Cugireni
Terezia Boruah: „Este o datorie morală de a sluji ţara asta, având în vedere că am trăit într-un sistem care a investit în noi”
La începutul lunii iunie 2013, doi medici clujeni, soţii Prabir şi Terezia Boruah, îşi începeau activitatea la secţia Chirurgie a Spitalului Orăşenesc Cugir.
A fost un pas mare care a dat speranţe renaşterii sistemului medical la Cugir, demonstrând că există medici tineri care doresc să profeseze în unităţi de sănătate din oraşe mai mici şi nu doar în centre universitare. Doctor Prabir Boruah, de origine indiană şi dr. Terezia Boruah, născută în localitatea Cătina-judeţul Cluj, ambii absolvenţi ai Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara, respectiv Cluj-Napoca, s-au întâlnit la un raport de gardă al perioadei de rezidenţiat la Clinica Chirurgie 3 din oraşul de la poalele Feleacului.
Din colegi de serviciu au devenit nu peste mult timp un cuplu hotărât să formeze o echipă care să se consacre vieţii şi sănătăţii semenilor. După o perioadă de 6 ani şi jumătate de activitate ca medici chirurgi în Cluj-Napoca, în aprilie anul trecut au ocupat posturile scoase la concurs, semnând cu Spitalul din Cugir un contract de muncă cu normă întreagă.
Nu pot fi trecute cu vederea demersurile depuse pentru a-i convinge pe cei doi doctori să vină la Cugir, de către managerul spitalului, ec. Silviu Samoilescu, precum şi susţinerea primită din partea primarului Adrian Teban, în asigurarea locuinţei pentru ei şi fiica lor într-unul din blocurile ANL.
Despre activitatea profesională desfăşurată în anii petrecuţi la Cluj, despre impresiile scurtei perioade de când tinerii soţi Boruah (35 şi 32 de ani), lucrează la Cugir cât şi despre gândurile lor de viitor, a avut amabilitatea să ne vorbească dna dr. Terezia Boruah.
– Cum de aţi ales Cugirul şi ce impresie v-a produs întâlnirea cu conducerea spitalului şi cu oamenii locului?
– Nu ştiam prea multe despre Cugir dar pot să vă spun că au existat serioase demersuri din partea managerului spitalului, iar ca să fiu sinceră, venirea noastră la Cugir a fost fără prea mare entuziasm, cu o oarecare strângere de inimă. Existau informaţii eronate potrivit cărora la Spitalul din Cugir, pe partea de chirurgie se spunea că nu se poate lucra. Prima noastră întrebare a fost dacă există o sală pentru operaţii. Ni s-a răspuns că da, deşi asta nu a readus entuziasmul. Avantajul îl reprezenta faptul că puteam lucra împreună cu soţul în serviciul chirurgical. Pentru că este destul de greu să găseşti într-un spital două posturi pe aceeaşi specialitate. Acum, după mai bine de o jumătate de an, pot să afirm că ne-am adaptat şi nu regretăm că am venit la Cugir. Ne-am propus să facem un pic de treabă şi cred că am reuşit.
– Când v-aţi hotărât să practicaţi chirurgia?
– În facultate partea de chirurgie am făcut-o cu doctorul Gomboşiu de la Clinica Chirurgie 1. De aici au şi început gândurile mele mai serioase legate de chirurgie. De medicină internă am fugit pentru că mi se părea că mă plictisesc îngrozitor. Şi atunci m-am gândit că e bine să fac ceva practic. Am făcut practică la Clinica Chirurgie 1 cu dr. Gomboşiu care e un didact desăvârşit şi am început să mă gândesc că chirurgia este o alternativă de luat în calcul, chiar dacă multă lume spune că asta e o meserie de bărbaţi. Chirurgia generală este o meserie dură şi cere rezistenţă, nu doar fizică, ci şi psihică. În practică am constatat că pot face faţă şi astfel am ajuns la Chirurgie 3 – între anul 4 şi 5. A fost foarte greu dar am demonstrat că rezist. Profesia de chirurg o consider o mare responsabilitate.
– Cum a fost prima voastră operaţie de care vă amintiţi?
– O colecistectomie laparoscopică, în 2007, o operaţie cu emoţii, deşi ştiam bine clinica, făcusem practica de vară în anul 4 acolo. Eram familiarizată cu personalul dar cu toate astea operaţia a fost o doză destul de serioasă de adrenalină.
– Care a fost şi este relaţia dumneavoastră cu pacienţii?
– Asta intră în obligaţiile unui medic, trebuie cunoscut istoricul pacientului şi partea strict medicală. Cunoscând partea medicală ajungi să cunoşti şi ce e în spatele ei şi asta are multă importanţă de a nu ne limita să fim simpli croitori. Bolnavul se preia de când s-a internat şi trebuie urmărit şi post operator, astfel încât să-i acorzi siguranţa necesară.
– Cum deosebiţi o operaţie uşoară de una dificilă?
– Greu de spus. Porneşti de la lucruri simple şi situaţiile se pot complica. Pot fi operaţii dificile de durată, astfel că de la operaţii diagnosticate ca simple pot apărea surprize destul de neplăcute care te pot pune în situaţii neplăcute.
– Care vi s-a părut cea mai dificilă operaţie?
– Au fost multe. Cele mai dificile fiind acelea care te ţin 7-8 ore în picioare. Acelea pot fi socotite operaţii grele. Ne-am confruntat şi ne confruntăm mereu cu situaţii dificile.
– Lucraţi în echipă cu soţul dvs. Vă consultaţi înainte de a intra în operaţie?
– Întodeauna ne consultăm pentru că patru ochi şi patru mâini aduc un plus în determinarea unui caz sau altul. În general, povestea fiecărui bolnav este dusă apoi şi acasă, unde discutăm, citim, ne consultăm. În situaţiile când este vorba de ceva mai complex ne consultăm şi cu cei care ne-au format.
– Aţi făcut o statistică în legătură cu numărul de pacienţi operaţi până în prezent?
– La Cugir am făcut 60 de intervenţii chirurgicale mari care au implicat anestezist. Pe lângă acestea, am avut 300 de intervenţii chirurgicale mici care au necesitat anestezie locală.
– Când am venit să realizăm interviul am văzut zeci de persoane aşteptând pe coridor şi la uşa cabinetului dvs. De ce atâta lume şi cum reuşiţi să faceţi faţă atâtor pacienţi?
– Sunt probleme care ţin de organizare dar şi probleme care ţin de educaţia pacienţilor în domeniul îngrijirii sănătăţii. Mai sunt şi limitările care se trag din sistemul în care ne învârtim şi anume condiţionările financiare ale actului medical de care se tot vorbeşte.
Un factor ce cântăreşte foarte greu în balanţa prezentării sau nu la medic. Expresia “Am venit la medic, acum trebuie să plătesc”, este un subiect care mă înfurie.
– Aveţi, după cum am aflat, o fetiţă, aţi sfătui-o să urmeze chirurgia?
– Aş sfătui-o să facă ce doreşte. Am primit acelaşi sfat la rândul meu. Provin dintr-o familie de profesori care m-au lăsat în pace. Asta nu înseamnă că m-au scăpat din frâu, dar nu m-au împins de la spate să fac un lucru sau altul. Am avut libertatea de a alege şi sper să am suficientă înţelepciune să i-o acord şi ei.
– V-aţi gândit vreodată să părăsiţi România şi să profesaţi în altă ţară?
– Nu. Aici sunt de pus în balanţă mai multe aspecte. Categoric aspectul financiar este hotărâtor în foarte multe situaţii, dar mai sunt şi altele care ţin de construcţia sufletească a fiecăruia. Există minusuri şi plusuri ale ideii de plecare. Despre plusuri v-am spus la început. Minusurile ţin de aspectul sufletesc al problemei. Şi apoi mai este şi o datorie morală de a sluji ţara asta, având în vedere că am trăit într-un sistem care a investit în noi atâţia ani. Să duci un student de la început până la capăt este un efort considerabil.
– De ce are nevoie secţia de Chirurgie a Spitalului din Cugir?
– Ar fi bine să existe în permanenţă un anestezist, în aşa fel încât operaţiile să poată fi efectuate mai des. Din păcate, cel care vine la Cugir o face doar în sistem de prestări servicii. În situaţia asta, prezenţa acestuia o zi sau două pe săptămână înseamnă temporizarea intervenţiei chirurgicale, iar bolnavii aşteaptă de multe ori ziua în care soseşte anestezistul. Aşa se întâmplă la aproape toate spitalele mici. În ceea ce priveşte aparatura, nu ne satisface în mod special dar ne descurcăm.
– Spitalul a achiziţionat, spre finele anului trecut, un aparat pentru chirurgie laparoscopică. De când începeţi să-l folosiţi?
– De săptămâna viitoare începem şi chirurgia laparoscopică. Am făcut două cursuri certificate de competenţă în domeniu încă din perioada rezidenţiatului. Deci avem pregătire în partea de chirurgie laparoscopică avansată.
– Cu ce gânduri porniţi la început de an 2014?
– Cu speranţe în mai bine şi cu gândul de a ne preocupa să ajutăm câţi mai mulţi oameni care ni se adresează. Munca rămâne pe primul plan şi nu se pune problema plecării din Cugir. Greu de spus ce se va întâmpla pe viitor. În plan personal, posibilităţi de avansare profesională nu pot spune că nu sunt şi aici. Sunt tot felul de variante de cursuri în străinătate. Este un subiect deschis.
– Doamna doctor, vă mulţumesc pentru interviu şi vă doresc sănătate, succes şi multe împliniri în noul an!

Cugireni
O femeie din Cugir a renunțat la viața comodă de la oraș pentru a crește bovine, împreună cu soțul său, în Dealul Geoagiului
Chiar dacă pentru mulți orășeni pare o idee nebunescă, o cugireancă a renunțat, în urmă cu aproape 30 de ani, la carieră și la viața din oraș, urmându-și jumătatea, într-un sat izolat din Munții Apuseni.
S-au mutat împreună în creierii munților, în Dealul Geoagiului sau Dealul Mocanului din Alba, în comuna Întregalde, la aproximativ o oră de Alba Iulia. În mijlocul naturii, spune femeia, a descoperit simplitatea vieții, care îi aduce împlinire, scrie ziarulunirea.ro.
Pe Valeria și pe Viorel Marian i-am găsit la grajduri, la muls vacile, la primele ore ale dimineții. Valeria are 46 de ani și spune că viața izolată din Dealul Geogiului este deopotrivă și grea și ușoară: „Este ușor că avem aer curat, grea pentru că este foarte mult de muncă, iar munca noastră nu prea e plătită”.
Femeia a absolvit Colegiul Național „David Prodan” din Cugir, secția Matematică-Informatică și s-a măritat în vârf de munte: „Am iubit natura și animalele și nu am regretat niciodată alegerea făcută”, mărturisește femeia.
La 20 de ani s-a mutat în Dealul Mocanilor: „Am avut apartament în Cugir, l-am vândut pentru că nici copiilor nu le plăcea acolo, iar eu nu m-aș mai întoarce niciodată acolo, de fapt nicăieri la oraș. Pentru mine, o zi la Alba Iulia sau la oraș, e mai obositoare decât o zi la fân. Dacă aș avea din nou 20 de ani, aș alege din nou să vin aici.”
Familia Marian are trei copii, doi dintre ei angajați în Alba Iulia, iar cel mai mic este plecat în Germania. Cu toate că tinerii de astăzi fug de viața retrasă din satele de munte, fiul cel mare al Valeriei se simte încă atras de locurile natale și casa părintească și își vizitează des părinții, dând o mână de ajutor în gospodărie: „Cel mai probabil el o să rămână aici, așa mă gândesc, celui din Germania îi place să vină, să stea una, două săptămâni și pleacă înapoi. Fiul mijlociu e aproape căsătorit cu o fată din comună, dar locuiește la Întregalde”, ne povestește cugireanca în timp ce vede de mulsul vitelor.
• Munca la animale începe cu noaptea în cap
O zi obișnuită în Dealul Mocanului începe cu mulsul vacilor, dis-de-dimineață, când sunt aduse din grajdul în care dorm în locul unde sunt mulse. După această operațiune, animalele sunt duse la pășune, iar familia se apucă de închegatul laptelui. Pe timpul verii, bărbatul merge la coasă și fân, iar seara vacile sunt aduse înapoi și sunt mulse din nou.
Iarna e mult mai greu, animalele fiind împărțite la mai multe șuri: „Soțul meu e plecat de dimineața până seara, până merge, până le dă de mâncare, până le face curățenie în grajduri. Mă duc și eu să îl ajut să le adăpăm. E mai ușor doar că nu trebuie mulse, în perioada rece fiind de obicei gestante sau cu viței mici.”
În total, familia are 18 vaci și un taur, iar trei dintre ele au și viței. Valeria se ocupă de animale împreună cu soțul ei, iar când copiii acestora sunt acasă dau și ei o mână de ajutor, dar în ultima vreme, destul de rar au mai trecut pragul casei părintești: „Am avut și boi, dar am renunțat la ei că erau prea multe animale și numai noi doi, copiii sunt plecați la lucru. Le creștem de drag, că bani, chiar de cheltuială avem, nu pot să spun că ducem lipsă, dar nici nu realizezi extraordinar de multe lucruri.”
În urmă cu vreo 15 ani, în zonă exista și lăptărie, dar s-a desființat pentru că nu avea cine să ducă laptele, să îl colecteze și nici nu mai sunt atâtea animale. În sat doar 2 familii mai au vaci, în rest câte o vacă, cel mult două în câteva gospodării. Familia Marian are cele mai multe animale din comună. Laptele este pus la închegat și familia face brânză, mai dau și la neamuri, dar sunt hrăniți și doi porci pe care îi au în gospodărie.
• Subvenții mici și pretenții absurde
Din partea statului nu au nici un ajutor, primesc doar subvențiile pentru animale și terenuri, care sunt în jur de 300-400 de lei pe vacă. La sumele mici se adaugă și cerințele aberante și de multe ori imposibil de realizat. Un exemplu în acest sens, este condiția de a avea platforme de gunoi, cu o suprafață de 6-8 mp pentru fiecare animal: „Nu am accesat nici un fel de proiecte, dacă am avea ajutorul ca în Polonia de exemplu, atunci da, s-ar merita să ții și animalul altfel, să cumperi furaje de calitate. La noi sunt și foarte multe cerințe. De exemplu, pentru subvenție ne cere să avem platformă de gunoi, ceea ce mie mi se pare o aberație. În vârful muntelui să avem așa ceva. În primul rând că este foarte greu să aduci materialele pentru a construi așa ceva, dar și să ai o suprafață de 6-8 mp pentru fiecare animal! Și pentru ce? Aici gunoiul de la animale se depozitează lângă poiată, iar primăvara se duce pe terenuri arabile, pe pășunat. Nu poluezi cu el absolut nimic, nu e lângă apă…”, se plâng oamenii.
Femeia este de părere că dacă statul român le-ar putea face viața mai ușoară dacă ar fi înființate puncte de colectare a vițeilor, iar aceștia să fie plătiți la adevărata lor valoare. Locurile unde să fie colectat laptele este de asemenea o necesitate pentru crescătorii de vite: „Așa nu ne-am mai chinui să mulgem vaca și să golim laptele la porc, când am putea să luăm un ban pe el. Ar trebui să fie mai permisivi cu legile, cu subvențiile.”
• Drumul străbătut doar cu picioarele odinioară, asfaltat în 2025
Oamenii se bucură că măcar drumul a fost asfaltat până la ei în deal, dar așteaptă să vină iarnă să vadă cum va fi atunci: „La iarnă să vedem cum o să ne descurcăm, pentru că la noi nu se prea vine cu deszăpezirea până aici sus. Avem în fiecare an o perioadă de o săptămână, două, în care nu poți merge decât cu picioarele.”
În cătunul Dealul Geoagiului mai trăiesc puține familii, iar numărul copiilor a scăzut mult în ultimii ani. Școala a fost renovată și modernizată, iar familia Marian speră ca acest lucru să atragă familii tinere în zonă, dar și turiști dacă drumul le facilitează accesul acum.
„E păcat că nu sunt mai mulți copii, avem o școală foarte frumoasă aici, a fost renovată recent. Când erau copiii mei elevi era mai dărăpănată, acum e dotată și modernizată, dar degeaba, nu mai sunt copii. Și e păcat, e o zonă frumoasă, acum s-a făcut și drumul și poate, poate o să se mai întoarcă din oameni, dacă nu tineret, măcar din cei care au ieșit la pensie și au aici o căsuță rămasă de la părinți sau de la bunici. Pe timp de vară mai sunt și turiști, admiră peisajele și cam atât. Munca e grea, acolo nu se bagă”, mai spune Valeria.
Valeria și Viorel își continuă traiul simplu în Dealul Mocanului, iar locurile izolate în care au ales să trăiască sunt exemplul unei vieți perfecte, trăite cu puțin.
Cugireni
Panouri fotovoltaice și grădină de legume, pe acoperișul unei locuințe din Cugir
Mihai Oltean, un bărbat din Cugir, a construit în ultimii doi ani un acoperiș inedit, multifuncțional, în două ape: pe partea sudică, bărbatul a montat 9 panouri fotovoltaice, iar pe partea nordică a amenajat o mică grădină de legume.
Cugireanul spune că acoperișul are un singur strat, adică NU este țiglă sub panourile solare și nici sub ghivecele în care cresc plantele!
„Motivul pentru care am inițiat acest proiect este faptul că acoperișurile au suprafețe mari, dar care sunt folosite doar într-un singur scop: de a proteja casa de ploaie și zăpadă. Ar trebui să avem mai multe beneficii de pe urma acestor suprafețe mari! De exemplu am putea obține energie electrică și hrană de pe aceste suprafețe!”, a declarat Mihai pentru ziarulunirea.ro.
O motivație secundară a fost faptul că, de obicei, panourile solare sunt montate desupra țiglei. Practic sunt 2 straturi. Acest lucru este o risipă de material, deoarece panourile solare sunt suficient de rezistente pentru a proteja casa de ploaie și zăpadă. Pot fi folosite pe post de țiglă, dar trebuie făcută o izolație bună!
Clădirea pe care a fost construit acoperișul are amprenta la sol de 15x7m. Momentan, pe partea nordică, bărbatul a pus panouri solare pe o lățime de 6.5m. Pe partea sudică, grădina suspendată are o lățime de 1,3m și o lungime de 4.5m. În rest, acoperișul este acoperit cu țiglă de tablă: ”Intenționez să extind ideile la tot acoperișul, în funcție de rezultatele testelor. Am plecat de la un acoperiș vechi cu multe probleme; acesta a fost un alt motiv pentru care l-am construit pe cel nou”, povestește Mihai.
Structura acoperișului a făcut-o din fier, încercând să evite lemnul cât a putut pentru că bărbatul consideră că arborii au o funcție mult mai importantă decât să fie folosiți la construcții: să producă aer curat! Totuși a folosit lemn pentru lațele de sub țiglă, pentru suportul jgheaburilor cu plante și pe partea frontală (OSB).
„Inițial am intenționat să construiesc totul în stil Lego, fără sudură, doar prin prindere mecanică. Grinzile, căpriorii, etc ar fi trebuit conectate doar prin șuruburi. Am construit 2 suporți în acest fel, dar apoi am renunțat deoarece fierul la lungimea respectivă (7m) se deforma iar componentele nu se mai îmbinau cum trebuie.
Suporții (de tip regină) sunt construiți din profil de 80x40x3 dar cu baza și elementele interioare de 60x40x3. Un suport are aproximativ 100 kg. Pe toată lungimea casei am folosit 13 suporți.
Panourile solare sunt amplasate între profile T40. Prinderea panourilor pe T40 am făcut-o din interiorul podului. Între profile și panouri am lăsat un spațiu de 3-4mm în care am pus silicon. Din cauza aplicării greșile a siliconului (greșeala începătorului) au mai rămas câteva găuri prin care intra apa. A trebuit să pun o bandă bituminoasă de hidroizolație, lucru care n-ar fi fost necesar dacă aș fi aplicat siliconul corect”, explică cugireanul.
Legumele sunt crescute în jgheaburi (citerne) rectangulare (120×90) din tablă de 0.6 mm. Unghiul acoperișului (38 grade) este calculat astfel încât aceste jgheaburi să se îmbine perfect (colțul de jos al unuia se termină unde începe colțul de sus al următorului).
Jgheaburile sunt amplasate pe doi suporți din lemn (scândură de 4.5 m lungime, 14 cm lățime și 4cm grosime) tăiate în trepte. Izolația între jgheaburi am făcut-o cu bandă bituminoasă de 75mm lățime. Jgheburile le-am prins de șuport prin holșuruburi. În interiorul jgheaburilor au fost puse (doar la capete) bucăți de lemn pentru a putea călca pe ele când se urcă să îngrijească straturile, dar pe viitor Mihai vrea să pună câteva bucăți de țeavă 80×80 pe post de suport pentru picior.
Momentan, bărbatul a plantat roșii, ardei și gogoșari, care au dat roade. A semănat și salată și spanac, dar au ieșit foarte slab (doar în iulie au fost semănate) și peste ele a aruncat zilele trecute niște boabe de grâu care a răsărit foarte bine.
„Sunt foarte multe de spus despre acest proiect. Unele detalii (dar nu toate) se găsesc pe pagina web a proiectului. Mie personal mi-a luat 2 ani să-l implementez (din momentul în care am început proiectarea) și am fost ajutat (idei+muncă) de mai mulți prieteni. Am schimbat de mai multe ori designul, și am cumpărat foarte multe materiale pe care nu le-am mai folosit ulterior. De asemenea, trebuie multe mașini (pentru debitat, găurit, sudat, frezat, etc) fără de care nu aș fi putut realiza construcția.
Instalația electrică (partea de solar) în casă am realizat-o tot personal folosind echipamente Victron. Nu m-am conectat le rețea deocamdată, ci folosesc câteva baterii Pylontech. Trecerea de la solar la rețea se face automat când nu există curent din solar/baterii”, a concluzionat bărbatul.
Cugireni
Melodia de debut a unei tinere originare din Cugir strânge mii de vizualizări
La doar 20 de ani, Daria Birăesc, originară din Cugir, debutează oficial în muzica ușoară sub numele de Zyra, cu piesa „E târziu și te sun”.
Lansată pe YouTube, melodia a strâns peste 22000 de vizualizări în primele zile și numeroase aprecieri pe rețelele sociale.
• Muzica, o moștenire de familie
Zyra a crescut într-o familie de muzicieni, tatăl și fratele ei cântă la pian și orgă, iar studioul tatălui ei a devenit locul unde pasiunea s-a transformat în carieră.
„Am cântat de mică și am simțit mereu că muzica face parte din mine. Piesa de debut am compus-o împreună cu tatăl meu și este o melodie de dragoste, pentru toți cei care, la un moment dat în viață, s-au simțit captivi în amintiri”, spune artista. Melodia vorbește despre neputința de a lăsa în urmă o iubire pierdută, fiind apreciată pentru linia melodică și sensibilitatea interpretării.
• Planuri pentru viitor
Cu un talent moștenit și o voce sensibilă, Zyra este hotărâtă să își continue drumul artistic: „De acum înainte, muzica mea o veți găși pe YouTube @Zyraa.official și, în curând, pe toate platformele de streaming.”
Artista pregătește deja noi piese în colaborare cu tatăl ei și promite să rămână aproape de public. Nu exclude nici aparițiile la evenimente, însă dorința ei este să ajungă la inimile marelui public.
Constantin Predescu
-
Mondenacum 2 luni
Mesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 5 luni
Când pică Paștele ortodox și cel catolic 2026, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 5 luni
MESAJE de Sfântul Gheorghe 2025. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi transmite celor dragi de ziua numelui | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 4 luni
Sfinții Constantin și Elena 2025. FELICITARI, MESAJE și URARI pentru cei care își sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Sportacum 10 luni
Triumf pentru șahiștii de la Metalurgistul Cugir, la „Cupa de Iarnă” desfășurată la Sibiu
-
Din judeţacum 5 luni
Când sunt Floriile Ortodoxe și Catolice în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Sportacum 11 luni
„Roș-albaștrii” – remiză externă, după un meci nebun: ACS Mediaș – Metalurgistul Cugir 2-2 (0-0)
-
Mondenacum 5 luni
MESAJE DE 1 MAI 2025. SMS-uri, FELICITARI şi URĂRI care pot fi trimise de Ziua Internaţională a Muncitorilor | cugirinfo.ro
carmen
19.01.2014 la 18:34
FELICITARI PENTRU TOT CEEA CE FAC PENTRU SPITALUL NOSTRU. AVEAM NEVOIE DE OAMENI CA DANSII, NISTE PERSOANE DEOSEBITE CARE DAU TOT CE ESTE MAI BUN PENTRU A SALVA VIETI, FACAND ACEASTA MESERIE DIN PASIUNE, FARA INTERESE MATERIALE(SPAGI). SUCCES IN CONTINUARE!
Ioan cristea
19.01.2014 la 21:58
Am aflat de cei doi medici in urma cu o luna,aveam neloie de un consult.M-am prezentat in spital si am asteptat sa-mi vina rindul pt. consultatie.Am fost invitat politicos sa intru in cabinet,am fost consultat iar dupa consult am bagat mina in buzunar unde aveam o suma de bani si am incercat sa-i ofer medicului.Ma strapuns cu o privire glaciara si a spus sec NU.Apoi cu o voce calma mi-a spus ….Mergeti si faceti investigatiile urmatoare (la Cugir nu se puteau realiza)si apoi veniti ca va ajut cu drag daca sunt probleme.
Am plecat putin nedumerit dar am aflat ca OMUL, medicul PRABIR este facut din alt …..ALUAT. Tot respectul,ma inchin in fata unor astfel de OAMENI.