cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir

Acasă » Societate » Cugireni » La 69 de ani de la crucialul 23 august 1944, veteranul de război Ştefan Crăciun din Vinerea îi detestă cu aceeaşi pasiune pe… “eliberatorii” ruşi

La 69 de ani de la crucialul 23 august 1944, veteranul de război Ştefan Crăciun din Vinerea îi detestă cu aceeaşi pasiune pe… “eliberatorii” ruşi

Publicat în 23.08.2013 la ora 18:00

stefan craciun23 august 1944: conducătorul românilor, mareşalul Ion Antonescu a fost arestat la comanda regelui Mihai, la recomandarea şi complotul reprezentanţilor partidelor istorice şi cu ajutorul unor complotişti stalinişti veniţi direct de la Moscova.

Începând din acel moment armata română a avut ca principal obiectiv eliberarea Ardealului ocupat în 1940 de către Ungaria, folosind presiunea Germaniei şi a Italiei. Rusia şi Germania, aparent perdanţii primului conflict mondial, au găsit de cuviinţă să pedep­sească obrăznicia României. Acest lucru s-a întâmplat pe data de 23 august 1939, atunci când Stalin şi Hitler au decis ciopărţirea ţării noastre. Nu era pentru prima dată când marile puteri decideau peste capul nostru, tot aşa cum pe 1 Decembrie 1918 nu era prima dată când românii decideau singuri ce este bine pentru ei, fără a ţine cont de opoziţia celorlalţi. A urmat un an mai târziu, în 1940, invazia Rusiei asupra părţii de est a ţării: Basarabia şi Nordul Bucovinei. Câteva luni mai târziu Germania avea să îşi ia şi ea dreptul, prin cedarea către Bulgaria a Cadrilaterului şi a unei părţi din Ardeal către Ungaria. Această decizie avea să-l coste pe Hitler chiar victoria. Carol al II-lea, principalul vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat în acel an, a abdicat, iar rolul său de conducător a fost luat de către Mareşalul Ion Antonescu, cel care în 1919 avea un rol decisiv în ofensiva românească spre Budapesta şi care a reprezentat atu-ul nostru la masa negocierilor pentru acceptarea Marii Uniri. Până în 1944, pe data de 23 august, România a luptat pe frontul de Est. A fost o bătălie grea în care partenerii nu şi-au respectat, ca de fiecare dată, angajamentele: nu a fost furnizate mijloacele tehnice necesare unei astfel de confruntări iar soldaţii români au fost transformaţi în carne de tun. În timp ce petrolul românesc pleca pe nimic spre tancurile naziste, în timp de grâul românesc pleca mai mult gratuit spre armata germană, soldaţii români mureau pe frontul de Est dezbrăcaţi, desculţi, fără mâncare şi fără de arme.
La 69 de ani de la aceste evenimente, amintirile sunt încă vii şi arzătoare pentru Ştefan Crăciun, din Vinerea Cugir. Acum are 90 de ani. La înrolarea sa voluntară pe front a avut 17 ani şi jumătate. Povestea lui este asemănătoare cu a multor veterani de război, care au avut şansa să scape atunci cu viaţă. Verdictele lui pentru situaţia geopolitică de atunci, dar şi de acum, sunt drastice şi dureros de reale. În plus, extrem de dezamăgit de situaţia politică internă şi internaţională de acum, considerând că: “câinii sunt aceiaşi pentru poporul român, doar lanţurile le-au schimbat”.
La apelul Ministerului Apărării Naţionale de atunci, Ştefan Crăciun s-a înrolat într-un batalion de “pre-militari” alături de alţi şase consăteni din Vinerea. Au fost concentraţi la Sărata-Basarabia în urma liniei frontului. Crăciun povesteşte că iniţial nu li s-au dat arme, fiind un batalion de sacrificiu, pentru a nu “ridica armele împotriva liderilor politici de atunci”. Pentru că luptau împotriva ruşilor alături de aliaţii nazişti şi italieni, veteranul povesteşte că în cele din urmă au fost dotaţi cu tancuri anti-aeriene italieneşti şi aruncătoare de flăcări. Pe front a cunoscut pregnant moartea , în cele mai hidoase forme. Şi acum poartă pe faţă cicatricea făcută de baioneta unui rus, cu vârful numit „sperie” şi regretă că l-a ucis pe cel care i-a făcut aceasta, cu aruncătorul de flăcări. „Nici în zi de azi nu mă duc la comemorările noastre, de 23 august sau alte zile, pentru că nu suport să-i aud pe foştii mei camarazi cum se bat cu pumnul în piept pentru crimele făcute „, spune Ştefan Crăciun, marcat pe viaţă de sutele de mii de morţi înregistrate în sângerosul război la care a luat parte.
Tinereţea veteranului Ştefan Crăciun a fost profund marcată şi de crezul mişcării legionare aflată atunci la putere, pe parcursul discursului său acesta menţionând că anglo-saxonii „ eliberatori „ de atunci au acţionat sub steaua în cinci colţuri. O atitudine asemnătoare o găsim în izvoarele istorice ale vremii când pericolul îl reprezenta – în viziunea lui liderului Zelea Codreanu – democraţia liberală, care ar fi dus la acapararea puterii în stat de către inamicii principali ai legionarilor şi naţionaliştilor români – „evreii”: „democraţia sfarmă unitatea neamului românesc, expunându-l dezbinat în faţa blocului unit al puterii iudaice”.
„Când a venit Garda de Fier la putere, l-au alungat pe Carol de pe tron pentru că el concubina cu o evreică, iar regina plângea cu Mihai, în altă parte » povesteşte Crăciun. « A venit mareşalul Antonescu şi a făcut apel la noi să luptăm alături de fascişti pentru recuperarea pământului strămoşesc. Alături de fratele meu Traian ne-am cerut în batalionul de sacrificiu pentru a ajuta două batalioane româneşti încercuite în Crimeea. Noi, batalionul 1009, am flancat Armata a IV-a germană înapoi spre casă, la întoarcerea armelor împotriva nemţilor: de la Podul Iloaiei, Vaslui, Ploieşti, Iugoslavia şi apoi Munţii Tatra” susţine Ştefan Crăciun. Acesta afirmă că apelul pentru sistarea crimelor şi omorurilor împotriva nemţilor împotriva cărora se întorseseră armele a fost făcut de patriarhul de atunci al României, din ce în ce mai incomod pentru „ruşii eliberatori„. „Ruşii păgâni credeau în Engels-Karl-Marx, nu în sfînta treime”, explică Ştefan Crăciun.
Faptul că nu i-a putut… iubi de-a lungul timpului pe ruşii eliberatori şi sistemul comunist împlântat ulterior în sufletul creştin al României s-a repercutat asupra destinului lui Ştefan Crăciun: a fost hărţuit de siguranţa statului, ulterior de securitate, de restul serviciilor. Acum trăieşte singur în Vinerea-Cugir. Restul familiei sale – copii, soţie – au emigrat în Canada. „Mă doare că nici azi nu-ţi poţi găsi pita acasă, trebuie să pleci prin America, Canada. Sincer, cred că o porcărie mai mare ca Uniunea Europeană nu există. În plus, nu ştiu cînd ne vom lua înapoi Basarabia. Pentru că, dacă te prinzi cu ruşii, e ca şi cum te-ai pişa contra vântului!” evaluează scurt fostul combatant din Cel De-al Doilea Război Mondial.

Acest articol a fost citit de 811 ori

La 69 de ani de la crucialul 23 august 1944, veteranul de război Ştefan Crăciun din Vinerea îi detestă cu aceeaşi pasiune pe… “eliberatorii” ruşi
5 (100%) 1 vote

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Completează termenul lipsă * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.