Cugireni
“Crezul vieţii mele a fost de a forma generaţii de copii care să devină exemple pentru semenii lor”
S-a născut la Vinerea, în data de 3 noiembrie 1936, dintr-o familie de ţărani, fiind al 6-lea copil din cei 12 ai familiei Lupu, făcând o pasiune pentru sport de la o vârstă fragedă, alergând de dimineaţă şi până seara, în pitoreasca luncă a localităţii Vinerea.
După studiile primare şi gimnaziale s-a înscris la liceul din Vişeu de Sus, judeţul Maramureş, pe care l-a absolvit în anul 1954, perioada de studii oferindu-i un bun prilej de a participa la aproape toate concursurile sportive organizate de şcoală. După absolvirea liceului se angajează la Baia Sprie, iar după orele de program nu abandonează sportul. Se înscrie la Facultatea de biologie-geografie din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, timp de doi ani făcând sport de performanţă, în cadrul universităţii. În 1972 se înscrie la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti, iar după absolvire se întoarce la Cugir unde activează ca profesor de sport în cadrul Grupului Şcolar şi apoi la Asociaţia Sportivă “Metalurgistul” din localitate. Activitatea la Metalurgistul este pentru profesorul Lupu cea mai bogată în rezultate: Mircea Ştefănuţ devine dublu campion naţional al României la maraton redus (21 km), campion la tineret – 10.000 m şi 5.000 m, fiind considerat cel mai valoros sportiv al judeţului Alba. Gheorghe Todoran ajunge campion naţional la 10.000 m cros, iar Gheorghe Hăprean câştigă Crosul Tineretului (1984). Printre sportivii “de nădejde” ai profesorului se numără Cornel Chiţulescu, locul IV la Festivalul Internaţional al Tineretului şi Studenţilor de la Havana-Cuba, Cornel Morar, Beniamin Părăuţ, Ioan Clonţa, Nicolae Eftimoiu s.a. După 1990 este numit titular la catedra de educaţie fizică şi sport la Şcoala Gimnazială “Singidava” Cugir, iar în 1999 se pensionează. Pensionarea nu a reprezentat un motiv pentru profesorul Lupu de a se despărţi de activitatea sportivă. El a continuat munca de profesor într-un domeniu pe care nu l-a abandonat, de altfel, niciodată, şi anume şahul.
– Cum a fost despărţirea de sportul dumeavoastră de suflet, atletismul şi trecerea la practicarea activităţii de profesor şi jucător de şah?
– N-a fost ceva nou. Aveam antecedente încă din timpul efectuării stagiului militar, când am jucat foarte mult şi i-am iniţiat pe mulţi militari în tainele şahului, precum şi după aceea. Apoi, din 1991, am activat la Clubul Copiilor şi Elevilor din oraş în condiţii de voluntariat, unde am rămas până în 2008, când s-a înfiinţat Clubul Sportiv Orăşenesc Cugir, şi am fost angajat cu jumătate de normă.
– Ce reprezintă şahul pentru dumneavoastră?
– Dacă atletismul a însemnat la timpul respectiv o importantă realizare, şahul a fost şi a rămas o mare satisfacţie intelectuală, astfel că am făcut şi fac în aşa fel încât să împac şi trupul şi spiritul laolaltă. O îmbinare armonioasă între spirit şi intelect. În acest sens m-am orientat şi mă ghidez după un principiu platonian care spune că la vechii greci, era socotit infirm acel ce nu ştia să scrie cât şi cel care nu ştia să înoate.
– Dle profesor, se cunoaşte faptul că în dragostea dumneavoastră pentru şah aţi reuşit să amenajaţi cea mai interesantă sală destinată activităţilor şahiste, atât pentru pregătire cât şi pentru competiţii. De unde aceast demers atât de costisitor?
– Sala de şah, laboratorul de şah, după cum eu îl numesc, este o realizare de excepţie pe care am conceput-o, pe cont propriu, destul de costisitoare şi care m-a făcut să scot din buzunar peste 20.000 de lei. O locaţie din punctul meu de vedere demnă de Cartea Recordurilor pentru modul în care a fost realizată. Spaţiul este amenajat la Clubul Copiilor din Cugir, pe ai cărui pereţi şi plafon au fost înscrise expresii celebre şi au fost executate imagini aparţinând unor personalităţi ale timpului, care au iubit sau practicat jocul de şah. A fost un mod de a contribui nu doar la atragerea copiilor de a practica şahul ci şi de a-i înarma cu multe cunoştinţe despre multe personalităţi care au făcut istorie în diverse domenii de activitate.
– Se spune că ţineţi foarte mult la copii şi că vă place să lucraţi cu ei. Este uşor, este greu?
– Pasiunea mea a fost şi a rămas aceea de a lucra cu copiii şi de a forma generaţii de copii. Fiind în preajma copiilor, te simţi mai tânăr. Cine nu ştie să lucreze cu copiii nu se poate numi pedagog. Este important să te amesteci în jocurile lor, să te apropii de ei şi să-i înţelegi, să-i convingi că faci ceva bun pentru ei. De aceea îmi plac copiii şi mă bucur când fac lucruri bune. Am iniţiat în tainele şahului şi am pregătit pentru competiţii peste 1000 de copii. Am un fiu care este la rândul său pasionat de şah, este maestru FIDE dar şi o nepoţică care joacă şah de când avea câţiva anişori. Legat de pasiune, trebuie să mărturisesc că şi eu joc şah alături de ingineri, informaticieni, economişti, pensionari, pasionaţi la rândul lor de jocul minţii, şi particip la competiţii sportive organizate la diverse niveluri şi mă bucur că obţin performanţe notabile.
– Mai faceţi alergări?
– Vreau să vă spun că n-am abandonat niciodată mişcarea. Pentru mine a alerga înseamnă sănătate. Mai mult decât atât, particip şi la competiţii de atletism organizate cu diverse ocazii. În ultimii doi ani am participat la concursuri de alergări şi am obţinut titlul de dublu campion la 3.000 m, categoria de vârstă 75-79 ani.
– Ce a însemnat şi înseamnă pentru dumneavoastră sportul?
– A însemnat crez, dăruire şi perseverenţă, educaţie, sacrificii în plan personal dar şi satisfacţia că am realizat lucruri de care să mă bucur cât voi trăi. I-am învăţat pe elevii mei să muncească, să fie cinstiţi şi să devină exemple pentru semenii lor.
– D-le profesor, vă mulţumesc pentru interviul acordat, vă doresc multă sănătate şi succes în activitatea pe care o desfăşuraţi.
Constantin PREDESCU

Cugireni
Călin Bocănici, un tânăr originar din Cugir, reconstruiește GRATUIT sprâncenele persoanelor care le-au pierdut din motive medicale
Călin Bocănici sau „Dermopigmentistu”, cum îi spun prietenii și cunoscuții, are 28 de ani și este din Cugir. Tânărul este inițiatorul unui proiect inedit prin care recomstruiește GRATUIT sprâncenele persoanelor care și le-au pierdut din cauza problemelor de sănătate.
Până în 2010, Călin a locuit la Cugir, orășelul de la poalele Drăganei, apoi a plecat în Italia, iar în 2015 s-a stabilit în Cluj-Napoca.
Tânărul își amintește că încă de copil era pasionat de desen: ”Mereu desenam, era una din modalitățile de a-mi petrece timpul și, evident, de la hârtie am trecut la a-i desena pe corp pe verișori și prieteni. Îmi amintesc că în școala generală, la orele la care nu eram interesat de subiect, desenam în timp ce profesoara preda, iar odată am pățit chiar să-mi rupă desenul, probabil pentru că aveam alte preocupări în ora ei”, povestește Călin.
Tot din școala generală, dupa ce a încercat toate tipurile de carioci și markere pe prieteni și a realizat că nimic nu rămânea mai mult de câteva zile, băiatul de la vremea aceea a trecut la nivelul următor: ”Eram destul de îndemânatic și creativ, așa că mi-am construit un aparat de tatuat dintr-un motor de la o mașină cu telecomandă, un nasture, un încărcător de telefon și un ac de seringă”. Cu aparatul respectiv a început să facă tatuaje la vârsta de 11-12 ani, până au aflat părinții și ”s-a terminat cariera mea de tatuator”.
Călin a îngropat pasiunea pentru tatuaje mulți ani, timp în care a încercat tot felul de alte lucruri, de la mecanică, ospătărie, traducător, detailing auto și frizerie: ”Căutam răspunsuri la întrebări precum ‘care e sensul vieții’ și ‘ce să fac cu viața mea’.
După ce a terminat liceul de informatică în Italia, a revenit în România și s-a înscris la Facultatea de Arhitectură, crezând că aceasta e cea mai potrivită pentru interesele sale printre care desen, creativitate, viziune în spațiu, abilități tehnice, simț estetic: ”Mi-a luat 3 ani să înțeleg cu adevărat că locul meu nu e acolo, deși am simțit asta încă de la început, însă la insistențele tuturor, de genul “așa e normal, la început e mai greu, în viață nu faci doar ce-ți place”, am răbdat acei 3 ani în care mi-am urât viața și am intrat în depresie”, mărturisește bărbatul.
În cele din urmă, Călin renunță la arhitectură, încearcă să intre la psihologie și la cinematografie, iar într-un final începe Facultatea de Științe politice, administrative și ale comunicării, secția publicitate: ”Aici, în ultimul semestru, am avut un seminar în care săptămânal făceam teste de autocunoaștere și cred că asta, împreună cu toate cărțile de dezvoltare personală pe care le-am citit, m-au ajutat să înțeleg mai bine cine sunt, ce vreau și care sunt criteriile pe care viitoarea mea meserie trebuie să le îndeplinească”.
Și-a dat seama că micropigmentarea reunește principalele sale preocupări (desen, tatuaj, simț estetic, naturalețe, munca cu oamenii, posibilitatea de a ajuta prin muncă și chiar și psihologie) și a pornit pe acest drum cu toată încrederea: ”Mi-am spus că ori voi fi cel mai bun, ori nu o fac. De când am început, am aceeași ambiție ca în prima zi și mă străduiesc să evoluez continuu”.
A început cursurile în domeniul dermopigmentării destul de recent, în ianuarie 2021, în Italia. A continuat apoi specializările în România, cursurile fiind mai complexe aici, dar și mai accesibile: ”Învăț însă continuu de la profesioniști atât din țară, cât și din Europa, Asia și America, și încerc să-mi perfecționez tehnica. Am încercat să accelerez cât mai mult procesul de învățare, pentru a ajunge într-un timp cât mai scurt la cele mai bune rezultate”.
Tânărul recunoaște că majoritatea veniturilor le-a investit în formarea sa, în cursuri, masterclass-uri și conferințe, iar efortul a meritat pentru că într-un timp relativ scurt a ajuns să culeagă roadele muncii și dedicării.
În prezent, Călin lucrează în Cluj Napoca, dar periodic merge în Italia și la București pentru proceduri.
Cugireanul este și autorul unei inițiative inedite. Acesta reconstruiește GRATUIT sprâncenele persoanelor care și le-au pierdut din cauza problemelor de sănătate: ”Este ceva la care m-am gândit încă de la început, deoarece am înțeles că ceea ce mă împlinește cu adevărat e să ajut pe cine are nevoie, prin ce știu eu să fac mai bine”.
Tânărul artist mai spune că în cazul acestor persoane este vorba de o nevoie, nu de o dorință sau un ‘moft’: ”Ceea ce reușesc să le ofer nu sunt niște sprâncene, ci e încredere, expresivitate, bucuria de a nu se mai simți priviți sau judecați de ceilalți pentru aspectul lor diferit, cauzat de lipsa sprâncenelor. Nu pot descrie ce emoție, ce bucurie și ce sentiment de împlinire se simte atunci când prin ceea ce fac reușesc să readuc fericirea pe chipul oamenilor, să primesc mesaje în care îmi spun că le-am redat încrederea, că au ieșit în sfârșit fără șapcă sau că au renunțat la breton pentru că nu mai trebuie să-și ascundă sprâncenele.
În ceea ce privește planurile de viitor, Călin mărturisește că scopul său e să ajute cât mai multe persoane cu ceea ce face: ”Cu gândul ăsta am început și mă bucur că am în continuare acest principiu ca pilon al carierei mele”.
De asemenea, Călin urmează să lanseze și un program de training pentru dermopigmentiștii care vor să-și ducă cariera la următorul nivel, iar cei interesați pot afla amănunte luând legătura personal cu el: ”Urmează să trec la faza de a transmite învățăturile mai departe la alți dermopigmentiști. Astfel, ajutându-i pe ei/ele, le ajut indirect și pe persoanele care beneficiază de serviciile lor. Deci ajutorul e multiplicat fără limite și asta mi se pare cel mai frumos și nobil lucru!”
În septembrie, Călin va participa la World PMU Industry Convention Championship care se va desfășura în Germania, la Munchen, concurs unde tânărul este finalist.
Cugireni
Cugireanul Aurel Voicu s-a înscris la masterat, la venerabila vârstă de 88 de ani
Inginerul cugirean Aurel Voicu, vârstnic de 88 de ani, hotărât că viața este o continuă luptă de învățare, a decis să înceapă un program de masterat în cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.
„S-a făcut selecție pe baza regulamentului și a fost o notă dominantă, către maxim și am fost admins.
La 3 octombrie 2022 a fost deschiderea oficială și ne-am apucat de treabă. Doamna profesor Burnicioiu Ileana a fost desemnată tutorele grupului. Suntem 15 sau 16 colegi din toată țara, inclusiv București, Brașov.
Este o competiție, în așa fel încât lecțiile să fie interactive și profesorii fac tot posibilul să obțină de la fiecare cunoștințele pe care le-a dobândit sau să dobândească în continuare pe baza programelor dumnealor.
Totul este online și destul de greu. În momentul acela dispuneam de un calculator, dar l-am luat pentru știri externe, noutăți locale, județene, etc., dar ca să reușești un dialog tip lecție e o diferență uriașă și mai ales comunicarea dintre profesori, universitate și masteranzi este numai online, numai prin internet.
Referitor la prima sesiune de examene acesta a transmis că a fost „mulțumitor pentru că notele la cele 6-7 materii”, a povestit Aurel Voicu.
Cugireni
Cugireanul Petre Dubleș, marinarul mitralior care și-a întrecut aliații din Pactul de la Varșovia
La cei aproape 87 de ani, Petru Dubleș din Cugir, mai păstrează și astăzi, spre aducere aminte, ziarul Scânteia Tineretului apărut la 1 august 1957, care inserează într-una din paginile sale un articol reprezentând un moment din viața sa de ostaș.
Pe timpul când își satisfăcea serviciul militar la o unitate a marinei din Mangalia, Dubleș povestește cu mândrie despre un episod care l-a făcut cunoscut comandanților și confraților militari, dar și tovarășilor săi de muncă din Cugir.
În preajma zilei Marinei, sub titlul „Mitraliorul navei”, Scânteia Tineretului relatează despre un exercițiu militar în care matrozii de pe navă așteptau cu emoție ordinele comandanților.
Potrivit lui Dubleș, era vorba de efectuarea unor exerciții de luptă pe timp de noapte, la care luau parte formațiuni militare navale aparținând URSS, Bulgariei și României, țări membre ale Pactului de la Varșovia.
„La un moment dat, radiotelegrafistul de la bord recepționă că o formație de avioane „inamice” atacă nava. Printre norii albi de bumbac străbătea văzduhul un avion inamic cu reacție. Când distanța până la aparat devenise regulamentară, tânărul marinar utemist de la mitralieră, Dubleș Petru își încordă atenția și acționă pe „automat”. Snopul de proiectile au lovit „ținta” în plin, iar „inamicul” nu s-a apropiat de litoralul nostru. De fiecare dată când mitraliera de la pupă era mânuită de marinarul Petru Dubleș, echipajul se întorcea la bază victorios”, scrie publicația amintită. Așa cum ne relatează Dubleș, anterior, ținta fusese ratată atât de militarii ruși cât și cei bulgari. Din păcate, ziarul n-a mai consemnat acest lucru știut fiind faptul că nu puteai să arăți că România este mai bună decât „șeful” de la Răsărit.
Câteva zile mai târziu, conducerea uzinei și tovarății de muncă ai lui Dubleș au primit la Cugir, o scrisoare semnată de comandantul unității. Preluăm din ziar: „Matrozul Dubleș Petru venit să-și satisfacă serviciul militar în marină este mândria navei și unității noastre. Vă felicităm că ați crescut asemenea tineri ce fac cinste uzinei din care au plecat. De curând, pe navă, într-un cadru sărbătoresc, fostul dumneavoastră tovarăș de muncă a primit titlul de fruntaș în pregătirea de luptă și politică pe navă”.
În 1960, Dubleș Petru a fost lăsat la vatră după 4 ani de militărie. Deși i s-a propus să rămână în marină acesta a refuzat preferând să se întoarcă acasă, deoarece avea în Cugir părinții și 3 frați pe care trebuia să-i ajute financiar, lucrând în uzină.
Astăzi, la cei aproape 87 de ani (născut în Cugir pe 4 oct. 1936), Dubleș Petru își trăiește liniștit viața în cartierul Cindeni din localitatea natală alături de cei dragi.
Constantin PREDESCU
-
Din judeţacum 2 luni
Mesaje de Paste. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi trimite celor dragi de Sfintele Pasti | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 6 luni
MESAJE de Crăciun fericit! Urări și felicitări pe care le poți trimite celor dragi | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 4 luni
Cum vor sărbătorii românii Crăciunul și Anul Nou 2021. Ce spune Raed Arafat | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 2 luni
Când pică Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 2 luni
Mesaje de Paște fericit. SMS-uri urări şi felicitări de Sfintele Pasti pe care le poţi trimite prietenilor | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 3 luni
MESAJE de 8 MARTIE, Ziua Femeii. Felicitări, urări și SMS-uri pentru femeile din viața voastră | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 2 luni
MESAJE de 1 Aprilie, Ziua Păcălelilor. FARSE și PĂCĂLELI pe care le poţi transmite prietenilor | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 4 luni
Obiceiuri şi tradiţii de Anul Nou: Pluguşorul, Capra, umblatul cu Ursul, Sorcova. Cele mai frumoase obiceiuri din ţara noastră | cugirinfo.ro