Cugireni
“Crezul vieţii mele a fost de a forma generaţii de copii care să devină exemple pentru semenii lor”
S-a născut la Vinerea, în data de 3 noiembrie 1936, dintr-o familie de ţărani, fiind al 6-lea copil din cei 12 ai familiei Lupu, făcând o pasiune pentru sport de la o vârstă fragedă, alergând de dimineaţă şi până seara, în pitoreasca luncă a localităţii Vinerea.
După studiile primare şi gimnaziale s-a înscris la liceul din Vişeu de Sus, judeţul Maramureş, pe care l-a absolvit în anul 1954, perioada de studii oferindu-i un bun prilej de a participa la aproape toate concursurile sportive organizate de şcoală. După absolvirea liceului se angajează la Baia Sprie, iar după orele de program nu abandonează sportul. Se înscrie la Facultatea de biologie-geografie din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, timp de doi ani făcând sport de performanţă, în cadrul universităţii. În 1972 se înscrie la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti, iar după absolvire se întoarce la Cugir unde activează ca profesor de sport în cadrul Grupului Şcolar şi apoi la Asociaţia Sportivă “Metalurgistul” din localitate. Activitatea la Metalurgistul este pentru profesorul Lupu cea mai bogată în rezultate: Mircea Ştefănuţ devine dublu campion naţional al României la maraton redus (21 km), campion la tineret – 10.000 m şi 5.000 m, fiind considerat cel mai valoros sportiv al judeţului Alba. Gheorghe Todoran ajunge campion naţional la 10.000 m cros, iar Gheorghe Hăprean câştigă Crosul Tineretului (1984). Printre sportivii “de nădejde” ai profesorului se numără Cornel Chiţulescu, locul IV la Festivalul Internaţional al Tineretului şi Studenţilor de la Havana-Cuba, Cornel Morar, Beniamin Părăuţ, Ioan Clonţa, Nicolae Eftimoiu s.a. După 1990 este numit titular la catedra de educaţie fizică şi sport la Şcoala Gimnazială “Singidava” Cugir, iar în 1999 se pensionează. Pensionarea nu a reprezentat un motiv pentru profesorul Lupu de a se despărţi de activitatea sportivă. El a continuat munca de profesor într-un domeniu pe care nu l-a abandonat, de altfel, niciodată, şi anume şahul.
– Cum a fost despărţirea de sportul dumeavoastră de suflet, atletismul şi trecerea la practicarea activităţii de profesor şi jucător de şah?
– N-a fost ceva nou. Aveam antecedente încă din timpul efectuării stagiului militar, când am jucat foarte mult şi i-am iniţiat pe mulţi militari în tainele şahului, precum şi după aceea. Apoi, din 1991, am activat la Clubul Copiilor şi Elevilor din oraş în condiţii de voluntariat, unde am rămas până în 2008, când s-a înfiinţat Clubul Sportiv Orăşenesc Cugir, şi am fost angajat cu jumătate de normă.
– Ce reprezintă şahul pentru dumneavoastră?
– Dacă atletismul a însemnat la timpul respectiv o importantă realizare, şahul a fost şi a rămas o mare satisfacţie intelectuală, astfel că am făcut şi fac în aşa fel încât să împac şi trupul şi spiritul laolaltă. O îmbinare armonioasă între spirit şi intelect. În acest sens m-am orientat şi mă ghidez după un principiu platonian care spune că la vechii greci, era socotit infirm acel ce nu ştia să scrie cât şi cel care nu ştia să înoate.
– Dle profesor, se cunoaşte faptul că în dragostea dumneavoastră pentru şah aţi reuşit să amenajaţi cea mai interesantă sală destinată activităţilor şahiste, atât pentru pregătire cât şi pentru competiţii. De unde aceast demers atât de costisitor?
– Sala de şah, laboratorul de şah, după cum eu îl numesc, este o realizare de excepţie pe care am conceput-o, pe cont propriu, destul de costisitoare şi care m-a făcut să scot din buzunar peste 20.000 de lei. O locaţie din punctul meu de vedere demnă de Cartea Recordurilor pentru modul în care a fost realizată. Spaţiul este amenajat la Clubul Copiilor din Cugir, pe ai cărui pereţi şi plafon au fost înscrise expresii celebre şi au fost executate imagini aparţinând unor personalităţi ale timpului, care au iubit sau practicat jocul de şah. A fost un mod de a contribui nu doar la atragerea copiilor de a practica şahul ci şi de a-i înarma cu multe cunoştinţe despre multe personalităţi care au făcut istorie în diverse domenii de activitate.
– Se spune că ţineţi foarte mult la copii şi că vă place să lucraţi cu ei. Este uşor, este greu?
– Pasiunea mea a fost şi a rămas aceea de a lucra cu copiii şi de a forma generaţii de copii. Fiind în preajma copiilor, te simţi mai tânăr. Cine nu ştie să lucreze cu copiii nu se poate numi pedagog. Este important să te amesteci în jocurile lor, să te apropii de ei şi să-i înţelegi, să-i convingi că faci ceva bun pentru ei. De aceea îmi plac copiii şi mă bucur când fac lucruri bune. Am iniţiat în tainele şahului şi am pregătit pentru competiţii peste 1000 de copii. Am un fiu care este la rândul său pasionat de şah, este maestru FIDE dar şi o nepoţică care joacă şah de când avea câţiva anişori. Legat de pasiune, trebuie să mărturisesc că şi eu joc şah alături de ingineri, informaticieni, economişti, pensionari, pasionaţi la rândul lor de jocul minţii, şi particip la competiţii sportive organizate la diverse niveluri şi mă bucur că obţin performanţe notabile.
– Mai faceţi alergări?
– Vreau să vă spun că n-am abandonat niciodată mişcarea. Pentru mine a alerga înseamnă sănătate. Mai mult decât atât, particip şi la competiţii de atletism organizate cu diverse ocazii. În ultimii doi ani am participat la concursuri de alergări şi am obţinut titlul de dublu campion la 3.000 m, categoria de vârstă 75-79 ani.
– Ce a însemnat şi înseamnă pentru dumneavoastră sportul?
– A însemnat crez, dăruire şi perseverenţă, educaţie, sacrificii în plan personal dar şi satisfacţia că am realizat lucruri de care să mă bucur cât voi trăi. I-am învăţat pe elevii mei să muncească, să fie cinstiţi şi să devină exemple pentru semenii lor.
– D-le profesor, vă mulţumesc pentru interviul acordat, vă doresc multă sănătate şi succes în activitatea pe care o desfăşuraţi.
Constantin PREDESCU

Cugireni
O femeie din Cugir a renunțat la viața comodă de la oraș pentru a crește bovine, împreună cu soțul său, în Dealul Geoagiului
Chiar dacă pentru mulți orășeni pare o idee nebunescă, o cugireancă a renunțat, în urmă cu aproape 30 de ani, la carieră și la viața din oraș, urmându-și jumătatea, într-un sat izolat din Munții Apuseni.
S-au mutat împreună în creierii munților, în Dealul Geoagiului sau Dealul Mocanului din Alba, în comuna Întregalde, la aproximativ o oră de Alba Iulia. În mijlocul naturii, spune femeia, a descoperit simplitatea vieții, care îi aduce împlinire, scrie ziarulunirea.ro.
Pe Valeria și pe Viorel Marian i-am găsit la grajduri, la muls vacile, la primele ore ale dimineții. Valeria are 46 de ani și spune că viața izolată din Dealul Geogiului este deopotrivă și grea și ușoară: „Este ușor că avem aer curat, grea pentru că este foarte mult de muncă, iar munca noastră nu prea e plătită”.
Femeia a absolvit Colegiul Național „David Prodan” din Cugir, secția Matematică-Informatică și s-a măritat în vârf de munte: „Am iubit natura și animalele și nu am regretat niciodată alegerea făcută”, mărturisește femeia.
La 20 de ani s-a mutat în Dealul Mocanilor: „Am avut apartament în Cugir, l-am vândut pentru că nici copiilor nu le plăcea acolo, iar eu nu m-aș mai întoarce niciodată acolo, de fapt nicăieri la oraș. Pentru mine, o zi la Alba Iulia sau la oraș, e mai obositoare decât o zi la fân. Dacă aș avea din nou 20 de ani, aș alege din nou să vin aici.”
Familia Marian are trei copii, doi dintre ei angajați în Alba Iulia, iar cel mai mic este plecat în Germania. Cu toate că tinerii de astăzi fug de viața retrasă din satele de munte, fiul cel mare al Valeriei se simte încă atras de locurile natale și casa părintească și își vizitează des părinții, dând o mână de ajutor în gospodărie: „Cel mai probabil el o să rămână aici, așa mă gândesc, celui din Germania îi place să vină, să stea una, două săptămâni și pleacă înapoi. Fiul mijlociu e aproape căsătorit cu o fată din comună, dar locuiește la Întregalde”, ne povestește cugireanca în timp ce vede de mulsul vitelor.
• Munca la animale începe cu noaptea în cap
O zi obișnuită în Dealul Mocanului începe cu mulsul vacilor, dis-de-dimineață, când sunt aduse din grajdul în care dorm în locul unde sunt mulse. După această operațiune, animalele sunt duse la pășune, iar familia se apucă de închegatul laptelui. Pe timpul verii, bărbatul merge la coasă și fân, iar seara vacile sunt aduse înapoi și sunt mulse din nou.
Iarna e mult mai greu, animalele fiind împărțite la mai multe șuri: „Soțul meu e plecat de dimineața până seara, până merge, până le dă de mâncare, până le face curățenie în grajduri. Mă duc și eu să îl ajut să le adăpăm. E mai ușor doar că nu trebuie mulse, în perioada rece fiind de obicei gestante sau cu viței mici.”
În total, familia are 18 vaci și un taur, iar trei dintre ele au și viței. Valeria se ocupă de animale împreună cu soțul ei, iar când copiii acestora sunt acasă dau și ei o mână de ajutor, dar în ultima vreme, destul de rar au mai trecut pragul casei părintești: „Am avut și boi, dar am renunțat la ei că erau prea multe animale și numai noi doi, copiii sunt plecați la lucru. Le creștem de drag, că bani, chiar de cheltuială avem, nu pot să spun că ducem lipsă, dar nici nu realizezi extraordinar de multe lucruri.”
În urmă cu vreo 15 ani, în zonă exista și lăptărie, dar s-a desființat pentru că nu avea cine să ducă laptele, să îl colecteze și nici nu mai sunt atâtea animale. În sat doar 2 familii mai au vaci, în rest câte o vacă, cel mult două în câteva gospodării. Familia Marian are cele mai multe animale din comună. Laptele este pus la închegat și familia face brânză, mai dau și la neamuri, dar sunt hrăniți și doi porci pe care îi au în gospodărie.
• Subvenții mici și pretenții absurde
Din partea statului nu au nici un ajutor, primesc doar subvențiile pentru animale și terenuri, care sunt în jur de 300-400 de lei pe vacă. La sumele mici se adaugă și cerințele aberante și de multe ori imposibil de realizat. Un exemplu în acest sens, este condiția de a avea platforme de gunoi, cu o suprafață de 6-8 mp pentru fiecare animal: „Nu am accesat nici un fel de proiecte, dacă am avea ajutorul ca în Polonia de exemplu, atunci da, s-ar merita să ții și animalul altfel, să cumperi furaje de calitate. La noi sunt și foarte multe cerințe. De exemplu, pentru subvenție ne cere să avem platformă de gunoi, ceea ce mie mi se pare o aberație. În vârful muntelui să avem așa ceva. În primul rând că este foarte greu să aduci materialele pentru a construi așa ceva, dar și să ai o suprafață de 6-8 mp pentru fiecare animal! Și pentru ce? Aici gunoiul de la animale se depozitează lângă poiată, iar primăvara se duce pe terenuri arabile, pe pășunat. Nu poluezi cu el absolut nimic, nu e lângă apă…”, se plâng oamenii.
Femeia este de părere că dacă statul român le-ar putea face viața mai ușoară dacă ar fi înființate puncte de colectare a vițeilor, iar aceștia să fie plătiți la adevărata lor valoare. Locurile unde să fie colectat laptele este de asemenea o necesitate pentru crescătorii de vite: „Așa nu ne-am mai chinui să mulgem vaca și să golim laptele la porc, când am putea să luăm un ban pe el. Ar trebui să fie mai permisivi cu legile, cu subvențiile.”
• Drumul străbătut doar cu picioarele odinioară, asfaltat în 2025
Oamenii se bucură că măcar drumul a fost asfaltat până la ei în deal, dar așteaptă să vină iarnă să vadă cum va fi atunci: „La iarnă să vedem cum o să ne descurcăm, pentru că la noi nu se prea vine cu deszăpezirea până aici sus. Avem în fiecare an o perioadă de o săptămână, două, în care nu poți merge decât cu picioarele.”
În cătunul Dealul Geoagiului mai trăiesc puține familii, iar numărul copiilor a scăzut mult în ultimii ani. Școala a fost renovată și modernizată, iar familia Marian speră ca acest lucru să atragă familii tinere în zonă, dar și turiști dacă drumul le facilitează accesul acum.
„E păcat că nu sunt mai mulți copii, avem o școală foarte frumoasă aici, a fost renovată recent. Când erau copiii mei elevi era mai dărăpănată, acum e dotată și modernizată, dar degeaba, nu mai sunt copii. Și e păcat, e o zonă frumoasă, acum s-a făcut și drumul și poate, poate o să se mai întoarcă din oameni, dacă nu tineret, măcar din cei care au ieșit la pensie și au aici o căsuță rămasă de la părinți sau de la bunici. Pe timp de vară mai sunt și turiști, admiră peisajele și cam atât. Munca e grea, acolo nu se bagă”, mai spune Valeria.
Valeria și Viorel își continuă traiul simplu în Dealul Mocanului, iar locurile izolate în care au ales să trăiască sunt exemplul unei vieți perfecte, trăite cu puțin.
Cugireni
Panouri fotovoltaice și grădină de legume, pe acoperișul unei locuințe din Cugir
Mihai Oltean, un bărbat din Cugir, a construit în ultimii doi ani un acoperiș inedit, multifuncțional, în două ape: pe partea sudică, bărbatul a montat 9 panouri fotovoltaice, iar pe partea nordică a amenajat o mică grădină de legume.
Cugireanul spune că acoperișul are un singur strat, adică NU este țiglă sub panourile solare și nici sub ghivecele în care cresc plantele!
„Motivul pentru care am inițiat acest proiect este faptul că acoperișurile au suprafețe mari, dar care sunt folosite doar într-un singur scop: de a proteja casa de ploaie și zăpadă. Ar trebui să avem mai multe beneficii de pe urma acestor suprafețe mari! De exemplu am putea obține energie electrică și hrană de pe aceste suprafețe!”, a declarat Mihai pentru ziarulunirea.ro.
O motivație secundară a fost faptul că, de obicei, panourile solare sunt montate desupra țiglei. Practic sunt 2 straturi. Acest lucru este o risipă de material, deoarece panourile solare sunt suficient de rezistente pentru a proteja casa de ploaie și zăpadă. Pot fi folosite pe post de țiglă, dar trebuie făcută o izolație bună!
Clădirea pe care a fost construit acoperișul are amprenta la sol de 15x7m. Momentan, pe partea nordică, bărbatul a pus panouri solare pe o lățime de 6.5m. Pe partea sudică, grădina suspendată are o lățime de 1,3m și o lungime de 4.5m. În rest, acoperișul este acoperit cu țiglă de tablă: ”Intenționez să extind ideile la tot acoperișul, în funcție de rezultatele testelor. Am plecat de la un acoperiș vechi cu multe probleme; acesta a fost un alt motiv pentru care l-am construit pe cel nou”, povestește Mihai.
Structura acoperișului a făcut-o din fier, încercând să evite lemnul cât a putut pentru că bărbatul consideră că arborii au o funcție mult mai importantă decât să fie folosiți la construcții: să producă aer curat! Totuși a folosit lemn pentru lațele de sub țiglă, pentru suportul jgheaburilor cu plante și pe partea frontală (OSB).
„Inițial am intenționat să construiesc totul în stil Lego, fără sudură, doar prin prindere mecanică. Grinzile, căpriorii, etc ar fi trebuit conectate doar prin șuruburi. Am construit 2 suporți în acest fel, dar apoi am renunțat deoarece fierul la lungimea respectivă (7m) se deforma iar componentele nu se mai îmbinau cum trebuie.
Suporții (de tip regină) sunt construiți din profil de 80x40x3 dar cu baza și elementele interioare de 60x40x3. Un suport are aproximativ 100 kg. Pe toată lungimea casei am folosit 13 suporți.
Panourile solare sunt amplasate între profile T40. Prinderea panourilor pe T40 am făcut-o din interiorul podului. Între profile și panouri am lăsat un spațiu de 3-4mm în care am pus silicon. Din cauza aplicării greșile a siliconului (greșeala începătorului) au mai rămas câteva găuri prin care intra apa. A trebuit să pun o bandă bituminoasă de hidroizolație, lucru care n-ar fi fost necesar dacă aș fi aplicat siliconul corect”, explică cugireanul.
Legumele sunt crescute în jgheaburi (citerne) rectangulare (120×90) din tablă de 0.6 mm. Unghiul acoperișului (38 grade) este calculat astfel încât aceste jgheaburi să se îmbine perfect (colțul de jos al unuia se termină unde începe colțul de sus al următorului).
Jgheaburile sunt amplasate pe doi suporți din lemn (scândură de 4.5 m lungime, 14 cm lățime și 4cm grosime) tăiate în trepte. Izolația între jgheaburi am făcut-o cu bandă bituminoasă de 75mm lățime. Jgheburile le-am prins de șuport prin holșuruburi. În interiorul jgheaburilor au fost puse (doar la capete) bucăți de lemn pentru a putea călca pe ele când se urcă să îngrijească straturile, dar pe viitor Mihai vrea să pună câteva bucăți de țeavă 80×80 pe post de suport pentru picior.
Momentan, bărbatul a plantat roșii, ardei și gogoșari, care au dat roade. A semănat și salată și spanac, dar au ieșit foarte slab (doar în iulie au fost semănate) și peste ele a aruncat zilele trecute niște boabe de grâu care a răsărit foarte bine.
„Sunt foarte multe de spus despre acest proiect. Unele detalii (dar nu toate) se găsesc pe pagina web a proiectului. Mie personal mi-a luat 2 ani să-l implementez (din momentul în care am început proiectarea) și am fost ajutat (idei+muncă) de mai mulți prieteni. Am schimbat de mai multe ori designul, și am cumpărat foarte multe materiale pe care nu le-am mai folosit ulterior. De asemenea, trebuie multe mașini (pentru debitat, găurit, sudat, frezat, etc) fără de care nu aș fi putut realiza construcția.
Instalația electrică (partea de solar) în casă am realizat-o tot personal folosind echipamente Victron. Nu m-am conectat le rețea deocamdată, ci folosesc câteva baterii Pylontech. Trecerea de la solar la rețea se face automat când nu există curent din solar/baterii”, a concluzionat bărbatul.
Cugireni
Melodia de debut a unei tinere originare din Cugir strânge mii de vizualizări
La doar 20 de ani, Daria Birăesc, originară din Cugir, debutează oficial în muzica ușoară sub numele de Zyra, cu piesa „E târziu și te sun”.
Lansată pe YouTube, melodia a strâns peste 22000 de vizualizări în primele zile și numeroase aprecieri pe rețelele sociale.
• Muzica, o moștenire de familie
Zyra a crescut într-o familie de muzicieni, tatăl și fratele ei cântă la pian și orgă, iar studioul tatălui ei a devenit locul unde pasiunea s-a transformat în carieră.
„Am cântat de mică și am simțit mereu că muzica face parte din mine. Piesa de debut am compus-o împreună cu tatăl meu și este o melodie de dragoste, pentru toți cei care, la un moment dat în viață, s-au simțit captivi în amintiri”, spune artista. Melodia vorbește despre neputința de a lăsa în urmă o iubire pierdută, fiind apreciată pentru linia melodică și sensibilitatea interpretării.
• Planuri pentru viitor
Cu un talent moștenit și o voce sensibilă, Zyra este hotărâtă să își continue drumul artistic: „De acum înainte, muzica mea o veți găși pe YouTube @Zyraa.official și, în curând, pe toate platformele de streaming.”
Artista pregătește deja noi piese în colaborare cu tatăl ei și promite să rămână aproape de public. Nu exclude nici aparițiile la evenimente, însă dorința ei este să ajungă la inimile marelui public.
Constantin Predescu
-
Mondenacum 2 luni
Mesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 5 luni
Când pică Paștele ortodox și cel catolic 2026, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 5 luni
MESAJE de Sfântul Gheorghe 2025. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi transmite celor dragi de ziua numelui | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 4 luni
Sfinții Constantin și Elena 2025. FELICITARI, MESAJE și URARI pentru cei care își sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Sportacum 10 luni
Triumf pentru șahiștii de la Metalurgistul Cugir, la „Cupa de Iarnă” desfășurată la Sibiu
-
Din judeţacum 5 luni
Când sunt Floriile Ortodoxe și Catolice în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Sportacum 11 luni
„Roș-albaștrii” – remiză externă, după un meci nebun: ACS Mediaș – Metalurgistul Cugir 2-2 (0-0)
-
Mondenacum 5 luni
MESAJE DE 1 MAI 2025. SMS-uri, FELICITARI şi URĂRI care pot fi trimise de Ziua Internaţională a Muncitorilor | cugirinfo.ro