Rămâi conectat

Cugireni

La 69 de ani de la crucialul 23 august 1944, veteranul de război Ştefan Crăciun din Vinerea îi detestă cu aceeaşi pasiune pe… “eliberatorii” ruşi

Redacția Cugirinfo.ro

Publicat

în

stefan craciun23 august 1944: conducătorul românilor, mareşalul Ion Antonescu a fost arestat la comanda regelui Mihai, la recomandarea şi complotul reprezentanţilor partidelor istorice şi cu ajutorul unor complotişti stalinişti veniţi direct de la Moscova.

Începând din acel moment armata română a avut ca principal obiectiv eliberarea Ardealului ocupat în 1940 de către Ungaria, folosind presiunea Germaniei şi a Italiei. Rusia şi Germania, aparent perdanţii primului conflict mondial, au găsit de cuviinţă să pedep­sească obrăznicia României. Acest lucru s-a întâmplat pe data de 23 august 1939, atunci când Stalin şi Hitler au decis ciopărţirea ţării noastre. Nu era pentru prima dată când marile puteri decideau peste capul nostru, tot aşa cum pe 1 Decembrie 1918 nu era prima dată când românii decideau singuri ce este bine pentru ei, fără a ţine cont de opoziţia celorlalţi. A urmat un an mai târziu, în 1940, invazia Rusiei asupra părţii de est a ţării: Basarabia şi Nordul Bucovinei. Câteva luni mai târziu Germania avea să îşi ia şi ea dreptul, prin cedarea către Bulgaria a Cadrilaterului şi a unei părţi din Ardeal către Ungaria. Această decizie avea să-l coste pe Hitler chiar victoria. Carol al II-lea, principalul vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat în acel an, a abdicat, iar rolul său de conducător a fost luat de către Mareşalul Ion Antonescu, cel care în 1919 avea un rol decisiv în ofensiva românească spre Budapesta şi care a reprezentat atu-ul nostru la masa negocierilor pentru acceptarea Marii Uniri. Până în 1944, pe data de 23 august, România a luptat pe frontul de Est. A fost o bătălie grea în care partenerii nu şi-au respectat, ca de fiecare dată, angajamentele: nu a fost furnizate mijloacele tehnice necesare unei astfel de confruntări iar soldaţii români au fost transformaţi în carne de tun. În timp ce petrolul românesc pleca pe nimic spre tancurile naziste, în timp de grâul românesc pleca mai mult gratuit spre armata germană, soldaţii români mureau pe frontul de Est dezbrăcaţi, desculţi, fără mâncare şi fără de arme.
La 69 de ani de la aceste evenimente, amintirile sunt încă vii şi arzătoare pentru Ştefan Crăciun, din Vinerea Cugir. Acum are 90 de ani. La înrolarea sa voluntară pe front a avut 17 ani şi jumătate. Povestea lui este asemănătoare cu a multor veterani de război, care au avut şansa să scape atunci cu viaţă. Verdictele lui pentru situaţia geopolitică de atunci, dar şi de acum, sunt drastice şi dureros de reale. În plus, extrem de dezamăgit de situaţia politică internă şi internaţională de acum, considerând că: “câinii sunt aceiaşi pentru poporul român, doar lanţurile le-au schimbat”.
La apelul Ministerului Apărării Naţionale de atunci, Ştefan Crăciun s-a înrolat într-un batalion de “pre-militari” alături de alţi şase consăteni din Vinerea. Au fost concentraţi la Sărata-Basarabia în urma liniei frontului. Crăciun povesteşte că iniţial nu li s-au dat arme, fiind un batalion de sacrificiu, pentru a nu “ridica armele împotriva liderilor politici de atunci”. Pentru că luptau împotriva ruşilor alături de aliaţii nazişti şi italieni, veteranul povesteşte că în cele din urmă au fost dotaţi cu tancuri anti-aeriene italieneşti şi aruncătoare de flăcări. Pe front a cunoscut pregnant moartea , în cele mai hidoase forme. Şi acum poartă pe faţă cicatricea făcută de baioneta unui rus, cu vârful numit „sperie” şi regretă că l-a ucis pe cel care i-a făcut aceasta, cu aruncătorul de flăcări. „Nici în zi de azi nu mă duc la comemorările noastre, de 23 august sau alte zile, pentru că nu suport să-i aud pe foştii mei camarazi cum se bat cu pumnul în piept pentru crimele făcute „, spune Ştefan Crăciun, marcat pe viaţă de sutele de mii de morţi înregistrate în sângerosul război la care a luat parte.
Tinereţea veteranului Ştefan Crăciun a fost profund marcată şi de crezul mişcării legionare aflată atunci la putere, pe parcursul discursului său acesta menţionând că anglo-saxonii „ eliberatori „ de atunci au acţionat sub steaua în cinci colţuri. O atitudine asemnătoare o găsim în izvoarele istorice ale vremii când pericolul îl reprezenta – în viziunea lui liderului Zelea Codreanu – democraţia liberală, care ar fi dus la acapararea puterii în stat de către inamicii principali ai legionarilor şi naţionaliştilor români – „evreii”: „democraţia sfarmă unitatea neamului românesc, expunându-l dezbinat în faţa blocului unit al puterii iudaice”.
„Când a venit Garda de Fier la putere, l-au alungat pe Carol de pe tron pentru că el concubina cu o evreică, iar regina plângea cu Mihai, în altă parte » povesteşte Crăciun. « A venit mareşalul Antonescu şi a făcut apel la noi să luptăm alături de fascişti pentru recuperarea pământului strămoşesc. Alături de fratele meu Traian ne-am cerut în batalionul de sacrificiu pentru a ajuta două batalioane româneşti încercuite în Crimeea. Noi, batalionul 1009, am flancat Armata a IV-a germană înapoi spre casă, la întoarcerea armelor împotriva nemţilor: de la Podul Iloaiei, Vaslui, Ploieşti, Iugoslavia şi apoi Munţii Tatra” susţine Ştefan Crăciun. Acesta afirmă că apelul pentru sistarea crimelor şi omorurilor împotriva nemţilor împotriva cărora se întorseseră armele a fost făcut de patriarhul de atunci al României, din ce în ce mai incomod pentru „ruşii eliberatori„. „Ruşii păgâni credeau în Engels-Karl-Marx, nu în sfînta treime”, explică Ştefan Crăciun.
Faptul că nu i-a putut… iubi de-a lungul timpului pe ruşii eliberatori şi sistemul comunist împlântat ulterior în sufletul creştin al României s-a repercutat asupra destinului lui Ştefan Crăciun: a fost hărţuit de siguranţa statului, ulterior de securitate, de restul serviciilor. Acum trăieşte singur în Vinerea-Cugir. Restul familiei sale – copii, soţie – au emigrat în Canada. „Mă doare că nici azi nu-ţi poţi găsi pita acasă, trebuie să pleci prin America, Canada. Sincer, cred că o porcărie mai mare ca Uniunea Europeană nu există. În plus, nu ştiu cînd ne vom lua înapoi Basarabia. Pentru că, dacă te prinzi cu ruşii, e ca şi cum te-ai pişa contra vântului!” evaluează scurt fostul combatant din Cel De-al Doilea Război Mondial.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Cugireni

„Bujor cu Dor”, afacerea unor tineri din Cugir care a înflorit din dorul unei tinere pentru bunica ei

Cugir INFO

Publicat

în

Într-un colț liniștit din apropierea intrării în orașul Cugir, cunoscut de localnici sub numele de „Țara Vântului”, pe un teren moștenit din familie, Svetlana Toma și Remus Prața au ales să dea viață unei idei care miroase a primăvară, muncă și amintiri din copilărie. 

În urmă cu trei ani, cei doi au pus bazele unei plantații de bujori, transformată astăzi într-o mică afacere de familie, crescută cu răbdare și multă pasiune. Atât Svetlana cât și Remus lucrează în cadrul unei companii locale și, deși au job-uri stabile și solicitante, timpul liber și-l petrec aproape integral printre flori.

Totul a pornit când tânăra familie a hotărât să facă ceva cu o grădină moștenită de la familia lui Remus, dar și din dorul Svetlanei după bunica ei, o mare iubitoare de flori, care avea mereu bujori în grădină. Parfumul lor puternic și frumusețea aparte, au rămas întipărite în memoria nepoatei și s-au transformat într-un proiect de suflet.

„Primele plante le-am pus în 2023, iar bunica mea a decedat în noiembrie. Ea era mare iubitoare de flori. I-am zis «Bujor cu Dor» pentru ea, pentru dorul pe care îl simt de când nu mai este printre noi. Ea nu a mai apucat să îi vadă înfloriți, iar primele flori pe care le-am recoltat, în primul an, i le-am dus ei la mormânt. De atunci, primii care înfloresc și ultimii care înfloresc îi duc ei”, povestește femeia.

Când au avut ocazia să folosească terenul moștenit de Remus, cei doi au decis să încerce ceva diferit. Fără experiență în cultivarea bujorilor, au început să se documenteze singuri despre soiuri, plantare și întreținere.

 

„Lucrurile tehnice se învață, dar trebuie să îți placă să muncești și să îți placă florile. Noi am fost învățați de mici să muncim, așa că vine natural”, spune Svetlana.

Astăzi, pe terenul lor cresc peste 1.000 de plante din nouă soiuri diferite de bujori, toate parfumate. În toamnă, familia intenționează să planteze și soiuri noi, iar obiectivul este ca plantația să ajungă la 1.600 – 1.800 de plante.

„Se pare că le place pământul negru, îngrășat natural. Noi nu stropim plantele cu nimic și nu folosim azot sau îngrășăminte chimice”, explică cei doi.

Munca într-o plantație de bujori este însă una extrem de migăloasă. Florile trebuie îngrijite permanent, iar buruienile eliminate pentru ca rădăcinile să se dezvolte corect.

„Bujorii trebuie și săpați. Acum ne-am specializat și săpăm mecanizat. Trebuie foarte mare grijă să nu rănim planta. Dacă chemăm un om care nu știe, în 10 minute nu mai avem nimic. Din fiecare muguraș iese o plantă, iar dacă sunt tăiați, nu mai fac floare”, explică proprietarii.

De când au început această activitate, programul lor s-a schimbat complet: „Dormim mai puțin și lucrăm mai mult. Este foarte greu să găsești oameni care să ajute. Avem câțiva prieteni care vin destul de des, dar ne bazăm și pe ajutorul mamelor noastre Corina și Mioara. Iar faptul că Remus lucrează pe schimburi ne ajută mult. Ce nu pot face eu dimineața face el, iar după ce termin lucrul, după ora 16.30, sunt deja la flori”, mai spune Svetlana.

Investiția într-o astfel de cultură nu este deloc mică. Un bulb costă între 50 și 100 de lei, în funcție de soi, iar anumite varietăți pot ajunge chiar și la 500 de lei rădăcina.

În sezonul 2026, familia a recoltat deja peste 1.000 de fire de bujori, iar florile continuă să înflorească. Bujorii sunt vânduți atât „la fir”, direct către clienți, cât și către florăriile din zonă.

„Piața de desfacere este dificilă la început. Trebuie să fii vizibil, lumea să știe ce faci și să înțeleagă ce înseamnă un bujor de cultură. Noi avem atestat de producător pe bujor, iar în județul Alba nu mai există o plantație exclusiv de bujor”, spun cei doi.

 

Promovarea se face în special prin rețelele de socializare, unde tot mai mulți oameni descoperă plantația „Bujor cu Dor”.

„Mergem mult pe local. Mulți ne văd pe Facebook și Instagram și ne sună direct. Sunt persoane care vin doar să vadă florile. Dar cele mai multe comenzi merg către florării și către clienții direcți”, explică familia.

Deși recunosc faptul că este o activitate solicitantă, cei doi spun că nu ar putea renunța la ea.

„Nu este ceva ușor și nici pentru cineva căruia nu îi place pământul sau florile. Dar dacă îți place să muncești, satisfacția este foarte mare. Mie nu mi se pare greu să vin să sap câteva rânduri de bujori, chiar dacă avem job-uri zilnice”, spune Svetlana.

Pentru familia din Cugir, plantația de bujori nu înseamnă doar o sursă suplimentară de venit, ci și o legătură între generații, între amintirile păstrate despre bunici și dorința de a construi ceva durabil cu propriile mâini.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Răzvan Borza, cercetător ștințific originar din Cugir, implicat în descoperirea complexului proteic Zincore

Cugir INFO

Publicat

în

Răzvan Borza, originar din Cugir, în prezent cercetător ștințific la Netherlands Cancer Institute din Amsterdam, a fost co-autor al unui studiu publicat în luna iulie 2025, în prestigioasa revistă Science, despre descoperirea complexului proteic „Zincore”, un mecanism molecular nou, implicat în reglarea activării genelor.

Născut în orașul Cugir, unde tatăl său locuiește și în prezent, Răzvan Borza a urmat clasele primare ala Școlii Gimnaziale nr. 3 din Cugir iar mai apoi a aplecat în Spania. În prezent, acesta activează în domeniul cercetării științifice în cadrul Netherlands Cancer Institute din Amsterdam.

„În iulie 2025 am fost co-autor al unui articol publicat în revista Science, una dintre cele mai prestigioase reviste științifice din lume. Studiul prezintă descoperirea complexului proteic Zincore, un mecanism molecular complet nou, implicat în reglarea activării genelor și în dezvoltarea umană. Când acest mecanism nu funcționează corect, se asociază cu sindroame de dezvoltare la oameni”, ne-a declarat Adrian Borza.

În studiul publicat în revista Science, Răzvan Borza și echipa din care face parte au prezentat descoperirea complexului proteic Zincore, descris ca un mecanism molecular complet nou și încă puțin cunoscut, care controlează ce gene sunt activate și în ce moment. Potrivit cercetării, dereglarea acestui mecanism este asociată cu apariția unor sindroame de dezvoltare la oameni.

„Contribuția mea a fost să obțin primele imagini tridimensionale ale acestui complex prin cryo-EM, o tehnică care permite „fotografierea” proteinelor la scară atomică”, a explicat Răzvan Borza pentru ziarulunirea.ro.

În ce constă studiul „Zincore, an atypical coregulator, binds zinc finger transcription factors to control gene expression”

Expresia genelor este controlată de factorii de transcripție (TF), proteine care se leagă de ADN pentru a iniția transcripția. De regulă, factorii de transcripție au domenii distincte de legare de ADN și domenii efectoare.

Totuși, mulți factori de transcripție cu degete de zinc (ZNF), cea mai mare familie de factori de transcripție, se abat de la acest model. Bianchi și colaboratorii au descoperit Zincore, un complex format din două proteine, care se leagă de ZNF-uri și activează genele esențiale pentru dezvoltare. Zincore interacționează cu domeniile degete de zinc ale factorului de transcripție ZFP91, fixându-l pe ADN. Această descoperire evidențiază un mecanism de activare genetică nerecunoscut până acum și introduce un coregulator care ajustează fin programele de transcripție, se arată în rezumatul articolului la care a participat și Răzvan Borza.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir