Cugireni
Tudor Vătafu: Prietenia oamenilor din Cugir m-a ţinut la Metalurgistul Cugir
Metalurgistul Cugir de odinioară – Interviu cu Tudor Vătafu, un fotbalist de altădată
– Tudor Vătafu, în primul rând, ce a însemnat fotbalul pentru tine?
– Un mod de viaţă, aş putea spune. Am ales acest sport întrucât pe terenul de fotbal m-am simţit cel mai bine. Niciun sentiment nu se compară cu acela de a purta tricoul unei echipe şi de a face parte dintr-un grup pe care oamenii să stea cu ochii şi să te aprecieze sau nu.
– De la ce vârstă ai început să joci fotbal?
– La 15 ani am primit prima legitimare la echipa “Gilortul”, pe vremea când eram elev la Liceul “Tudor Arghezi” din Tg. Cărbuneşti, judeţul Gorj. A venit apoi studenţia şi am fost legitimat, mai întâi, la CFR Cluj, iar apoi la “U” Cluj.
– Cum ai ajuns la Cugir?
– În 1978 am primit transferul la “Metalurgistul”, o echipă care din 1962 evolua în Divizia B. Odată cu mine au venit Nagy, Bucur şi Mihalcic.
– De ce tocmai Cugirul?
– De fapt am ales între câteva oferte, printre care FC Braşov, CS Târgovişte, UTA Arad, Şoimii Sibiu, Pandurii Tg. Jiu, FC Olt. Mai era şi un alt motiv. În acel an urma să mă căsătoresc cu o cugireancă, colegă de facultate la “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. Cugirul părea atractiv având în vedere că îmi oferea ocazia să joc în compania unor echipe serioase din Seria a III-a, precum: Olimpia Satu Mare, FC Bihor, Gloria Bistriţa, UTA, “U” Cluj, CSM Reşiţa, FC Baia Mare, unele dintre ele foste divizionare A, care retrogradaseră în eşalonul secund.
– Cum se prezenta “Metalurgistul” la acea vreme?
– Era sub nivelul valoric al echipelor amintite, dar obiectivul conducerii de la Cugir era rămânerea în Divizia B. Pe parcurs am avut ocazia şi plăcerea să joc şi în compania unor jucători internaţionali ca: Zamfir, Alexandru Moldovan, Tevi, Mateescu, Lăzureanu, Câmpeanu II, Anca, Boca, Adam (de trei ori golgheter al României) etc.
– Ce satisfacţii şi ce neîmpliniri ai trăit ca jucător al Cugirului?
– Insatisfacţia s-a datorat faptului că după 20 de ani în Divizia B, echipa a retrogradat în C. Eşecul a nemulţumit multă lume! După un an am revenit în B, reuşind ca la finalul campionatului să învingem la Deva cu 2-0. Bucuriile erau date de prezenţa la meciurile noastre a unor asistenţe numeroase, iar când jucam în deplasare veneau mulţi suporteri cugireni să ne susţină. Mai era şi satisfacţia că jucam cu echipe care participaseră în competiţiile internaţionale, de genul Europa League de astăzi; un exemplu era Baia Mare, care jucase cu Real Madrid.
Personal mai aveam şi satisfacţia că vedeam Arena “Metalurgistul” tot timpul plină de copii care veneau să înveţe fotbal, erau pe grupe, aveau antrenori, echipament, vestiare, ca la cluburile mari. Cugirul ieşea în evidenţă şi prin numărul notabil de secţii pe ramuri de sport, tenis de masă şi de câmp, rugby, judo, tir, box, care dovedea o dezvoltare apreciabilă la nivel naţional.– Ce-ţi aminteşti despre oamenii cu care ai lucrat?
– Amintiri emoţionante, frumoase despre aceia care s-au dedicat trup şi suflet echipei, unii acum în viaţă, alţii trecuţi la cele veşnice. Îi am şi acum în imagine pe antrenorii Onisie şi Bone (foşti jucători la CCA), Codreanu, Blujdea, Pojoni, Barbu, Zoli Crişan, pe reprezentanţii conducerii secţiei de fotbal şi ai asociaţiei, precum Schadi, Pâclişan, Herlea, Rapcea, Văduva, Dîrjan, Duma, Suciu şi nu în ultimul rând fostul director general al UM Cugir, Nicodim Roşca. De toţi mă leagă cele mai frumoase amintiri!
– Care a fost cariera ta după Metalurgistul Cugir?
– În 1985 am plecat la Mecanica Orăştie care evolua în B, unde am jucat până în 1989. În acelaşi an m-am întors la Cugir şi am mai jucat până în ianuarie 1990, când m-am şi retras din activitatea de jucător.
– Ştiu că eşti foarte modest. Vrei totuşi să ne spui ceva legat de performanţele tale ca fotbalist?
– De-a lungul carierei mele de jucător, timp de 20 de ani, am evoluat în peste 450 de meciuri şi am înscris 150 de goluri.
– Cu ce te ocupi şi ce planuri de viitor ai?
– Lucrez ca economist la UM Cugir. Soarta a vrut să am doi copii, un băiat şi o fată, amândoi cu studiile terminate şi care au activitatea profesională în Cluj-Napoca. Ca planuri pentru viitor, mă gândesc să scriu o carte despre fotbalul cugirean şi celelalte sporturi ce au activat în trecut la Cugir. Pentru acest lucru am la dispoziţie un valoros material documentar despre “Metalurgistul”, adunat de-a lungul timpului de regretatul Teodor Schadi, dispărut, din păcate, prea devreme dintre noi.
– Ai ajuns la o venerabilă vârstă. Ce le transmiţi cugirenilor, care mai bine de un deceniu ţi-au urmărit pas cu pas evoluţia pe teren?
-Dacă stau şi privesc în urmă mă gândesc cu nostalgie la acele vremuri când într-un oraş atât de mic precum Cugirul, pe lânga faima uzinei, care cutreiera lumea, a existat şi s-a vorbit şi despre echipa de fotbal care a făcut performanţă atâţia ani în Divizia B, alături de valoroase echipe din ţară. Iar dacă legile nu erau poate aşa de aspre în acele timpuri, cu susţinerea financiară de care se bucura, Metalurgistul ar fi jucat cu siguranţă şi în primul eşalon fotbalistic. În rest vreau să le mulţumesc tuturor care m-au apreciat ca jucător, m-au aplaudat la meciuri atunci când am meritat şi care mă înconjoară şi acum cu multă simpatie. Vreau să le mai spun că prietenia oamenilor din Cugir m-a ţinut la ‘”Metalurgistul”.
Constantin PREDESCU
Sursă: ziarul Unirea
Cugireni
Răzvan Borza, cercetător ștințific originar din Cugir, implicat în descoperirea complexului proteic Zincore
Răzvan Borza, originar din Cugir, în prezent cercetător ștințific la Netherlands Cancer Institute din Amsterdam, a fost co-autor al unui studiu publicat în luna iulie 2025, în prestigioasa revistă Science, despre descoperirea complexului proteic „Zincore”, un mecanism molecular nou, implicat în reglarea activării genelor.

Născut în orașul Cugir, unde tatăl său locuiește și în prezent, Răzvan Borza a urmat clasele primare ala Școlii Gimnaziale nr. 3 din Cugir iar mai apoi a aplecat în Spania. În prezent, acesta activează în domeniul cercetării științifice în cadrul Netherlands Cancer Institute din Amsterdam.
„În iulie 2025 am fost co-autor al unui articol publicat în revista Science, una dintre cele mai prestigioase reviste științifice din lume. Studiul prezintă descoperirea complexului proteic Zincore, un mecanism molecular complet nou, implicat în reglarea activării genelor și în dezvoltarea umană. Când acest mecanism nu funcționează corect, se asociază cu sindroame de dezvoltare la oameni”, ne-a declarat Adrian Borza.
În studiul publicat în revista Science, Răzvan Borza și echipa din care face parte au prezentat descoperirea complexului proteic Zincore, descris ca un mecanism molecular complet nou și încă puțin cunoscut, care controlează ce gene sunt activate și în ce moment. Potrivit cercetării, dereglarea acestui mecanism este asociată cu apariția unor sindroame de dezvoltare la oameni.

„Contribuția mea a fost să obțin primele imagini tridimensionale ale acestui complex prin cryo-EM, o tehnică care permite „fotografierea” proteinelor la scară atomică”, a explicat Răzvan Borza pentru ziarulunirea.ro.
În ce constă studiul „Zincore, an atypical coregulator, binds zinc finger transcription factors to control gene expression”

Expresia genelor este controlată de factorii de transcripție (TF), proteine care se leagă de ADN pentru a iniția transcripția. De regulă, factorii de transcripție au domenii distincte de legare de ADN și domenii efectoare.
Totuși, mulți factori de transcripție cu degete de zinc (ZNF), cea mai mare familie de factori de transcripție, se abat de la acest model. Bianchi și colaboratorii au descoperit Zincore, un complex format din două proteine, care se leagă de ZNF-uri și activează genele esențiale pentru dezvoltare. Zincore interacționează cu domeniile degete de zinc ale factorului de transcripție ZFP91, fixându-l pe ADN. Această descoperire evidențiază un mecanism de activare genetică nerecunoscut până acum și introduce un coregulator care ajustează fin programele de transcripție, se arată în rezumatul articolului la care a participat și Răzvan Borza.
Cugireni
Amintiri despre trecut cu Dr. Ing. Alexandru Jittu, primul director al „Uzinelor Libere” din Cugir
Alexandru Jittu este cunoscut citititorilor Ziarului Unirea, de mai bine de 5 ani din vremea când a acordat 2 interviuri cotidianului nostru sub titlurile: „Dr. Ing. Alexandru Jittu – De la Zlatna în SUA via Uzina Mecanică Cugir, cu credința in Dumnezeu si matematică” și „Fabricile din Cugir – 1990, începutul sfârșitului. Amintiri despre trecut cu primul director al uzinelor libere din Cugir”.

De atunci și până în prezent, s-au produs schimbări în viața și cariera lui Al Jittu, fapt pentru care a avut amabilitatea să poarte un dialog pentru perioada care a trecut, să ne vorbească despre prezent și perspective de viitor.
„Pentru cei care nu mă cunosc, menționez că sunt fiu al Munților Apuseni născut, crescut si educat la Pătrângeni si Zlatna unde s-a născut Tribunul Petru Dobra. La Zlatna a învățat Craiul Moților – Avram Iancu. Mie îmi spuneau colegii de facultate „Avrămuț Iancu”, fiindcă purtam parul foarte lung acoperit de o cușmă ce semăna cu a lui Avram Iancu, dar a mea nu era din blană de miel ci dintr -un material sintetic ieftin”, se dăstăinuie Alexandru Jittu.
• Cum mi-am început cariera la Cugir
Orașul Cugir are și va avea un loc special în inima si conștiința mea atât cat voi trăi:
Acolo m-am îndrăgostit de matematică și am început sa lucrez la nivel mult mai înalt decât cel cerut de programa școlară, acolo am început să rezolv și să propun probleme în Gazeta Matematică Seria B, acolo m-am format ca specialist în Mașini si Aparate Electrice, acolo m-am îndrăgostit și acolo am făcut cununia civila, acolo s-a născut și a crescut fiica mea pâna la 13 ani, acolo am avut marea șansă sa mă descătușez tehnic fără nicio opreliște.
Tot la Cugir, știința ingineriei electrice mi-a fost testată atât în proiectele mele cât si a celor făcute de alții, cum a fost cel pentru punerea în funcțiune a liniei automate de producție de componente ale mașinii de spălat rufe ,,Automatic”, cel destinat Industriei de Apărare.
Conducerea UM Cugir mi-a dat șansa de a administra Secția Mașini Unelte Montaj, la doar 7 ani de la începerea activității mele ca inginer stagiar, în aceeași secție de mașini unelte.
• Director general la UM Cugir
În 1990 am fost numit director general. La UM Cugir. În acea funcție am încercat să dau ce era mai bun pentru viitorul angajaților de la UMCugir, dar din păcate nu am fost înțeles și ajutat, astfel că s- a ajuns unde s a ajuns.
Detaliile acelei perioade sunt scrise în Ziarul Unirea apărut in zilele menționate la începutul acestui articol.
Bineînțeles, ca pot fi contrazis că eram prea tânăr si nu știam cum sa construiesc viitorul.
Generalul Maftei Roșca de la Regia Autonomă de Tehnică Militară (ATMIL) a fost de acord sa facem la UM Cugir o reorganizare a unității mult mai flexibilaă cea existentă, nemaifiind funcțională în structura de înainte de 1989 când toate contractele de producție erau aduse de către firmele de comerț exterior din București, atât pentru mașini unelte cât și pentru produsele speciale, iar comerțul de stat ne dădea contracte pentru mașini de spălat, mașini de cusut, lanțuri, fuse, etc.
Începând cu 1990 aceste firme au început să se privatizeze și numărul de contracte pentru mașini unelte a scăzut, iar ICSM-urile au fost desființate.
In timpul unei deplasări în Germania cu Generalul Roșca, am vizitat printre altele o uzină de strunguri. L am întrebat pe director neamț, câți oameni are in producție, câți are in vânzări si cat personal administrativ, marketing, supraveghere. Mi a zis ca are 2.500 de oameni din care: in producție 850, în vânzări, răspândiți în toate țările unde studiul de marketing a prevăzut existența unor proiecte viitoare unde strungurile erau necesare si 10 în administrație, marketing, supraveghere producție. De asemenea, mi-a spus că în țările unde marketingul a prognozat ca proiectele noi vor apărea in timp scurt, el avea deja strunguri în porturile acelor țări gata de livrare.

La UM Cugir noi aveam șase oameni la Desfacere și șase oameni la Import – Export, dar aveam de asigurat lucru la aproximativ 17.500 de salariați. Singura noastră șansă de supraviețuire a fost reorganizarea pe șapte module sub umbrela UM Cugir. Bineînțeles că trebuia făcută curățenie generală adică personalul care venea înainte de 1990 la o întreprindere de stat, în noile condiții, dacă nu era capabila să lucreze ceea ce era cerut prin fisa postului, trebuia sa plece din UM Cugir.
Cu siguranță ca astăzi, n-ar mai fii fost 17.500 de angajați, dar după calculele mele în jur de 5000-6000 de salariați tot ar mai fi rămas.
A fost foarte dureros pentru mine sa aflu ca in 2004, un Secretar de Stat la Industria de Apărare a venit la Cugir si a ordonat închiderea Fabricii de Mașini Unelte, în condițiile în care aceasta avea 86% din producție acoperită. A ordonat ca salariații sa fie trimiși acasă primind nu știu cate salarii compensatorii, iar pe secțiile și atelierele de la Fabrica de Mașini Unelte au fost puse lacăte. După aceea utilajele din secțiile si atelierele secției respective au fost vândute ca fier vechi. Deoarece din toate tarile foste membre CAER doar în Romania s a întâmplat dezastrul economic m-am gândit sa scriu o carte despre ce s-a întâmplat și care au fost dedesubturile, dar am fost sfătuit să stau cuminte.
• Întoarcerea in SUA. Impactul Pandemiei și proiectulTesla
In Februarie 2020 am fost în România la nunta Iuliei, fiica unui văr de-al meu, care ne a împrumutat banii necesari (in 1994) când am emigrat în Canada. M-am întors în SUA cu unul din ultimele zboruri din Europa spre America, aprobate de către președintele Donald Trump .
Începuse perioada de Pandemie. Singura șansă de a lucra a fost de acasă prin intermediul calculatorului. Dumnezeu mi-a purtat de grijă și am primit un contract de Consultanță de la o firmă Germană subcontractoare a unei firme din Japonia. Inițial firma din Germania m- a vrut să conduc proiectul în uriașa fabrică Tesla de lângă Berlin. Le am fost recomandat de americanii de la prima fabrică Tesla, Freemont, California unde am condus cu succes un proiect foarte mare instalând zece roboți de transfer care erau cei mai puternici din lume la acea dată, în 2014, produși în Japonia și care puteau ridica fiecare aproximativ o tonă și jumătate.

Acest proiect ca și multe altele din viața mea profesională foarte bogată se afla descrise în cartea mea „De la Zlatna la Detroit cu credință în Dumnezeu și în Știință”, care va fii publicata în România în 2026.
Datorita felului cum am condus acel proiect am fost aprobat sa fac ofertă pentru fabricarea componentelor proiectate.
In Ianuarie 2021 am primit comanda de execuție in India la firma care le proiectase, transportul din India in portul din Texas, iar de acolo transportul cu camioanele la San Antonio,Texas unde firma japoneza a construit uzina de autocamioane. A fost un contract foarte bun fiindcă japonezii ne au plătit in avans jumătate din valoarea contractului pentru achiziționarea de materiale si plata salariilor celor din India.
• Vacanța în România
Anul acesta, am avut șase săptămâni de vacanta de vis in Romania:
Reuniune cu foști colegi din conducerea UM Cugir din perioada când am fost director general. Aceasta reuniune a fost dedicată celei de a 225-a aniversari de la înființarea UM Cugir, în 1799.
Au fost maimulte evenimente: revederea de 50 de ani de la terminarea Liceului Industrial Construcții de Mașini -Specialitatea Mașini si Aparate Electrice; revederea de 44 de ani de la terminarea Facultății de Electrotehnică din Cluj Napoca; revederea de 55 de ani de la terminarea clasei a VIII-a.

Am avut încă doua evenimente foarte importante: întâlnire cu Academicianul Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române și cu Academician Nicolae Zamfir, Vicepreședinte Știință si Tehnologie; întâlnire cu foști colegi de la Mașini Unelte Montaj.
Toate aceste reuniuni au fost foarte emoționante, dar gradul de emoție a fost diferit. Reuniunea de la Cugir cu foști colegi din conducerea UM Cugir a fost cea mai emoționantă dintre toate fiindcă am trecut împreună prin multe situații grele.
Le mulțumesc si pe aceasta cale celor care au răspuns-prezent-chemării mele. Atmosfera a fost foarte calda, amintiri au fost depanate, cântece populare au fost cântate, iar restaurantul Drăgana ne a oferit bucate alese. Am fost onorați si de prezenta d-lui primar Adrian Teban și a fostului primar Aurel Voicu, care ne-au adresat cuvinte frumoase.
A consmnat:
Constantin PREDESCU
Cugireni
Miracol de Crăciun! Georgiana, o cugireancă care a fost victima unei operații eșuate, a primit cel mai frumos dar: A născut o fetiță sănătoasă
Georgiana Corpodean, o femeie din Cugir care a fost operată de șase ori, din cauza unui episod grav de malpraxis, a reușit, să nască mult dorita ei fetiță, chiar în perioada sărbătorilor de Crăciun.

Totul a început în urmă cu șase ani, când Georgiana a devenit victima unui teribil caz de malpraxis. A încercat să facă o inseminare la ginecologul Mostafa Ismail, la Clinica Afrodita din Orăștie, unitate neacreditată pentru astfel de proceduri medicale. Ulterior, același medic a internat-o la Spitalul Orășenesc Cugir, unde, în urma unei operații eșuate, i-a secționat colonul — o greșeală recunoscută chiar de medic într-o filmare realizată cu camera ascunsă. Consecințele au fost dramatice, potrivit ziaristului Iosif Gligor.
Femeia a trebuit să treacă prin șase operații chirurgicale după intervenția dezastruoasă. Lucrurile nu s-au oprit aici, deoarece Georgiana și-a pierdut locul de muncă și a rămas cu probleme de sănătate grave, într-un coșmar oribil care durează de 6 ani.
„După prima operație am început să sângerez. A doua mi-a tăiat colonul, iar apoi am intrat în septicemie. M-au cusut, m-au deschis, m-au operat din nou… eram pe patul de moarte!”, povestește Georgiana.
• Medicii de la Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia i-au salvat viața
Cu toate că medicii din Alba Iulia i-au salvat viața, rănile, atât fizice cât și sufletești, nu au dispărut pentru Georgiana: „Mi-au montat o pungă pe burtă. Nu mai puteam nici să mă privesc în oglindă!”, spune ea.
Din 2019 și până astăzi, Georgiana a trecut prin șase intervenții chirurgicale și ani întregi de suferință. A pierdut serviciul de la fabrica din Cugir, unde lucrase timp de șapte ani și jumătate. L-a dat în judecată pe medic, iar procesul civil împotriva lui Mostafa Ismail a început la Tribunalul Alba, pe 16 octombrie 2025, scrie Iosif Gligor.
În ciuda celor întâmplate, Georgiana, alături de soțul ei, Marius, au continuat să lupte și nu au renunțat, nici măcar pentru o secundă, la visul lor de a avea un copil. Dorința lor s-a împlinit chiar pe 26 decembrie 2025, atunci când a venit pe lume Zaira Maria.

O fetiță superbă, dovadă că miracolele țin cont, din când în când, și de calendar.
Părinți ca Georgiana și Marius Corpodean au toată admirația mea. Știu prin câte încercări au trecut și cât de subțire a fost linia dintre viață și moarte pentru Georgiana. Acești părinți care și-au riscat totul — inclusiv propria viață — merită cel mai profund respect! Să fiți veșnic fericiți! Povestea voastră e una de roman și merită spusă mai departe, a mai povestit ziaristul Iosif Gligor.
-
Mondenacum 8 luniMesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 12 luniCând pică Paștele ortodox și cel catolic 2026, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 12 luniMESAJE de Sfântul Gheorghe 2025. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi transmite celor dragi de ziua numelui | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 11 luniSfinții Constantin și Elena 2025. FELICITARI, MESAJE și URARI pentru cei care își sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Cugireniacum 5 luniFoarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
-
Din judeţacum 12 luniCând sunt Floriile Ortodoxe și Catolice în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 6 luniMedicul cugirean Terezia Mureșan-Samoilescu a primit, la Berlin, premiul pentru studiul legat de modalitățile actuale de tratament ale plăgilor greu vindecabile
-
Politicăacum 11 luniDeclarația primarului Adrian Teban, după publicarea rezultatelor finale ale turului întâi din alegerile prezidențiale 2025

Traian Stoica ( Sory)
23.12.2012 la 20:01
Buna da intradevar am ramas surprins cand am vazut declaratia lasata de fostul fotbalist Tudor Vataful.Da sunt cujerean si imi aduc aminte cu multa placere de rezultatele aduse ECIPA METALURGISTUL. Vatafu intradevar era unul dintre cei mai valorosi la fel si Gratian Moldovan si fostul meu coleg de clasa Cristea. Si eu eram unul dintre membri galeriei de pe acea vreme si eram mandru , mergeam cu echipa de fotbal in deplasari. Imi aduc aminte si acum unele din versurile din imnul galeriei .VA DORESC TUTUROR UN AN NOU FERICIT
ludu
13.11.2018 la 18:31
Talentul Dorule si frumoasa ta sotie