Rămâi conectat

Economie

Uzina Mecanică Cugir a înregistrat în primele nouă luni din acest an un profit de 35 milioane de lei

Cugir INFO

Publicat

în

Uzina Mecanică Cugir, producătoare de armament și muniție, filială a Companiei Naționale ROMARM, înregistrează un profit de 35 de milioane de lei în primele nouă luni, iar la sfârșitul anului mizează pe un profit de peste 50 de milioane de lei. Contractele în derulare asigură comenzi și un loc de muncă celor 1.000 de angajați până în anul 2020.  

Directorul general al Uzinei Mecanice (UM) Cugir, Mircea Trifan, a declarat, pentru ziarulunirea.ro, că activitatea economică a societății a trecut de la pierderi la profit, iar rata profitului este constant crescătoare în ultimii trei ani.

”Cifra de afaceri în 2017 a crescut față de 2015 cu 15% și față de 2016 cu 6,6%, rata profitului brut din cifra de afaceri este de 28 – 29%. Nu vrem să trecem peste faptul că în relație cu rezultatele financiare pozitive a crescut câștigul mediu lunar per salariat față de anul 2016 de la 2.234 lei la 2.688 lei, ceea ce reprezintă o creștere de peste 20%”, a mai declarat Mircea Trifan.

În primele nouă luni din acest an, Uzina Mecanică Cugir are un profit de 35 de milioane de lei și mizează că va ajunge la peste 50 de milioane de lei, la sfârșitul lui 2017.  

Întrebat care este politica de investiție a uzinei, Mircea Trifan a răspuns: ”Trebuie să privim cu mare atenție și răspundere spre viitorul apropiat, foarte apropiat chiar, al uzinei, anii 2020 și următorii. Chiar dacă numărul contractelor pe care le derulăm la export asigură unității comenzi pentru ocuparea forței de muncă până în anul 2020, nu putem neglija preocuparea încheierii și a altor contracte pentru anii următori. Buna execuție a contractelor actuale este o condiție pentru păstrarea clienților externi transformându-i în clienți permanenți. Acesta este un deziderat pentru care milităm și pe care dorim să-l atingem în această perspectivă. Condiția majoră pentru a rămâne în piață este ca pe lângă calitatea corespunzătoare a produselor exportate, acestea să fie la prețuri competitive”, a spus Mircea Trifan.

De asemenea, potrivit directorului UM Cugir, prețul de vânzare a produselor depinde de importul de materii și materiale pe care industria românească nu le mai produce, o parte fiind importate.   

”Problema producerii de produse de tehnică militară în condiții concurențiale și în condițiile necesare strategiei de apărare implică în cel mai mare grad și multă responsabilitate. Reducerea importurilor materiale pentru aceste produse este o problemă majoră ce nu depinde de noi ca unitate productivă. Pentru ceea ce suntem dotați tehnic privind produsele militare suntem capabili să producem conform nevoilor de apărare.

Creșterea gradului de înzestrare tehnică a forței de muncă a fost și este o problemă căreia unitatea i-a acordat atenția cuvenită. Avem în atenție și acordăm o mare importanță, pentru viitorul imediat, valorificării liniei de fabricație de muniție de infanterie tip NATO aflată în dotare. Pentru ca aceasta să fie utilizată eficient producând la prețuri concurențiale este necesară achiziționarea unor utilaje care să înlocuiască munca manuală a unor operații pentru care la vremea achiziției acesteia, s-a renunțat, după părerea noastră nejustificat.

Precizăm că în ansamblul său programul investițional este canalizat pe două direcții și anume: retehnologizarea și modernizarea fluxurilor de fabricație, respectiv asigurarea condițiilor optime de muncă prin reabilitarea halelor de producție. În acest sens am cheltuit peste 8 milioane de lei în ultimii ani și ne propunem să continuăm într-un trend ascendent. Aceasta ne obligă însă, să avem în vedere asigurarea forței de muncă de înaltă calificare, precum: muncitori, maiștri, ingineri și mai ales proiectanți S.D.V. și tehnologi”, potrivit lui Trifan.

În prezent, la Uzina Mecanică Cugir, producătoare de muniție și armament, filială a Companiei Naționale ROMARM, lucrează circa 1.000 de angajați.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Economie

De la Albalux la tăcere: ascensiunea și declinul industriei civile din orașul Cugir

Cugir INFO

Publicat

în

Istoria Uzinei Mecanice Cugir reprezintă una dintre cele mai fascinante pagini ale industrializării României. Dincolo de renumele său în producția de armament, Cugirul a fost, timp de decenii, un adevărat gigant al industriei civile, generând mărci care au intrat în casele a milioane de români și au ajuns pe piețe din întreaga lume.

Uzinele din Cugir constituie unul dintre cele mai interesante exemple de „economie cu dublă utilizare” din perioada comunistă, când viața întregului oraș era strâns legată de ritmul fabricii. În anii postbelici, localitatea a beneficiat de investiții masive, iar pe lângă rolul strategic militar, uzina a dezvoltat o componentă civilă extrem de puternică (cunoscută ca Sectoarele Civile).

• Epoca de aur a electrocasnicelor de la Cugir

Cugirul a devenit sinonim cu fiabilitatea și durabilitatea. Printre cele mai cunoscute produse fabricate aici s-au numărat mașinile de cusut Casnica, Ileana și Veronica, precum și mașinile de spălat Albalux și Albalux Automatic.

Producția a început în anii ’50, inspirată inițial din modele germane. Mașinile de cusut Ileana și Casnica au devenit prezențe obișnuite în gospodăriile românilor, fiind apreciate pentru robustețea lor, realizată din componente metalice prelucrate la standarde de înaltă precizie.

În timp ce în locuințele românilor ajungeau mașinile de spălat și de cusut produse la Cugir, în spatele acelorași porți se fabricau arme, muniții și tehnică militară destinată atât armatei române, cât și exportului.

Dualitatea fabricii

Uzina Mecanică Cugir era organizată în două componente distincte: sectorul civil și sectorul militar, acesta din urmă fiind înconjurat de un strict regim de secretizare.

 

Brandul Albalux a devenit sinonim cu mașina de spălat în România. De la modelele simple, cu pulsator, până la Albalux Automatic, considerată un produs de vârf pentru piața internă, aceste electrocasnice au contribuit la creșterea confortului în milioane de locuințe. Unele modele erau atât de căutate încât se cumpărau pe bază de liste de așteptare care durau luni sau chiar ani.

În paralel, Cugirul s-a afirmat ca un important centru de producție pentru mașini-unelte de înaltă precizie, fabricând freze, rectificatoare și centre de prelucrare exportate în peste 50 de țări. De asemenea, uzina producea fuse textile pentru fabricile de filatură din toată țara și din blocul estic și lanțuri de precizie utilizate la biciclete, motociclete și în diverse aplicații industriale.

Dezvoltarea Cugirului s-a bazat nu doar pe investiții, ci și pe resursa umană. În uzină au fost atrași ingineri și proiectanți de elită, absolvenți de top ai facultăților de Politehnică din Timișoara, Cluj și București. Acești specialiști au adaptat tehnologii vestice și au brevetat inovații proprii pentru a îmbunătăți performanțele mașinilor-unelte și ale electrocasnicelor.

Orașul Cugir devenise un magnet demografic, școala profesională și liceul industrial din localitate pregăteau generații de strungari, frezori și matrițeri de elită, a căror precizie era recunoscută la nivel național. Factorul uman a jucat un rol iportant. La apogeul producției (anii ’70 – ’80), Uzina din Cugir număra între 18.000 și 22.000 de angajați. Pentru un oraș care astăzi are o populație totală similară, asta însemna că absolut fiecare familie avea cel puțin un membru (dacă nu chiar toți) care lucra „la Uzină”. Deși salariile erau peste media națională (datorită sporurilor de toxicitate și de confidențialitate de la sectorul militar), munca se desfășura în trei schimburi, într-un ritm infernal dictat de „depășirea planului”.

• Ce ascundea, de fapt, producția civilă?

În analiza istorică a Cugirului, existența sectorului civil a avut și o pronunțată componentă strategică și de secretomanie, camuflarea industriei de armament.

Uzina de la Cugir era în primul rând o fabrică de armament și muniție (un sector de importanță strategică deosebită, aflat sub umbrela secretului militar). Producția de mașini de spălat, mașini de cusut și fuse textile servea drept „acoperire” perfectă în statisticile oficiale și în ochii observatorilor externi pentru a masca volumul uriaș de tehnică militară produsă acolo.

Exista o strategie și în ceea ce privește păstrarea forței de muncă în caz de mobilizare. Astfel, în eventualitatea unui conflict, liniile de producție civilă și muncitorii calificați puteau fi reconvertiți aproape instantaneu pentru producția de război.

Regimul folosea Albalux ca dovadă a succesului industrializării socialiste și a grijii pentru ridicarea nivelului de trai al cetățenilor, abătând atenția de la militarizarea excesivă a economiei. Dar s-a asistat cu stupoare la decăderea și dispariția sectorului civil, a acestui gigant după anul 1990, fenomen ce s-a produs din cauza unei „furtuni perfecte” de factori economici și politici:

După căderea regimului, piața românească a fost inundată de electrocasnice vestice sau asiatice (Whirlpool, Philips, Indesit), mult mai moderne, cu design atractiv și consum redus de energie. Albalux, deși robustă, era depășită tehnologic și estetic. Prăbușirea blocului comunist a dus la dizolvarea contractelor sigure de export pentru mașini-unelte și componente industriale.

Managementul defectuos și lipsa privatizării de succes a condus la lipsa unor investiții majore pentru retehnologizare, iar managementul politizat din anii ’90 și fragmentarea uzinei în mai multe societăți au sufocat competitivitatea fabricii. De asemenea, costurile mari de producție și Infrastructura mamut a uzinei genera cheltuieli uriașe de întreținere, transformând producția civilă într-una neprofitabilă în condițiile economiei de piață libere.

Așa s-a întâmplat că, tranziția de la un oraș care vibra în ritmul schimburilor din uzină, restructurările masive din anii ’90 și 2000 au avut un puternic impact asupra gigantului industrial de la poalele Drăganei.

 

Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Economie

Ioan Neagu, președintele Sindicatului „Apărarea”, după ce contractul pentru arma de asalt nu a mai fost semnat: „Se mai poate semna doar dacă o țară din UE sau Ucraina dorește să cumpere aceeași armă”

Cugir INFO

Publicat

în

Salariații Fabricii de Arme din Cugir au ieșit, miercuri dimineață, 3 iunie 2026, în fața sediului fabricii, pentru a protesta față de faptul că nu au obținut niciun plus salarial față de anul 2025. 

Cu această ocazie, Ioan Neagu, președintele Sindicatului “Apărarea” din cadrul Fabricii de Arme Cugir, a discutat despre programul SAFE care ar fi trebuit să fie semnat până pe data de 31 de mai, lucru care, însă, nu s-a întâmplat:

„Pe programul SAFE nu pot să vă spun nimic deoarece nu am participat. Toate au fost ținute la secret. Irineu Darău (n.r. Ministru interimar al Economiei) atunci când ne-a vizitat a spus că nu poate să ne dea detalii până nu se semnează. Am citit și eu, cu surprindere, că nu s-a semnat și a trecut data de 31 mai. O să vedem ce se întâmplă în continuare. Acolo unde sunt bani mulți sunt și interese multe.”, a explicat sindicalistul.

„Nu am participat și nu m-a informat nimeni despre semnarea unui contract”

Ioan Neagu a continuat prin a spune că el, ca și reprezentant al sindicatului, nu a participat și nu a fost informat despre situația semnării contractului programului SAFE la Fabrica de Arme Cugir:

„Ca reprezentant al sindicatului nu am participat și nu m-a informat nimeni despre semnarea unui contract. S-a discutat că se pare că nu se semnează”, a explicat acesta.

Un alt stat din UE sau Ucraina ar putea salva contractul SAFE la Fabrica de Arme Cugir

Președintele Sindicatului „Apărarea” din cadrul Fabricii de Arme Cugir a spus că, din informațiile pe care le deține, contractul ar putea să mai fie semnat în cazul în care, încă un stat din Uniunea Europeană sau Ucraina ar dori să achiziționeze aceeași armă:

„Am citit că se poate dacă încă un stat din Uniunea Europeană sau Ucraina dorește să achiziționeze aceeași armă și împreună cu ei, în ansamblu, să cumpărăm și noi și ei. Atunci se mai poate semna, altfel, după reglementările stabilitate de cei da la Uniunea Europeană nu se mai poate”, a spus, în final, Ioan Neagu, președintele Sindicatului “Apărarea” din cadrul Fabricii de Arme Cugir.

„Se va iniția transformarea acestei achiziții într-o achiziție comună, fiind realizată în cooperare cu un alt stat”

„Achiziția sistemelor de armament individual și muniției aferente. Contractul nu a fost semnat din cauză că până la acest moment nu au fost finalizate procedurile tehnice. În vederea implementării acestui program a fost semnat un acord de cooperare industrială care asigură localizarea integrală în România a producției armelor automate, respectiv a pistolului și a muniției la Uzina Mecanică Cugir, Fabrica de Arme Cugir și Uzina Mecanică Sadu. Această localizare este valabilă și în cazul unei achiziții comune, rămânând o condiție obligatorie și obiectivul nostru major. În cadrul Grupului de lucru interinstituțional se va iniția transformarea acestei achiziții într-o achiziție comună, fiind realizată în cooperare cu un alt stat, păstrând însă cantitățile și sumele aprobate, precum și condițiile de localizare a producției.”, se arată într-un comunicat de presă al Guvernului transmis, marți, 2 iunie 2026


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir