Cugireni
Un antreprenor născut la Cugir și care actualmente trăiește în Hong-Kong, dorește să deschidă o fabrică de măști în orașul de la poalele Drăganei
Ovidiu Olea s-a la Cugir iar apoi s-a mutat la Cluj și a părăsit România în 1999, la vârsta de doar 15 ani, întorcându-se în țară doar în vizită.
De șase ani locuiește în Hong-Kong, iar de la începutul pandemiei a început să tranzacționeze echipamente medicale de protecție.
Un român de 36 de ani a vândut zeci de milioane de măști de protecție din luna februarie până azi. Presa din Marea Britanie l-a supranumit „mogulul măștilor.”
Deși avea o afacere mică de tehnologie de plată, cu 20 de angajați în momentul izubcnirii pandemiei, românul a ajuns să fie unul dintre cei mai mari distribuitori de echipamente de protecție din toată lumea. El a acceptat să vorbească pentru G4media.ro despre cum a ajuns să tranzacționeze zeci de milioane de măști sau să importe din România în Asia zeci de tone de dezinfectant.
Să-l cunoaștem mai bine
„Am zis să fac eu o fabrică, mai bine. Am vrut s-o fac în România, eram pregătit cu totul, aveam banii necesari, cumpărasem și aparatul care producea măști. În România aveam avantajul de a plăti o chirie mai scăzută, aveam și mână de lucru, puteam face angajări și aveam și certificat european. Avantaje. Dar tocmai se intrase în starea de urgență. Din acest motiv am făcut-o în Hong Kong. Am investit 1 milion de euro în prima fază și mi-am deschis fabrică de producție în Hong Kong. Am mai invesit încă un milion. Am început să distribuim peste tot. Nu mă întrebați câte măști am vândut, nu știu să vă spun exact. Zeci de milioane. Până în aprilie am tranzacționat peste 48 de milioane de măști. Păi 10 milioane de măști am vândut unui singur client european, un client de lux foarte mare, care a cumpărat pentru angajații săi. Am vândut și guvernului din Hong-Kong, am vândut guvernului elvețian și altor distribuitori care le-au dat mai departe în lume. Din aprilie și până această toamnă am mai dat cam 12 milioane de măști, deci undeva la 60 de milioane de măști, să spunem. În ultima perioadă m-am axat doar pe corporații care și-au reluat activitățile. Sunt măști de calitate, din acest motiv s-au vândut.”
Tot în prima parte a anului, în paralel cu tranzacționarea măștilor, antreprenorul a reușit să ducă din România în Hong-Kong un avion cu 58 de tone de dezinfectant. Era perioada de dinainte ca România să intre în stare de urgență.
„Am fost la limită, am găsit foarte greu un avion atât de mare, un A330, dar am reușit să-l duc pe Otopeni, am încărcat marfa și-am vândut-o pe toată în Hong Kong. 300.000 de sticle cu gel le-am dat guvernului de aici, iar 300.000 le-am vândut în farmacii. În câteva ore. Gelul dezinfectant din România era foarte bun fiindcă avea și parafă de specialitate care îi conferea credibilitate. Era testat, acreditat, era trecut în registrul biocidelor. Tot gelul pe care l-am cumpărat era testat și era de calitate superioară. De la scandalul Hexi cu dezinfectanți, România verifică foarte bine, să știți, dezinfectanții. E printre puținele țări de unde poți cumpăra și iei de calitate. Am continuat cu fabrica. Producem numai măști de calitate FFP3, iar acum ne axăm pe măștile pentru copii, fiindcă nimeni nu face măști pentru copii. Suntem în plină producție. Am început să distribuim în Hong-Kong. Urmează să aducem și în Europa. Am așteptat certificarea lor, a durat destul de mult, dar sunt acreditate de SGS (Société Générale de Surveillance), unul dintre cele mai mari laboratoare din lume, cu sediul central la Geneva, în Elveția. Le vând cu 50 de cenți bucata, un preț corect, nu mincinos.”
Fabrici în România. Ovidiu Olea vrea să deschidă până la finalul anului o fabrică în România, iar anul viitor încă două.
„Am trei locații pe care le iau în calcul. La Cugir, unde m-am născut eu, la Miroslava, în Moldova și la Mizil. Cugirul are deschidere înspre Vest, Miroslava înspre est, iar Miziul merge spre Sud. Una mi-am propus să deschid anul acesta, iar apoi vreau să le am pe toate trei, dacă lucrurile merg bine”, spune Olea.
Omul afaceri susține că în România se va axa doar pe producție de FFP3, fără valvă, cu gramaj redus, să cântărească sub 10 grame, cele mai de calitate, pe care vrea să le vândă la sub 3 euro/bucata.
Ce scria presa britanică în aprilie
Jurnaliștii britanici de la The Guardian scriau despre Ovidiu Olea pe 28 aprilie, anul acesta, că este acesta a devenit în patru luni de zile un „mogul al măștilor.” Într-un interviu acordat publicației din Marea Britanie, românul recunoștea în aprilie, între altele, că a vândut în jur de 48 de milioane de măști de protecție. Potrivit sursei citate, Olea a dat măști în Hong Kong, în China, în Europa prin diplomați din Hong Kong și China și unor companii europene care au cumpărat pentru angajați.
Cum în toată lumea era criză acută de echipamente de protecție, jafurile erau o regulă la depozitele care produceau. Erau jefuite transporturi întregi. Camioane oprite, marfa luată.
Românul a angajat o firmă de mercenari înarmați din cap până în picioare. Din Durban, marfa urma să ajungă la Johannesburg, de unde să fie urcată într-un avion și trimisă în Hong Kong. 500 de kilometri de mers în Africa de Sud.
„Am angajat firma asta de securitate. Inițial voiam să merg și eu, dar nu se mai zbura din Hong Kong deloc. Chiar vorbisem cu cineva din Africa de Sud și spunea să nu vin, dacă vin, fără un pistol, măcar. Am fost șocat. Păi cum să vin cu pistolul? Îți dau eu, te costă atât, te aștept când ieși din aeroport din Johannesburg. Familia mi-a zis că sunt nebun, că-mi risc viața. Din fericire n-am putut pleca că s-au închis zborurile și n-am găsit legături. Angajasem firma aceasta de securitate. Ei nici nu au întrebat ce păzesc, ce trebuie să păzească. Când au ajuns la ușa fabricii și-au văzut că e transport de echipamente medicale și-au suplimentat oamenii. A fost transport cu escortă, cu șase persoane, fiecare înarmată de sus până jos. Drumul a fost cu mari emoții. Șoferul camionului a trebuit să doarmă într-o parcare, noaptea, iar oamenii au stat și-au păzit tirul. Peste 25 de ore a durat drumul. Erau toți banii mei, dacă se întâmpla ceva, azi nu vorbeam, eram în faliment. Nu cred că poate sta cineva liniștit în fotoliu când riscă tot. Dar mi-a ieșit”, spune Ovidiu.
255.000 de măști i-au ajuns în Hong Kong, măști pe care le-a vîndut în 2 ore
Ajutam la descărcat și la încărcat. Practic dădeam marfa jos dintr-un camion și îi ajutam pe cumpărători să o urce în mașinile lor. Apoi a urmat al doilea transport cu 300.000 de măști de această dată. La fel,le-a vândut pe toate în nici 3 ore. Văzând cum merg vânzările, românul s-a gândit să înceapă producția proprie de măști, să nu mai depindă de furnizori și de transportatori.
„La începutul verii în 1999 eram într-un car cu fân tras de boi, la Mârlaca, lângă Huedin,la bunici la țară, iar în luna august aterizam în Tokyo”, se amuză omul de afaceri. E începutul unui lung periplu. Părinții săi erau profesori universitari în Cluj-Napoca. Tatăl său preda robotica la Universitatea Tehnică, iar mama sa preda la catedra de Chimie a Universității Babeș-Bolyai. „Au primit o bursă oferită de Japonia și ne-am mutat cu toții la Tokyo. Eu, fratele meu și ei. Li s-a prelungit apoi contractul. Nu mă gândeam niciodată că nu mă voi întoarce să trăiesc înapoi în România. Tocmai intrasem atunci la liceu la Racoviță, în Cluj și urma să merg la școală în luna septembrie. În septembrie am mers la școală, dar în Tokyo. Am fost înscriși la o școală internațională, unde am intrat cu bursă” , iși amintește Ovidiu.
În Japonia, familia Olea a stat doi ani de zile. De-aici s-a mutat în Belgia, la Waterloo
„Mama a primit un post în Belgia. Eu mi-am continuat școala acolo, mi-am terminat liceul și aveam planuri să ajung în UK să-mi continui studiile. Am intrat la Universitatea Saint Andrews din UK, la relații internaționale și istorie. Mi-am schimbat apoi specializarea și am trecut la științe economice. Iar de acolo m-am angajat la City Bank în Londra. Aveam 23 de ani și aveam primul job.”
Românul le-a câștigat rapid încerederea englezilor și a avansat în poziții importante. A ajuns să conducă un departament global de vânzări cu peste 3000 de persoane.
În 2014, după 7 ani, Ovidiu Olea a cerut un transfer tocmai la capătul lumii, în Hong Kong. „Motivul e foarte simplu. Eu mi-am cunoscut viitoarea soție în Belgia, în liceu. Soția mea este din Japonia. Ne-am mutat în Asia să fim mai aproape de Japonia. Avem și doi copii, pe Traian și pe Amelia. Au fost botezați în România. Nunta noastră a fost făcută și în Japonia și în România, dar trăim în Hong Kong.”
Ovidiu a părăsit domeniul bancar și-a lucrat o perioadă în piața bursieră din Asia. Spune că nu va mai fi plătit niciodată de nimeni cu atât de mulți bani. La final de lună, în jur de 50.000 de dolari îi intrau în cont. El spune că s-a săturat să lucreze pentru alții și și-a deschis propria afacere, o firmă care se ocupa cu tehnologii de plată. 20 de angajați. Nici mulți, nici prea puțini. Firma îi mergea bine, dar a început pandemia de coronavirus în Asia.
Afacerea cu măști
E luna februarie, iar Ovidiu Olea încearcă să le găsească măști de protecție propriilor angajați. Vrea să cumpere 100 de bucăți de măști N95, cu protecție ridicată, dar nu găsește nicăieri.
„Wuhanul era închis, iar 80% din producția de măști în Asia era acolo. În Hong Kong nu se găseau nicăieri. China era în lockdown, nu mai funcționau nici fabricile, nu găseai în farmacii nimic și nici distribuitori. Am dat niște telefoane și-am ajuns prin cineva la un producător din Africa de Sud, North Safety din Durban, undeva în estul Africii de Sud. Era o fabrică acolo care producea. Vorbesc și spun că vreau să cumpăr 100, hai 200 de bucăți. Omul de la fabrică îmi zice: <<avem în jur de 300.000 de măști pe stoc de toate. Nu vrei să cumperi mai multe?>>Am zis că revin imediat. Am pus mâna pe telefon și am ajuns la diverși foști clienți de-ai noștri de la firmă, la anumite farmacii. Uitați, avem măști, cumpărați? <<Luăm tot ce aveți!>>, mi s-a spus. Am revenit cu comanda. Aveam 500.000 de dolari, toți banii mei, banii noștri adică, ai familiei, economiile noastre. Numărați-le că le iau, pregătiți-le de transport, le-am zis. Eu deja le vândusem fără să le am. Primul transport a fost de 255.000 de măști, un camion. Un transport cu mari emoții”, își amintește Ovidiu.
sursa: g4media.ro
Cugireni
Amintiri despre trecut cu Dr. Ing. Alexandru Jittu, primul director al „Uzinelor Libere” din Cugir
Alexandru Jittu este cunoscut citititorilor Ziarului Unirea, de mai bine de 5 ani din vremea când a acordat 2 interviuri cotidianului nostru sub titlurile: „Dr. Ing. Alexandru Jittu – De la Zlatna în SUA via Uzina Mecanică Cugir, cu credința in Dumnezeu si matematică” și „Fabricile din Cugir – 1990, începutul sfârșitului. Amintiri despre trecut cu primul director al uzinelor libere din Cugir”.

De atunci și până în prezent, s-au produs schimbări în viața și cariera lui Al Jittu, fapt pentru care a avut amabilitatea să poarte un dialog pentru perioada care a trecut, să ne vorbească despre prezent și perspective de viitor.
„Pentru cei care nu mă cunosc, menționez că sunt fiu al Munților Apuseni născut, crescut si educat la Pătrângeni si Zlatna unde s-a născut Tribunul Petru Dobra. La Zlatna a învățat Craiul Moților – Avram Iancu. Mie îmi spuneau colegii de facultate „Avrămuț Iancu”, fiindcă purtam parul foarte lung acoperit de o cușmă ce semăna cu a lui Avram Iancu, dar a mea nu era din blană de miel ci dintr -un material sintetic ieftin”, se dăstăinuie Alexandru Jittu.
• Cum mi-am început cariera la Cugir
Orașul Cugir are și va avea un loc special în inima si conștiința mea atât cat voi trăi:
Acolo m-am îndrăgostit de matematică și am început sa lucrez la nivel mult mai înalt decât cel cerut de programa școlară, acolo am început să rezolv și să propun probleme în Gazeta Matematică Seria B, acolo m-am format ca specialist în Mașini si Aparate Electrice, acolo m-am îndrăgostit și acolo am făcut cununia civila, acolo s-a născut și a crescut fiica mea pâna la 13 ani, acolo am avut marea șansă sa mă descătușez tehnic fără nicio opreliște.
Tot la Cugir, știința ingineriei electrice mi-a fost testată atât în proiectele mele cât si a celor făcute de alții, cum a fost cel pentru punerea în funcțiune a liniei automate de producție de componente ale mașinii de spălat rufe ,,Automatic”, cel destinat Industriei de Apărare.
Conducerea UM Cugir mi-a dat șansa de a administra Secția Mașini Unelte Montaj, la doar 7 ani de la începerea activității mele ca inginer stagiar, în aceeași secție de mașini unelte.
• Director general la UM Cugir
În 1990 am fost numit director general. La UM Cugir. În acea funcție am încercat să dau ce era mai bun pentru viitorul angajaților de la UMCugir, dar din păcate nu am fost înțeles și ajutat, astfel că s- a ajuns unde s a ajuns.
Detaliile acelei perioade sunt scrise în Ziarul Unirea apărut in zilele menționate la începutul acestui articol.
Bineînțeles, ca pot fi contrazis că eram prea tânăr si nu știam cum sa construiesc viitorul.
Generalul Maftei Roșca de la Regia Autonomă de Tehnică Militară (ATMIL) a fost de acord sa facem la UM Cugir o reorganizare a unității mult mai flexibilaă cea existentă, nemaifiind funcțională în structura de înainte de 1989 când toate contractele de producție erau aduse de către firmele de comerț exterior din București, atât pentru mașini unelte cât și pentru produsele speciale, iar comerțul de stat ne dădea contracte pentru mașini de spălat, mașini de cusut, lanțuri, fuse, etc.
Începând cu 1990 aceste firme au început să se privatizeze și numărul de contracte pentru mașini unelte a scăzut, iar ICSM-urile au fost desființate.
In timpul unei deplasări în Germania cu Generalul Roșca, am vizitat printre altele o uzină de strunguri. L am întrebat pe director neamț, câți oameni are in producție, câți are in vânzări si cat personal administrativ, marketing, supraveghere. Mi a zis ca are 2.500 de oameni din care: in producție 850, în vânzări, răspândiți în toate țările unde studiul de marketing a prevăzut existența unor proiecte viitoare unde strungurile erau necesare si 10 în administrație, marketing, supraveghere producție. De asemenea, mi-a spus că în țările unde marketingul a prognozat ca proiectele noi vor apărea in timp scurt, el avea deja strunguri în porturile acelor țări gata de livrare.

La UM Cugir noi aveam șase oameni la Desfacere și șase oameni la Import – Export, dar aveam de asigurat lucru la aproximativ 17.500 de salariați. Singura noastră șansă de supraviețuire a fost reorganizarea pe șapte module sub umbrela UM Cugir. Bineînțeles că trebuia făcută curățenie generală adică personalul care venea înainte de 1990 la o întreprindere de stat, în noile condiții, dacă nu era capabila să lucreze ceea ce era cerut prin fisa postului, trebuia sa plece din UM Cugir.
Cu siguranță ca astăzi, n-ar mai fii fost 17.500 de angajați, dar după calculele mele în jur de 5000-6000 de salariați tot ar mai fi rămas.
A fost foarte dureros pentru mine sa aflu ca in 2004, un Secretar de Stat la Industria de Apărare a venit la Cugir si a ordonat închiderea Fabricii de Mașini Unelte, în condițiile în care aceasta avea 86% din producție acoperită. A ordonat ca salariații sa fie trimiși acasă primind nu știu cate salarii compensatorii, iar pe secțiile și atelierele de la Fabrica de Mașini Unelte au fost puse lacăte. După aceea utilajele din secțiile si atelierele secției respective au fost vândute ca fier vechi. Deoarece din toate tarile foste membre CAER doar în Romania s a întâmplat dezastrul economic m-am gândit sa scriu o carte despre ce s-a întâmplat și care au fost dedesubturile, dar am fost sfătuit să stau cuminte.
• Întoarcerea in SUA. Impactul Pandemiei și proiectulTesla
In Februarie 2020 am fost în România la nunta Iuliei, fiica unui văr de-al meu, care ne a împrumutat banii necesari (in 1994) când am emigrat în Canada. M-am întors în SUA cu unul din ultimele zboruri din Europa spre America, aprobate de către președintele Donald Trump .
Începuse perioada de Pandemie. Singura șansă de a lucra a fost de acasă prin intermediul calculatorului. Dumnezeu mi-a purtat de grijă și am primit un contract de Consultanță de la o firmă Germană subcontractoare a unei firme din Japonia. Inițial firma din Germania m- a vrut să conduc proiectul în uriașa fabrică Tesla de lângă Berlin. Le am fost recomandat de americanii de la prima fabrică Tesla, Freemont, California unde am condus cu succes un proiect foarte mare instalând zece roboți de transfer care erau cei mai puternici din lume la acea dată, în 2014, produși în Japonia și care puteau ridica fiecare aproximativ o tonă și jumătate.

Acest proiect ca și multe altele din viața mea profesională foarte bogată se afla descrise în cartea mea „De la Zlatna la Detroit cu credință în Dumnezeu și în Știință”, care va fii publicata în România în 2026.
Datorita felului cum am condus acel proiect am fost aprobat sa fac ofertă pentru fabricarea componentelor proiectate.
In Ianuarie 2021 am primit comanda de execuție in India la firma care le proiectase, transportul din India in portul din Texas, iar de acolo transportul cu camioanele la San Antonio,Texas unde firma japoneza a construit uzina de autocamioane. A fost un contract foarte bun fiindcă japonezii ne au plătit in avans jumătate din valoarea contractului pentru achiziționarea de materiale si plata salariilor celor din India.
• Vacanța în România
Anul acesta, am avut șase săptămâni de vacanta de vis in Romania:
Reuniune cu foști colegi din conducerea UM Cugir din perioada când am fost director general. Aceasta reuniune a fost dedicată celei de a 225-a aniversari de la înființarea UM Cugir, în 1799.
Au fost maimulte evenimente: revederea de 50 de ani de la terminarea Liceului Industrial Construcții de Mașini -Specialitatea Mașini si Aparate Electrice; revederea de 44 de ani de la terminarea Facultății de Electrotehnică din Cluj Napoca; revederea de 55 de ani de la terminarea clasei a VIII-a.

Am avut încă doua evenimente foarte importante: întâlnire cu Academicianul Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române și cu Academician Nicolae Zamfir, Vicepreședinte Știință si Tehnologie; întâlnire cu foști colegi de la Mașini Unelte Montaj.
Toate aceste reuniuni au fost foarte emoționante, dar gradul de emoție a fost diferit. Reuniunea de la Cugir cu foști colegi din conducerea UM Cugir a fost cea mai emoționantă dintre toate fiindcă am trecut împreună prin multe situații grele.
Le mulțumesc si pe aceasta cale celor care au răspuns-prezent-chemării mele. Atmosfera a fost foarte calda, amintiri au fost depanate, cântece populare au fost cântate, iar restaurantul Drăgana ne a oferit bucate alese. Am fost onorați si de prezenta d-lui primar Adrian Teban și a fostului primar Aurel Voicu, care ne-au adresat cuvinte frumoase.
A consmnat:
Constantin PREDESCU
Cugireni
Miracol de Crăciun! Georgiana, o cugireancă care a fost victima unei operații eșuate, a primit cel mai frumos dar: A născut o fetiță sănătoasă
Georgiana Corpodean, o femeie din Cugir care a fost operată de șase ori, din cauza unui episod grav de malpraxis, a reușit, să nască mult dorita ei fetiță, chiar în perioada sărbătorilor de Crăciun.

Totul a început în urmă cu șase ani, când Georgiana a devenit victima unui teribil caz de malpraxis. A încercat să facă o inseminare la ginecologul Mostafa Ismail, la Clinica Afrodita din Orăștie, unitate neacreditată pentru astfel de proceduri medicale. Ulterior, același medic a internat-o la Spitalul Orășenesc Cugir, unde, în urma unei operații eșuate, i-a secționat colonul — o greșeală recunoscută chiar de medic într-o filmare realizată cu camera ascunsă. Consecințele au fost dramatice, potrivit ziaristului Iosif Gligor.
Femeia a trebuit să treacă prin șase operații chirurgicale după intervenția dezastruoasă. Lucrurile nu s-au oprit aici, deoarece Georgiana și-a pierdut locul de muncă și a rămas cu probleme de sănătate grave, într-un coșmar oribil care durează de 6 ani.
„După prima operație am început să sângerez. A doua mi-a tăiat colonul, iar apoi am intrat în septicemie. M-au cusut, m-au deschis, m-au operat din nou… eram pe patul de moarte!”, povestește Georgiana.
• Medicii de la Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia i-au salvat viața
Cu toate că medicii din Alba Iulia i-au salvat viața, rănile, atât fizice cât și sufletești, nu au dispărut pentru Georgiana: „Mi-au montat o pungă pe burtă. Nu mai puteam nici să mă privesc în oglindă!”, spune ea.
Din 2019 și până astăzi, Georgiana a trecut prin șase intervenții chirurgicale și ani întregi de suferință. A pierdut serviciul de la fabrica din Cugir, unde lucrase timp de șapte ani și jumătate. L-a dat în judecată pe medic, iar procesul civil împotriva lui Mostafa Ismail a început la Tribunalul Alba, pe 16 octombrie 2025, scrie Iosif Gligor.
În ciuda celor întâmplate, Georgiana, alături de soțul ei, Marius, au continuat să lupte și nu au renunțat, nici măcar pentru o secundă, la visul lor de a avea un copil. Dorința lor s-a împlinit chiar pe 26 decembrie 2025, atunci când a venit pe lume Zaira Maria.

O fetiță superbă, dovadă că miracolele țin cont, din când în când, și de calendar.
Părinți ca Georgiana și Marius Corpodean au toată admirația mea. Știu prin câte încercări au trecut și cât de subțire a fost linia dintre viață și moarte pentru Georgiana. Acești părinți care și-au riscat totul — inclusiv propria viață — merită cel mai profund respect! Să fiți veșnic fericiți! Povestea voastră e una de roman și merită spusă mai departe, a mai povestit ziaristul Iosif Gligor.
Cugireni
Foarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
Dintr-un oraș mic, dar plin de oameni cu visuri mari, Victor Roșu a reușit să transforme pasiunea pentru frizerie într-o carieră internațională care inspiră.

Cunoscut pentru talentul său, pentru atenția la detalii și pentru dorința constantă de a evolua, tânărul din Cugir a făcut în ultimul an pasul decisiv spre educația internațională în domeniul barberingului. Totul a început din pasiune și ambiție, iar anul acesta a reprezentat pentru el o adevărată rampă de lansare. De la începutul verii, Victor a fost invitat să susțină demonstrații și seminarii în Germania (Stuttgart), Republica Moldova (Chișinău ) și Belgia (Roeselare), ducând numele României și al orașului Cugir pe scenele marilor evenimente dedicate frizeriei moderne.
Deși anul se apropie de final, traseul său profesional este într-o continuă ascensiune. După revenirea din Belgia, Victor va ateriza direct pe scena unuia dintre cele mai mari evenimente de barbering din România – „I AM BARBER”, la București. Până la sfârșitul anului, va mai bifa Franța (Paris), Mediaș și din nou București, alături de orele de educație pe care le oferă cursanților chiar la el în salonul din Cugir, unde vin oameni chiar si din zone îndepărtate ale țării pentru a învăța din experiența lui.
În deschiderea anului viitor, Victor are deja confirmate noi colaborări internaționale: Anglia, Italia și Germania, dar și o prezență specială în cadrul unei colecții de modă de la Milano, unde se va ocupa de imaginea – păr și barbă – a modelelor ce vor defila pentru unul dintre cele mai mari branduri de modă din lume. Totodată, tânărul frizer se pregătește să deschidă in anul 2026 prima sa academie & salon de barbering în Alba Iulia, un proiect dedicat formării noii generații de profesioniști. La nivel național, Victor se poate mândri cu un palmares impresionant de titluri câștigate în competiții importante din România, semn că recunoașterea muncii sale a venit pas cu pas, prin perseverență și devotament.
Filozofia sa este simplă, dar puternică: „Dacă faci bani din ceea ce îți place, nu o să muncești niciodată. Fac totul din dragoste pentru meserie, din respect pentru oameni și din dorința de a arăta că se poate. Nu e doar despre tunsori sau aparență, e despre pasiune, disciplină și evoluție continuă”, spune Victor. Succesul pare să-l urmeze la fiecare pas, însă el știe cel mai bine că nu are nicio legătură cu norocul. În spatele fiecărui eveniment, fiecărei recunoașteri și fiecărui pas înainte stau ore nesfârșite de muncă, disciplină și dedicare totală.
„Pentru mine, succesul nu este o întâmplare, ci rezultatul consecvenței, al învățării continue și al dorinței de a fi mai bun cu fiecare zi. Nu există scurtături, nu există zile libere de la visul meu — doar pași siguri, repetați cu răbdare și pasiune, iar succesul îl măsoară in intensitatea aplauzelor”, susține tânărul din Cugir.
Povestea lui este dovada că visurile pot prinde contur chiar și într-un oraș mic — pentru că, atunci când muncești cu pasiune și crezi în drumul tău, poți ajunge „din periferie în centru”, transformând granițele în simple linii pe hartă.
Constantin PREDESCU
-
Mondenacum 6 luniMesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 10 luniCând pică Paștele ortodox și cel catolic 2026, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 10 luniMESAJE de Sfântul Gheorghe 2025. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi transmite celor dragi de ziua numelui | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 9 luniSfinții Constantin și Elena 2025. FELICITARI, MESAJE și URARI pentru cei care își sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Cugireniacum 3 luniFoarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
-
Din judeţacum 10 luniCând sunt Floriile Ortodoxe și Catolice în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 3 luniMedicul cugirean Terezia Mureșan-Samoilescu a primit, la Berlin, premiul pentru studiul legat de modalitățile actuale de tratament ale plăgilor greu vindecabile
-
Politicăacum 9 luniDeclarația primarului Adrian Teban, după publicarea rezultatelor finale ale turului întâi din alegerile prezidențiale 2025


