Alexandru Jittu este cunoscut citititorilor Ziarului Unirea, de mai bine de 5 ani din vremea când a acordat 2 interviuri cotidianului nostru sub titlurile: „Dr. Ing. Alexandru Jittu – De la Zlatna în SUA via Uzina Mecanică Cugir, cu credința in Dumnezeu si matematică” și „Fabricile din Cugir – 1990, începutul sfârșitului. Amintiri despre trecut cu primul director al uzinelor libere din Cugir”.

De atunci și până în prezent, s-au produs schimbări în viața și cariera lui Al Jittu, fapt pentru care a avut amabilitatea să poarte un dialog pentru perioada care a trecut, să ne vorbească despre prezent și perspective de viitor.

„Pentru cei care nu mă cunosc, menționez că sunt fiu al Munților Apuseni născut, crescut si educat la Pătrângeni si Zlatna unde  s-a născut Tribunul Petru Dobra. La Zlatna a învățat Craiul Moților – Avram Iancu. Mie îmi spuneau colegii de facultate „Avrămuț Iancu”, fiindcă purtam parul foarte lung acoperit de o cușmă ce semăna cu a lui Avram Iancu, dar a mea nu era din blană de miel ci dintr -un material sintetic ieftin”, se dăstăinuie Alexandru Jittu.

• Cum mi-am început cariera la Cugir

Orașul Cugir are și va avea un loc special în inima si conștiința mea atât cat voi trăi:

Acolo m-am îndrăgostit de matematică și am început sa lucrez la nivel mult mai înalt decât cel cerut de programa școlară, acolo am început să rezolv și să propun probleme în Gazeta Matematică Seria B, acolo m-am format ca specialist în Mașini si Aparate Electrice, acolo m-am îndrăgostit și acolo am făcut cununia civila, acolo s-a născut și a crescut fiica mea pâna la 13 ani, acolo am avut marea șansă sa mă descătușez tehnic fără  nicio opreliște.

Tot la Cugir, știința ingineriei electrice mi-a fost testată atât în proiectele mele cât si a celor făcute de alții, cum a fost cel pentru punerea în funcțiune a liniei automate de producție de componente ale mașinii de spălat rufe ,,Automatic”, cel destinat Industriei de Apărare.

Conducerea UM Cugir mi-a dat șansa de a administra Secția Mașini Unelte Montaj, la doar 7 ani de la începerea activității mele ca inginer stagiar, în aceeași secție de mașini unelte.

• Director general la UM Cugir

În 1990 am fost numit director general. La UM Cugir. În acea funcție am încercat să dau ce era mai bun pentru viitorul angajaților de la UMCugir, dar din păcate nu am fost înțeles și ajutat, astfel că s- a ajuns unde s a ajuns.

Detaliile acelei perioade sunt scrise în Ziarul Unirea apărut in zilele menționate la începutul acestui articol.

Bineînțeles, ca pot fi contrazis că eram prea tânăr si nu știam cum sa construiesc viitorul.

Generalul Maftei Roșca de la Regia Autonomă de Tehnică Militară (ATMIL) a fost de acord sa facem la UM Cugir o reorganizare a unității mult mai flexibilaă cea existentă, nemaifiind funcțională în structura de înainte de 1989 când toate contractele de producție erau aduse de către firmele de comerț exterior din București, atât pentru mașini unelte cât și pentru produsele speciale, iar comerțul de stat ne dădea contracte pentru mașini de spălat, mașini de cusut, lanțuri, fuse, etc.

Începând cu 1990 aceste firme au început să se privatizeze și numărul de contracte pentru mașini unelte a scăzut, iar ICSM-urile au fost desființate.

In timpul unei deplasări  în Germania cu Generalul Roșca, am vizitat printre altele o uzină de strunguri. L am întrebat pe director neamț, câți oameni are in producție, câți are in vânzări si cat personal administrativ, marketing, supraveghere. Mi a zis ca are 2.500 de oameni din care: in producție 850, în vânzări, răspândiți în toate țările unde studiul de marketing a prevăzut existența unor proiecte viitoare unde strungurile erau necesare si 10 în administrație, marketing, supraveghere producție. De asemenea, mi-a spus că în țările unde marketingul a prognozat ca proiectele noi vor apărea in timp scurt, el avea deja strunguri în porturile acelor țări gata de livrare.

La UM Cugir noi aveam șase oameni la Desfacere și șase oameni la Import – Export, dar aveam de asigurat lucru la aproximativ 17.500 de salariați. Singura noastră șansă de supraviețuire a fost reorganizarea pe șapte module sub umbrela UM Cugir. Bineînțeles că trebuia făcută curățenie generală adică personalul care venea înainte de 1990 la o întreprindere de stat, în noile condiții, dacă nu era capabila să lucreze ceea ce era cerut prin fisa postului, trebuia sa plece din UM Cugir.

Cu siguranță ca astăzi, n-ar mai fii fost 17.500 de angajați, dar după calculele mele în jur de 5000-6000 de salariați tot ar mai fi rămas.

A fost foarte dureros pentru mine sa aflu ca in 2004, un Secretar de Stat la Industria de Apărare a venit la Cugir si a ordonat închiderea Fabricii de Mașini Unelte, în condițiile în care aceasta avea 86% din producție acoperită. A ordonat ca salariații sa fie trimiși acasă primind nu știu cate salarii compensatorii, iar pe secțiile și atelierele de la Fabrica de Mașini Unelte au fost puse lacăte. După aceea utilajele din secțiile si atelierele secției respective au fost vândute ca fier vechi. Deoarece din toate tarile foste membre CAER doar în Romania s a întâmplat dezastrul economic m-am gândit sa scriu o carte despre ce s-a întâmplat și care au fost dedesubturile, dar am fost sfătuit să stau cuminte.

• Întoarcerea in SUA. Impactul Pandemiei și proiectulTesla

In Februarie 2020  am fost în România la nunta Iuliei, fiica unui văr de-al meu, care ne a împrumutat banii necesari (in 1994) când am emigrat în Canada. M-am întors în SUA cu unul din ultimele zboruri din Europa spre America,  aprobate de către președintele Donald Trump .

Începuse perioada de Pandemie. Singura șansă de a lucra a fost de acasă prin intermediul calculatorului. Dumnezeu mi-a purtat de grijă și am primit un contract de Consultanță de la o firmă Germană subcontractoare a unei firme din Japonia. Inițial firma din Germania m- a vrut să conduc proiectul în uriașa fabrică Tesla de lângă Berlin. Le am fost recomandat de americanii de la prima fabrică Tesla, Freemont, California unde am condus cu succes un proiect foarte mare instalând zece roboți de transfer care erau cei mai puternici din lume la acea dată, în 2014, produși în Japonia și care puteau ridica fiecare aproximativ o tonă și jumătate.

Acest proiect ca și multe altele din viața mea profesională foarte bogată se afla descrise în cartea mea „De la Zlatna la Detroit cu credință în Dumnezeu și în Știință”, care va fii publicata în România în 2026.

Datorita felului cum am condus acel proiect am fost aprobat sa fac ofertă pentru fabricarea componentelor proiectate.

In Ianuarie 2021 am primit comanda de execuție in India la firma care le proiectase, transportul din India in portul din Texas, iar de acolo transportul cu camioanele la San Antonio,Texas unde firma japoneza a construit uzina de autocamioane. A fost un contract foarte bun fiindcă japonezii ne au plătit in avans jumătate din valoarea contractului pentru achiziționarea de materiale si plata salariilor celor din India.

• Vacanța  în România

Anul acesta, am avut șase săptămâni de vacanta de vis in Romania:

Reuniune cu foști colegi din conducerea UM Cugir din perioada când am fost director general. Aceasta reuniune a fost dedicată celei de a 225-a aniversari de la înființarea UM Cugir, în 1799.

Au fost maimulte evenimente: revederea de 50 de ani de la terminarea Liceului Industrial Construcții de Mașini -Specialitatea Mașini si Aparate Electrice; revederea de 44 de ani de la terminarea Facultății de Electrotehnică din Cluj Napoca; revederea de 55 de ani de la terminarea clasei a VIII-a.

Am avut încă doua evenimente foarte importante: întâlnire cu Academicianul Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române și cu  Academician Nicolae Zamfir, Vicepreședinte Știință si Tehnologie; întâlnire cu foști colegi de la Mașini Unelte Montaj.

Toate aceste reuniuni au fost foarte emoționante, dar gradul de emoție a fost diferit. Reuniunea de la Cugir cu foști colegi din conducerea UM Cugir a fost cea mai emoționantă dintre toate fiindcă am trecut împreună prin multe situații grele.

Le mulțumesc si pe aceasta cale celor care au răspuns-prezent-chemării mele. Atmosfera a fost foarte calda, amintiri au fost depanate, cântece populare au fost cântate, iar restaurantul Drăgana ne a oferit bucate alese. Am fost onorați si de prezenta d-lui primar  Adrian Teban și a fostului primar Aurel Voicu, care ne-au adresat cuvinte frumoase.

A consmnat:
Constantin PREDESCU