Rămâi conectat

Cugireni

Pictorița cugireană, Andreea Georgiana Tibu și confesiunile sale despre artă și viață

Cugir INFO

Publicat

în

Andreea Georgiana Tibu s-a nascuta pe data de 20 aprilie 1988 la Cugir  si are dublă cetățenie: română și italiană.

Înca de la o varstă fragedă a iubit tot ce inseamna culoare, natura, animale și oameni. Consideră că înca de pe atunci descoperise frumosul in ori ce loc, persoana, animal sau obiect. Cu mare plăcere își  amintește cum parintii îi spuneau “te inchidem in valiza de pe dulap ca sa nu mai cresti si sa ramai mereu asa de dragastoasa cu noi toti !” Deși anii au trecut, simte că a pastrat mereu acelas suflet de copil chiar daca a devenit un adult si viata a pus-o in fata multor alegeri, schimbari, decizii.  De-a lungul timpului a realizat cat este de adevarat atunci cand auzi fraza “sa nu uiti niciodat de copilul din tine” , sa continui și sa-ți cultivi pasiunile, ne mărturisește Andreea.

,,Copil fiind, asteptam cu nerabdare orele de desen si pictura. La scoala Generala nr. 4 din Cugir, unde am studiat pana la varsta de 12 ani a fost locul unde am realizat cat de mult ma fascina Arta chiar daca pe atunci nu stiam eu exact ce insemna.

Eram elevul care de 1 Iunie, ziua copilului, partecipam la toate evenimentele/concursuri de desen pe astfalt reprezentand clasa sau scoala mea in curtea Liceului ,,David Prodan din Cugir  si dupa ore mergeam la Clubul elevilor pentru activitati diferite (pictura, colaj, desen)”, mărturisește Andreea.

• În Italia, reunirea cu familia și completarea studiilor

În luna august 2000, impreuna cu sora sa Oana Cristina s-au reunit cu parintii (Tibu Ioan si TIbu Anica) plecati in Italia, la Roma. Nu stia atunci ca minunata capitală italiană ar putea devenit orasul de maxima inspiratie datorita patrimoniului artistic pe care il detine, la fel ca întreaga Italie si posibilitatea de-a lungul anilor de a calatorii in multe alte capitale europene.  ,,Am descoperit de-a lungul anilor culturi, oameni, peisaje care imi incarcau sufletul cu atata energie ori de cate ori calatoream si cred ca asta m-a ajutat sa fiu un om care umbla mereu după frumos in orice, cauta acea stare de spirit care pe parcurs sa ma inspire, acele emotii care ma incarca cu energie pozitiva”.

La Scoala ,,Renato Fucini” la care a studiat între 2000 si 2002 unde a efectuat doi ani intr-unul mai precis clasa a VI-a si a VII-a alaturi de profesoara de Artă, care a inteles cat de mult iubea orele ei, a partecipat in timpul activitatiilor extrascolare, la realizarea copiei tabloului “Scudo con testa di Medusa” realizat in  1598 de pictorul italian Michelangelo Merisi da Caravaggio (originalul astazi expus la Galleria degli Uffizi di Firenze). A fost pentru prima data cand a simțit intradevar ca inteleg ce inseamna sa pictezi.

Intre ani 2002 si 2007 urmează studiile pentru Diploma de Școala Secundara la Liceul Lingvistic Orazio, din Roma. Limbile straine au fascinat-o tot timpul si îi era era foarte simplu sa asimilez sau sa le învețe”.

• Participarea la cursuri de pictură și la realizarea primelor sale tablouri

 În 2006, aflase de un curs de pictura, realizat de un maestru extern al Liceului “Orazio”.  Asa ca a decis sa partecipe la acest curs.

„Atunci am reprodus primul meu tablou, o copie a tabloului lui Edgard Degas – “La Vasca da bagno”. Eram fascinata de perioada Impresionismului si Postimpresionismului francez si toti pictorii care raprezentau aceasta mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în muzică, mai ales în Franța , și care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional.

Atat de mult am inceput sa iubesc acest stil de Arta incat am inceput sa imi cumpar carti, sa ma documentez, cu primii banuti castigati sa imi cumpar encicolpedii in asa fel incat sa ma documentez. Pur si simplu visam cu ochii deschis atunci cand vizionam operele lor nu doar in carti dar si in vizionarea documentarelor, expozitiilor de Arta la Roma la care incercam sa particip ori de cate ori aveam posibilitatea.

Oameni, natura si natura moarta au reprezentat unul dintre subiectele principale abordate de catre impresionisti si aveam o mare atractie fata de aceste lucruri.

 Iubesc Arta in toate formele ei, dar daca as putea exprima o preferinta, inima mea mereu ar alege Impresionismul. Cred ca rezonez mult cu aceasta tecnica.

Nu anticipam pe atunci, că din 2006 pana in momentul actual as fi realizat un numar de 36 de tablouri din dintre care tot in acelas an 2006,  in mod autodidact urma sa realizez alte doua tablouri, copie a altor doi pictori impresionisti respectiv „Barca a vela ad Argentteuille” – de Gustav Cailebotte si „La casa dell’impicato ad Aversa “ de Paul Cezanne. Eram cum sunt si acum fascinata de atata culoare si modul de a raprezenta realitatea intr-un fel in care cred doar sufletul putea intelege fara prea multe reguli stricte, asa cum se percepea.

Mi-as fi dorit foarte mult sa ma inscriu la Academia delle Belle Arti de la Roma, dar ar fi trebuit sa urmez doar primi doi ani de liceu pentru a ma inscrie apoi la o scoala de pregatire pentru examen deoarece eadmiterea era foarte grea. Asta insemna sa nu obtin o diploma de liceu si poate este unul dintre cele mai mari “regrete” pentru ca mereu voi ramane cu acea intrebare la care nu am rasouns “ cum ar fi fost sa fie, daca urmam cea ce intradevar simtisem până atunci”

• Realizarea studiilor universitare și întreruperea temporară a picturii

Andreea devenise o adolescentă care a urmat finalizarea liceului si apoi a ales percursul universitar de 5 ani de zile, respectiv in anul 2010 cînd a obținut Licenta in „Economia Cooperarii Internationale a dezvoltarii si a pacii” – Universitatea de Studii din Roma – „La Sapienza”- Facultatea de Economie si in 2014 Master in Stiinta Dezvoltarii si a Cooperarii Internationale – Universitatea de Studii din Roma „La Sapienza” in Stiinte Politice, Sociologie si Comunicare.

„Ca foarte multi adolescenti/adulti m-am axat pe studii atat datorita sfaturilor parintilor si mai ales datorita gandului ca viitorul ar fi fost diferit din perspectiva oportunitatilor de munca. Percursul studiilor m-a format ca si om, dar mai ales mi-a permis sa am o viziune mai ampla a lumi, datorita materiilor dezbatute, motiv pentru care in timp am ajuns sa gandesc ca totul se intampla cu un motiv si nimic nu este intamplator in viata chiar daca intelegem acest lucru pe parcurs.

A urmat dupa realizarea primelor 3 tablouri o lunga pauza, foarte lunga pana aproximativ in anul 2018, timp in care m-am dedicat doar studiilor si mai ales incepusem sa muncesc in domeniul turismului. Nu mai pictam dar ori de cate ori aveam posibilitatea si mai ales timpul necesar sa nu lipsesc de la marile expozitii de Arta care se organizau la Roma.

Abandonasem pensulele si culorile dar in sufletul meu Arta era mereu vie. Totul pana in anu 2018, an in care locuind pe atunci cu fostul meu iubit, mi s-a spus intr-o zi ca este nevoie de mai mult spatiu in locația pentru rafturi de vin (el fiind un Sommelier de meserie) si daca nu ma decideam sa reincep sa pictez era mai bine sa fi aruncat sevaletul, pensulele deoarece doar ocupau spatiiul. In data de 30 Iunie 2018 luasem decizia de a nu mai semna contractul de munca ca si receptionera in unul dintre cele mai faimoase hoteluri din Cetrul Romei, in Piazza di Spagna dupa o perioada aproape de 3 ani caci eram angajata acolo. Una dintre deciziile mult criticate de cei din jur deși era un loc de munca bine platit, frumos, unde intram in contact cu atatea culturi zi de zi. Pentru toti era locul ideal, pentru mine incepuse sa fie acel loc suma anilor de munca in turism care ma facuseră sa uit ce inseamna sarbatori, un pranz duminica in familie etc. Era frumos dar uitasem de mine, de timpul meu liber si de pasiunile mele. Intr-o simpla descriere nu mai aveam timp de nimic si acest lucru m-a afectat foarte mult emotional. Incet incet starile mele erau tot mai fragile din punct de vedere emotional, dar mai ales nu stiam cum sa înfrunt decizia cu cei din jurul meu, familia, partenerul de atunci, pentru a-mi acorda timp mie si a ma regasii . Desi a fost una dintre cele mai grele decizi a fost si cea mai importanta pentru dezvoltarea mea personala in primul rand ca si om”.

• Revenirea la pasiunea pentru pictură

Tot ce a urmat a fost un parcurs de evolutie personala si artistica in care ș-a redescoperit sufletul si emotiile. Între 2018 si 2019 a urmat o academie de Makeup, respectiv academia ,,PopMakeup Academy” din Roma.

„Cred ca era o dorinta interna de a ma reapropria de partea mea feminina, de tot ce inseamna folosirea pensulelor, teoria culorilor. La fiecare curs dar mai ales la examenul final iesa la suprafata latura mea Artistca, pasiunea fata de culori. Chiar si examenul final unde a trebuit sa realizez doua makeupuri, ambele erau o explozie de culori, nu doar pe makeup dar si pe bodypaiting. Intr-un mod indirect aceasta academie m-a reapropriat foarte mult de pasiunea mea, pictura prin cursul de bodypaiting care facea parte din parcursul de studii.

Intre 30 Noiembrie si 5 Decembrie 2018 am avut posibilitatea de a expune 4 tablouri intr-un spatiu limitat, incadranduma in tematica Expozitie “Visioni d’Arte” in una dintre cele mai renumite galeri numita  Area Contesa Arte de pe strada Artistilor la Roma, Via Marguta. Prima mea expozite dar mai ales primul compliment primit din partea unui renumit pictor, Paolo da Fermignano care in aceas ocazie i s-a dedicat posibilitatea de a expune o mare parte din creatiile lui. Era ceva pentru mine sa fiu abordata de el pentru a purta o frumoasa conversatie pe care nu o voi uita niciodata.

In 2019, in urma unei stari emotionale mai grele care m-a determinat sa ma izolez de lume mai mult dar care tot odata mi-a dat puteria de a fi omul de astazi in urma unui percurs foarte greu de a recapata un echilibru intern emotional, omul care iubeste viata in ori ce forma a ei mai mult ca ori cand. In ori ce loc ma aflu, ori ce persoana sau animalut intalnesc vad iubire, am ales sa vad binele si acolo unde pare ca nu exista. Acele momente grele mi-au dat posibilitatea sa vad lumea cu alti ochi, sa vad esența vieti, sa nu renunt nicodata la posibilitatea de a evolua personal din ori ce punct de vedere. Spiritualitatea, meditatia, idea caci Universul are raspunsurile lui in momentul potrivit, la locul potrivit dar trebie sa invatam sa stim sa intelegem aceste raspunsuri este prima sursa de vitalitate care simt ca imi da energia necesara pentru a merge in fata zi de zi.

De ziua mea, 20 aprilie 2019 primisem cel mai frumos cadou din partea lui Gaetano (fostul iubit pe atunci). Un curs de pictura pe o perioada de 2 luni de zile la Laboratorul de pictura “ Il Doppio Creativo” realizat de maestra Cristina Sozio. Imi doream foarte mult dar din cauza starii mele emotionale niciodata nu luam decizia de a ma inscrie, ma simtiam neputincioasa si ma gandeam caci nu as fi fost capabila mai ales ca eu de ani si ani aproape ca nu mai stiam ce inseamna sa pictezi desi realizasem in mod autodidact cateva tablouri in 2018.

Nu stiam ca acel loc urma sa devina o a doua casa pentru mine, refugiul meu emotional dar mai ales locul unde ma simtiam in pace cu mine si cu restul lumi. Aveam emotii la prima lectie deoare ma gandeam ca ar fi trebuit sa am multe cunostinte dar m-am regasit intr-un loc unde nimeni nu trebuia sa stie nimic, nu erau lectii de teorie ci doar practica. Din prima zi, in fata unei panze, cu creta in mana pentru a realiza schita, fara a avea cunostinte de desen impreuna cu ceilalti partecipanti incepeam un percurs frumos in a cunoaste diferite tecnici de pictura prin practica directa a reproducerii unor tablorui a marilor artisti ca si : A. Modigliani, E. Manet, P.Gauguin, M.Chaghall, Tamara de Lempicka, Vincent Van Gogh etc.

Maestra Cristina Sozio spunea mereu caci a realiza/copia o opera a unui mare maestru este modul prin care poti sa iti dai seama care dintre tecnicile picturi iti apartine mai mult, pentru a putea dezvolta acea personala in timp asa cum un student de muzica exerseaza si cunoaste muzica prin multa practica a partiturilor merilor compozitori.

Desi toti partecipantii trebuia sa reproducem aceleas tablouri, maestra mea a inteles intr-un moment mai greu pentru mine din acea perioada dorinta de a realiza prima mea creatie in alb negru care nu facea parte din percursul prestabilit in acele 2 luni de zile, mai precis reproducerea unei poze alaturi de prima si mult dorita pisică Virgola, care mi-a fost alaturi prin prezenta ei in multe momente si la care tin enorm de mult. Asa s-a nascut tabloul “Virgola-Soul mates” in 2019.

Alaturi de maestra Cristina am realizat si lectii de self makeup in urma studiilor mele la Academia de Makeup, mai precis prin alegerea unei tematici si unui pictor specific ( cum ar fi de exemplu Klimt), realizam un tip de makeup pe modele care se prestau ca si manechin, prin care nu doar predam bazele pentru a cunoaste tecnica machiajului dar in acelas timp reusam sa aducem notiuni din Arta partecipantelor. Impreuna am dezvoltat un proiect frumos, prin care efectuam sesiuni de shooting cu fotografi profesionisti pentru cine dorea pentru o zi sa devina “personaj din tablourile marilor pictori). Mai precis se organiza un set pentru shooting in baza tabloului ales pictat/reprodus de aestra mea a unui pictor cum ar fi de exemplu Vincet Van Gogh, eu decideam makeup cel mai apropriat inspirandu-ma de la culorile din tablou si impreuna cu maestra realizam si bodypaiting care la baza aveau ca si inspiratie tot culorile tabloului. La finalul makeupului si bodypaitingului urma o ședinta de foto in setul de shooting avand ca fundal tabloul care a fost punctul principal de inspiratie. Idea de baza era de un tip de shooting, directionat la ori ce persoana avand la baza Arta, ca si bodypatingi si a makeupului intr-un studio de Arta. Ceva unicat.

A urmat apoi achizitia unui alt tablou realizat in acrilic din partea proprietarie de casa pe atunci de la Roma pentru biroul ei de munca. Cred ca incet incet in mine s-a nascut idea ca acele creatii ale mele nu erau de expus doar in livingul casei mele ci puteau fi admirate chiar si  in afara locuintei. Pentru mine aprecierea era si este mai emotionanta decat castigul in sine de pe urma achizitionari tabloului. Mereu modesta in a valuta doar costurile pentru realizare, ca si cum inca nu eram pregatita sa consider ca cineva ma aprecia întradevăr si nu reușam sa stimez lucrările  mele”.

• Reîntoarcerea în România

Marea schimbare a urmat in Romania, unde a decis sa se reintoarcă definitiv în 11 septembrie 2020, dupa 20 de ani in care a locuit la Roma, dupa o relatie de 10 ani alaturi de persoana care intr-un fel sau altul i-a dat imputul de a se redescoperi prin arta si caruia ii va fi recunoscatoare toata viata.

„Dupa o lunga perioada cand intoarcerea era sa fie una temporara, mai precis intre 6 octombrie 2019 si 30 iunie 2020, blocata si de pandemie, dar cum am mai  spus nimic nu cred ca este intamplator, au fost cele mai grele dar si emotionante luni din viata mea unde simt ca mi-am gasit raspunsul la multe intrebari, unde m-am redescoperit sau mai bine spus mi-am redescoperit sufletul si pasiunea in majoritatea parti in singuratate. Acele 9 luni au insemnat mult pentru mine din punct de vedere emotional si a pus baza omului care sunt astazi,  m-am inconjurat de carti, iubire fata de arta, vizionarea documentelor din randul marilor terapeuti,  au fost 9 luni in care am investit tot timpul meu in evolutia mea spirituala si personala si am ales sa înfrunt in viata tot ceea  ce imi era mai frica.

Acele 9 luni m-au reapropriat de iubirea fata de Arta, au urmat cereri de tablouri comisionate cum de exemplu realizarea/reproducerea operei “Geschwister de Paul Klee” in 2020 si acum voi lucra la alte 4 cereri. In ziua de astazi livingul meu este un laborator de arta, am ales in loc de masa pentru oaspeti sa pozitionez sevaleturi , panze si culori.

Am fost onorata sa expun si la Tetru de Arta Deva, care m-a primit cu bratele deschise in perioada 5 -19 februarie 2021.

Cred ca Arta, muzica, cartile, spiritualitatea, meditatia, dragul de a petrece mult timp cu mine insumi in natura sau fiind de ajutor pentru ceilalti cat si pentru animale (voluntara si in cadru Adapostului de catei din Alba Iulia) m-a adus sa consider acest mic oras din Transilvania locul renasterii mele. Nu stiu unde ma v-a directiona viata dar pot sa spun ca am invatat sa traesc in culori si sa vad frumosul in ori ce din viata mea.

Reintoarsa in Romania am fost in cautarea unui job in Turism sau domeniu legat de Arta dar timpurile de pandemie nu m-au ajutat.

Din luna Februarie 2021 sunt receptioner la Clinica Stomatologica „Creative Dentline” din Alba Iulia si consider ca am fost privilegiata pentru a face parte din stafful acestor oameni minunați”, a precizat Andreea.

 Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Cugireni

O tânără mămică din Cugir și-a donat părul pentru copiii bolnavi de cancer: „Am simțit că e momentul să dăruiesc și eu o parte din mine”

Cugir INFO

Publicat

în

Ana Maria, o tânără mămică din Cugir, însărcinată cu al doilea copil, a făcut un gest impresionant: și-a tăiat părul lung până la mijloc și l-a donat într-un scop nobil: peruci care vor ajunge la copiii diagnosticați cu cancer, supuși tratamentelor cu citostatice.

Chimioterapia în cazul bolnavilor de cancer are, din păcate, şi efecte negative asupra organismului. Mulți pacienţi îşi pierd integral părul, iar o perucă din păr natural, cu tunsoare scurtă are preţuri mult prea mari pentru un pacient care are cu totul alte cheltuieli urgente în timpul terapiei.

„Am făcut o schimbare mare. Una pe care am simțit-o din suflet. Nu a fost un impuls, ci un gest cu sens. Pentru că Dumnezeu m-a binecuvântat din nou cu a doua minune, am simțit că e momentul să dăruiesc și eu o parte din mine.Așa că am ales să donez părul meu..40 de centimetri, pentru copiii care luptă cu cancerul. Pentru zâmbetele lor, pentru speranță, pentru că fiecare șuviță contează. Nu am făcut-o din curaj, ci din recunoștință. Și, deși e doar păr, pentru mine înseamnă mult mai mult”, a scris tânăra pe rețelele de socializare.

Schimbarea însă nu a fost una ușoară. Ana Maria a renunțat la 40 de centimetri din părul ei și spune că decizia a fost luată cu multe emoții: „Nu mi-a fost frică. Pentru că am învățat că uneori trebuie să tai ca să crești din nou. Știu că părul meu va crește și va crește sănătos, pentru că frumusețea adevărată începe din interior, iar rezultatele se văd în timp”, spune tânăra.

În acest proiect i s-a alăturat Laura Zugrăvescu, coafeza care a tuns-o pe Ana și care a fost martoră la emoția ei, de la teama primelor tăieturi, până la zâmbetul sincer din oglindă, când și-a văzut noua imagine: „Era mai ușoară, mai luminoasă, mai mândră! O femeie curajoasă, sensibilă și cu un suflet imens. Deși nu fusese niciodată tunsă scurt, a ales să facă un gest care va schimba ziua unui copil aflat într-o luptă grea: a donat 40 de centimetri din părul ei pentru copiii bolnavi de cancer. Ana, îți mulțumesc din suflet pentru încredere și pentru exemplul frumos pe care îl dai! Gestul tău nu este doar o schimbare de look, ci o lecție de generozitate și curaj!”, mărturisește Laura într-o postare pe Facebook.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

O femeie din Cugir a renunțat la viața comodă de la oraș pentru a crește bovine, împreună cu soțul său, în Dealul Geoagiului

Cugir INFO

Publicat

în

Chiar dacă pentru mulți orășeni pare o idee nebunescă, o cugireancă a renunțat, în urmă cu aproape 30 de ani, la carieră și la viața din oraș, urmându-și jumătatea, într-un sat izolat din Munții Apuseni.

S-au mutat împreună în creierii munților, în Dealul Geoagiului sau Dealul Mocanului din Alba, în comuna Întregalde, la aproximativ o oră de Alba Iulia. În mijlocul naturii, spune femeia, a descoperit simplitatea vieții, care îi aduce împlinire, scrie ziarulunirea.ro.

Pe Valeria și pe Viorel Marian i-am găsit la grajduri, la muls vacile, la primele ore ale dimineții. Valeria are 46 de ani și spune că viața izolată din Dealul Geogiului este deopotrivă și grea și ușoară: „Este ușor că avem aer curat, grea pentru că este foarte mult de muncă, iar munca noastră nu prea e plătită”.

Femeia a absolvit Colegiul Național „David Prodan” din Cugir, secția Matematică-Informatică și s-a măritat în vârf de munte: „Am iubit natura și animalele și nu am regretat niciodată alegerea făcută”, mărturisește femeia.

La 20 de ani s-a mutat în Dealul Mocanilor: „Am avut apartament în Cugir, l-am vândut pentru că nici copiilor nu le plăcea acolo, iar eu nu m-aș mai întoarce niciodată acolo, de fapt nicăieri la oraș. Pentru mine, o zi la Alba Iulia sau la oraș, e mai obositoare decât o zi la fân. Dacă aș avea din nou 20 de ani, aș alege din nou să vin aici.”

Familia Marian are trei copii, doi dintre ei angajați în Alba Iulia, iar cel mai mic este plecat în Germania. Cu toate că tinerii de astăzi fug de viața retrasă din satele de munte, fiul cel mare al Valeriei se simte încă atras de locurile natale și casa părintească și își vizitează des părinții, dând o mână de ajutor în gospodărie: „Cel mai probabil el o să rămână aici, așa mă gândesc, celui din Germania îi place să vină, să stea una, două săptămâni și pleacă înapoi. Fiul mijlociu e aproape căsătorit cu o fată din comună, dar locuiește la Întregalde”, ne povestește cugireanca în timp ce vede de mulsul vitelor.

• Munca la animale începe cu noaptea în cap

O zi obișnuită în Dealul Mocanului începe cu mulsul vacilor, dis-de-dimineață, când sunt aduse din grajdul în care dorm în locul unde sunt mulse. După această operațiune, animalele sunt duse la pășune, iar familia se apucă de închegatul laptelui. Pe timpul verii, bărbatul merge la coasă și fân, iar seara vacile sunt aduse înapoi și sunt mulse din nou.

Iarna e mult mai greu, animalele fiind împărțite la mai multe șuri: „Soțul meu e plecat de dimineața până seara, până merge, până le dă de mâncare, până le face curățenie în grajduri. Mă duc și eu să îl ajut să le adăpăm. E mai ușor doar că nu trebuie mulse, în perioada rece fiind de obicei gestante sau cu viței mici.”

În total, familia are 18 vaci și un taur, iar trei dintre ele au și viței. Valeria se ocupă de animale împreună cu soțul ei, iar când copiii acestora sunt acasă dau și ei o mână de ajutor, dar în ultima vreme, destul de rar au mai trecut pragul casei părintești: „Am avut și boi, dar am renunțat la ei că erau prea multe animale și numai noi doi, copiii sunt plecați la lucru. Le creștem de drag, că bani, chiar de cheltuială avem, nu pot să spun că ducem lipsă, dar nici nu realizezi extraordinar de multe lucruri.”

În urmă cu vreo 15 ani, în zonă exista și lăptărie, dar s-a desființat pentru că nu avea cine să ducă laptele, să îl colecteze și nici nu mai sunt atâtea animale. În sat doar 2 familii mai au vaci, în rest câte o vacă, cel mult două în câteva gospodării. Familia Marian are cele mai multe animale din comună. Laptele este pus la închegat și familia face brânză, mai dau și la neamuri, dar sunt hrăniți și doi porci pe care îi au în gospodărie.

• Subvenții mici și pretenții absurde

Din partea statului nu au nici un ajutor, primesc doar subvențiile pentru animale și terenuri, care sunt în jur de 300-400 de lei pe vacă. La sumele mici se adaugă și cerințele aberante și de multe ori imposibil de realizat. Un exemplu în acest sens, este condiția de a avea platforme de gunoi, cu o suprafață de 6-8 mp pentru fiecare animal: „Nu am accesat nici un fel de proiecte, dacă am avea ajutorul ca în Polonia de exemplu, atunci da, s-ar merita să ții și animalul altfel, să cumperi furaje de calitate. La noi sunt și foarte multe cerințe. De exemplu, pentru subvenție ne cere să avem platformă de gunoi, ceea ce mie mi se pare o aberație. În vârful muntelui să avem așa ceva. În primul rând că este foarte greu să aduci materialele pentru a construi așa ceva, dar și să ai o suprafață de 6-8 mp pentru fiecare animal! Și pentru ce? Aici gunoiul de la animale se depozitează lângă poiată, iar primăvara se duce pe terenuri arabile, pe pășunat. Nu poluezi cu el absolut nimic, nu e lângă apă…”, se plâng oamenii.

Femeia este de părere că dacă statul român le-ar putea face viața mai ușoară dacă ar fi înființate puncte de colectare a vițeilor, iar aceștia să fie plătiți la adevărata lor valoare. Locurile unde să fie colectat laptele este de asemenea o necesitate pentru crescătorii de vite: „Așa nu ne-am mai chinui să mulgem vaca și să golim laptele la porc, când am putea să luăm un ban pe el. Ar trebui să fie mai permisivi cu legile, cu subvențiile.”

• Drumul străbătut doar cu picioarele odinioară, asfaltat în 2025

Oamenii se bucură că măcar drumul a fost asfaltat până la ei în deal, dar așteaptă să vină iarnă să vadă cum va fi atunci: „La iarnă să vedem cum o să ne descurcăm, pentru că la noi nu se prea vine cu deszăpezirea până aici sus. Avem în fiecare an o perioadă de o săptămână, două, în care nu poți merge decât cu picioarele.”

În cătunul Dealul Geoagiului mai trăiesc puține familii, iar numărul copiilor a scăzut mult în ultimii ani. Școala a fost renovată și modernizată, iar familia Marian speră ca acest lucru să atragă familii tinere în zonă, dar și turiști dacă drumul le facilitează accesul acum.

„E păcat că nu sunt mai mulți copii, avem o școală foarte frumoasă aici, a fost renovată recent. Când erau copiii mei elevi era mai dărăpănată, acum e dotată și modernizată, dar degeaba, nu mai sunt copii. Și e păcat, e o zonă frumoasă, acum s-a făcut și drumul și poate, poate o să se mai întoarcă din oameni, dacă nu tineret, măcar din cei care au ieșit la pensie și au aici o căsuță rămasă de la părinți sau de la bunici. Pe timp de vară mai sunt și turiști, admiră peisajele și cam atât. Munca e grea, acolo nu se bagă”, mai spune Valeria.

Valeria și Viorel își continuă traiul simplu în Dealul Mocanului, iar locurile izolate în care au ales să trăiască sunt exemplul unei vieți perfecte, trăite cu puțin.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Panouri fotovoltaice și grădină de legume, pe acoperișul unei locuințe din Cugir

Cugir INFO

Publicat

în

Mihai Oltean, un bărbat din Cugir, a construit în ultimii doi ani un acoperiș inedit, multifuncțional, în două ape: pe partea sudică, bărbatul a montat 9 panouri fotovoltaice, iar pe partea nordică a amenajat o mică grădină de legume.

Cugireanul spune că acoperișul are un singur strat, adică NU este țiglă sub panourile solare și nici sub ghivecele în care cresc plantele!

„Motivul pentru care am inițiat acest proiect este faptul că acoperișurile au suprafețe mari, dar care sunt folosite doar într-un singur scop: de a proteja casa de ploaie și zăpadă. Ar trebui să avem mai multe beneficii de pe urma acestor suprafețe mari! De exemplu am putea obține energie electrică și hrană de pe aceste suprafețe!”, a declarat Mihai pentru ziarulunirea.ro.

O motivație secundară a fost faptul că, de obicei, panourile solare sunt montate desupra țiglei. Practic sunt 2 straturi. Acest lucru este o risipă de material, deoarece panourile solare sunt suficient de rezistente pentru a proteja casa de ploaie și zăpadă. Pot fi folosite pe post de țiglă, dar trebuie făcută o izolație bună!

Clădirea pe care a fost construit acoperișul are amprenta la sol de 15x7m. Momentan, pe partea nordică, bărbatul a pus panouri solare pe o lățime de 6.5m. Pe partea sudică, grădina suspendată are o lățime de 1,3m și o lungime de 4.5m. În rest, acoperișul este acoperit cu țiglă de tablă: ”Intenționez să extind ideile la tot acoperișul, în funcție de rezultatele testelor. Am plecat de la un acoperiș vechi cu multe probleme; acesta a fost un alt motiv pentru care l-am construit pe cel nou”, povestește Mihai.

Structura acoperișului a făcut-o din fier, încercând să evite lemnul cât a putut pentru că bărbatul consideră că arborii au o funcție mult mai importantă decât să fie folosiți la construcții: să producă aer curat! Totuși a folosit lemn pentru lațele de sub țiglă, pentru suportul jgheaburilor cu plante și pe partea frontală (OSB).

„Inițial am intenționat să construiesc totul în stil Lego, fără sudură, doar prin prindere mecanică. Grinzile, căpriorii, etc ar fi trebuit conectate doar prin șuruburi. Am construit 2 suporți în acest fel, dar apoi am renunțat deoarece fierul la lungimea respectivă (7m) se deforma iar componentele nu se mai îmbinau cum trebuie.

Suporții (de tip regină) sunt construiți din profil de 80x40x3 dar cu baza și elementele interioare de 60x40x3. Un suport are aproximativ 100 kg. Pe toată lungimea casei am folosit 13 suporți.

Panourile solare sunt amplasate între profile T40. Prinderea panourilor pe T40 am făcut-o din interiorul podului. Între profile și panouri am lăsat un spațiu de 3-4mm în care am pus silicon. Din cauza aplicării greșile a siliconului (greșeala începătorului) au mai rămas câteva găuri prin care intra apa. A trebuit să pun o bandă bituminoasă de hidroizolație, lucru care n-ar fi fost necesar dacă aș fi aplicat siliconul corect”, explică cugireanul.

Legumele sunt crescute în jgheaburi (citerne) rectangulare (120×90) din tablă de 0.6 mm. Unghiul acoperișului (38 grade) este calculat astfel încât aceste jgheaburi să se îmbine perfect (colțul de jos al unuia se termină unde începe colțul de sus al următorului).

Jgheaburile sunt amplasate pe doi suporți din lemn (scândură de 4.5 m lungime, 14 cm lățime și 4cm grosime) tăiate în trepte. Izolația între jgheaburi am făcut-o cu bandă bituminoasă de 75mm lățime. Jgheburile le-am prins de șuport prin holșuruburi. În interiorul jgheaburilor au fost puse (doar la capete) bucăți de lemn pentru a putea călca pe ele când se urcă să îngrijească straturile, dar pe viitor Mihai vrea să pună câteva bucăți de țeavă 80×80 pe post de suport pentru picior.

Momentan, bărbatul a plantat roșii, ardei și gogoșari, care au dat roade. A semănat și salată și spanac, dar au ieșit foarte slab (doar în iulie au fost semănate) și peste ele a aruncat zilele trecute niște boabe de grâu care a răsărit foarte bine.

„Sunt foarte multe de spus despre acest proiect. Unele detalii (dar nu toate) se găsesc pe pagina web a proiectului. Mie personal mi-a luat 2 ani să-l implementez (din momentul în care am început proiectarea) și am fost ajutat (idei+muncă) de mai mulți prieteni. Am schimbat de mai multe ori designul, și am cumpărat foarte multe materiale pe care nu le-am mai folosit ulterior. De asemenea, trebuie multe mașini (pentru debitat, găurit, sudat, frezat, etc) fără de care nu aș fi putut realiza construcția.

Instalația electrică (partea de solar) în casă am realizat-o tot personal folosind echipamente Victron. Nu m-am conectat le rețea deocamdată, ci folosesc câteva baterii Pylontech. Trecerea de la solar la rețea se face automat când nu există curent din solar/baterii”, a concluzionat bărbatul.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir