Rămâi conectat

Cugireni

Pictorița cugireană, Andreea Georgiana Tibu și confesiunile sale despre artă și viață

Cugir INFO

Publicat

în

Andreea Georgiana Tibu s-a nascuta pe data de 20 aprilie 1988 la Cugir  si are dublă cetățenie: română și italiană.

Înca de la o varstă fragedă a iubit tot ce inseamna culoare, natura, animale și oameni. Consideră că înca de pe atunci descoperise frumosul in ori ce loc, persoana, animal sau obiect. Cu mare plăcere își  amintește cum parintii îi spuneau “te inchidem in valiza de pe dulap ca sa nu mai cresti si sa ramai mereu asa de dragastoasa cu noi toti !” Deși anii au trecut, simte că a pastrat mereu acelas suflet de copil chiar daca a devenit un adult si viata a pus-o in fata multor alegeri, schimbari, decizii.  De-a lungul timpului a realizat cat este de adevarat atunci cand auzi fraza “sa nu uiti niciodat de copilul din tine” , sa continui și sa-ți cultivi pasiunile, ne mărturisește Andreea.

,,Copil fiind, asteptam cu nerabdare orele de desen si pictura. La scoala Generala nr. 4 din Cugir, unde am studiat pana la varsta de 12 ani a fost locul unde am realizat cat de mult ma fascina Arta chiar daca pe atunci nu stiam eu exact ce insemna.

Eram elevul care de 1 Iunie, ziua copilului, partecipam la toate evenimentele/concursuri de desen pe astfalt reprezentand clasa sau scoala mea in curtea Liceului ,,David Prodan din Cugir  si dupa ore mergeam la Clubul elevilor pentru activitati diferite (pictura, colaj, desen)”, mărturisește Andreea.

• În Italia, reunirea cu familia și completarea studiilor

În luna august 2000, impreuna cu sora sa Oana Cristina s-au reunit cu parintii (Tibu Ioan si TIbu Anica) plecati in Italia, la Roma. Nu stia atunci ca minunata capitală italiană ar putea devenit orasul de maxima inspiratie datorita patrimoniului artistic pe care il detine, la fel ca întreaga Italie si posibilitatea de-a lungul anilor de a calatorii in multe alte capitale europene.  ,,Am descoperit de-a lungul anilor culturi, oameni, peisaje care imi incarcau sufletul cu atata energie ori de cate ori calatoream si cred ca asta m-a ajutat sa fiu un om care umbla mereu după frumos in orice, cauta acea stare de spirit care pe parcurs sa ma inspire, acele emotii care ma incarca cu energie pozitiva”.

La Scoala ,,Renato Fucini” la care a studiat între 2000 si 2002 unde a efectuat doi ani intr-unul mai precis clasa a VI-a si a VII-a alaturi de profesoara de Artă, care a inteles cat de mult iubea orele ei, a partecipat in timpul activitatiilor extrascolare, la realizarea copiei tabloului “Scudo con testa di Medusa” realizat in  1598 de pictorul italian Michelangelo Merisi da Caravaggio (originalul astazi expus la Galleria degli Uffizi di Firenze). A fost pentru prima data cand a simțit intradevar ca inteleg ce inseamna sa pictezi.

Intre ani 2002 si 2007 urmează studiile pentru Diploma de Școala Secundara la Liceul Lingvistic Orazio, din Roma. Limbile straine au fascinat-o tot timpul si îi era era foarte simplu sa asimilez sau sa le învețe”.

• Participarea la cursuri de pictură și la realizarea primelor sale tablouri

 În 2006, aflase de un curs de pictura, realizat de un maestru extern al Liceului “Orazio”.  Asa ca a decis sa partecipe la acest curs.

„Atunci am reprodus primul meu tablou, o copie a tabloului lui Edgard Degas – “La Vasca da bagno”. Eram fascinata de perioada Impresionismului si Postimpresionismului francez si toti pictorii care raprezentau aceasta mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în muzică, mai ales în Franța , și care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional.

Atat de mult am inceput sa iubesc acest stil de Arta incat am inceput sa imi cumpar carti, sa ma documentez, cu primii banuti castigati sa imi cumpar encicolpedii in asa fel incat sa ma documentez. Pur si simplu visam cu ochii deschis atunci cand vizionam operele lor nu doar in carti dar si in vizionarea documentarelor, expozitiilor de Arta la Roma la care incercam sa particip ori de cate ori aveam posibilitatea.

Oameni, natura si natura moarta au reprezentat unul dintre subiectele principale abordate de catre impresionisti si aveam o mare atractie fata de aceste lucruri.

 Iubesc Arta in toate formele ei, dar daca as putea exprima o preferinta, inima mea mereu ar alege Impresionismul. Cred ca rezonez mult cu aceasta tecnica.

Nu anticipam pe atunci, că din 2006 pana in momentul actual as fi realizat un numar de 36 de tablouri din dintre care tot in acelas an 2006,  in mod autodidact urma sa realizez alte doua tablouri, copie a altor doi pictori impresionisti respectiv „Barca a vela ad Argentteuille” – de Gustav Cailebotte si „La casa dell’impicato ad Aversa “ de Paul Cezanne. Eram cum sunt si acum fascinata de atata culoare si modul de a raprezenta realitatea intr-un fel in care cred doar sufletul putea intelege fara prea multe reguli stricte, asa cum se percepea.

Mi-as fi dorit foarte mult sa ma inscriu la Academia delle Belle Arti de la Roma, dar ar fi trebuit sa urmez doar primi doi ani de liceu pentru a ma inscrie apoi la o scoala de pregatire pentru examen deoarece eadmiterea era foarte grea. Asta insemna sa nu obtin o diploma de liceu si poate este unul dintre cele mai mari “regrete” pentru ca mereu voi ramane cu acea intrebare la care nu am rasouns “ cum ar fi fost sa fie, daca urmam cea ce intradevar simtisem până atunci”

• Realizarea studiilor universitare și întreruperea temporară a picturii

Andreea devenise o adolescentă care a urmat finalizarea liceului si apoi a ales percursul universitar de 5 ani de zile, respectiv in anul 2010 cînd a obținut Licenta in „Economia Cooperarii Internationale a dezvoltarii si a pacii” – Universitatea de Studii din Roma – „La Sapienza”- Facultatea de Economie si in 2014 Master in Stiinta Dezvoltarii si a Cooperarii Internationale – Universitatea de Studii din Roma „La Sapienza” in Stiinte Politice, Sociologie si Comunicare.

„Ca foarte multi adolescenti/adulti m-am axat pe studii atat datorita sfaturilor parintilor si mai ales datorita gandului ca viitorul ar fi fost diferit din perspectiva oportunitatilor de munca. Percursul studiilor m-a format ca si om, dar mai ales mi-a permis sa am o viziune mai ampla a lumi, datorita materiilor dezbatute, motiv pentru care in timp am ajuns sa gandesc ca totul se intampla cu un motiv si nimic nu este intamplator in viata chiar daca intelegem acest lucru pe parcurs.

A urmat dupa realizarea primelor 3 tablouri o lunga pauza, foarte lunga pana aproximativ in anul 2018, timp in care m-am dedicat doar studiilor si mai ales incepusem sa muncesc in domeniul turismului. Nu mai pictam dar ori de cate ori aveam posibilitatea si mai ales timpul necesar sa nu lipsesc de la marile expozitii de Arta care se organizau la Roma.

Abandonasem pensulele si culorile dar in sufletul meu Arta era mereu vie. Totul pana in anu 2018, an in care locuind pe atunci cu fostul meu iubit, mi s-a spus intr-o zi ca este nevoie de mai mult spatiu in locația pentru rafturi de vin (el fiind un Sommelier de meserie) si daca nu ma decideam sa reincep sa pictez era mai bine sa fi aruncat sevaletul, pensulele deoarece doar ocupau spatiiul. In data de 30 Iunie 2018 luasem decizia de a nu mai semna contractul de munca ca si receptionera in unul dintre cele mai faimoase hoteluri din Cetrul Romei, in Piazza di Spagna dupa o perioada aproape de 3 ani caci eram angajata acolo. Una dintre deciziile mult criticate de cei din jur deși era un loc de munca bine platit, frumos, unde intram in contact cu atatea culturi zi de zi. Pentru toti era locul ideal, pentru mine incepuse sa fie acel loc suma anilor de munca in turism care ma facuseră sa uit ce inseamna sarbatori, un pranz duminica in familie etc. Era frumos dar uitasem de mine, de timpul meu liber si de pasiunile mele. Intr-o simpla descriere nu mai aveam timp de nimic si acest lucru m-a afectat foarte mult emotional. Incet incet starile mele erau tot mai fragile din punct de vedere emotional, dar mai ales nu stiam cum sa înfrunt decizia cu cei din jurul meu, familia, partenerul de atunci, pentru a-mi acorda timp mie si a ma regasii . Desi a fost una dintre cele mai grele decizi a fost si cea mai importanta pentru dezvoltarea mea personala in primul rand ca si om”.

• Revenirea la pasiunea pentru pictură

Tot ce a urmat a fost un parcurs de evolutie personala si artistica in care ș-a redescoperit sufletul si emotiile. Între 2018 si 2019 a urmat o academie de Makeup, respectiv academia ,,PopMakeup Academy” din Roma.

„Cred ca era o dorinta interna de a ma reapropria de partea mea feminina, de tot ce inseamna folosirea pensulelor, teoria culorilor. La fiecare curs dar mai ales la examenul final iesa la suprafata latura mea Artistca, pasiunea fata de culori. Chiar si examenul final unde a trebuit sa realizez doua makeupuri, ambele erau o explozie de culori, nu doar pe makeup dar si pe bodypaiting. Intr-un mod indirect aceasta academie m-a reapropriat foarte mult de pasiunea mea, pictura prin cursul de bodypaiting care facea parte din parcursul de studii.

Intre 30 Noiembrie si 5 Decembrie 2018 am avut posibilitatea de a expune 4 tablouri intr-un spatiu limitat, incadranduma in tematica Expozitie “Visioni d’Arte” in una dintre cele mai renumite galeri numita  Area Contesa Arte de pe strada Artistilor la Roma, Via Marguta. Prima mea expozite dar mai ales primul compliment primit din partea unui renumit pictor, Paolo da Fermignano care in aceas ocazie i s-a dedicat posibilitatea de a expune o mare parte din creatiile lui. Era ceva pentru mine sa fiu abordata de el pentru a purta o frumoasa conversatie pe care nu o voi uita niciodata.

In 2019, in urma unei stari emotionale mai grele care m-a determinat sa ma izolez de lume mai mult dar care tot odata mi-a dat puteria de a fi omul de astazi in urma unui percurs foarte greu de a recapata un echilibru intern emotional, omul care iubeste viata in ori ce forma a ei mai mult ca ori cand. In ori ce loc ma aflu, ori ce persoana sau animalut intalnesc vad iubire, am ales sa vad binele si acolo unde pare ca nu exista. Acele momente grele mi-au dat posibilitatea sa vad lumea cu alti ochi, sa vad esența vieti, sa nu renunt nicodata la posibilitatea de a evolua personal din ori ce punct de vedere. Spiritualitatea, meditatia, idea caci Universul are raspunsurile lui in momentul potrivit, la locul potrivit dar trebie sa invatam sa stim sa intelegem aceste raspunsuri este prima sursa de vitalitate care simt ca imi da energia necesara pentru a merge in fata zi de zi.

De ziua mea, 20 aprilie 2019 primisem cel mai frumos cadou din partea lui Gaetano (fostul iubit pe atunci). Un curs de pictura pe o perioada de 2 luni de zile la Laboratorul de pictura “ Il Doppio Creativo” realizat de maestra Cristina Sozio. Imi doream foarte mult dar din cauza starii mele emotionale niciodata nu luam decizia de a ma inscrie, ma simtiam neputincioasa si ma gandeam caci nu as fi fost capabila mai ales ca eu de ani si ani aproape ca nu mai stiam ce inseamna sa pictezi desi realizasem in mod autodidact cateva tablouri in 2018.

Nu stiam ca acel loc urma sa devina o a doua casa pentru mine, refugiul meu emotional dar mai ales locul unde ma simtiam in pace cu mine si cu restul lumi. Aveam emotii la prima lectie deoare ma gandeam ca ar fi trebuit sa am multe cunostinte dar m-am regasit intr-un loc unde nimeni nu trebuia sa stie nimic, nu erau lectii de teorie ci doar practica. Din prima zi, in fata unei panze, cu creta in mana pentru a realiza schita, fara a avea cunostinte de desen impreuna cu ceilalti partecipanti incepeam un percurs frumos in a cunoaste diferite tecnici de pictura prin practica directa a reproducerii unor tablorui a marilor artisti ca si : A. Modigliani, E. Manet, P.Gauguin, M.Chaghall, Tamara de Lempicka, Vincent Van Gogh etc.

Maestra Cristina Sozio spunea mereu caci a realiza/copia o opera a unui mare maestru este modul prin care poti sa iti dai seama care dintre tecnicile picturi iti apartine mai mult, pentru a putea dezvolta acea personala in timp asa cum un student de muzica exerseaza si cunoaste muzica prin multa practica a partiturilor merilor compozitori.

Desi toti partecipantii trebuia sa reproducem aceleas tablouri, maestra mea a inteles intr-un moment mai greu pentru mine din acea perioada dorinta de a realiza prima mea creatie in alb negru care nu facea parte din percursul prestabilit in acele 2 luni de zile, mai precis reproducerea unei poze alaturi de prima si mult dorita pisică Virgola, care mi-a fost alaturi prin prezenta ei in multe momente si la care tin enorm de mult. Asa s-a nascut tabloul “Virgola-Soul mates” in 2019.

Alaturi de maestra Cristina am realizat si lectii de self makeup in urma studiilor mele la Academia de Makeup, mai precis prin alegerea unei tematici si unui pictor specific ( cum ar fi de exemplu Klimt), realizam un tip de makeup pe modele care se prestau ca si manechin, prin care nu doar predam bazele pentru a cunoaste tecnica machiajului dar in acelas timp reusam sa aducem notiuni din Arta partecipantelor. Impreuna am dezvoltat un proiect frumos, prin care efectuam sesiuni de shooting cu fotografi profesionisti pentru cine dorea pentru o zi sa devina “personaj din tablourile marilor pictori). Mai precis se organiza un set pentru shooting in baza tabloului ales pictat/reprodus de aestra mea a unui pictor cum ar fi de exemplu Vincet Van Gogh, eu decideam makeup cel mai apropriat inspirandu-ma de la culorile din tablou si impreuna cu maestra realizam si bodypaiting care la baza aveau ca si inspiratie tot culorile tabloului. La finalul makeupului si bodypaitingului urma o ședinta de foto in setul de shooting avand ca fundal tabloul care a fost punctul principal de inspiratie. Idea de baza era de un tip de shooting, directionat la ori ce persoana avand la baza Arta, ca si bodypatingi si a makeupului intr-un studio de Arta. Ceva unicat.

A urmat apoi achizitia unui alt tablou realizat in acrilic din partea proprietarie de casa pe atunci de la Roma pentru biroul ei de munca. Cred ca incet incet in mine s-a nascut idea ca acele creatii ale mele nu erau de expus doar in livingul casei mele ci puteau fi admirate chiar si  in afara locuintei. Pentru mine aprecierea era si este mai emotionanta decat castigul in sine de pe urma achizitionari tabloului. Mereu modesta in a valuta doar costurile pentru realizare, ca si cum inca nu eram pregatita sa consider ca cineva ma aprecia întradevăr si nu reușam sa stimez lucrările  mele”.

• Reîntoarcerea în România

Marea schimbare a urmat in Romania, unde a decis sa se reintoarcă definitiv în 11 septembrie 2020, dupa 20 de ani in care a locuit la Roma, dupa o relatie de 10 ani alaturi de persoana care intr-un fel sau altul i-a dat imputul de a se redescoperi prin arta si caruia ii va fi recunoscatoare toata viata.

„Dupa o lunga perioada cand intoarcerea era sa fie una temporara, mai precis intre 6 octombrie 2019 si 30 iunie 2020, blocata si de pandemie, dar cum am mai  spus nimic nu cred ca este intamplator, au fost cele mai grele dar si emotionante luni din viata mea unde simt ca mi-am gasit raspunsul la multe intrebari, unde m-am redescoperit sau mai bine spus mi-am redescoperit sufletul si pasiunea in majoritatea parti in singuratate. Acele 9 luni au insemnat mult pentru mine din punct de vedere emotional si a pus baza omului care sunt astazi,  m-am inconjurat de carti, iubire fata de arta, vizionarea documentelor din randul marilor terapeuti,  au fost 9 luni in care am investit tot timpul meu in evolutia mea spirituala si personala si am ales sa înfrunt in viata tot ceea  ce imi era mai frica.

Acele 9 luni m-au reapropriat de iubirea fata de Arta, au urmat cereri de tablouri comisionate cum de exemplu realizarea/reproducerea operei “Geschwister de Paul Klee” in 2020 si acum voi lucra la alte 4 cereri. In ziua de astazi livingul meu este un laborator de arta, am ales in loc de masa pentru oaspeti sa pozitionez sevaleturi , panze si culori.

Am fost onorata sa expun si la Tetru de Arta Deva, care m-a primit cu bratele deschise in perioada 5 -19 februarie 2021.

Cred ca Arta, muzica, cartile, spiritualitatea, meditatia, dragul de a petrece mult timp cu mine insumi in natura sau fiind de ajutor pentru ceilalti cat si pentru animale (voluntara si in cadru Adapostului de catei din Alba Iulia) m-a adus sa consider acest mic oras din Transilvania locul renasterii mele. Nu stiu unde ma v-a directiona viata dar pot sa spun ca am invatat sa traesc in culori si sa vad frumosul in ori ce din viata mea.

Reintoarsa in Romania am fost in cautarea unui job in Turism sau domeniu legat de Arta dar timpurile de pandemie nu m-au ajutat.

Din luna Februarie 2021 sunt receptioner la Clinica Stomatologica „Creative Dentline” din Alba Iulia si consider ca am fost privilegiata pentru a face parte din stafful acestor oameni minunați”, a precizat Andreea.

 Constantin PREDESCU




Cugireni

Cugireanca Noja Paladia a împlinit 111 ani. Este cea mai vârstnică persoană din România

Cugir INFO

Publicat

în

Orașul Cugir marchează astăzi, 20 iulie 2026, un moment cu totul special. Noja Paladia (născută Bâldea), cea mai vârstnică persoană în viață din România, a împlinit venerabila vârstă de 111 ani.

Născută la 20 iulie 1915, cugireanca este recunoscută oficial drept supercentenară, statut confirmat la 16 aprilie 2026 de Gerontology Research Group (GRG), organizația internațională care validează cazurile de longevitate extremă la nivel mondial.

Cu ocazia aniversării, primarul orașului Cugir, Adrian Teban, însoțit de Diana Dobrean, directoarea Centrului Cultural „Valentin Uritescu”, i-a făcut o vizită la domiciliu pentru a-i transmite felicitările comunității. În semn de apreciere, edilul i-a oferit o diplomă aniversară, un buchet de flori și un premiu simbolic.

Vizibil emoționată, sărbătorita le-a transmis un mesaj simplu, dar plin de optimism:

„Dacă va vrea Dumnezeu, ne vedem și anul viitor!”

Noja Paladia este, în prezent, cea mai vârstnică persoană din regiunea Balcanilor și cea mai vârstnică femeie din istoria documentată a României. Potrivit clasamentului publicat de GRG, aceasta ocupă locul 124 în topul mondial al celor mai longevive persoane aflate în viață.

La cei 111 ani ai săi, cugireanca se apropie de recordul absolut al longevității în România. Acesta este deținut de Ilie Ciocan, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, care s-a stins din viață în luna mai 2026, la vârsta de 112 ani și 351 de zile. Dacă va depăși această vârstă, Noja Paladia va deveni oficial cea mai longevivă persoană din istoria documentată a României.

Povestea de viață a doamnei Paladia se întinde pe mai bine de un secol și traversează patru generații, de la anul nașterii sale, 1915, până la generația stră-strănepoților săi, născuți în 2015.

Astăzi, aceasta locuiește în propria casă din Cugir, unde este îngrijită cu devotament de fiica sa, în vârstă de 76 de ani, și de ceilalți membri ai familiei.

Împlinirea vârstei de 111 ani reprezintă nu doar o aniversare deosebită pentru familia sa, ci și un motiv de mândrie pentru comunitatea din Cugir, oraș care găzduiește una dintre cele mai longevive persoane din lume.

Îi transmitem și noi, pe acestă cale, cele mai sincere urări de sănătate, liniște și mulți ani binecuvântați alături de cei dragi. La mulți ani!

 

Constantin PREDESCU




Citește mai mult

Cugireni

„Bujor cu Dor”, afacerea unor tineri din Cugir care a înflorit din dorul unei tinere pentru bunica ei

Cugir INFO

Publicat

în

Într-un colț liniștit din apropierea intrării în orașul Cugir, cunoscut de localnici sub numele de „Țara Vântului”, pe un teren moștenit din familie, Svetlana Toma și Remus Prața au ales să dea viață unei idei care miroase a primăvară, muncă și amintiri din copilărie. 

În urmă cu trei ani, cei doi au pus bazele unei plantații de bujori, transformată astăzi într-o mică afacere de familie, crescută cu răbdare și multă pasiune. Atât Svetlana cât și Remus lucrează în cadrul unei companii locale și, deși au job-uri stabile și solicitante, timpul liber și-l petrec aproape integral printre flori.

Totul a pornit când tânăra familie a hotărât să facă ceva cu o grădină moștenită de la familia lui Remus, dar și din dorul Svetlanei după bunica ei, o mare iubitoare de flori, care avea mereu bujori în grădină. Parfumul lor puternic și frumusețea aparte, au rămas întipărite în memoria nepoatei și s-au transformat într-un proiect de suflet.

„Primele plante le-am pus în 2023, iar bunica mea a decedat în noiembrie. Ea era mare iubitoare de flori. I-am zis «Bujor cu Dor» pentru ea, pentru dorul pe care îl simt de când nu mai este printre noi. Ea nu a mai apucat să îi vadă înfloriți, iar primele flori pe care le-am recoltat, în primul an, i le-am dus ei la mormânt. De atunci, primii care înfloresc și ultimii care înfloresc îi duc ei”, povestește femeia.

Când au avut ocazia să folosească terenul moștenit de Remus, cei doi au decis să încerce ceva diferit. Fără experiență în cultivarea bujorilor, au început să se documenteze singuri despre soiuri, plantare și întreținere.

 

„Lucrurile tehnice se învață, dar trebuie să îți placă să muncești și să îți placă florile. Noi am fost învățați de mici să muncim, așa că vine natural”, spune Svetlana.

Astăzi, pe terenul lor cresc peste 1.000 de plante din nouă soiuri diferite de bujori, toate parfumate. În toamnă, familia intenționează să planteze și soiuri noi, iar obiectivul este ca plantația să ajungă la 1.600 – 1.800 de plante.

„Se pare că le place pământul negru, îngrășat natural. Noi nu stropim plantele cu nimic și nu folosim azot sau îngrășăminte chimice”, explică cei doi.

Munca într-o plantație de bujori este însă una extrem de migăloasă. Florile trebuie îngrijite permanent, iar buruienile eliminate pentru ca rădăcinile să se dezvolte corect.

„Bujorii trebuie și săpați. Acum ne-am specializat și săpăm mecanizat. Trebuie foarte mare grijă să nu rănim planta. Dacă chemăm un om care nu știe, în 10 minute nu mai avem nimic. Din fiecare muguraș iese o plantă, iar dacă sunt tăiați, nu mai fac floare”, explică proprietarii.

De când au început această activitate, programul lor s-a schimbat complet: „Dormim mai puțin și lucrăm mai mult. Este foarte greu să găsești oameni care să ajute. Avem câțiva prieteni care vin destul de des, dar ne bazăm și pe ajutorul mamelor noastre Corina și Mioara. Iar faptul că Remus lucrează pe schimburi ne ajută mult. Ce nu pot face eu dimineața face el, iar după ce termin lucrul, după ora 16.30, sunt deja la flori”, mai spune Svetlana.

Investiția într-o astfel de cultură nu este deloc mică. Un bulb costă între 50 și 100 de lei, în funcție de soi, iar anumite varietăți pot ajunge chiar și la 500 de lei rădăcina.

În sezonul 2026, familia a recoltat deja peste 1.000 de fire de bujori, iar florile continuă să înflorească. Bujorii sunt vânduți atât „la fir”, direct către clienți, cât și către florăriile din zonă.

„Piața de desfacere este dificilă la început. Trebuie să fii vizibil, lumea să știe ce faci și să înțeleagă ce înseamnă un bujor de cultură. Noi avem atestat de producător pe bujor, iar în județul Alba nu mai există o plantație exclusiv de bujor”, spun cei doi.

 

Promovarea se face în special prin rețelele de socializare, unde tot mai mulți oameni descoperă plantația „Bujor cu Dor”.

„Mergem mult pe local. Mulți ne văd pe Facebook și Instagram și ne sună direct. Sunt persoane care vin doar să vadă florile. Dar cele mai multe comenzi merg către florării și către clienții direcți”, explică familia.

Deși recunosc faptul că este o activitate solicitantă, cei doi spun că nu ar putea renunța la ea.

„Nu este ceva ușor și nici pentru cineva căruia nu îi place pământul sau florile. Dar dacă îți place să muncești, satisfacția este foarte mare. Mie nu mi se pare greu să vin să sap câteva rânduri de bujori, chiar dacă avem job-uri zilnice”, spune Svetlana.

Pentru familia din Cugir, plantația de bujori nu înseamnă doar o sursă suplimentară de venit, ci și o legătură între generații, între amintirile păstrate despre bunici și dorința de a construi ceva durabil cu propriile mâini.




Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir