Cele dintâi surse care ne dezvăluie informații despre ortodoxie în satul Vinerea sunt cuprinse într-o însemnare pe un Sinaxar din anul 1699, unde apare numele preotului care slujea în aceea vreme în comuna Vinerea: „Neagoi de la Vinere”.

În anul 1755, vinerenii asemeni cugirenilor vor protesta împotriva aderării la Unirea cu Roma:

„Noi vinerenii, din scaunul Orăștiei ne cerem arhiereu neunit, pe legea grecească și ne iscălim: eu judele Crăciun Barbu, eu Iuon Furdui, eu Samoilă Micle, eu Georgiu Grecu, eu Nicula Urâtul, eu Oprea Filimon și cu tot satul împreună.”

Un izvor preţios ne este oferit de statistica făcută românilor ortodocşi în anul 1766, de către administraţia episcopului Dionisie Novacovici, care înregistrează la Vinerea 534 de locuitori de confesiune ortodoxă.

Peste un an, sunt cunoscute și numele preoților ortodocși vinereni, în persoana lui Petru Nemeș și Avram Uret. În cursul secolului al XIX-lea, comunitatea ortodoxă devine tot mai numeroasă, aceasta și pe fondul eşecului greco-catolicismului în Vinerea.

Dintr-o altă statistică a populației ortodoxe transilvănene din anul 1805, ne dezvăluie existența la Vinerea a unui număr de 290 de familii neunite, o biserică și doi preoți: Petru Uretescu și Matei Crăciun. Creşterea numărului populaţiei ortodoxe din Vinerea se reflectă sugestiv prin prisma statisticii oficiale din anul 1857, în care din cei 1521 de locuitori ai comunei, 1502 aparţineau acestei confesiuni.

Din prima parte a acestui veac vom cunoaşte preoţi din familia Herleştilor, începând cu Theodor Herlea (1790-1852), Ion Herlea (1843-1847), Ioan Herlea (1848-1881), urmaţi apoi de Dănilă Păcurariu (1881-1921), Romul Albu (1914-1921), Nicolae Cerbicean (1921-1940) și Ioan Sabău (1940-1959).

În secolul al XIX-lea, locuitorii din Vinerea, participă activ cu donații în sprijinul unor mănăstiri ca: Stânișoara, Turnu și Frăsinei, toate lăcașuri de cult din județul Vâlcea, sau îmbrățișând viața monahală.

• Istoricul Bisericii medievale Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Vinerea

În primul rând țin să le mulțumesc pentru oferirea informațiilor părintelui paroh a comunie Vinerea Mircea Moșneag și a lect. Univ. Dr. Cristian Ioan Popa din cadrul Facultății de Istorie și Filologie din cadrul Universității 1 Decembrie 1918 Alba Iulia.

Informațiile despre acest monument totuși prin valoarea sa istorică s-au păstrat foarte puține în acest sens, unele chiar de loc. Datele referitoare la vechimea bisericii sunt contradictorii. Potrivit părintelui paroh Mircea Moșneag biserica datează din anul 1310.

Biserica de zid din cimitir o regăsim și pe hărțile iosefine din secolul al XVIII-lea, moment în care lăcașul de cult se afla și acum la periferia vestică a satului.

Potrivit lui Vasile Herlea, autorul lucrării „Contribuție la Monografia localității Vinerea” publicată în anul 2002, acesta consemnează că edificiul ar avea o vechime de 6-7 secole. În lucrarea Magyrorszag Muemlekei, se precizează că biserica actuală s-a ridicat pe fundația vechii biserici cu turn, dar nu i se precizează vechimea. Avocatul Ioan Mihu, întocmește în anul 1912, un anteproiect pentru zidirea unei noi biserici ortodoxe în localitate.

Motivul întocmirii acestui proiect ar fi capacitatea mică a bisericii în concordanță cu numărul în creștere a vinerenilor, a doua cauză, care a stat la baza întocmirii proiectului cărturarului vinerean, a fost aceea a incendiului din 1910.

Biserica cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, din localitatea Vinerea, este construită în formă de navă cu plafon, cu un singur turn-podișor. A fost zidită peste temeliile vechi și ridicată integral de la nivelul contraforturilor în sus, în perioada epocii romane. În anul 1890, lăcașul de cult vinerean devine ruină, zidurile bisericii sunt practic vândute bucată cu bucată.

Daunele provocate de incendii repetate, unul dintre ele are loc în anul 1560, în timpul invaziei turcești în zonă, iar ultimul în anul 1910- fiind de altfel cel mai devastator, flăcările provocând edificiului mari pagube, și de lucrările de renovare ale bisericii, au condus la dispariția mai multor elemente arhitectonice din epoca medievală.

Din vechiul edificiu medieval s-au mai păstrat doar fundaţiile, zidurile de la geamuri în jos și contraforturile puternice ale zidurilor de incintă care susțin nava pe laturile de nord si sud. După același autor Vasile Herlea, în fața altarului bisericii erau lespezi mari de piatră, cu vechime în epoca romană, și care au fost refolosite în construcția bisericii. Nișele prezente pe exteriorul altarului la aproximativ 0,50 metri de la nivelul actual al solului, reprezentau pentru specialiști vechile ferestre medievale.

În cursul secolului al -XX-lea, biserica suferă numeroase reparații, în ultimul deceniu fiind repictată și remobilată complet. Lucrările de renovare executate în anul 1987, sub grija părintelui paroh Mircea Moșneag au constat în restaurarea bolții, a podelei și a picturii interioare a bisericii și a iconostasului din altar, a stranelor și a scaunelor arhiepiscopale. În aceeași perioadă este schimbat clopotul mare din turnul din piatră, cu unul mai mic de 1500 kilograme.

Pictura cu tematică religioasă din interiorul cât și din exteriorul bisericii, a fost executată de către pictorul Vasile Nițulescu, fiul pictorului Constantin Nițulescu, cel care a pictat între anii 1950-1957 Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”din Vinerea, cea care se află pe strada Principală din localitate. Lucrările la iconostasul bisericii au fost executate de către sculptorul albaiulian Ioan Cristea. Icoanele din iconostas au fost pictate de către „baciul” Nicolae din Vinerea. Construcția stranelor și a scaunelor arhierești au fost executate de către meșterul local Crăciun Herlea.

După terminarea integrală a lucrărilor de restaurare a bisericii, aceasta a fost târnosită (sfințită), la data de 22 septembrie 1990 în prezența Preasfinţitului Andrei Andreicuț, Arhiepiscopului de Alba Iulia.
Biserica devine biserică parohială în anul 1995, când din ordinul Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia este înființat pe raza localități, un al doilea post de preot paroh și Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”-Vinerea devine Vinerea II.

În mileniul al III-lea, mai exact în anul 2006, sub conducerea preotului Ioan Stanciu au loc alte lucrări de renovare și restaurare a bisericii astuparea nișelor de la partea inferioară a absidei altarului, încorporarea turnului-clopotniță într-un pridvor susținut de stâlpi, ridicarea celui de-al doilea pridvor în genul primului – pe intrarea de sud, retencuire, rezugrăvire-pictură cu tematică religioasă pe pereții celor două pridvoare, zugrăvire cu culoare a contraforturilor.

Cel care s-a preocupat de cercetarea, restaurarea și punerea în valoare a elementelor medievale ale bisericii îi sunt atribuite preotului Dimitrie Gornic (1914-1986), ierarh originar din județul Arad, fost deținut politic care a pătimit în închisorile comuniste, acesta a fost condamnat la 18 ani de detenţie grea, pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare” şi 18 ani de muncă silnică, pentru „uneltire contra ordinii sociale”.

Preotului Dimitrie Gornic i se datorează declararea edificiului ca monument istoric. În cimitirul bisericii vinerene, se află mormântul avocatului Ioan Mihu si al familiei acestuia, deputat la Marea Unire din 1918 de la Alba Iulia, ca delegat al cercului electoral Orăștie.

Text și foto: Sorin Giurcă

 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS

Miercuri, 15 ianuarie 2025, începând cu ora 18.00, cetățenii orașului Cugir sunt invitați la Centrul Cultural „Valentin Uritescu” din Cugir la o interesantă și inedită întâlnire, prima din acest an.

Organizat sub semnul Culturii Naționale, pe lângă ceaiul servit din partea casei, participanții și-au propus să dezbată și Calendarul Cultural pentru anul care tocmai a început, dar și pentru a se și delecta cu momente ad-hoc dedicate zilei poetului nepereche, Mihai Eminescu.

După cum declară primarul Adrian Teban, este un prilej propice „să planificăm împreună un an cultural bun, cu evenimente pentru fiecare dintre noi și pentru întreaga comunitate”.

Potrivit edilului „localnicii sunt invitați să vină cu propuneri noi și colaborări viitoare pentru a putea corela toate evenimentele și spectacolele viitoare astfel încât, împreună să ne dezvoltăm cât mai frumos ca și comunitate, prin artă și cultură”.

„Nu ezitați să veniți însoțiți de instrumentul muzical preferat sau cu o poezie în buzunar, pentru a sărbători Ziua Culturii Naționale conturând împreună o strategie și o planificare locală care să o susțină”, au precizat și reprezentanții Centrului Cultural.

CONSTANTIN PREDESCU

 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS

Locuitorii orașului Cugir, au participat la Slujba de Bobotează. Credincioșii au plecat acasă cu apă sfințită Pe o vreme primăvăratică, sute de cugireni ai orașului Cugir, au participat astăzi la slujba specială de Bobotează(sfinţire a apelor), numită şi Agheasma Mare.

Apa primită astăzi, are puteri tămăduitoare asupra sufletului şi trupului celui care o bea.

Sărbătorile de Iarnă, se vor încheia marți cu Sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul.

Slujba Bobotezei a început la ora 09.00 cu Liturghia sfântului Ioan Gură de Aur Arhiepiscopul Constantinopolului, urmată de cea a sfințirii Aghiasmei Mari. Slujba a avut loc pe platoul din fața Catedralei „Adormirii Maicii Domnului” din Cugir, fiind oficiată de către preoții parohi Adrian Cebotari și Bogdan Șalariu.

Tot aici, organizatorii au pregătit 7 butoaie umplute cu apă, puse la dispoziția credincioșilor care au dorit să ia apă sfințită acasă.

În final, la sfârşitul slujbei de Bobotează, credincioşii au primit şi binecuvântarea preoţilor slujitori.

• Ce este Aghiasma Mare și cum se bea

Practic, după ce se cheamă Duhul Sfânt, mâna preotului binecuvântează cruciş apa de trei ori, apoi se rosteşte iar o rugăciune, după care procedeul este repetat. La sfârşit, în apă se cufundă crucea şi busuiocul.

Agheasma de Bobotează este considerată apa sfințită cu cele mai mari puteri, este apa ce rămâne “vie” și proaspătă timp îndelungat fară a se deteriora odată cu trecerea timpului.

Agheasma cea Mare se săvârşeşte de către arhiereu sau preot într-un cadru festiv, numai în biserică, lângă o apă curgătoare, lângă un lac sau la malul mării, şi numai de Bobotează sau în Ajunul ei.

Aceasta este tămăduitoare şi are putere sfinţitoare foarte mare, pentru că este sfinţită în chiar ziua în care Mântuitorul a sfinţit apele, botezându-Se în Iordan.

În restul anului, cei opriți de la Sfânta Împărtășanie, ca mângâiere si nădejde a mântuirii lor, au voie sa o ia după ce se spovedesc.

Mai poate fi luată și imediat după Sfânta Împărtăşanie.

Ea se mai folosește la sfințirea bisericilor, a antimiselor, a Sfântului si Marelui Mir, precum si la casele tulburate de demoni.

Azi se stropesc cu Aghiasma Mare toate casele, ogoarele, viile, livezile si animalele, pentru a le feri de toată reaua întâmplare. Unii credincioși obișnuiesc sa o păstreze în vase curate, ca pe o binecuvântare, ani în șir, aceasta rămânând curată si plăcută la gust.

Aghiasma Mică se bea imediat după Sfânta Anafură, în tot cursul anului.

Prin stropirea cu apă sfințită duhurile cele viclene se gonesc din tot locul, oamenii se acoperă și se păzesc de tot lucrul rău, se aduce îndestulare gospodăriilor, se tămăduiesc bolile și se dăruiește iertare de păcatele mici.

Această apă se foloseşte de către preot la săvârșirea ierurgiilor (slujbe mici), sfințirea fântânilor, a icoanelor, a bisericii care a suferit o reparație de mică anvergură, a veșmintelor si obiectelor de cult.

Se mai folosește și la alte slujbe, precum binecuvântarea începerii semănatului, sfinţirea vaselor, izbăvirea viilor si grădinilor bântuite de lăcuste si gândaci.

Cunoscută sub denumirea Botezul Domnului, Boboteaza aminteşte de momentul în care Iisus Hristos, la vârsta de 30 de ani, a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordan.

Evanghelistul Matei spune că Iisus a venit din Galileea la râul Iordan, unde boteza Ioan Botezatorul, cerând să fie şi el botezat. Ioan i-a spus: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de tine şi tu vii la mine”, iar la răspunsul lui Iisus că aşa se cuvine, acesta a fost botezat în cele din urmă de către Ioan.

Boboteaza este o manifestare a celor trei elemente ale Treimii: Fiul este botezat în Iordan de către Ioan Botezătorul, Sfântul Duh se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer îl declară că fiind Fiul Său.

 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS