din întreaga lume. Sunt renumite pentru gustul lor delicios, textura delicată și numeroasele beneficii pentru sănătate. Aceste ciuperci conțin puține calorii și sunt bogate în nutrienți, fiind o alegere potrivită pentru o dietă sănătoasă.

Ciupercile Pleurotus au fost cultivate inițial în Germania, în timpul Primului Război Mondial, pentru a compensa lipsurile alimentare. În zilele noastre, aceste ciuperci hrănitoare se găsesc în pădurile din America de Nord, Europa și Asia și sunt, de asemenea, cultivate pentru uz comercial în întreaga lume. Sunt cunoscute pentru proprietățile lor impresionante de îmbunătățire a sănătății și conțin o varietate de compuși puternici.

De fapt, ciupercile Pleurotus au fost folosite în medicina tradițională timp de secole. Ciupercile Pleurotus sunt bogate în fibre, vitamine, minerale și alți nutrienți importanți. De asemenea, au un conținut scăzut de carbohidrați, fiind excelente pentru persoanele care consumă de regulă puțini carbohidrați.

Ca și beneficii pentru sănătate, ciupercile Pleurotus pot reduce nivelul de colesterol, ajută la ameliorarea inflamației, pot ajuta la blocarea dezvoltării cancerului și contribuie la îmbunătățirea sănătății creierului.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir