Rămâi conectat

Cugireni

Terezia Boruah: „Este o datorie morală de a sluji ţara asta, având în vedere că am trăit într-un sistem care a investit în noi”

Redacția Cugirinfo.ro

Publicat

în

dr. Terezia BoruahLa începutul lunii iunie 2013, doi medici clujeni, soţii Prabir şi Terezia Boruah, îşi începeau activitatea la secţia Chirurgie a Spitalului Orăşenesc Cugir.

A fost un pas mare care a dat speranţe renaşterii sistemului medical la Cugir, demonstrând că există medici tineri care doresc să profeseze în unităţi de sănătate din oraşe mai mici şi nu doar în centre universitare. Doctor Prabir Boruah, de origine indiană şi dr. Terezia Boruah, născută în localitatea Cătina-judeţul Cluj, ambii absolvenţi ai Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara, respectiv Cluj-Napoca, s-au întâlnit la un raport de gardă al perioadei de rezidenţiat  la Clinica Chirurgie 3 din oraşul de la poalele Feleacului.
Din colegi de serviciu au devenit nu peste mult timp un cuplu hotărât să formeze o echipă care să se consacre vieţii şi sănătăţii semenilor. După o perioadă de 6 ani şi jumătate de activitate ca medici chirurgi în Cluj-Napoca, în aprilie anul trecut au ocupat posturile scoase la concurs, semnând cu Spitalul din Cugir un contract de muncă cu normă întreagă.
Nu pot fi trecute cu vederea demersurile depuse pentru a-i convinge pe cei doi doctori să vină la Cugir, de către managerul spitalului, ec. Silviu Samoilescu, precum şi susţinerea primită din partea primarului Adrian Teban, în asigurarea locuinţei pentru ei şi  fiica lor într-unul din blocurile ANL.
Despre activitatea profesională desfăşurată în anii petrecuţi la Cluj,  despre impresiile scurtei perioade de când tinerii soţi Boruah (35 şi 32 de ani), lucrează la Cugir cât şi despre gândurile lor de viitor, a avut amabilitatea să ne vorbească dna dr. Terezia Boruah.

– Cum de aţi ales Cugirul şi ce impresie v-a produs întâlnirea cu conducerea spitalului şi cu oamenii locului?
– Nu ştiam prea multe despre Cugir dar pot să vă spun că au existat serioase demersuri din partea managerului spitalului, iar ca să fiu sinceră, venirea noastră la Cugir a fost fără prea mare entuziasm, cu o oarecare strângere de inimă. Existau informaţii eronate potrivit cărora la Spitalul din Cugir, pe partea de chirurgie se spunea că nu se poate lucra. Prima noastră întrebare a fost dacă există o sală pentru operaţii. Ni s-a răspuns că da, deşi asta nu a readus entuziasmul. Avantajul îl reprezenta faptul că puteam lucra împreună cu soţul în serviciul chirurgical. Pentru că este destul de greu să găseşti într-un spital două posturi pe aceeaşi specialitate. Acum, după mai bine de o jumătate de an, pot să afirm că ne-am adaptat şi nu regretăm că am venit la Cugir. Ne-am propus să facem un pic de treabă şi cred că am reuşit.
– Când v-aţi hotărât să practicaţi chirurgia?
– În facultate partea de chirurgie am făcut-o cu doctorul Gomboşiu de la Clinica Chirurgie 1. De aici au şi început gândurile mele mai serioase legate de chirurgie. De medicină internă am fugit pentru că mi se părea că mă plictisesc îngrozitor. Şi atunci m-am gândit că e bine să fac ceva practic. Am făcut practică la Clinica Chirurgie 1 cu dr. Gomboşiu care e un didact desăvârşit şi am început să mă gândesc că chirurgia este o alternativă de luat în calcul, chiar dacă multă lume spune că asta e o meserie de bărbaţi. Chirurgia generală este o meserie dură şi cere rezistenţă, nu doar fizică, ci şi psihică. În practică am constatat că pot face faţă şi astfel am ajuns la Chirurgie 3 – între anul 4 şi 5. A fost foarte greu dar am demonstrat că rezist. Profesia de chirurg o consider o mare responsabilitate.
– Cum a fost prima voastră operaţie de care vă amintiţi?
– O colecistectomie laparoscopică, în 2007, o operaţie cu emoţii, deşi ştiam bine clinica, făcusem practica de vară în anul 4 acolo. Eram familiarizată cu personalul dar cu toate astea operaţia a fost o doză destul de serioasă de adrenalină.
– Care a fost şi este relaţia dumneavoastră cu pacienţii?
– Asta intră în obligaţiile unui medic, trebuie cunoscut istoricul pacientului şi partea strict medicală. Cunoscând partea medicală ajungi să cunoşti şi ce e în spatele ei şi asta are multă importanţă de a nu ne limita să fim simpli croitori. Bolnavul se preia de când s-a internat şi trebuie urmărit şi post operator, astfel încât să-i acorzi siguranţa necesară.
Cum deosebiţi o operaţie uşoară de una dificilă?
– Greu de spus. Porneşti de la lucruri simple şi situaţiile se pot complica. Pot fi operaţii dificile de durată, astfel că de la operaţii diagnosticate ca simple pot apărea surprize destul de neplăcute care te pot pune în situaţii neplăcute.
– Care vi s-a părut cea mai dificilă operaţie?
– Au fost multe. Cele mai dificile fiind acelea care te ţin 7-8 ore în picioare. Acelea pot fi socotite operaţii grele. Ne-am confruntat şi ne confruntăm mereu cu situaţii dificile.
– Lucraţi în echipă cu soţul dvs. Vă consultaţi înainte de a intra în operaţie?
– Întodeauna ne consultăm pentru că patru ochi şi patru mâini aduc un plus în determinarea unui caz sau altul. În general, povestea fiecărui bolnav este dusă apoi şi acasă, unde discutăm, citim, ne consultăm. În situaţiile când este vorba de ceva mai complex ne consultăm şi cu cei care ne-au format.
– Aţi făcut o statistică în legătură cu numărul de pacienţi operaţi până în prezent?
– La Cugir am făcut 60 de intervenţii chirurgicale mari care au implicat anestezist. Pe lângă acestea, am avut 300 de intervenţii chirurgicale mici care au necesitat anestezie locală.
– Când am venit să realizăm interviul am văzut zeci de persoane aşteptând pe coridor şi la uşa cabinetului dvs. De ce atâta lume şi cum reuşiţi să faceţi faţă atâtor pacienţi?
– Sunt probleme care ţin de organizare dar şi probleme care ţin de educaţia pacienţilor în domeniul îngrijirii sănătăţii. Mai sunt şi limitările care se trag din sistemul în care ne învârtim şi anume condiţionările financiare ale actului medical de care se tot vorbeşte.
Un factor ce cântăreşte foarte greu în balanţa prezentării sau nu la medic. Expresia “Am venit la medic, acum trebuie să plătesc”, este un subiect care mă înfurie.
– Aveţi, după cum am aflat, o fetiţă, aţi sfătui-o să urmeze chirurgia?
– Aş sfătui-o să facă ce doreşte. Am primit acelaşi sfat la rândul meu. Provin dintr-o familie de profesori care m-au lăsat în pace. Asta nu înseamnă că m-au scăpat din frâu, dar nu m-au împins de la spate să fac un lucru sau altul. Am avut libertatea de a alege şi sper să am suficientă înţelepciune să i-o acord şi ei.
– V-aţi gândit vreodată să părăsiţi România şi să profesaţi în altă ţară?
– Nu. Aici sunt de pus în balanţă mai multe aspecte. Categoric aspectul financiar este hotărâtor în foarte multe situaţii, dar mai sunt şi altele care ţin de construcţia sufletească a fiecăruia. Există minusuri şi plusuri ale ideii de plecare. Despre plusuri v-am spus la început. Minusurile ţin de aspectul sufletesc al problemei. Şi apoi mai este şi o datorie morală de a sluji ţara asta, având în vedere că am trăit într-un sistem care a investit în noi atâţia ani. Să duci un student de la început până la capăt este un efort considerabil.
– De ce are nevoie secţia de Chirurgie a Spitalului din Cugir?
– Ar fi bine să existe în permanenţă un anestezist, în aşa fel încât operaţiile să poată fi efectuate mai des. Din păcate, cel care vine la Cugir o face doar în sistem de prestări servicii. În situaţia asta, prezenţa acestuia o zi sau două pe săptămână înseamnă temporizarea intervenţiei chirurgicale, iar bolnavii aşteaptă de multe ori ziua în care soseşte anestezistul. Aşa se întâmplă la aproape toate spitalele mici. În ceea ce priveşte aparatura, nu ne satisface în mod special dar ne descurcăm.
– Spitalul a achiziţionat, spre finele anului trecut, un aparat pentru chirurgie laparoscopică. De când începeţi să-l folosiţi?
– De săptămâna viitoare începem şi chirurgia laparoscopică. Am făcut două cursuri certificate de competenţă în domeniu încă din perioada rezidenţiatului. Deci avem pregătire în partea de chirurgie laparoscopică avansată.
– Cu ce gânduri porniţi la început de an 2014?
– Cu speranţe în mai bine şi cu gândul de a ne preocupa să ajutăm câţi mai mulţi oameni care ni se adresează. Munca rămâne pe primul plan şi nu se pune problema plecării din Cugir. Greu de spus ce se va întâmpla pe viitor. În plan personal, posibilităţi de avansare profesională nu pot spune că nu sunt şi aici. Sunt tot felul de variante de cursuri în străinătate. Este un subiect deschis.
– Doamna doctor, vă mulţumesc pentru interviu şi vă doresc sănătate, succes şi multe împliniri în noul an!


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Publicitate
2 Comentarii

Un comentariu

  1. carmen

    19.01.2014 la 18:34

    FELICITARI PENTRU TOT CEEA CE FAC PENTRU SPITALUL NOSTRU. AVEAM NEVOIE DE OAMENI CA DANSII, NISTE PERSOANE DEOSEBITE CARE DAU TOT CE ESTE MAI BUN PENTRU A SALVA VIETI, FACAND ACEASTA MESERIE DIN PASIUNE, FARA INTERESE MATERIALE(SPAGI). SUCCES IN CONTINUARE!

  2. Ioan cristea

    19.01.2014 la 21:58

    Am aflat de cei doi medici in urma cu o luna,aveam neloie de un consult.M-am prezentat in spital si am asteptat sa-mi vina rindul pt. consultatie.Am fost invitat politicos sa intru in cabinet,am fost consultat iar dupa consult am bagat mina in buzunar unde aveam o suma de bani si am incercat sa-i ofer medicului.Ma strapuns cu o privire glaciara si a spus sec NU.Apoi cu o voce calma mi-a spus ….Mergeti si faceti investigatiile urmatoare (la Cugir nu se puteau realiza)si apoi veniti ca va ajut cu drag daca sunt probleme.
    Am plecat putin nedumerit dar am aflat ca OMUL, medicul PRABIR este facut din alt …..ALUAT. Tot respectul,ma inchin in fata unor astfel de OAMENI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cugireni

Interviu cu Octavian Mureșan, din Cugir – manager la Academia „Liberty FC” din Cleveland Statele Unite ale Americii

Cugir INFO

Publicat

în

Octavian Mureșan (Tavi) s-a născut în Reteag, Jud Bistrița Năsăud, în 1966, unde a făcut și Școala Generală din localitatea natală. În 1984 a absolvit Liceul de Chimie Terapia din Cluj – Napoca și apoi a studiat (între 1985 -1989) la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj – secția Tehnologia Materialelor de Construcție.

A început să joc fotbal organizat la vârsta de 14 ani. Din 1980 până în 1985 a jucat la CFR Cluj la juniori, avându-l antrenor pe Victor Ciocan. A fost promovat la echipa de seniori a CFR Cluj de către Dr. Constantin Rădulescu în 1983, unde i-a m-ai avut ca antrenori pe Ludovic Sătmăreanu și Mihai Adam. A m-ai jucat la Olimpia Gherla, cu antrenor Ștefan Nagy, Motor IRA cu antrenor Nicolae Chisu, Metalul Aiud cu antrenor Petre Varodi. La Cugir i-a avut antrenori pe Alexandru Pașcanu, Eugen Țimpea și Sandu Kilin. Din anul 2002 trăiește în Statele Unite ale Americii.

– Tavi, ce a însemnat Cugirul pentru tine, în formarea ta ca om și sportiv?

– După anii de liceu și facultate petrecuti în Cluj, 5 ani petrecuti la CFR Cluj, care m-au dezvoltat intelectual, dar și sportiv, au urmat 13 ani frumoși la Cugir. Cugirul a fost un capitol foarte frumos în viața mea personală având în vedere că aici m-am căsătorit cu Mihaela și totodată aici s-a născut Vlad, fiul nostru. Tot la Cugir, mi-am început cariera de antrenor în 1993 și am avut plăcerea de a lucra în domeniul copiilor și juniorilor. Chiar dacă au fost vremuri tumultoase, cu o situație financiară grea, am încercat să aduc o altă viziune în ceea ce privește copii și juniorii.

– Ce te-a determinat să pleci din România și să începi un proiect fotbalistic în străinătate?

– Cu sprijinul părinților din Cugir și a conducerii Uzinei Mecanice din acea perioadă, am reușit între anii 1994-1995 să participăm cu aproximativ 30-40 de copii la patru ediții ale turneului „Harlem Coca Cola Cup“ în Olanda. Atunci a fost primul meu contact cu Vestul și atunci s-a aprins o scânteie. Să fiu azi mai bun decât ieri, mâine mai bun decât azi și să dezvolt ceva măreț. În 2002 am ales această provocare de a ne schimba viața si viitorul alegând Statele Unite ale Americi. A fost o perioada grea la început, cu multe încercări și obstacole dar cu voință, determinare și multă, multă muncă am reușit. Suntem acolo de 23 de ani și am reușit să fim apreciați în domeniul “soccer“ așa cum e denumit fotbalul în America.

– Ce înseamnă azi, Academia Liberty? Ce planuri de viitor ai?

– Din 2007 am înființat clubul nostru „Liberty FC “ în Cleveland, Ohio și de atunci peste 3000 de copii au trecut prin mâinile noastre. Azi, clubul nostru are în jur de 250 de jucători anual cu băieți și fete cu vârstele între 8 și 19 ani. Deși au trecut mulți ani de când am început cu două echipe de 10 și 11 ani, azi, pe lângă copii, avem 15 echipe și 8 antrenori. Continuăm să dezvoltăm cele trei obiective cu care am pornit la drum: Să ajutăm, formăm, ghidăm fiecare jucător să ajungă spre maximul de potențial pe care îl dorește din punct de vedere sportiv. Să devină cea mai bună versiune a lor, atât în teren, cât și în afara lui. După ce încetează activitatea de jucător să se întoarcă în domeniu, ca antrenor, arbitru sau alt post de care este atras, astfel încât să aducă un plus în fenomenul fotbalistic. Să le arătam membrilor noștri că lumea nu înseamnă numai America. În cei peste 17 ani de activitate am reușit cu clubul nostru să participăm la câteva turnee în Italia, Germania, Cehia, Olanda, Belgia, Spania și Portugalia, arătând astfel tinerilor americani Europa.

– Chiar dacă ești departe, ai continuat să sprijini comunitatea din Cugir. Ce te motivează să rămâi conectat?

– Nu poți uita niciodată de unde ai plecat așa că mereu m-am gândit dacă putem să găsim ceva soluții să stăm conectați cu Cugirul, cu România. Au rămas în urmă multe amintiri frumoase, mulți oameni deosebiți si atunci nu ai cum să nu te gândești cum ai putea să ajuți. Fotbalul e un sport de echipă și numai împreună poți reuși. Fotbalul și sportul te învață să câștigi și să pierzi. În plus, îți dezvoltă capacitatea de a rezolva și găsi soluții la problemele cu care te confrunți în viața de zi cu zi.

– ⁠Ce ai simțit când ai văzut copiii din Cugir jucând la Mundialito, alături de echipa ta?

– Fotbalui mi-a oferit posibilitatea sa călătoresc în multe țări și de câțiva ani am visat să aduc și copii din Cugir să joace alături de copii noștri americani. Am reușit anul acesta pentru prima dată să avem în echipele noastre trei copii din Cugir și unul din Cluj să joace la Mundialito, un turneu de renume din Badajos Spania. Eu și Vlad ne-am bucurat să-i avem alături de noi pe Andrei, Vlad și Bogdan din Cugir, respectiv pe Matei din Cluj. Zâmbetele de pe fețele lor ne- au adus și nouă bucurie. Poate că, la fel ca atunci când eu am participat la primul meu turneu din Olanda, și în inima lor se va aprinde o dorință de a se autodepăși, astfel încât să arate lumii că noi românii suntem valoroși. Aș vrea să precizez faptul că, pe lângă bucuria făcută celor 3 cugireni, am trimis în urmă cu câțiva ani o mulțime de mingi, echipamente și haine copiilor din orașul de la poalele Drăganei

– Tavi, ce dorești să le transmiți cugirenilor?

– O îmbrățișare tuturor locuitorilor orașului Cugir, urări de sănătate și prosperitate tuturor, mult succes echipei de fotbal „Metalurgistul” Cugir (dar și echipei naționale în Preliminariile Campionatului Mondial de Foltbal). Mi-aș dori să văd cât mai mulți români anul viitor la WORLD CUP susținând în galben echipa României.

 

A consemnat: Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Cugireanca Noja Paladia a împlinit 110 ani! Este cea mai în vârstă femeie din județul Alba

Cugir INFO

Publicat

în

Cugireanca Noja Paladia a împlinit duminică, 20 iulie 2025, venerabila vârstă de 110 ani, fiind în acest moment cea mai vârstnică femeie din județul Alba.

„Astăzi, orașul Cugir a trăit un moment de o încărcătură emoțională deosebită, marcând o aniversare rară și cu totul specială: 110 ani de viață ai doamnei Noja Paladia, o cugireancă ce întruchipează demnitatea unei generații care a cunoscut istoria prin trăire, nu din cărți.

În semn de recunoștință pentru întreaga sa viață și contribuție la spiritul comunității noastre, doamna Paladia a fost onorată cu o vizită oficială din partea viceprimarului orașului Cugir, domnul Călin Furdui, și a doamnei Diane Dobrean, director al Casei de Cultură „Valentin Uritescu”. În cadrul acestui moment emoționant, doamnei Noja Paladia i-au fost oferite un buchet de flori elegant, o diplomă de apreciere și un tort aniversar, toate simboluri ale respectului și admirației noastre profunde.

Deși timpul și-a urmat cursul, iar viața i-a fost plină de încercări, doamna Noja Paladia rămâne un exemplu viu de forță interioară și seninătate. A vorbit cu claritate, energie și lumină în privire, dovedind că vârsta ne poate încetini pașii, dar nu poate stinge flacăra din suflet.

Această aniversare este nu doar o sărbătoare a longevității, ci și un prilej de reflecție asupra valorilor autentice – familie, curaj, răbdare și iubire de viață.

Îi transmitem cele mai calde și sincere urări de sănătate, liniște sufletească și zile binecuvântate, alături de cei dragi!

La mulți ani, cu profund respect și admirație, doamnă Noja Paladia!”, au transmis reprezentanții administrației locale de la Cugir.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Un fiu al Cugirului, între altar și condei: Teologul Alexandru Lazăr, nominalizat la Premiile Regal Literar

Cugir INFO

Publicat

în

Un nume tânăr, dar deja bine conturat în spațiul teologic și cultural românesc și internațional, face cinste orașului Cugir: Alexandru Lazăr, teolog, autor și diacon ortodox, a fost nominalizat la prestigioasele Premii Regal Literar, ediția 2025, pentru volumul său recent „Străvezimea Împărăției – de la simplitatea lucrurilor la profunzimea iubirii divine”, apărut la Editura Renașterea.

Acest premiu recunoaște contribuțiile de excepție în domeniul literar, teologic și cultural și își propune să reafirme valorile esențiale ale culturii române în contemporaneitate. Juriul din acest an a remarcat la Alexandru Lazăr nu doar profunzimea și echilibrul teologic al scrierii, ci și stilul curat, limpede și sensibil – o invitație la introspecție și deschidere către dimensiunea divină a existenței umane.

• Un teolog al generației tinere, între Cluj și Chicago

Născut și crescut în Cugir, Alexandru Lazăr și-a descoperit chemarea spre teologie încă din adolescență. După absolvirea școlii gimanziale Singidava din Cugir, a urmat liceul la Seminarul Teologic Sfântul Simion Ștefan din Alba Iulia, pe care l-a absolvit în anul 2015 ca șef promoțir. A urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, unde a fost nu doar un student eminent, ci și student senator – implicat activ în viața academică și în reprezentarea colegilor săi. A absolvit ca șef de promoție în anul 2019, fiind apreciat pentru seriozitate, claritate în gândire și o rară maturitate spirituală.

După finalizarea studiilor de licență și master, Alexandru Lazăr a continuat cercetarea teologică, fiind în prezent doctorand, unde studiază o temă de graniță între teologie, istorie și sociologia religiei: universalismul creștin în arhitectura creștinismului american. Lucrările sale cercetează felul în care spiritualitatea răsăriteană poate dialoga cu pluralismul religios și cultural al lumii occidentale contemporane.

În anul 2023, a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Chicago, acolo unde a slujit comunității românești din diaspora, îmbinând activitatea pastoral-liturgică cu cea intelectuală și misionară.

• O voce distinctă în teologia românească contemporană

Nominalizarea la Premiile Regal Literar nu se referă doar la cartea din 2025, ci și la ansamblul activității sale teologice și editoriale. În 2023, Alexandru Lazăr a publicat, la Presa Universitară Clujeană, volumul „Fragilitatea Ființei – premisă sensibilă a Îndumnezeirii”, o lucrare care a atras atenția comunității academice prin modul în care abordează finitudinea, vulnerabilitatea și neputința umană ca spațiu fertil pentru lucrarea harului divin. Pe lângă acestea, Alexandru Lazăr s-a remarcat prin multitudinea de volume colective la care a contribuit dar și prin publicarea a peste 50 de studii, recenzii și lucrări academice.

Textele sale sunt apreciate pentru că refuză pompozitatea sau dogmatismul abstract, în favoarea unei teologii vii, transparente, care vorbește sincer despre om, despre suferință, dar și despre nădejde, iubire și transformare.

• Premii cu tradiție și semnificație culturală

Organizate sub egida revistei Regal Literar, premiile cu același nume sunt menite să evidențieze personalitățile artistice, intelectuale și academice de la care comunitatea culturală se inspiră sau pe care le urmează. Din dorința reafirmării valorilor fundamentale în societatea românească, se oferă distincții precum Premiul Opera Omnia, Cartea Anului, Premiul Regal Literar, dar și Distincțiile Culturale acordate în contexte speciale – precum Anul Centenar al Patriarhiei Române, Anul Copilului sau comemorarea a 150 de ani de la nașterea Reginei Maria.

Ediția din 2025 include și Premiul „Nicolae Dabija”, acordat în memoria marelui scriitor, poet și istoric literar basarabean, membru al Academiei Române, fost Director de Onoare (in memoriam) al redacției Regal Literar – Chișinău.

• Cugirul, în inima unui destin internațional

Pentru comunitatea locală din Cugir, Alexandru Lazăr nu este doar un nume pe o copertă sau într-o bibliografie, ci un fiu al orașului care, prin vocația sa, duce mai departe tradiția, valorile și spiritul locului. Realizările sale sunt dovada că perseverența, credința și educația solidă pot face dintr-un tânăr născut într-un mic oraș de munte un reper al gândirii teologice contemporane.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir