Rămâi conectat

Actualitate

Un tânăr din Cugir, împreună cu alți oameni cu suflet mare, au reușit să-i facă sărbătorile fericite unui bărbat care și-a pierdut un picior și nu are pe nimeni

Cugir INFO

Publicat

în

paul-a-primit-cadourileÎn preajma sărbătorilor oamenii își deschid sufletele, mai mult ca niciodată, față de semenii lor. Este și cazul tânărului cugirean, Deniz Yildirim, care, împreună cu alți oameni cu suflet mare, au reușit să-i facă sărbătorile fericite unui bărbat din Alba Iulia ce și-a pierdut un picior și nu mai are pe nimeni.

L-a cunoscut pe stradă, a rămas impresionat de timiditatea și modestia lui, iar în câteva zile, printr-un mesaj postat pe o rețea de socializare, a mobilizat un grup de tineri care, din puținul lor, au pus mână de la mână și au strâns o sumă de bani, îmbrăcăminte și alimente, pe care Deniz i le-a dăruit apoi, cu bucurie, domnului Paul.

Deși are doar 18 ani, iar activitățile lui se învârt în jurul școlii și a învățatului pentru Bacalaureat, tânărul cugirean și-a rezervat o parte din puținul lui timp liber și s-a ocupat de o campanie pentru a-l ajuta pe omul care i s-a pus la suflet.

Pe domnul Paul l-a cunoscut pe stradă, vizavi de Spitalul Județean de Urgență din Alba Iulia. După cum ne-a povestit, Deniz frecventa un curs în Alba Iulia, iar de câte ori trecea pe lângă spital, îl vedea, însă nu știa de ce mai exact stă omul acolo. Într-o zi, a prins curaj, s-a apropiat de el și i-a dat 10 lei. Așa a aflat și că domnul Paul și-a pierdut piciorul în urma unui accident de tren, că nu are familie și că își duce traiul, de mai bine de 15 ani într-o casă, ” un fel de gazdă, unde plătește doar întreținerea” pe strada Iașilor, alături de mai mulți vârstnici.

Indiferent de vreme, el stă în fața spitalului de urgențe Alba Iulia. Nu-și urlă durerea, nu îndrăznește să cerșească, dar stă și așteaptă, așteaptă oameni cu suflet care îi mai dau un ban sau ceva de mâncare”, a spus Deniz despre domnul Paul.

Totodată, acesta a povestit că a rămas șocat atunci când, întrebat dacă are familie, ”domnul Paul”, cum îi spune el, i-a răspuns: „Nu, multumesc lui Dumnezeu că nu chinui pe nimeni!”.

Gândul l-a dus din nou la el după câteva zile, cu o plasă de mâncare și cu rugămintea să-l lase să-i facă o poză, în ideea de a-l ajuta. De aici, a mai fost doar un pas până la începutul campaniei. Tânărul cugirean a postat fotografia însoțită de un mesaj pe rețeaua de socializare Facebook, care fost distribuită de sute de ori pentru a ajunge ”la urechile” oamenilor inimoși, dornici să facă o faptă bună. De asemenea, cu ajutorul unei prezentatoare TV din Alba Iulia, Andreea Bogdan, au stabilit și un centru de colectare, la magazinul Bio Shop din oraș, unde cei care au dorit au putut lăsa pachete.

Așa a reușit să strângă, în câteva zile, suma de 900 de lei, haine și alimente, pe care i le-a dăruit domnului Paul. Dacă primele două vizite le-a făcut singur, a treia oară Deniz a fost însoțit de alți doi prieteni din Sebeș (Andrei Dănese și Avram Sebi), împreună cu care au făcut cumpărături pentru a-i asigura omului masa de Crăciun. Iar reacția domnului Paul a fost una pe măsură.

”A fost impresionat, profund marcat, i-au dat lacrimile. Am fost surprins să aud de la dânsul că multă lume pe stradă i-a oferit bani și alimente după ce l-au văzut pe Facebook”, a spus Deniz, care, vineri, urmează să-l viziteze din nou, să-i ducă cumpărăturile pentru Anul Nou.

Pentru cei care doresc să urmeze gestul lui Deniz, centrul de colectare stabilit la magazinul Bio Shop din Alba Iulia rămâne valabil. ”Dacă doriți să donati puteți să o faceți la centrul de colectare sau să îl căutați pe domnul Paul în preajma spitalului și să-i oferiti lui direct darurile, așa cum a făcut multă lume din câte am înțeles de la dânsul”, a transmis Deniz.

A.M.




Actualitate

Festivalul Dacic Singidava 2026, la Cugir: două zile de istorie, reconstituiri și spectacole

Cugir INFO

Publicat

în

Cugirul a găzduit, în acest sfârșit de săptămână, o nouă ediție a Festivalului Dacic Singidava, eveniment care a reunit istorici, arheologi, reenactori și sute de spectatori într-un program dedicat valorificării patrimoniului istoric al zonei.

Prima zi a festivalului s-a desfășurat la Centrul Cultural „Valentin Uritescu”, unde deschiderea oficială a fost marcată de o serie de conferințe susținute de specialiști în arheologie și istorie. Participanții au avut ocazia să afle informații despre cetatea dacică Singidava, sistemele de fortificații de la Cugir, gastronomia din Antichitate și efectele braconajului arheologic asupra patrimoniului național.

Invitații ediției au fost Aurel Rustoiu, Marius Ardelean și Claudiu Purdea, care au prezentat rezultatele unor cercetări și au evidențiat importanța conservării vestigiilor istorice din zonă.

În cadrul primei zile a fost vernisată și expoziția de ilustrație istorică realizată de Cătălin Drăghici, însoțită de textele semnate de Claudiu Purdea. Expoziția reconstituie, prin imagini și explicații istorice, scene din viața dacilor, echipamente militare, costume și momente reprezentative din istoria antică, oferind publicului o perspectivă accesibilă asupra trecutului.

Cea de-a doua zi a festivalului a fost dedicată reconstituirilor istorice. Programul a debutat cu demonstrații de lupte între gladiatori și prezentarea trupelor de reenactment, a războinicilor daci și a legionarilor romani, care au oferit publicului demonstrații de tehnici de luptă și au prezentat armamentul și echipamentul specific epocii.

Punctul central al zilei a fost reconstituirea poveștii lui Singis, prințul dac de la Cugir, personaj inspirat de Mormântul Princiar Dacic descoperit în zonă. Spectacolul a urmărit destinul conducătorului dac, prezentat ca apărător al cetății și al comunității sale, până la sacrificiul său pe câmpul de luptă.

Momentul culminant al manifestării l-a constituit reconstituirea Bătăliei pentru Cetatea Singidavei, în care războinicii daci au înfruntat legiunile romane într-un spectacol urmărit de numeroși spectatori.

Festivalul s-a încheiat cu Ritualul Funerar al Rugului Dacic, inspirat din credințele dacilor privind nemurirea sufletului și trecerea acestuia către Zalmoxis. Ceremonia a reprezentat finalul simbolic al poveștii prințului Singis și unul dintre cele mai apreciate momente ale evenimentului.

Prin conferințe, expoziții și reconstituiri istorice, Festivalul Dacic Singidava și-a propus să promoveze patrimoniul istoric al Cugirului și să aducă în atenția publicului importanța cetății dacice Singidava și a descoperirilor arheologice din zonă.




Citește mai mult

Actualitate

Cugir – de la târgul de odinioară la orașul industrial de astăzi

Cugir INFO

Publicat

în

Cugirul de astăzi, cunoscut drept unul dintre cele mai importante centre industriale ale României, ascunde în straturile istoriei sale o poveste fascinantă despre transformare, adaptare și continuitate. Dincolo de arhive și documente, istoria sa este una vie, în care muntele și industria, tradiția și modernitatea s-au împletit într-un mod aparte.

Înainte ca sirena uzinei să dicteze ritmul fiecărei zile, localitatea trăia după mersul anotimpurilor, după rodul pământului și schimburile comerciale tradiționale. Strigătele negustorilor din târgul de animale și cereale au fost, pentru multă vreme, coloana sonoră a unei comunități profund legate de agricultură și păstorit.

Momentul decisiv al transformării a venit odată cu înființarea Fabricii de Fier în perioada Imperiului Habsburgic. Dintr-o așezare eminamente agrară și pastorală, Cugirul a început să se transforme într-un centru industrial. Acest proces s-a desfășurat treptat, iar anul 1968, când localitatea a fost declarată oficial oraș, nu a făcut decât să consfințească o realitate economică și socială deja existentă. Nu a fost doar o schimbare administrativă, ci o adevărată metamorfoză.

Oameni care au construit identitatea orașului

Evoluția Cugirului nu ar fi fost posibilă fără contribuția unor oameni remarcabili.

Preoții și învățătorii au fost primii promotori ai emancipării culturale și naționale. Personalități precum protopopul Ioan Sabo, alături de numeroși cărturari locali, au contribuit la păstrarea identității românești și la dezvoltarea vieții spirituale și culturale.

Odată cu dezvoltarea atelierelor metalurgice, transformate ulterior în Fabrică de Arme, au sosit specialiști din Imperiul Austro-Ungar, iar mai târziu ingineri români. În perioada interbelică, prin colaborarea cu concernul cehoslovac Zbrojovka Brno, la Cugir au venit ingineri și maiștri cehi și germani. Ei au adus experiența metalurgiei fine, disciplina muncii și rigoarea tehnică specifică Europei Centrale.

Influența lor s-a resimțit nu doar în industrie, ci și în viața cotidiană. Au apărut colonii de locuințe pentru specialiști, case construite într-un stil arhitectural occidental, terenuri de tenis și noi forme de petrecere a timpului liber. Mentalitatea localnicilor s-a schimbat treptat, accentul fiind pus pe ordine, disciplină și confort.

Vatra schimburilor comerciale

Cu mult înainte de dezvoltarea industrială, Cugirul reprezenta un important nod economic pentru întreaga zonă.

Târgurile de animale și cereale constituiau centrul vieții economice și sociale. Organizate periodic sau cu ocazia marilor sărbători religioase, acestea adunau comercianți și producători din întreaga regiune. Agricultorii din lunca Mureșului veneau cu grâu și porumb, iar crescătorii de animale aduceau vite crescute pe pășunile montane.

Aici nu se stabileau doar prețurile mărfurilor. Se încheiau înțelegeri, se aranjau căsătorii, circulau veștile și se consolidau relațiile dintre comunități. Multă vreme, trocul a coexistat cu schimburile în bani, reflectând caracterul tradițional al economiei locale.

Legătura cu satele de munte

Cugirul nu a fost niciodată o comunitate izolată, ci centrul unei întregi microregiuni.

Satele montane precum Bocșitura, Bucuru, Călene, Fețeni, Goasele, Mugești reprezentau adevărate surse de aprovizionare cu produse indispensabile: brânză, urdă, carne, lână și, mai ales, lemn. Acesta era esențial atât pentru încălzirea locuințelor, cât și pentru funcționarea instalațiilor industriale, unde mangalul era folosit în procesul de prelucrare a fierului.

În același timp, relațiile comerciale cu Orăștie și Alba Iulia asigurau legătura cu marile centre economice, culturale și administrative ale Transilvaniei.

Tradiții dispărute: : Plutăritul și „Trenulețul spre Prislop”

Plutăritul pe Râul Mare: Înainte de transportul feroviar modern, lemnul necesar fabricii și mangalului (cărbunelui de lemn) era adus de pe munți prin plutărit pe Râul Mare. Era o meserie grea, periculoasă, plină de legende locale.

Trenulețul spre Prislop, calea ferată îngustă care urca pe vale nu servea doar la transportul lemnului, ci și la recreere. În weekenduri, trenulețul îi ducea pe cugireni, muncitori și ingineri deopotrivă, spre Cabana Prislop (până în zona Arieșul) fiind un simbol al socializării și al evadării în natură după săptămâna de muncă în fabrică.

Administrația de altădată

În perioada precomunistă, administrația locală funcționa pe baza respectului față de comunitate și proprietate.

Primăria era condusă de un primar, sprijinit de un notar cu pregătire juridică și de un consiliu format din gospodarii respectați ai satului. Instituția administra taxele de târg, întreținea drumurile și podurile, gestiona pășunile comunale și veghea la respectarea ordinii publice, asigurată de jandarmi și paznici locali. Hotărârile importante erau luate după consultarea comunității.

Șocul comunismului

După anul 1948, Cugirul a cunoscut una dintre cele mai radicale transformări din istoria sa.

Naționalizarea și colectivizarea au schimbat complet vechea ordine economică. Proprietățile private au fost confiscate, comercianții și meșteșugarii au fost obligați să intre în cooperative, iar târgurile tradiționale și-au pierdut treptat importanța.

Vechea elită locală a fost marginalizată, fiind înlocuită cu o conducere fidelă regimului comunist. În schimb, statul a investit masiv în industrializare, iar uzina s-a dezvoltat spectaculos.

Declararea Cugirului ca oraș, în anul 1968, a confirmat această nouă realitate.

Explozia demografică și dezvoltarea orașului

Extinderea uzinei a atras mii de muncitori din Moldova, Oltenia și din alte zone ale Transilvaniei. Orașul a devenit un adevărat mozaic cultural.

Au fost construite cartiere de blocuri, spitalul, Clubul Muncitoresc, cinematograful „7 Noiembrie”, parcuri și numeroase dotări urbane, conferind Cugirului imaginea unui oraș muncitoresc modern și efervescent.

În acei ani, zgomotul preselor și mirosul specific fabricii coexistau cu liniștea duminicilor, când fanfara cânta în parcul orașului.

Școala – partenerul industriei

Dezvoltarea învățământului a mers mână în mână cu dezvoltarea uzinei.

Școala Profesională a pregătit generații întregi de strungari, sculeri-matrițeri, lăcătuși și alți muncitori înalt calificați. Ulterior au fost înființate liceul industrial și institutul de subingineri, transformând Cugirul într-un important centru de pregătire tehnică.

Maiștrii și inginerii se formau direct pe platforma industrială, îmbinând pregătirea teoretică cu practica de înalt nivel.

Tradiția, mereu prezentă

În ciuda ritmului accelerat al industrializării, Cugirul și-a păstrat identitatea tradițională.

Portul popular specific zonei era purtat cu mândrie duminica și la marile sărbători religioase, oferind o imagine simbolică a echilibrului dintre tradiție și modernitate. Salopeta muncitorului și costumul popular coexistau firesc, ilustrând două lumi care nu s-au exclus, ci s-au completat.

Istoria Cugirului este, în fond, istoria unei comunități care a știut să se reinventeze fără să-și uite rădăcinile. De la târgul de animale și cereale, la marile hale industriale și până la provocările economiei contemporane, orașul rămâne un exemplu de continuitate, muncă și adaptare, un loc în care trecutul și prezentul continuă să se întâlnească în fiecare generație.

 

Constantin PREDESCU




Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir