Rămâi conectat

Actualitate

Victor Ponta: „În 2013 România va avea un PIB de circa 140 de miliarde de euro”

Cugir INFO

Publicat

în

Premierul Victor Ponta a prezentat în această seară detaliat bugetul pentru anul 2013 şi cheltuielile anticipate, în cadrul unei conferinţe de presă. Iată mai jos punctele cheie din prezentarea premierului:

„Vom prezenta o situaţie a resurselor bugetare. Nu pretind să adresez un mesaj despre starea naţiunii. Responsabilitatea absolută a Guvernului este însă să prezentăm cetăţenilor cum stăm cu banii publici. În urmă cu un an se adresa un mesaj celor care guvernau şi, implicit şi nouă: mai multă responsabilitate, mai multă transparenţă şi, cel mai important, că aceşti bani nu sunt ai Guvernului, noi suntem doar nişte administratori. Este o prezentare în care am folosit rotunjirea cifrelor. Ar fi fost dificil să dăm toate numerele de şase-opt cifre. Vom vorbi în sume rotunde şi voi folosi valorile mari în euro”.

– România nu-şi mai poate permite angajarea de cheltuieli inutile. Vreau să oprim fetişizarea termenului de investiţie. Nu orice investiţie e utilă. Sunt investiţii care nu aduc niciun avantaj societăţii. O investiţie publică trebuie priotirizată. Trebuie să aibă un sens. Vreau o echitate sociale. Măsurile pozitive şi cele negative trebuie să fie suportabile de societate.

– Produsul Intern Brut reprezintă rezultatul muncii a tuturor românilor, într-un an. În 2013 România va avea un PIB de cca 140 de miliarde de euro, ceea ce echivalează cu 7.000 de euro anual produs de fiecare român. Vreau să închidem patru ani de subdezvoltare.

În 2013 veniturile statului vor ajunge la 46 de miliarde de euro. Cheltuielile vor fi mai mari decât veniturile, de 49 de miliarde. Vom cheltui cu 3 miliarde de euro în plus. La sfârşitul anului 2013 fiecare dintre noi va fi mai dator cu 150 de euro decât era la începutul anului.

– Din 1989 până acum, România a acumulat o datorie publică de 51 de miliarde de euro. Adică fiecare român are de dat 2.500 de euro. În urmă cu patru ani, România avea 28 de miliarde de euro datorie. Lucrul acesta se reflectă în cât plătim dobânzi în fiecare an. În ultimii patru ani aproape s-a dublat datoria pe care fiecare dintre noi o avem. Aceste datorii nu trebuie plătite imediat însă. Guvernul are de rambursat în acest an 1,2 miliarde de euro.

– În 2013 avem de plătit 10,2 miliarde salarii pentru personalul bugetar, 11,1 miliarde de euro penii. La investiţii vor merge 7,8 miliarde de euro, din care 2,5 miliarde de euro din fonduri europene. Nu se reduce în niciun fel suma alocată în 2012, important este dacă folosim aceşti bani în mod priotirizat. Avem peste 5000 de proiecte începute şi nefinalizate.

Cheltuieli cu bunuri şi servicii, 7,6 miliarde de euro. Cheltuieli cu asistenţa socială, 4,4 miliarde de euro. Avem procentul cel mai mic pe care îl alocăm măsurilor sociale, raportat la nivelul UE.

Dobânzile, 2,5 miliarde de euro. Trebuie să ştim cât plătim pentru banii împrumutaţi. Subvenţii, 1,1 miliarde de euro. Contribuţia României la bugetul UE, 1,4 miliarde de euro. Este evident faptul că pentru România, este un avantaj, căci primim 2,5 miliarde de euro.

– În 2012 am adoptat măsuri de restabilire a unor drepturi care în perioada crizei au fost afectate. Reîntregirea salariilor, neperceperea contribuţiilor la sănătate a pensionarilor. Aş vrea să precizez, pentru că s-a terminat campania electorală, că în 2012, în perioadă de alegeri, de criză politică, am îndeplinit totuşi toate criteriile privind deficitul bugetar, convenite cu partenerii noştri de la CE, FMI şi BM. Am cheltuit mai puţin cu 2,5 miliarde de euro faţă de 2011. Vreau să ştiţi că în 2012 România este pe primul loc în UE în ceea ce priveşte efortul de reducere procentuală a deficitului.

– În 2012 nu am mai accesat niciun euro de la FMI şi CE. Nu a mai trebuit să mai tragem din banii care erau la dispoziţia României în cadrul acordului preventiv. Statul s-a împrumutat de pe pieţele private, dar cu costuri din ce în ce mai mici. Am ajuns la un minim de 5% la euro şi 6,03% la împrumutirile în lei. Asta înseamnă pentru guvernele viitoare mai puţini bani la dobânzile pe care le avem de plătit.

– Măsurile din 2012 au efecte în 2013. Plata indexării pensiilor cu 4% presupune o alocare suplimentară de 500 de milioane de euro. O cofinanţare crescută la proiectele euro cu un miliard de euro în plus. Plata facturilor restante la medicamente, 800 de milioane de euro pentru ceea ce s-a consumat de spitale şi nu s-a plătit până în acest moment. E nevoie de o alocare suplimentară de 3,5 miliarde de euro.

– Ideea de reducere de cheltuieli are la bază un concept în care nu poţi să tai de la cel care are mai puţin. Trebuie să tai de la cel care are o funcţie mai importantă, care are venituri mai mari. Mesajul pe care îl dăm e că nu se începe de la bază, când se taie, ci de la vârf. În 2013 Parlamentul să rămână la nivelul de buget al anului 2012, chiar dacă numărul parlamentarilor a crescut. Suma alocată pentru fiecare parlamentar va fi mai mică. Până pe 31 martie vom face reduceri de cheltuieli şi angajaţi şi în aparatul central.

– Nu voi mai aproba finanţarea niciunei investiţii pentru care există posibilitatea de a accesa fonduri europene. Dacă poţi lua un fond european, nu mai ai voie să ceri bani de la stat. De ce să dăm bani de la buget, dacă pot fi accesaţi din altă parte. Nu voi aproba ca din fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului să dăm bani la primării. Nu vreau să se spună că dau bani la anumite partide.

– Vom continua reforma personalului bugetar, reforma salarizării, reforma sistemului fiscal şi de colectare a taxelor, reforma bugetului, reforma invetiţiilor publie, ca parte a acordurilor cu partenerii externi.

Sunt zone în care avem prea puţini angajaţi, la sănătate, de exemplu, sunt zone unde avem prea mulţi, în administraţie. La fel la salarizare. În continuare avem angajaţi, în birouri, care câştigă salarii de la stat de trei, patru ori mai mari ca cel al unui medic.

Vreau o restructurare radicală în ceea ce priveşte Garda Financiară, Controlul Vamal. Nu trebuie să mai fie simpli încasatori de biruri, ci un braţ al statului de descoperire a celor care trăiesc din evaziune fiscală.




Actualitate

Festivalul Dacic Singidava 2026, la Cugir: două zile de istorie, reconstituiri și spectacole

Cugir INFO

Publicat

în

Cugirul a găzduit, în acest sfârșit de săptămână, o nouă ediție a Festivalului Dacic Singidava, eveniment care a reunit istorici, arheologi, reenactori și sute de spectatori într-un program dedicat valorificării patrimoniului istoric al zonei.

Prima zi a festivalului s-a desfășurat la Centrul Cultural „Valentin Uritescu”, unde deschiderea oficială a fost marcată de o serie de conferințe susținute de specialiști în arheologie și istorie. Participanții au avut ocazia să afle informații despre cetatea dacică Singidava, sistemele de fortificații de la Cugir, gastronomia din Antichitate și efectele braconajului arheologic asupra patrimoniului național.

Invitații ediției au fost Aurel Rustoiu, Marius Ardelean și Claudiu Purdea, care au prezentat rezultatele unor cercetări și au evidențiat importanța conservării vestigiilor istorice din zonă.

În cadrul primei zile a fost vernisată și expoziția de ilustrație istorică realizată de Cătălin Drăghici, însoțită de textele semnate de Claudiu Purdea. Expoziția reconstituie, prin imagini și explicații istorice, scene din viața dacilor, echipamente militare, costume și momente reprezentative din istoria antică, oferind publicului o perspectivă accesibilă asupra trecutului.

Cea de-a doua zi a festivalului a fost dedicată reconstituirilor istorice. Programul a debutat cu demonstrații de lupte între gladiatori și prezentarea trupelor de reenactment, a războinicilor daci și a legionarilor romani, care au oferit publicului demonstrații de tehnici de luptă și au prezentat armamentul și echipamentul specific epocii.

Punctul central al zilei a fost reconstituirea poveștii lui Singis, prințul dac de la Cugir, personaj inspirat de Mormântul Princiar Dacic descoperit în zonă. Spectacolul a urmărit destinul conducătorului dac, prezentat ca apărător al cetății și al comunității sale, până la sacrificiul său pe câmpul de luptă.

Momentul culminant al manifestării l-a constituit reconstituirea Bătăliei pentru Cetatea Singidavei, în care războinicii daci au înfruntat legiunile romane într-un spectacol urmărit de numeroși spectatori.

Festivalul s-a încheiat cu Ritualul Funerar al Rugului Dacic, inspirat din credințele dacilor privind nemurirea sufletului și trecerea acestuia către Zalmoxis. Ceremonia a reprezentat finalul simbolic al poveștii prințului Singis și unul dintre cele mai apreciate momente ale evenimentului.

Prin conferințe, expoziții și reconstituiri istorice, Festivalul Dacic Singidava și-a propus să promoveze patrimoniul istoric al Cugirului și să aducă în atenția publicului importanța cetății dacice Singidava și a descoperirilor arheologice din zonă.




Citește mai mult

Actualitate

Cugir – de la târgul de odinioară la orașul industrial de astăzi

Cugir INFO

Publicat

în

Cugirul de astăzi, cunoscut drept unul dintre cele mai importante centre industriale ale României, ascunde în straturile istoriei sale o poveste fascinantă despre transformare, adaptare și continuitate. Dincolo de arhive și documente, istoria sa este una vie, în care muntele și industria, tradiția și modernitatea s-au împletit într-un mod aparte.

Înainte ca sirena uzinei să dicteze ritmul fiecărei zile, localitatea trăia după mersul anotimpurilor, după rodul pământului și schimburile comerciale tradiționale. Strigătele negustorilor din târgul de animale și cereale au fost, pentru multă vreme, coloana sonoră a unei comunități profund legate de agricultură și păstorit.

Momentul decisiv al transformării a venit odată cu înființarea Fabricii de Fier în perioada Imperiului Habsburgic. Dintr-o așezare eminamente agrară și pastorală, Cugirul a început să se transforme într-un centru industrial. Acest proces s-a desfășurat treptat, iar anul 1968, când localitatea a fost declarată oficial oraș, nu a făcut decât să consfințească o realitate economică și socială deja existentă. Nu a fost doar o schimbare administrativă, ci o adevărată metamorfoză.

Oameni care au construit identitatea orașului

Evoluția Cugirului nu ar fi fost posibilă fără contribuția unor oameni remarcabili.

Preoții și învățătorii au fost primii promotori ai emancipării culturale și naționale. Personalități precum protopopul Ioan Sabo, alături de numeroși cărturari locali, au contribuit la păstrarea identității românești și la dezvoltarea vieții spirituale și culturale.

Odată cu dezvoltarea atelierelor metalurgice, transformate ulterior în Fabrică de Arme, au sosit specialiști din Imperiul Austro-Ungar, iar mai târziu ingineri români. În perioada interbelică, prin colaborarea cu concernul cehoslovac Zbrojovka Brno, la Cugir au venit ingineri și maiștri cehi și germani. Ei au adus experiența metalurgiei fine, disciplina muncii și rigoarea tehnică specifică Europei Centrale.

Influența lor s-a resimțit nu doar în industrie, ci și în viața cotidiană. Au apărut colonii de locuințe pentru specialiști, case construite într-un stil arhitectural occidental, terenuri de tenis și noi forme de petrecere a timpului liber. Mentalitatea localnicilor s-a schimbat treptat, accentul fiind pus pe ordine, disciplină și confort.

Vatra schimburilor comerciale

Cu mult înainte de dezvoltarea industrială, Cugirul reprezenta un important nod economic pentru întreaga zonă.

Târgurile de animale și cereale constituiau centrul vieții economice și sociale. Organizate periodic sau cu ocazia marilor sărbători religioase, acestea adunau comercianți și producători din întreaga regiune. Agricultorii din lunca Mureșului veneau cu grâu și porumb, iar crescătorii de animale aduceau vite crescute pe pășunile montane.

Aici nu se stabileau doar prețurile mărfurilor. Se încheiau înțelegeri, se aranjau căsătorii, circulau veștile și se consolidau relațiile dintre comunități. Multă vreme, trocul a coexistat cu schimburile în bani, reflectând caracterul tradițional al economiei locale.

Legătura cu satele de munte

Cugirul nu a fost niciodată o comunitate izolată, ci centrul unei întregi microregiuni.

Satele montane precum Bocșitura, Bucuru, Călene, Fețeni, Goasele, Mugești reprezentau adevărate surse de aprovizionare cu produse indispensabile: brânză, urdă, carne, lână și, mai ales, lemn. Acesta era esențial atât pentru încălzirea locuințelor, cât și pentru funcționarea instalațiilor industriale, unde mangalul era folosit în procesul de prelucrare a fierului.

În același timp, relațiile comerciale cu Orăștie și Alba Iulia asigurau legătura cu marile centre economice, culturale și administrative ale Transilvaniei.

Tradiții dispărute: : Plutăritul și „Trenulețul spre Prislop”

Plutăritul pe Râul Mare: Înainte de transportul feroviar modern, lemnul necesar fabricii și mangalului (cărbunelui de lemn) era adus de pe munți prin plutărit pe Râul Mare. Era o meserie grea, periculoasă, plină de legende locale.

Trenulețul spre Prislop, calea ferată îngustă care urca pe vale nu servea doar la transportul lemnului, ci și la recreere. În weekenduri, trenulețul îi ducea pe cugireni, muncitori și ingineri deopotrivă, spre Cabana Prislop (până în zona Arieșul) fiind un simbol al socializării și al evadării în natură după săptămâna de muncă în fabrică.

Administrația de altădată

În perioada precomunistă, administrația locală funcționa pe baza respectului față de comunitate și proprietate.

Primăria era condusă de un primar, sprijinit de un notar cu pregătire juridică și de un consiliu format din gospodarii respectați ai satului. Instituția administra taxele de târg, întreținea drumurile și podurile, gestiona pășunile comunale și veghea la respectarea ordinii publice, asigurată de jandarmi și paznici locali. Hotărârile importante erau luate după consultarea comunității.

Șocul comunismului

După anul 1948, Cugirul a cunoscut una dintre cele mai radicale transformări din istoria sa.

Naționalizarea și colectivizarea au schimbat complet vechea ordine economică. Proprietățile private au fost confiscate, comercianții și meșteșugarii au fost obligați să intre în cooperative, iar târgurile tradiționale și-au pierdut treptat importanța.

Vechea elită locală a fost marginalizată, fiind înlocuită cu o conducere fidelă regimului comunist. În schimb, statul a investit masiv în industrializare, iar uzina s-a dezvoltat spectaculos.

Declararea Cugirului ca oraș, în anul 1968, a confirmat această nouă realitate.

Explozia demografică și dezvoltarea orașului

Extinderea uzinei a atras mii de muncitori din Moldova, Oltenia și din alte zone ale Transilvaniei. Orașul a devenit un adevărat mozaic cultural.

Au fost construite cartiere de blocuri, spitalul, Clubul Muncitoresc, cinematograful „7 Noiembrie”, parcuri și numeroase dotări urbane, conferind Cugirului imaginea unui oraș muncitoresc modern și efervescent.

În acei ani, zgomotul preselor și mirosul specific fabricii coexistau cu liniștea duminicilor, când fanfara cânta în parcul orașului.

Școala – partenerul industriei

Dezvoltarea învățământului a mers mână în mână cu dezvoltarea uzinei.

Școala Profesională a pregătit generații întregi de strungari, sculeri-matrițeri, lăcătuși și alți muncitori înalt calificați. Ulterior au fost înființate liceul industrial și institutul de subingineri, transformând Cugirul într-un important centru de pregătire tehnică.

Maiștrii și inginerii se formau direct pe platforma industrială, îmbinând pregătirea teoretică cu practica de înalt nivel.

Tradiția, mereu prezentă

În ciuda ritmului accelerat al industrializării, Cugirul și-a păstrat identitatea tradițională.

Portul popular specific zonei era purtat cu mândrie duminica și la marile sărbători religioase, oferind o imagine simbolică a echilibrului dintre tradiție și modernitate. Salopeta muncitorului și costumul popular coexistau firesc, ilustrând două lumi care nu s-au exclus, ci s-au completat.

Istoria Cugirului este, în fond, istoria unei comunități care a știut să se reinventeze fără să-și uite rădăcinile. De la târgul de animale și cereale, la marile hale industriale și până la provocările economiei contemporane, orașul rămâne un exemplu de continuitate, muncă și adaptare, un loc în care trecutul și prezentul continuă să se întâlnească în fiecare generație.

 

Constantin PREDESCU




Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir