cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir

Acasă » Societate » Cugireni » “Crezul vieţii mele a fost de a forma generaţii de copii care să devină exemple pentru semenii lor”

“Crezul vieţii mele a fost de a forma generaţii de copii care să devină exemple pentru semenii lor”

Publicat în 26.01.2014 la ora 12:00

vasile lupuS-a născut la Vinerea, în data de 3 noiembrie 1936, dintr-o familie de ţărani, fiind al 6-lea copil din cei 12 ai familiei Lupu, făcând o pasiune pentru sport de la o vârstă fragedă, alergând de dimineaţă şi până seara, în pitoreasca luncă a localităţii Vinerea.

După studiile primare şi gimnaziale s-a înscris la liceul din Vişeu de Sus, judeţul Maramureş, pe care l-a absolvit în anul 1954, perioada de studii oferindu-i un bun prilej de a participa la aproape toate concursurile sportive organizate de şcoală. După absolvirea liceului se angajează la Baia Sprie, iar după orele de program nu abandonează sportul. Se înscrie la Facultatea de biologie-geografie din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, timp de doi ani făcând sport de performanţă, în cadrul universităţii. În 1972 se înscrie la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti, iar după absolvire se întoarce la Cugir unde activează ca profesor de sport în cadrul Grupului Şcolar şi apoi la Asociaţia Sportivă “Metalurgistul” din localitate. Activitatea la Metalurgistul este pentru profesorul Lupu cea mai bogată în rezultate: Mircea Ştefănuţ devine dublu campion naţional al României la maraton redus (21 km), campion la tineret – 10.000 m şi 5.000 m, fiind considerat cel mai valoros sportiv al judeţului Alba. Gheorghe Todoran ajunge campion naţional la 10.000 m cros, iar Gheorghe Hăprean câştigă Crosul Tineretului (1984). Printre sportivii “de nădejde” ai profesorului se numără Cornel Chiţulescu, locul IV la Festivalul Internaţional al Tineretului şi Studenţilor de la Havana-Cuba, Cornel Morar, Beniamin Părăuţ, Ioan Clonţa, Nicolae Eftimoiu s.a. După 1990 este numit titular la catedra de educaţie fizică şi sport la Şcoala Gimnazială “Singidava” Cugir, iar în 1999 se pensionează. Pensionarea nu a reprezentat un motiv pentru profesorul Lupu de a se despărţi de activitatea sportivă. El a continuat munca de profesor într-un domeniu pe care nu l-a abandonat, de altfel, niciodată, şi anume şahul.
– Cum a fost despărţirea de sportul dumeavoastră de suflet, atletismul şi trecerea la practicarea activităţii de profesor şi jucător de şah?
– N-a fost ceva nou. Aveam antecedente încă din timpul efectuării stagiului militar, când am jucat foarte mult şi i-am iniţiat pe mulţi militari în tainele şahului, precum şi după aceea. Apoi, din 1991, am activat la Clubul Copiilor şi Elevilor din oraş în condiţii de voluntariat, unde am rămas până în 2008, când s-a înfiinţat Clubul Sportiv Orăşenesc Cugir, şi am fost angajat cu jumătate de normă.
– Ce reprezintă şahul pentru dumneavoastră?
– Dacă atletismul a însemnat la timpul respectiv o importantă realizare, şahul a fost şi a rămas o mare satisfacţie intelectuală, astfel că am făcut şi fac în aşa fel încât să împac şi trupul şi spiritul laolaltă. O îmbinare armonioasă între spirit şi intelect. În acest sens m-am orientat şi mă ghidez după un principiu platonian care spune că la vechii greci, era socotit infirm acel ce nu ştia să scrie cât şi cel care nu ştia să înoate.
– Dle profesor, se cunoaşte faptul că în dragostea dumneavoastră pentru şah aţi reuşit să amenajaţi cea mai interesantă sală destinată activităţilor şahiste, atât pentru pregătire cât şi pentru competiţii. De unde aceast demers atât de costisitor?
– Sala de şah, laboratorul de şah, după cum eu îl numesc, este o realizare de excepţie pe care am conceput-o, pe cont propriu, destul de costisitoare şi care m-a făcut să scot din buzunar peste 20.000 de lei. O locaţie din punctul meu de vedere demnă de Cartea Recordurilor pentru modul în care a fost realizată. Spaţiul este amenajat la Clubul Copiilor din Cugir, pe ai cărui pereţi şi plafon au fost înscrise expresii celebre şi au fost executate imagini aparţinând unor personalităţi ale timpului, care au iubit sau practicat jocul de şah. A fost un mod de a contribui nu doar la atragerea copiilor de a practica şahul ci şi de a-i înarma cu multe cunoştinţe despre multe personalităţi care au făcut istorie în diverse domenii de activitate.
– Se spune că ţineţi foarte mult la copii şi că vă place să lucraţi cu ei. Este uşor, este greu?
– Pasiunea mea a fost şi a rămas aceea de a lucra cu copiii şi de a forma generaţii de copii. Fiind în preajma copiilor, te simţi mai tânăr. Cine nu ştie să lucreze cu copiii nu se poate numi pedagog. Este important să te amesteci în jocurile lor, să te apropii de ei şi să-i înţelegi, să-i convingi că faci ceva bun pentru ei. De aceea îmi plac copiii şi mă bucur când fac lucruri bune. Am iniţiat în tainele şahului şi am pregătit pentru competiţii peste 1000 de copii. Am un fiu care este la rândul său pasionat de şah, este maestru FIDE dar şi o nepoţică care joacă şah de când avea câţiva anişori. Legat de pasiune, trebuie să mărturisesc că şi eu joc şah alături de ingineri, informaticieni, economişti, pensionari, pasionaţi la rândul lor de jocul minţii, şi particip la competiţii sportive organizate la diverse niveluri şi mă bucur că obţin performanţe notabile.
– Mai faceţi alergări?
– Vreau să vă spun că n-am abandonat niciodată mişcarea. Pentru mine a alerga înseamnă sănătate. Mai mult decât atât, particip şi la competiţii de atletism organizate cu diverse ocazii. În ultimii doi ani am participat la concursuri de alergări şi am obţinut titlul de dublu campion la 3.000 m, categoria de vârstă 75-79 ani.
– Ce a însemnat şi înseamnă pentru dumneavoastră sportul?
– A însemnat crez, dăruire şi perseverenţă, educaţie, sacrificii în plan personal dar şi satisfacţia că am realizat lucruri de care să mă bucur cât voi trăi. I-am învăţat pe elevii mei să muncească, să fie cinstiţi şi să devină exemple pentru semenii lor.
– D-le profesor, vă mulţumesc pentru interviul acordat, vă doresc multă sănătate şi succes în activitatea pe care o desfăşuraţi.

Constantin PREDESCU

 

 

 

Facebook 

Acest articol a fost citit de 2367 ori

“Crezul vieţii mele a fost de a forma generaţii de copii care să devină exemple pentru semenii lor”
5 (100%) 2 votes

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.