Cugireni
Icoanele create de mine sunt făcute din suflet, cu respect faţă de credinţă şi de Dumnezeu
- Interviu cu meşterul iconar Nicolae MUNTEAN din Cugir
Născut în satul Cunţa la data de 19 octombrie 1949, Nicolae Muntean a fost atras de mic copil de tot ceea ce a însemnat tradiţie şi meşteşug. A meşterit, a cântat, a pictat, iar prin voia lui Dumnezeu a început să facă icoane. Cu multe şi chiar dureroase încercări a reuşit să redea chipurile slujitorilor lui Dumnezeu, încercând să bucure sufletele celor ce le-au apreciat şi să le pună ca fereastră spre Dumnezeu, în casa lor. Privind icoanele pe sticlă şi pe lemn ale cugireanului Nicolae Muntean, simţi parcă o bătaie de inimă, o căldură care se degajă din sufletul dăruit de pictor. Valoroasele sale lucrări sunt destinate să comunice spiritual într-o redare, nu a materiei, ci a conţinutului care se găseşte dincolo de făptura fizică. În tablourile artistului simţi prezenţa unui univers plastic coerent şi expresiv care conferă motivaţie majoră sincerităţii unui crez şi nobilă afirmare printr-un rafinat demers pictural. Şcolile din care se inspiră des şi care îi provoacă bucuria de a reface drumul icoanei sunt: Mărginimea Sibiului, Laz, Maieri Alba Iulia, Ţara Făgăraşului, Nicula. Casa părinţilor săi din Vinerea îi foloseşte ca principal atelier de lucru, dar aşa cum susţine artistul, reprezintă şi “micul muzeu” cu care Nicolae Muntean se mândreşte.
– Nicolae, de unde această mare pasiune pentru pictura icoanelor pe sticlă?
– Am învăţat acest meşteşug într-un îndemn venit parcă de la Dumnezeu. Am vrut să mă fac sculptor, am vrut să fiu artist plastic cu diplomă, dar apoi m-am răzgândit şi, dinspre scluptura şi pictura modernă m-am întors la icoană. Sunt autodidact, dar am avut ocazia să stau ore în şir în atelierele unor mari iconari, am studiat lucrări vechi, am primit îndrumări şi le-am respectat. Fac parte dintr-o generaţie binecuvântată. Am fost crescut în credinţa ortodoxă şi, chiar şi acum, peste ani, mai simt mâna mamei care mă purta către sfânta biserică. Ca să dai viaţă personajelor, mai ales când este vorba de cele din Biblie, trebuie să pui suflet. Uneori, dacă lucram o săptămână întreagă să fac suficiente icoane pentru vreun târg sau pentru vreo expoziţie, nu mă mai simţeam pe mine.
– De cât timp te-ai hotărât să devii pictor de icoane?
– De peste 20 de ani fac icoane pe sticlă şi lemn, cruci de mână şi perete, candele pictate, de masă şi de perete. Anterior anilor ‘90 am absolvit o şcoală populară de artă la Cugir, unde am învăţat să pictez în stil modern, întinzând culorile cu şpaclul, fără prea mare interes pentru contur. Pasiunea pentru icoane a venit, aşa cum arătam, mult mai târziu, şi anume după 1989, când am luat hotărârea să creez icoane, un domeniu destul de delicat. După o exigentă analiză, în cadrul căreia mi-am dat seama că se impunea recuperarea tradiţiei, am hotărât să frecventez atelierul din Laz al Mariei Poenaru, descendentă a şapte generaţii de iconari, o continuatoare şi păstrătoare de tradiţie, ale cărei sfaturi, pe care le-am primit, şi-au arătat temeinicia. Aşa s-a întâmplat ca, după prima icoana pe sticlă “Maica Domnului îndurerată”, să urmez modelul specific zugravilor din Laz, în care Maica Domnului îşi ţine mâinile suprapuse, într-o atitudine de simplă supunere, spre deosebire de alte centre de creaţie care folosesc modele în care mâinile sunt împreunate, crispate de durere. Sigur că zona Laz n-a devenit un model izolat. Am căutat să îmbin caracteristicile mai multor centre, astfel încât să ating prin creaţia mea câte ceva din operele iconarilor de altădată, încercând să devin un continuator al meşteşugului popular căruia m-am consacrat de atunci cu toată pasiunea. Nu pot să nu recunosc că adevărate exemple au devenit pentru mine şi “primitivii” făgărăşeni, pe care i-am recunoscut din albumele şi lucrările de specialitate şi de la care am preluat modelele de praznicare, pe care artiştii locului le execută astăzi cu o măiestrie de neîntrecut.
– Dacă ai face un bilanţ legat de tot ce ai creat, în cei peste 20 de ani de activitate de iconar, ce ne-ai putea spune?
– Ca orice iconar din vechime, pot să afirm că practic toate formele necesare realizării unui obiect de cult cu valenţe artistice: pictez icoane pe lemn şi pe sticlă, realizez cruci de diferite forme, candele, triptice, scrijelesc icoane de vatră, fiind în acelaşi timp şi autorul ramelor şi al cadrelor de lemn decorate în relief sau prin decupare, toate respectând formele şi culorile adecvate. De aceea, dacă priviţi icoanele mele veţi constata că majoritatea ramelor au culoarea neagră pentru că şi originalele din care
m-am inspirat au culoarea respectivă, iar formele crucilor impresionează printr-o largă diversitate.
Pot să mai adaug drept un indiciu al practicii vechilor meşteri faptul că utilizez ca suport pentru pictură unele materiale la care puţini artişti se gândesc: doage de butoaie, canaturi de ferestre, fragmente de mobilier etc. Toate aceste obiecte, aparent nefolositoare, le-am refolosit şi le-am transformat în valoroase exemplare care lasă o impresie deosebită privitorului.
– Care sunt temele tale iconografice preferate şi ce stil preferi în creaţia ta?
– Aşa cum vă spuneam, icoanele create de mine sunt făcute din suflet, cu respect atât faţă de credinţă, cât şi de Dumnezeu, căutând să cuprind zona de curbură a drumului icoanei, care a plecat din Nicula şi a ajuns în Scheii Braşovului. Referitor la icoanele pe sticlă, sunt teme cu sfinţi mai obişnuiţi: Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Nicolae, Sfântul Haralambie, Sfânta Parascheva, Sfântul Ilie, Sfântul Gheorghe, după care urmează scenele mai complexe, sărbătorile împărăteşti, cum ar fi: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Cina cea de Taină, Maica Domnului cu Pruncul, Maica Domnului îndurerată, Judecata de apoi. Considerând că icoana este o fereastră spre absolut, am considerat că trebuie să fac icoana ca o fereastră, iar temele le-am considerat a fi toate de la începutul şi până la sfârşitul lumii, în ceea ce înseamnă termenii iconografici; şi am început cu “Bunavestire”, urmând icoana Naşterii Domnului, Punerea pe Cruce, Înălţarea Domnului, Plângerea Domnului, Maica Domnului cu Pruncul, Iisus Învăţător. Referitor la stil, trebuie să recunosc că îmi place mult spiritul iconografic din Mărginimea Sibiului, iar praznicarele care mă încântă în special sunt nişte icoane foarte curate în ceea ce înseamnă creaţia lor. Se simte curăţenia, simplitatea sufletului celui care le-a realizat. De aceea, caut tot timpul să respect spiritul icoanei, în aşa fel încât cel care o priveşte să simtă în ea complexitatea, sfinţenia, să aibă o tresărire, o emoţie. Icoana trebuie să aibă în ea adâncimi pe care nu oricine le sesizează.
– Eşti un artist plastic recunoscut, cu un bogat palmares în crearea icoanelor pe sticlă. Se poate vorbi de carieră şi statutul pictorului Nicolae Muntean?
– Nu ştiu dacă nu este prea mult spus, carieră de iconar. În ultimii ani a fost pentru mine ca o explozie în ceea ce înseamnă aşa-zisa cariera de iconar. A fost ca un dat de la Dumnezeu pus într-un om. De multe ori mă uit la icoanele mele şi nu-mi vine să cred că le-am făcut eu. Când mă apuc de pictat, îmi spun “Doamne ajută-mi să iasă o icoană şi o lucrare bună!” Eu cred că noi, cei numiţi creatori populari, suntem mai mult continuatori populari şi păstrători de tradiţie, aşa cum la jocurile populare şi la cântece suntem continuatori ai acestui minunat tezaur. În ceea ce priveşte statutul de iconar, cred că aici este o problemă pe care cei care au misiunea să încurajeze actul de creaţie trebuie să o rezolve. Eu am susţinut la o şedinţă a Asociaţiei creatorilor populari al cărei membru sunt, că acelora care sunt cu adevărat meşteri să li se acorde o subvenţie, să poată omul să-şi asigure cât de cât o pâine, să-şi acopere cheltuielile cu materialele sau cu deplasările la diverse expoziţii organizate. După câte ştiu, există chiar un proiect de lege depus de către asociaţia noastră la Camera Deputaţilor, dar care, din păcate, aşteaptă de mai mult timp să fie promovat.
– Care crezi că a fost impresia celor care ţi-au văzut lucrările sau ţi-au vizitat expoziţiile de icoane?
– Dăruirea şi dragostea pentru crearea de icoane mi-au adus nu doar satisfacţia lucrului bine făcut, ci şi recunoaşterea din partea unor instituţii care au misiunea să aprecieze şi să promoveze activitatea de creaţie. Aşa se face că am participat la o serie de târguri ale meşterilor populari din România cum ar fi Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti şi Muzeul Astra din Sibiu, la expoziţiile deschise acasă la Cugir, la Sebeş, Bucureşti, Timişoara, Deva, Sibiu, Muzeul Unirii Alba Iulia, iar în ultimii ani şi în străinătate, în Franţa, la Bad Ischl şi Praga. Sunt membru din 2003 al Asociaţiei Creatorilor Populari din România. Am primit recunoaşteri şi distincţii: în 2005, membru al Academiei Artelor Tradiţionale ASTRA Sibiu, premiul al doilea la Târgul naţional organizat la Craiova în 2007 şi marele premiu şi trofeul Târgului organizat tot acolo, în 2008. În 2012, Muzeul Ţăranului Român m-a onorat cu invitaţia de a-mi găzdui lucrările în cadrul unei expoziţii în seria Portret, Atelier, deschis în cadrul Târgului iconarilor şi meşterilor cruceri. Tot sub egida Muzeului Ţăranului Român am activat ca instructor în cadrul meşteşugului de iconar, pe care m-am străduit să îl transmit soţiei şi celor doi copii. Am participat de asemenea ca instructor la taberele de copii din cadrul Muzeului Satului, Dimitrie Gusti – “Vara pe uliţă”.
A consemnat
Constantin PREDESCU
Cugireni
Amintiri despre trecut cu Dr. Ing. Alexandru Jittu, primul director al „Uzinelor Libere” din Cugir
Alexandru Jittu este cunoscut citititorilor Ziarului Unirea, de mai bine de 5 ani din vremea când a acordat 2 interviuri cotidianului nostru sub titlurile: „Dr. Ing. Alexandru Jittu – De la Zlatna în SUA via Uzina Mecanică Cugir, cu credința in Dumnezeu si matematică” și „Fabricile din Cugir – 1990, începutul sfârșitului. Amintiri despre trecut cu primul director al uzinelor libere din Cugir”.

De atunci și până în prezent, s-au produs schimbări în viața și cariera lui Al Jittu, fapt pentru care a avut amabilitatea să poarte un dialog pentru perioada care a trecut, să ne vorbească despre prezent și perspective de viitor.
„Pentru cei care nu mă cunosc, menționez că sunt fiu al Munților Apuseni născut, crescut si educat la Pătrângeni si Zlatna unde s-a născut Tribunul Petru Dobra. La Zlatna a învățat Craiul Moților – Avram Iancu. Mie îmi spuneau colegii de facultate „Avrămuț Iancu”, fiindcă purtam parul foarte lung acoperit de o cușmă ce semăna cu a lui Avram Iancu, dar a mea nu era din blană de miel ci dintr -un material sintetic ieftin”, se dăstăinuie Alexandru Jittu.
• Cum mi-am început cariera la Cugir
Orașul Cugir are și va avea un loc special în inima si conștiința mea atât cat voi trăi:
Acolo m-am îndrăgostit de matematică și am început sa lucrez la nivel mult mai înalt decât cel cerut de programa școlară, acolo am început să rezolv și să propun probleme în Gazeta Matematică Seria B, acolo m-am format ca specialist în Mașini si Aparate Electrice, acolo m-am îndrăgostit și acolo am făcut cununia civila, acolo s-a născut și a crescut fiica mea pâna la 13 ani, acolo am avut marea șansă sa mă descătușez tehnic fără nicio opreliște.
Tot la Cugir, știința ingineriei electrice mi-a fost testată atât în proiectele mele cât si a celor făcute de alții, cum a fost cel pentru punerea în funcțiune a liniei automate de producție de componente ale mașinii de spălat rufe ,,Automatic”, cel destinat Industriei de Apărare.
Conducerea UM Cugir mi-a dat șansa de a administra Secția Mașini Unelte Montaj, la doar 7 ani de la începerea activității mele ca inginer stagiar, în aceeași secție de mașini unelte.
• Director general la UM Cugir
În 1990 am fost numit director general. La UM Cugir. În acea funcție am încercat să dau ce era mai bun pentru viitorul angajaților de la UMCugir, dar din păcate nu am fost înțeles și ajutat, astfel că s- a ajuns unde s a ajuns.
Detaliile acelei perioade sunt scrise în Ziarul Unirea apărut in zilele menționate la începutul acestui articol.
Bineînțeles, ca pot fi contrazis că eram prea tânăr si nu știam cum sa construiesc viitorul.
Generalul Maftei Roșca de la Regia Autonomă de Tehnică Militară (ATMIL) a fost de acord sa facem la UM Cugir o reorganizare a unității mult mai flexibilaă cea existentă, nemaifiind funcțională în structura de înainte de 1989 când toate contractele de producție erau aduse de către firmele de comerț exterior din București, atât pentru mașini unelte cât și pentru produsele speciale, iar comerțul de stat ne dădea contracte pentru mașini de spălat, mașini de cusut, lanțuri, fuse, etc.
Începând cu 1990 aceste firme au început să se privatizeze și numărul de contracte pentru mașini unelte a scăzut, iar ICSM-urile au fost desființate.
In timpul unei deplasări în Germania cu Generalul Roșca, am vizitat printre altele o uzină de strunguri. L am întrebat pe director neamț, câți oameni are in producție, câți are in vânzări si cat personal administrativ, marketing, supraveghere. Mi a zis ca are 2.500 de oameni din care: in producție 850, în vânzări, răspândiți în toate țările unde studiul de marketing a prevăzut existența unor proiecte viitoare unde strungurile erau necesare si 10 în administrație, marketing, supraveghere producție. De asemenea, mi-a spus că în țările unde marketingul a prognozat ca proiectele noi vor apărea in timp scurt, el avea deja strunguri în porturile acelor țări gata de livrare.

La UM Cugir noi aveam șase oameni la Desfacere și șase oameni la Import – Export, dar aveam de asigurat lucru la aproximativ 17.500 de salariați. Singura noastră șansă de supraviețuire a fost reorganizarea pe șapte module sub umbrela UM Cugir. Bineînțeles că trebuia făcută curățenie generală adică personalul care venea înainte de 1990 la o întreprindere de stat, în noile condiții, dacă nu era capabila să lucreze ceea ce era cerut prin fisa postului, trebuia sa plece din UM Cugir.
Cu siguranță ca astăzi, n-ar mai fii fost 17.500 de angajați, dar după calculele mele în jur de 5000-6000 de salariați tot ar mai fi rămas.
A fost foarte dureros pentru mine sa aflu ca in 2004, un Secretar de Stat la Industria de Apărare a venit la Cugir si a ordonat închiderea Fabricii de Mașini Unelte, în condițiile în care aceasta avea 86% din producție acoperită. A ordonat ca salariații sa fie trimiși acasă primind nu știu cate salarii compensatorii, iar pe secțiile și atelierele de la Fabrica de Mașini Unelte au fost puse lacăte. După aceea utilajele din secțiile si atelierele secției respective au fost vândute ca fier vechi. Deoarece din toate tarile foste membre CAER doar în Romania s a întâmplat dezastrul economic m-am gândit sa scriu o carte despre ce s-a întâmplat și care au fost dedesubturile, dar am fost sfătuit să stau cuminte.
• Întoarcerea in SUA. Impactul Pandemiei și proiectulTesla
In Februarie 2020 am fost în România la nunta Iuliei, fiica unui văr de-al meu, care ne a împrumutat banii necesari (in 1994) când am emigrat în Canada. M-am întors în SUA cu unul din ultimele zboruri din Europa spre America, aprobate de către președintele Donald Trump .
Începuse perioada de Pandemie. Singura șansă de a lucra a fost de acasă prin intermediul calculatorului. Dumnezeu mi-a purtat de grijă și am primit un contract de Consultanță de la o firmă Germană subcontractoare a unei firme din Japonia. Inițial firma din Germania m- a vrut să conduc proiectul în uriașa fabrică Tesla de lângă Berlin. Le am fost recomandat de americanii de la prima fabrică Tesla, Freemont, California unde am condus cu succes un proiect foarte mare instalând zece roboți de transfer care erau cei mai puternici din lume la acea dată, în 2014, produși în Japonia și care puteau ridica fiecare aproximativ o tonă și jumătate.

Acest proiect ca și multe altele din viața mea profesională foarte bogată se afla descrise în cartea mea „De la Zlatna la Detroit cu credință în Dumnezeu și în Știință”, care va fii publicata în România în 2026.
Datorita felului cum am condus acel proiect am fost aprobat sa fac ofertă pentru fabricarea componentelor proiectate.
In Ianuarie 2021 am primit comanda de execuție in India la firma care le proiectase, transportul din India in portul din Texas, iar de acolo transportul cu camioanele la San Antonio,Texas unde firma japoneza a construit uzina de autocamioane. A fost un contract foarte bun fiindcă japonezii ne au plătit in avans jumătate din valoarea contractului pentru achiziționarea de materiale si plata salariilor celor din India.
• Vacanța în România
Anul acesta, am avut șase săptămâni de vacanta de vis in Romania:
Reuniune cu foști colegi din conducerea UM Cugir din perioada când am fost director general. Aceasta reuniune a fost dedicată celei de a 225-a aniversari de la înființarea UM Cugir, în 1799.
Au fost maimulte evenimente: revederea de 50 de ani de la terminarea Liceului Industrial Construcții de Mașini -Specialitatea Mașini si Aparate Electrice; revederea de 44 de ani de la terminarea Facultății de Electrotehnică din Cluj Napoca; revederea de 55 de ani de la terminarea clasei a VIII-a.

Am avut încă doua evenimente foarte importante: întâlnire cu Academicianul Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române și cu Academician Nicolae Zamfir, Vicepreședinte Știință si Tehnologie; întâlnire cu foști colegi de la Mașini Unelte Montaj.
Toate aceste reuniuni au fost foarte emoționante, dar gradul de emoție a fost diferit. Reuniunea de la Cugir cu foști colegi din conducerea UM Cugir a fost cea mai emoționantă dintre toate fiindcă am trecut împreună prin multe situații grele.
Le mulțumesc si pe aceasta cale celor care au răspuns-prezent-chemării mele. Atmosfera a fost foarte calda, amintiri au fost depanate, cântece populare au fost cântate, iar restaurantul Drăgana ne a oferit bucate alese. Am fost onorați si de prezenta d-lui primar Adrian Teban și a fostului primar Aurel Voicu, care ne-au adresat cuvinte frumoase.
A consmnat:
Constantin PREDESCU
Cugireni
Miracol de Crăciun! Georgiana, o cugireancă care a fost victima unei operații eșuate, a primit cel mai frumos dar: A născut o fetiță sănătoasă
Georgiana Corpodean, o femeie din Cugir care a fost operată de șase ori, din cauza unui episod grav de malpraxis, a reușit, să nască mult dorita ei fetiță, chiar în perioada sărbătorilor de Crăciun.

Totul a început în urmă cu șase ani, când Georgiana a devenit victima unui teribil caz de malpraxis. A încercat să facă o inseminare la ginecologul Mostafa Ismail, la Clinica Afrodita din Orăștie, unitate neacreditată pentru astfel de proceduri medicale. Ulterior, același medic a internat-o la Spitalul Orășenesc Cugir, unde, în urma unei operații eșuate, i-a secționat colonul — o greșeală recunoscută chiar de medic într-o filmare realizată cu camera ascunsă. Consecințele au fost dramatice, potrivit ziaristului Iosif Gligor.
Femeia a trebuit să treacă prin șase operații chirurgicale după intervenția dezastruoasă. Lucrurile nu s-au oprit aici, deoarece Georgiana și-a pierdut locul de muncă și a rămas cu probleme de sănătate grave, într-un coșmar oribil care durează de 6 ani.
„După prima operație am început să sângerez. A doua mi-a tăiat colonul, iar apoi am intrat în septicemie. M-au cusut, m-au deschis, m-au operat din nou… eram pe patul de moarte!”, povestește Georgiana.
• Medicii de la Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia i-au salvat viața
Cu toate că medicii din Alba Iulia i-au salvat viața, rănile, atât fizice cât și sufletești, nu au dispărut pentru Georgiana: „Mi-au montat o pungă pe burtă. Nu mai puteam nici să mă privesc în oglindă!”, spune ea.
Din 2019 și până astăzi, Georgiana a trecut prin șase intervenții chirurgicale și ani întregi de suferință. A pierdut serviciul de la fabrica din Cugir, unde lucrase timp de șapte ani și jumătate. L-a dat în judecată pe medic, iar procesul civil împotriva lui Mostafa Ismail a început la Tribunalul Alba, pe 16 octombrie 2025, scrie Iosif Gligor.
În ciuda celor întâmplate, Georgiana, alături de soțul ei, Marius, au continuat să lupte și nu au renunțat, nici măcar pentru o secundă, la visul lor de a avea un copil. Dorința lor s-a împlinit chiar pe 26 decembrie 2025, atunci când a venit pe lume Zaira Maria.

O fetiță superbă, dovadă că miracolele țin cont, din când în când, și de calendar.
Părinți ca Georgiana și Marius Corpodean au toată admirația mea. Știu prin câte încercări au trecut și cât de subțire a fost linia dintre viață și moarte pentru Georgiana. Acești părinți care și-au riscat totul — inclusiv propria viață — merită cel mai profund respect! Să fiți veșnic fericiți! Povestea voastră e una de roman și merită spusă mai departe, a mai povestit ziaristul Iosif Gligor.
Cugireni
Foarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
Dintr-un oraș mic, dar plin de oameni cu visuri mari, Victor Roșu a reușit să transforme pasiunea pentru frizerie într-o carieră internațională care inspiră.

Cunoscut pentru talentul său, pentru atenția la detalii și pentru dorința constantă de a evolua, tânărul din Cugir a făcut în ultimul an pasul decisiv spre educația internațională în domeniul barberingului. Totul a început din pasiune și ambiție, iar anul acesta a reprezentat pentru el o adevărată rampă de lansare. De la începutul verii, Victor a fost invitat să susțină demonstrații și seminarii în Germania (Stuttgart), Republica Moldova (Chișinău ) și Belgia (Roeselare), ducând numele României și al orașului Cugir pe scenele marilor evenimente dedicate frizeriei moderne.
Deși anul se apropie de final, traseul său profesional este într-o continuă ascensiune. După revenirea din Belgia, Victor va ateriza direct pe scena unuia dintre cele mai mari evenimente de barbering din România – „I AM BARBER”, la București. Până la sfârșitul anului, va mai bifa Franța (Paris), Mediaș și din nou București, alături de orele de educație pe care le oferă cursanților chiar la el în salonul din Cugir, unde vin oameni chiar si din zone îndepărtate ale țării pentru a învăța din experiența lui.
În deschiderea anului viitor, Victor are deja confirmate noi colaborări internaționale: Anglia, Italia și Germania, dar și o prezență specială în cadrul unei colecții de modă de la Milano, unde se va ocupa de imaginea – păr și barbă – a modelelor ce vor defila pentru unul dintre cele mai mari branduri de modă din lume. Totodată, tânărul frizer se pregătește să deschidă in anul 2026 prima sa academie & salon de barbering în Alba Iulia, un proiect dedicat formării noii generații de profesioniști. La nivel național, Victor se poate mândri cu un palmares impresionant de titluri câștigate în competiții importante din România, semn că recunoașterea muncii sale a venit pas cu pas, prin perseverență și devotament.
Filozofia sa este simplă, dar puternică: „Dacă faci bani din ceea ce îți place, nu o să muncești niciodată. Fac totul din dragoste pentru meserie, din respect pentru oameni și din dorința de a arăta că se poate. Nu e doar despre tunsori sau aparență, e despre pasiune, disciplină și evoluție continuă”, spune Victor. Succesul pare să-l urmeze la fiecare pas, însă el știe cel mai bine că nu are nicio legătură cu norocul. În spatele fiecărui eveniment, fiecărei recunoașteri și fiecărui pas înainte stau ore nesfârșite de muncă, disciplină și dedicare totală.
„Pentru mine, succesul nu este o întâmplare, ci rezultatul consecvenței, al învățării continue și al dorinței de a fi mai bun cu fiecare zi. Nu există scurtături, nu există zile libere de la visul meu — doar pași siguri, repetați cu răbdare și pasiune, iar succesul îl măsoară in intensitatea aplauzelor”, susține tânărul din Cugir.
Povestea lui este dovada că visurile pot prinde contur chiar și într-un oraș mic — pentru că, atunci când muncești cu pasiune și crezi în drumul tău, poți ajunge „din periferie în centru”, transformând granițele în simple linii pe hartă.
Constantin PREDESCU
-
Mondenacum 6 luniMesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 10 luniCând pică Paștele ortodox și cel catolic 2026, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 9 luniMESAJE de Sfântul Gheorghe 2025. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi transmite celor dragi de ziua numelui | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 9 luniSfinții Constantin și Elena 2025. FELICITARI, MESAJE și URARI pentru cei care își sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Cugireniacum 3 luniFoarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
-
Din judeţacum 10 luniCând sunt Floriile Ortodoxe și Catolice în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 3 luniMedicul cugirean Terezia Mureșan-Samoilescu a primit, la Berlin, premiul pentru studiul legat de modalitățile actuale de tratament ale plăgilor greu vindecabile
-
Politicăacum 9 luniDeclarația primarului Adrian Teban, după publicarea rezultatelor finale ale turului întâi din alegerile prezidențiale 2025
