Rămâi conectat

Cugireni

“Crezul vieţii mele a fost de a forma generaţii de copii care să devină exemple pentru semenii lor”

Redacția Cugirinfo.ro

Publicat

în

vasile lupuS-a născut la Vinerea, în data de 3 noiembrie 1936, dintr-o familie de ţărani, fiind al 6-lea copil din cei 12 ai familiei Lupu, făcând o pasiune pentru sport de la o vârstă fragedă, alergând de dimineaţă şi până seara, în pitoreasca luncă a localităţii Vinerea.

După studiile primare şi gimnaziale s-a înscris la liceul din Vişeu de Sus, judeţul Maramureş, pe care l-a absolvit în anul 1954, perioada de studii oferindu-i un bun prilej de a participa la aproape toate concursurile sportive organizate de şcoală. După absolvirea liceului se angajează la Baia Sprie, iar după orele de program nu abandonează sportul. Se înscrie la Facultatea de biologie-geografie din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, timp de doi ani făcând sport de performanţă, în cadrul universităţii. În 1972 se înscrie la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti, iar după absolvire se întoarce la Cugir unde activează ca profesor de sport în cadrul Grupului Şcolar şi apoi la Asociaţia Sportivă “Metalurgistul” din localitate. Activitatea la Metalurgistul este pentru profesorul Lupu cea mai bogată în rezultate: Mircea Ştefănuţ devine dublu campion naţional al României la maraton redus (21 km), campion la tineret – 10.000 m şi 5.000 m, fiind considerat cel mai valoros sportiv al judeţului Alba. Gheorghe Todoran ajunge campion naţional la 10.000 m cros, iar Gheorghe Hăprean câştigă Crosul Tineretului (1984). Printre sportivii “de nădejde” ai profesorului se numără Cornel Chiţulescu, locul IV la Festivalul Internaţional al Tineretului şi Studenţilor de la Havana-Cuba, Cornel Morar, Beniamin Părăuţ, Ioan Clonţa, Nicolae Eftimoiu s.a. După 1990 este numit titular la catedra de educaţie fizică şi sport la Şcoala Gimnazială “Singidava” Cugir, iar în 1999 se pensionează. Pensionarea nu a reprezentat un motiv pentru profesorul Lupu de a se despărţi de activitatea sportivă. El a continuat munca de profesor într-un domeniu pe care nu l-a abandonat, de altfel, niciodată, şi anume şahul.
– Cum a fost despărţirea de sportul dumeavoastră de suflet, atletismul şi trecerea la practicarea activităţii de profesor şi jucător de şah?
– N-a fost ceva nou. Aveam antecedente încă din timpul efectuării stagiului militar, când am jucat foarte mult şi i-am iniţiat pe mulţi militari în tainele şahului, precum şi după aceea. Apoi, din 1991, am activat la Clubul Copiilor şi Elevilor din oraş în condiţii de voluntariat, unde am rămas până în 2008, când s-a înfiinţat Clubul Sportiv Orăşenesc Cugir, şi am fost angajat cu jumătate de normă.
– Ce reprezintă şahul pentru dumneavoastră?
– Dacă atletismul a însemnat la timpul respectiv o importantă realizare, şahul a fost şi a rămas o mare satisfacţie intelectuală, astfel că am făcut şi fac în aşa fel încât să împac şi trupul şi spiritul laolaltă. O îmbinare armonioasă între spirit şi intelect. În acest sens m-am orientat şi mă ghidez după un principiu platonian care spune că la vechii greci, era socotit infirm acel ce nu ştia să scrie cât şi cel care nu ştia să înoate.
– Dle profesor, se cunoaşte faptul că în dragostea dumneavoastră pentru şah aţi reuşit să amenajaţi cea mai interesantă sală destinată activităţilor şahiste, atât pentru pregătire cât şi pentru competiţii. De unde aceast demers atât de costisitor?
– Sala de şah, laboratorul de şah, după cum eu îl numesc, este o realizare de excepţie pe care am conceput-o, pe cont propriu, destul de costisitoare şi care m-a făcut să scot din buzunar peste 20.000 de lei. O locaţie din punctul meu de vedere demnă de Cartea Recordurilor pentru modul în care a fost realizată. Spaţiul este amenajat la Clubul Copiilor din Cugir, pe ai cărui pereţi şi plafon au fost înscrise expresii celebre şi au fost executate imagini aparţinând unor personalităţi ale timpului, care au iubit sau practicat jocul de şah. A fost un mod de a contribui nu doar la atragerea copiilor de a practica şahul ci şi de a-i înarma cu multe cunoştinţe despre multe personalităţi care au făcut istorie în diverse domenii de activitate.
– Se spune că ţineţi foarte mult la copii şi că vă place să lucraţi cu ei. Este uşor, este greu?
– Pasiunea mea a fost şi a rămas aceea de a lucra cu copiii şi de a forma generaţii de copii. Fiind în preajma copiilor, te simţi mai tânăr. Cine nu ştie să lucreze cu copiii nu se poate numi pedagog. Este important să te amesteci în jocurile lor, să te apropii de ei şi să-i înţelegi, să-i convingi că faci ceva bun pentru ei. De aceea îmi plac copiii şi mă bucur când fac lucruri bune. Am iniţiat în tainele şahului şi am pregătit pentru competiţii peste 1000 de copii. Am un fiu care este la rândul său pasionat de şah, este maestru FIDE dar şi o nepoţică care joacă şah de când avea câţiva anişori. Legat de pasiune, trebuie să mărturisesc că şi eu joc şah alături de ingineri, informaticieni, economişti, pensionari, pasionaţi la rândul lor de jocul minţii, şi particip la competiţii sportive organizate la diverse niveluri şi mă bucur că obţin performanţe notabile.
– Mai faceţi alergări?
– Vreau să vă spun că n-am abandonat niciodată mişcarea. Pentru mine a alerga înseamnă sănătate. Mai mult decât atât, particip şi la competiţii de atletism organizate cu diverse ocazii. În ultimii doi ani am participat la concursuri de alergări şi am obţinut titlul de dublu campion la 3.000 m, categoria de vârstă 75-79 ani.
– Ce a însemnat şi înseamnă pentru dumneavoastră sportul?
– A însemnat crez, dăruire şi perseverenţă, educaţie, sacrificii în plan personal dar şi satisfacţia că am realizat lucruri de care să mă bucur cât voi trăi. I-am învăţat pe elevii mei să muncească, să fie cinstiţi şi să devină exemple pentru semenii lor.
– D-le profesor, vă mulţumesc pentru interviul acordat, vă doresc multă sănătate şi succes în activitatea pe care o desfăşuraţi.

Constantin PREDESCU

 

 

 


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Cugireni

La aproape 90 de ani, cugireanul Aurel Voicu este cel mai vârstnic doctorand din România

cugirinfo.ro

Publicat

în

Aurel Voicu, fostul primar al orașului Cugir, își pregătește doctoratul, după ce anul trecut, în 2024, bărbatul a devenit cel mai vârstnic absolvent din România, odată cu finalizarea studiilor de master la Universitatea 1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

Cu toate că peste două luni Aurel Voicu va împlini venerabila vârstă de 90 de ani, setea sa de cunoaștere nu are limite, motiv pentru care fostul edil al orașului de la poalele Drăganei s-a apucat de doctorat: „Mă aflu pe drumul lung și greu al studiilor doctorale, care spre deosebire de masterat, este mult mai lung și mai complex, atât în conținut, cât și în volum”, a declarat bărbatul pentru ziarulunirea.ro.

Doctorand la 90 de ani

Aurel Voicu a urmat studiile de masterat la Universitatea din Alba Iulia în perioada 2022-2024, pe care le-a finalizat cu lucrarea de disertație „Monumentele de for public din orașul Cugir. Evidență și punere în valoare”: „S-a făcut un studiu pe această temă și a fost apreciat de cei interesați, respectiv Primăria, Uzina Mecanică, Fabrica de Arme, biserica, mai ales că a fost și o apreciere pozitivă prin apariția mea la emisiunea La Măruță”, ceea ce a atras aprecierile mai multor concetățeni sau chiar români”, spune bărbatul.

Tema aleasă de cugirean pentru lucrarea de doctorat este „Premisele înființării Muzeului orașului Cugir”. Începuturile înființării muzeului de la Cugir sunt în anul 2007 și s-au încheiat în 2022 cu o expoziție muzeală publică permanentă, organizată de către Asociația Pro Cugir, pe care Aurel Voicu o conduce cu onoare, după cum spune: „Din 2022 în 2024, dar și anul acesta, au apărut în cadrul expoziției permanente aprobate de Consiliul Local în 2014, și doi angajați cu specialitatea Istorie, de la Universitatea „1 Decembrie 1918”, și anume Barbu Mihaela, respectiv Claudiu Purdea, care au pus în rând cele 3800 de exponate dobândite de mine în perioada menționată”, mai spune bărbatul.

 

Înființarea Muzeului Tehnic al orașului Cugir

De asemenea, potrivit lui Aurel Voicu, s-a obținut deja o hotărâre de Consiliu Local pentru înființarea Muzeului Tehnic al orașului Cugir, cu aprobările cuvenite de la Ministerul Culturii, dar și a altor instituții abilitate.

„Acum ne aflăm în perioada de atestare, de stabilire și prezentare a parametrilor în care se află precedenta expoziție muzeală care a avut 14 săli, cu tot atâtea teme, iar acum se mai adaugă încă 2 secțiuni, însă pentru că se află într-o clădire improprie, administrația locală se zbate să amenajeze o altă clădire pentru a găzdui Muzeul Tehnic al orașului Cugir care, pe timp ce trece, se îmbogățește cu exponate de valoare”, a mai adăugat Aurel Voicu.

Potențialul turistic uriaș al orașului Cugir este un alt punct important pe lista de interese a cugireanului, acesta subliind că traseul Via Transilvanica, care trece și prin orașul Cugir, atinge toate monumentele principale de for public, care sunt cuprinse în studiul masteratului său: „Este o ocazie de a scoate în evidență această bogăție a unui tezaur privind istoria locală, care sunt într-o stare bună, dar și relevante pentru istoria locală.”


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

După ce au muncit 20 de ani în Italia, doi soți din Vinerea s-a întors în țară și au pus bazele unei miniafaceri cu ciuperci Pleurotus

cugirinfo.ro

Publicat

în

Povestea soților Adriana și Marin Jurj, din Vinerea, a început în 2015, când au decis să intre în afaceri și au pus bazele unei ciupercării în satul de lângă orașul Cugir.

• Inițierea unei afaceri de familie

Soții Jurj s-au întors în România după 20 de ani petrecuți în Italia și s-au gândit, la vremea aceea, să-şi pună la bătaie agoniseala și să își facă propria lor firmă. După mai multe tentative și tatonări, familia a ales să meargă pe ciuperci Pleurotus. Oamenii s-au pus pe treabă și în anul 2015 au găsit tehnologul și au implementat programul prin AFIR. Producția au început-o abia în 2018, iar valoarea proiectului a fost de 350.000 de euro, din care 10% a fost contribuția familiei.

„După 20 de ani la Roma, am venit să fiu stăpân la mine în țară, să am activitatea mea, asta a fost ideea. Nu am vrut de la început să fac ciupercărie, am vrut doar să fiu independent, să am afacerea mea. Ideea cu ciupercăria a venit pe parcurs: am luat o hârtie și am pus acolo 20 de variante posibile, am găsit tehnologul și am ales să mergem pe ciuperci Pleurotus. Este mai puțin de lucru decât la celelalte ciuperci, ca la Champignon, de exemplu. A fost bine și că am reușit să prindem o finanțare în care contribuția noastră să fie de doar 10%, pentru că acum, din câte știu, e nevoie de o contribuție personală de 30%”, își amintește Marin, capul familiei.

Deși au crezut că afacerea va fi una prosperă, perioada 2018-2021 a fost destul de grea pentru familia Jurj, în special din lipsa unei piețe de desfacere: „Acum lucrurile merg mai bine. În prezent, lucrăm cu Carrefour și Lidl”, spune bărbatul.

După ce au început colaborarea cu cei doi retaileri, și-au propus să-și extindă afacerea și să acceseze și alte fonduri europene. Cei doi soți spun că fără ajutorul acestor proiecte nu ar fi reușit niciodată să demareze afacerea, 350.000 de euro fiind o sumă prea mare pentru ei.
Producție de aproape 50 de tone pe an

În ceea ce privește spațiul de producție, sera are trei tunele și produce 4 tone de ciuperci pe tunel, între 2 valuri, respectiv valul întâi și valul doi: „Într-un an, un tunel îl încărcăm de 4 ori, așadar ar fi 16 tone de pe un tunel, deci 48 de tone în total. Pe viitor, am vrea să ne extindem la 6 tunele. Atunci aș avea producție zilnică, fără pauzele care sunt acum”, explică producătorul.

Pentru a produce o serie de ciuperci este nevoie de 3 luni. Întâi se aduce compostul, iar după o lună se recoltează primul val, apoi se curăță și se pregătește pentru valul doi. După a doua lună iese valul doi, iar ulterior se scoate din seră, se curăță, se spală și se dezinfectează: „O singură problemă mai avem în prezent și anume materia primă – miceliul – pe care trebuie să o aducem din Ungaria. De multe ori nu dă randamentul așteptat, care e calculat la 23% din tonaj. Era o fabrică și în România, dar s-a închis și toată lumea aduce acum de la Budapesta. O variantă ar mai fi Olanda, dar prețul este prea mare”, spune familia Jurj.

Un kilogram de ciuperci pleacă din seră spre casa de marcat la prețul de 18 lei/kg, iar în Carrefour și Lidl costul se ridică la 6-7 lei caserola de 500 de grame.

Soții Jurj nu au angajați, ciupercăria fiind o afacere de familie: „Suntem angajați eu, soția și băiatul”, spune domnul Jurj. „Sunt mulțumit de activitatea mea, lucrez 12 ore pe zi, dar am avantajul că le lucrez de la mine de acasă. Dacă lăsăm partea bănească deoparte, e mult mai bine ca în Italia și, deși e mai mult de lucru, este o muncă plăcută”, concluzionează producătorul.

• Despre ciupercile Pleurotus

Ciupercile Pleurotus se numără printre cele mai cultivate si consumate tipuri de ciuperci comestibile din întreaga lume. Sunt renumite pentru gustul lor delicios, textura delicată și numeroasele beneficii pentru sănătate. Aceste ciuperci conțin puține calorii și sunt bogate în nutrienți, fiind o alegere potrivită pentru o dietă sănătoasă.

Ciupercile Pleurotus au fost cultivate inițial în Germania, în timpul Primului Război Mondial, pentru a compensa lipsurile alimentare. În zilele noastre, aceste ciuperci hrănitoare se găsesc în pădurile din America de Nord, Europa și Asia și sunt, de asemenea, cultivate pentru uz comercial în întreaga lume. Sunt cunoscute pentru proprietățile lor impresionante de îmbunătățire a sănătății și conțin o varietate de compuși puternici.

De fapt, ciupercile Pleurotus au fost folosite în medicina tradițională timp de secole. Ciupercile Pleurotus sunt bogate în fibre, vitamine, minerale și alți nutrienți importanți. De asemenea, au un conținut scăzut de carbohidrați, fiind excelente pentru persoanele care consumă de regulă puțini carbohidrați.

Ca și beneficii pentru sănătate, ciupercile Pleurotus pot reduce nivelul de colesterol, ajută la ameliorarea inflamației, pot ajuta la blocarea dezvoltării cancerului și contribuie la îmbunătățirea sănătății creierului.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Văduva de veteran de război, cugireanca Otilia Curelea, a împlinit 100 de ani

cugirinfo.ro

Publicat

în

Văduva de veteran de război, Otilia Curelea, din Cugir a fost sărbătorită cu ocazia împlinirii venerabiliei vârste de 100 de ani. Este născută la 30 ianuarie 1925 în Cugir, de-a lungul timpului fiind martora unei perioade istorice deosebite, contribuind totodată, la formarea comunității locale.

Ca văduvă de veteran de război (soțul ei decedând în urmă cu 12 ani), Otilia Curelea a primit vizita la domiciliul său de pe strada „Alexandru Sahia”, a președintelui ANCMRR, col. (rtr.) Nicolae Panduru și a Președintelui Asociației Naționale a Veteranilor de Război – Subfiliala Cugir „Regele Ferdinand I” Alba, ing. Aurel Voicu.

Oaspeții au declarat că: „A fost o onoare să celebreze această vârstă impresionantă și să aducă un omagiu la împlinirea unui secol de viață”.

„Doamna Curelea, deși, imobilizată la pat, văzul, auzul și comportamentul de comunicare se află la un nivel satisfăcător, iar Aurica Lungu, îngrijitoarea sa susține că face toate eforturile pentru ca centenara să se simtă cât mai bine”, ne-a declarant Aurel Voicu.

Oaspeții au înmânat sărbătoritei un frumos tort, un buchet de flori, prcum și o diplomă înrămată cu înscrisul de: „La mulți ani 100 – ne revedem anul viitor”.

După cum a menționat Aurel Voicu, la Cugir mai sunt în evidența asociației, 8 urmașe de veterani de război din care 2 la Șibot, iar la nivelul Județului Alba mai sunt în viață doar 4 veterani de război.

Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir