Rămâi conectat

Cugireni

Pictorița cugireană, Andreea Georgiana Tibu și confesiunile sale despre artă și viață

Cugir INFO

Publicat

în

Andreea Georgiana Tibu s-a nascuta pe data de 20 aprilie 1988 la Cugir  si are dublă cetățenie: română și italiană.

Înca de la o varstă fragedă a iubit tot ce inseamna culoare, natura, animale și oameni. Consideră că înca de pe atunci descoperise frumosul in ori ce loc, persoana, animal sau obiect. Cu mare plăcere își  amintește cum parintii îi spuneau “te inchidem in valiza de pe dulap ca sa nu mai cresti si sa ramai mereu asa de dragastoasa cu noi toti !” Deși anii au trecut, simte că a pastrat mereu acelas suflet de copil chiar daca a devenit un adult si viata a pus-o in fata multor alegeri, schimbari, decizii.  De-a lungul timpului a realizat cat este de adevarat atunci cand auzi fraza “sa nu uiti niciodat de copilul din tine” , sa continui și sa-ți cultivi pasiunile, ne mărturisește Andreea.

,,Copil fiind, asteptam cu nerabdare orele de desen si pictura. La scoala Generala nr. 4 din Cugir, unde am studiat pana la varsta de 12 ani a fost locul unde am realizat cat de mult ma fascina Arta chiar daca pe atunci nu stiam eu exact ce insemna.

Eram elevul care de 1 Iunie, ziua copilului, partecipam la toate evenimentele/concursuri de desen pe astfalt reprezentand clasa sau scoala mea in curtea Liceului ,,David Prodan din Cugir  si dupa ore mergeam la Clubul elevilor pentru activitati diferite (pictura, colaj, desen)”, mărturisește Andreea.

• În Italia, reunirea cu familia și completarea studiilor

În luna august 2000, impreuna cu sora sa Oana Cristina s-au reunit cu parintii (Tibu Ioan si TIbu Anica) plecati in Italia, la Roma. Nu stia atunci ca minunata capitală italiană ar putea devenit orasul de maxima inspiratie datorita patrimoniului artistic pe care il detine, la fel ca întreaga Italie si posibilitatea de-a lungul anilor de a calatorii in multe alte capitale europene.  ,,Am descoperit de-a lungul anilor culturi, oameni, peisaje care imi incarcau sufletul cu atata energie ori de cate ori calatoream si cred ca asta m-a ajutat sa fiu un om care umbla mereu după frumos in orice, cauta acea stare de spirit care pe parcurs sa ma inspire, acele emotii care ma incarca cu energie pozitiva”.

La Scoala ,,Renato Fucini” la care a studiat între 2000 si 2002 unde a efectuat doi ani intr-unul mai precis clasa a VI-a si a VII-a alaturi de profesoara de Artă, care a inteles cat de mult iubea orele ei, a partecipat in timpul activitatiilor extrascolare, la realizarea copiei tabloului “Scudo con testa di Medusa” realizat in  1598 de pictorul italian Michelangelo Merisi da Caravaggio (originalul astazi expus la Galleria degli Uffizi di Firenze). A fost pentru prima data cand a simțit intradevar ca inteleg ce inseamna sa pictezi.

Intre ani 2002 si 2007 urmează studiile pentru Diploma de Școala Secundara la Liceul Lingvistic Orazio, din Roma. Limbile straine au fascinat-o tot timpul si îi era era foarte simplu sa asimilez sau sa le învețe”.

• Participarea la cursuri de pictură și la realizarea primelor sale tablouri

 În 2006, aflase de un curs de pictura, realizat de un maestru extern al Liceului “Orazio”.  Asa ca a decis sa partecipe la acest curs.

„Atunci am reprodus primul meu tablou, o copie a tabloului lui Edgard Degas – “La Vasca da bagno”. Eram fascinata de perioada Impresionismului si Postimpresionismului francez si toti pictorii care raprezentau aceasta mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în muzică, mai ales în Franța , și care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional.

Atat de mult am inceput sa iubesc acest stil de Arta incat am inceput sa imi cumpar carti, sa ma documentez, cu primii banuti castigati sa imi cumpar encicolpedii in asa fel incat sa ma documentez. Pur si simplu visam cu ochii deschis atunci cand vizionam operele lor nu doar in carti dar si in vizionarea documentarelor, expozitiilor de Arta la Roma la care incercam sa particip ori de cate ori aveam posibilitatea.

Oameni, natura si natura moarta au reprezentat unul dintre subiectele principale abordate de catre impresionisti si aveam o mare atractie fata de aceste lucruri.

 Iubesc Arta in toate formele ei, dar daca as putea exprima o preferinta, inima mea mereu ar alege Impresionismul. Cred ca rezonez mult cu aceasta tecnica.

Nu anticipam pe atunci, că din 2006 pana in momentul actual as fi realizat un numar de 36 de tablouri din dintre care tot in acelas an 2006,  in mod autodidact urma sa realizez alte doua tablouri, copie a altor doi pictori impresionisti respectiv „Barca a vela ad Argentteuille” – de Gustav Cailebotte si „La casa dell’impicato ad Aversa “ de Paul Cezanne. Eram cum sunt si acum fascinata de atata culoare si modul de a raprezenta realitatea intr-un fel in care cred doar sufletul putea intelege fara prea multe reguli stricte, asa cum se percepea.

Mi-as fi dorit foarte mult sa ma inscriu la Academia delle Belle Arti de la Roma, dar ar fi trebuit sa urmez doar primi doi ani de liceu pentru a ma inscrie apoi la o scoala de pregatire pentru examen deoarece eadmiterea era foarte grea. Asta insemna sa nu obtin o diploma de liceu si poate este unul dintre cele mai mari “regrete” pentru ca mereu voi ramane cu acea intrebare la care nu am rasouns “ cum ar fi fost sa fie, daca urmam cea ce intradevar simtisem până atunci”

• Realizarea studiilor universitare și întreruperea temporară a picturii

Andreea devenise o adolescentă care a urmat finalizarea liceului si apoi a ales percursul universitar de 5 ani de zile, respectiv in anul 2010 cînd a obținut Licenta in „Economia Cooperarii Internationale a dezvoltarii si a pacii” – Universitatea de Studii din Roma – „La Sapienza”- Facultatea de Economie si in 2014 Master in Stiinta Dezvoltarii si a Cooperarii Internationale – Universitatea de Studii din Roma „La Sapienza” in Stiinte Politice, Sociologie si Comunicare.

„Ca foarte multi adolescenti/adulti m-am axat pe studii atat datorita sfaturilor parintilor si mai ales datorita gandului ca viitorul ar fi fost diferit din perspectiva oportunitatilor de munca. Percursul studiilor m-a format ca si om, dar mai ales mi-a permis sa am o viziune mai ampla a lumi, datorita materiilor dezbatute, motiv pentru care in timp am ajuns sa gandesc ca totul se intampla cu un motiv si nimic nu este intamplator in viata chiar daca intelegem acest lucru pe parcurs.

A urmat dupa realizarea primelor 3 tablouri o lunga pauza, foarte lunga pana aproximativ in anul 2018, timp in care m-am dedicat doar studiilor si mai ales incepusem sa muncesc in domeniul turismului. Nu mai pictam dar ori de cate ori aveam posibilitatea si mai ales timpul necesar sa nu lipsesc de la marile expozitii de Arta care se organizau la Roma.

Abandonasem pensulele si culorile dar in sufletul meu Arta era mereu vie. Totul pana in anu 2018, an in care locuind pe atunci cu fostul meu iubit, mi s-a spus intr-o zi ca este nevoie de mai mult spatiu in locația pentru rafturi de vin (el fiind un Sommelier de meserie) si daca nu ma decideam sa reincep sa pictez era mai bine sa fi aruncat sevaletul, pensulele deoarece doar ocupau spatiiul. In data de 30 Iunie 2018 luasem decizia de a nu mai semna contractul de munca ca si receptionera in unul dintre cele mai faimoase hoteluri din Cetrul Romei, in Piazza di Spagna dupa o perioada aproape de 3 ani caci eram angajata acolo. Una dintre deciziile mult criticate de cei din jur deși era un loc de munca bine platit, frumos, unde intram in contact cu atatea culturi zi de zi. Pentru toti era locul ideal, pentru mine incepuse sa fie acel loc suma anilor de munca in turism care ma facuseră sa uit ce inseamna sarbatori, un pranz duminica in familie etc. Era frumos dar uitasem de mine, de timpul meu liber si de pasiunile mele. Intr-o simpla descriere nu mai aveam timp de nimic si acest lucru m-a afectat foarte mult emotional. Incet incet starile mele erau tot mai fragile din punct de vedere emotional, dar mai ales nu stiam cum sa înfrunt decizia cu cei din jurul meu, familia, partenerul de atunci, pentru a-mi acorda timp mie si a ma regasii . Desi a fost una dintre cele mai grele decizi a fost si cea mai importanta pentru dezvoltarea mea personala in primul rand ca si om”.

• Revenirea la pasiunea pentru pictură

Tot ce a urmat a fost un parcurs de evolutie personala si artistica in care ș-a redescoperit sufletul si emotiile. Între 2018 si 2019 a urmat o academie de Makeup, respectiv academia ,,PopMakeup Academy” din Roma.

„Cred ca era o dorinta interna de a ma reapropria de partea mea feminina, de tot ce inseamna folosirea pensulelor, teoria culorilor. La fiecare curs dar mai ales la examenul final iesa la suprafata latura mea Artistca, pasiunea fata de culori. Chiar si examenul final unde a trebuit sa realizez doua makeupuri, ambele erau o explozie de culori, nu doar pe makeup dar si pe bodypaiting. Intr-un mod indirect aceasta academie m-a reapropriat foarte mult de pasiunea mea, pictura prin cursul de bodypaiting care facea parte din parcursul de studii.

Intre 30 Noiembrie si 5 Decembrie 2018 am avut posibilitatea de a expune 4 tablouri intr-un spatiu limitat, incadranduma in tematica Expozitie “Visioni d’Arte” in una dintre cele mai renumite galeri numita  Area Contesa Arte de pe strada Artistilor la Roma, Via Marguta. Prima mea expozite dar mai ales primul compliment primit din partea unui renumit pictor, Paolo da Fermignano care in aceas ocazie i s-a dedicat posibilitatea de a expune o mare parte din creatiile lui. Era ceva pentru mine sa fiu abordata de el pentru a purta o frumoasa conversatie pe care nu o voi uita niciodata.

In 2019, in urma unei stari emotionale mai grele care m-a determinat sa ma izolez de lume mai mult dar care tot odata mi-a dat puteria de a fi omul de astazi in urma unui percurs foarte greu de a recapata un echilibru intern emotional, omul care iubeste viata in ori ce forma a ei mai mult ca ori cand. In ori ce loc ma aflu, ori ce persoana sau animalut intalnesc vad iubire, am ales sa vad binele si acolo unde pare ca nu exista. Acele momente grele mi-au dat posibilitatea sa vad lumea cu alti ochi, sa vad esența vieti, sa nu renunt nicodata la posibilitatea de a evolua personal din ori ce punct de vedere. Spiritualitatea, meditatia, idea caci Universul are raspunsurile lui in momentul potrivit, la locul potrivit dar trebie sa invatam sa stim sa intelegem aceste raspunsuri este prima sursa de vitalitate care simt ca imi da energia necesara pentru a merge in fata zi de zi.

De ziua mea, 20 aprilie 2019 primisem cel mai frumos cadou din partea lui Gaetano (fostul iubit pe atunci). Un curs de pictura pe o perioada de 2 luni de zile la Laboratorul de pictura “ Il Doppio Creativo” realizat de maestra Cristina Sozio. Imi doream foarte mult dar din cauza starii mele emotionale niciodata nu luam decizia de a ma inscrie, ma simtiam neputincioasa si ma gandeam caci nu as fi fost capabila mai ales ca eu de ani si ani aproape ca nu mai stiam ce inseamna sa pictezi desi realizasem in mod autodidact cateva tablouri in 2018.

Nu stiam ca acel loc urma sa devina o a doua casa pentru mine, refugiul meu emotional dar mai ales locul unde ma simtiam in pace cu mine si cu restul lumi. Aveam emotii la prima lectie deoare ma gandeam ca ar fi trebuit sa am multe cunostinte dar m-am regasit intr-un loc unde nimeni nu trebuia sa stie nimic, nu erau lectii de teorie ci doar practica. Din prima zi, in fata unei panze, cu creta in mana pentru a realiza schita, fara a avea cunostinte de desen impreuna cu ceilalti partecipanti incepeam un percurs frumos in a cunoaste diferite tecnici de pictura prin practica directa a reproducerii unor tablorui a marilor artisti ca si : A. Modigliani, E. Manet, P.Gauguin, M.Chaghall, Tamara de Lempicka, Vincent Van Gogh etc.

Maestra Cristina Sozio spunea mereu caci a realiza/copia o opera a unui mare maestru este modul prin care poti sa iti dai seama care dintre tecnicile picturi iti apartine mai mult, pentru a putea dezvolta acea personala in timp asa cum un student de muzica exerseaza si cunoaste muzica prin multa practica a partiturilor merilor compozitori.

Desi toti partecipantii trebuia sa reproducem aceleas tablouri, maestra mea a inteles intr-un moment mai greu pentru mine din acea perioada dorinta de a realiza prima mea creatie in alb negru care nu facea parte din percursul prestabilit in acele 2 luni de zile, mai precis reproducerea unei poze alaturi de prima si mult dorita pisică Virgola, care mi-a fost alaturi prin prezenta ei in multe momente si la care tin enorm de mult. Asa s-a nascut tabloul “Virgola-Soul mates” in 2019.

Alaturi de maestra Cristina am realizat si lectii de self makeup in urma studiilor mele la Academia de Makeup, mai precis prin alegerea unei tematici si unui pictor specific ( cum ar fi de exemplu Klimt), realizam un tip de makeup pe modele care se prestau ca si manechin, prin care nu doar predam bazele pentru a cunoaste tecnica machiajului dar in acelas timp reusam sa aducem notiuni din Arta partecipantelor. Impreuna am dezvoltat un proiect frumos, prin care efectuam sesiuni de shooting cu fotografi profesionisti pentru cine dorea pentru o zi sa devina “personaj din tablourile marilor pictori). Mai precis se organiza un set pentru shooting in baza tabloului ales pictat/reprodus de aestra mea a unui pictor cum ar fi de exemplu Vincet Van Gogh, eu decideam makeup cel mai apropriat inspirandu-ma de la culorile din tablou si impreuna cu maestra realizam si bodypaiting care la baza aveau ca si inspiratie tot culorile tabloului. La finalul makeupului si bodypaitingului urma o ședinta de foto in setul de shooting avand ca fundal tabloul care a fost punctul principal de inspiratie. Idea de baza era de un tip de shooting, directionat la ori ce persoana avand la baza Arta, ca si bodypatingi si a makeupului intr-un studio de Arta. Ceva unicat.

A urmat apoi achizitia unui alt tablou realizat in acrilic din partea proprietarie de casa pe atunci de la Roma pentru biroul ei de munca. Cred ca incet incet in mine s-a nascut idea ca acele creatii ale mele nu erau de expus doar in livingul casei mele ci puteau fi admirate chiar si  in afara locuintei. Pentru mine aprecierea era si este mai emotionanta decat castigul in sine de pe urma achizitionari tabloului. Mereu modesta in a valuta doar costurile pentru realizare, ca si cum inca nu eram pregatita sa consider ca cineva ma aprecia întradevăr si nu reușam sa stimez lucrările  mele”.

• Reîntoarcerea în România

Marea schimbare a urmat in Romania, unde a decis sa se reintoarcă definitiv în 11 septembrie 2020, dupa 20 de ani in care a locuit la Roma, dupa o relatie de 10 ani alaturi de persoana care intr-un fel sau altul i-a dat imputul de a se redescoperi prin arta si caruia ii va fi recunoscatoare toata viata.

„Dupa o lunga perioada cand intoarcerea era sa fie una temporara, mai precis intre 6 octombrie 2019 si 30 iunie 2020, blocata si de pandemie, dar cum am mai  spus nimic nu cred ca este intamplator, au fost cele mai grele dar si emotionante luni din viata mea unde simt ca mi-am gasit raspunsul la multe intrebari, unde m-am redescoperit sau mai bine spus mi-am redescoperit sufletul si pasiunea in majoritatea parti in singuratate. Acele 9 luni au insemnat mult pentru mine din punct de vedere emotional si a pus baza omului care sunt astazi,  m-am inconjurat de carti, iubire fata de arta, vizionarea documentelor din randul marilor terapeuti,  au fost 9 luni in care am investit tot timpul meu in evolutia mea spirituala si personala si am ales sa înfrunt in viata tot ceea  ce imi era mai frica.

Acele 9 luni m-au reapropriat de iubirea fata de Arta, au urmat cereri de tablouri comisionate cum de exemplu realizarea/reproducerea operei “Geschwister de Paul Klee” in 2020 si acum voi lucra la alte 4 cereri. In ziua de astazi livingul meu este un laborator de arta, am ales in loc de masa pentru oaspeti sa pozitionez sevaleturi , panze si culori.

Am fost onorata sa expun si la Tetru de Arta Deva, care m-a primit cu bratele deschise in perioada 5 -19 februarie 2021.

Cred ca Arta, muzica, cartile, spiritualitatea, meditatia, dragul de a petrece mult timp cu mine insumi in natura sau fiind de ajutor pentru ceilalti cat si pentru animale (voluntara si in cadru Adapostului de catei din Alba Iulia) m-a adus sa consider acest mic oras din Transilvania locul renasterii mele. Nu stiu unde ma v-a directiona viata dar pot sa spun ca am invatat sa traesc in culori si sa vad frumosul in ori ce din viata mea.

Reintoarsa in Romania am fost in cautarea unui job in Turism sau domeniu legat de Arta dar timpurile de pandemie nu m-au ajutat.

Din luna Februarie 2021 sunt receptioner la Clinica Stomatologica „Creative Dentline” din Alba Iulia si consider ca am fost privilegiata pentru a face parte din stafful acestor oameni minunați”, a precizat Andreea.

 Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Cugireni

Interviu cu Octavian Mureșan, din Cugir – manager la Academia „Liberty FC” din Cleveland Statele Unite ale Americii

Cugir INFO

Publicat

în

Octavian Mureșan (Tavi) s-a născut în Reteag, Jud Bistrița Năsăud, în 1966, unde a făcut și Școala Generală din localitatea natală. În 1984 a absolvit Liceul de Chimie Terapia din Cluj – Napoca și apoi a studiat (între 1985 -1989) la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj – secția Tehnologia Materialelor de Construcție.

A început să joc fotbal organizat la vârsta de 14 ani. Din 1980 până în 1985 a jucat la CFR Cluj la juniori, avându-l antrenor pe Victor Ciocan. A fost promovat la echipa de seniori a CFR Cluj de către Dr. Constantin Rădulescu în 1983, unde i-a m-ai avut ca antrenori pe Ludovic Sătmăreanu și Mihai Adam. A m-ai jucat la Olimpia Gherla, cu antrenor Ștefan Nagy, Motor IRA cu antrenor Nicolae Chisu, Metalul Aiud cu antrenor Petre Varodi. La Cugir i-a avut antrenori pe Alexandru Pașcanu, Eugen Țimpea și Sandu Kilin. Din anul 2002 trăiește în Statele Unite ale Americii.

– Tavi, ce a însemnat Cugirul pentru tine, în formarea ta ca om și sportiv?

– După anii de liceu și facultate petrecuti în Cluj, 5 ani petrecuti la CFR Cluj, care m-au dezvoltat intelectual, dar și sportiv, au urmat 13 ani frumoși la Cugir. Cugirul a fost un capitol foarte frumos în viața mea personală având în vedere că aici m-am căsătorit cu Mihaela și totodată aici s-a născut Vlad, fiul nostru. Tot la Cugir, mi-am început cariera de antrenor în 1993 și am avut plăcerea de a lucra în domeniul copiilor și juniorilor. Chiar dacă au fost vremuri tumultoase, cu o situație financiară grea, am încercat să aduc o altă viziune în ceea ce privește copii și juniorii.

– Ce te-a determinat să pleci din România și să începi un proiect fotbalistic în străinătate?

– Cu sprijinul părinților din Cugir și a conducerii Uzinei Mecanice din acea perioadă, am reușit între anii 1994-1995 să participăm cu aproximativ 30-40 de copii la patru ediții ale turneului „Harlem Coca Cola Cup“ în Olanda. Atunci a fost primul meu contact cu Vestul și atunci s-a aprins o scânteie. Să fiu azi mai bun decât ieri, mâine mai bun decât azi și să dezvolt ceva măreț. În 2002 am ales această provocare de a ne schimba viața si viitorul alegând Statele Unite ale Americi. A fost o perioada grea la început, cu multe încercări și obstacole dar cu voință, determinare și multă, multă muncă am reușit. Suntem acolo de 23 de ani și am reușit să fim apreciați în domeniul “soccer“ așa cum e denumit fotbalul în America.

– Ce înseamnă azi, Academia Liberty? Ce planuri de viitor ai?

– Din 2007 am înființat clubul nostru „Liberty FC “ în Cleveland, Ohio și de atunci peste 3000 de copii au trecut prin mâinile noastre. Azi, clubul nostru are în jur de 250 de jucători anual cu băieți și fete cu vârstele între 8 și 19 ani. Deși au trecut mulți ani de când am început cu două echipe de 10 și 11 ani, azi, pe lângă copii, avem 15 echipe și 8 antrenori. Continuăm să dezvoltăm cele trei obiective cu care am pornit la drum: Să ajutăm, formăm, ghidăm fiecare jucător să ajungă spre maximul de potențial pe care îl dorește din punct de vedere sportiv. Să devină cea mai bună versiune a lor, atât în teren, cât și în afara lui. După ce încetează activitatea de jucător să se întoarcă în domeniu, ca antrenor, arbitru sau alt post de care este atras, astfel încât să aducă un plus în fenomenul fotbalistic. Să le arătam membrilor noștri că lumea nu înseamnă numai America. În cei peste 17 ani de activitate am reușit cu clubul nostru să participăm la câteva turnee în Italia, Germania, Cehia, Olanda, Belgia, Spania și Portugalia, arătând astfel tinerilor americani Europa.

– Chiar dacă ești departe, ai continuat să sprijini comunitatea din Cugir. Ce te motivează să rămâi conectat?

– Nu poți uita niciodată de unde ai plecat așa că mereu m-am gândit dacă putem să găsim ceva soluții să stăm conectați cu Cugirul, cu România. Au rămas în urmă multe amintiri frumoase, mulți oameni deosebiți si atunci nu ai cum să nu te gândești cum ai putea să ajuți. Fotbalul e un sport de echipă și numai împreună poți reuși. Fotbalul și sportul te învață să câștigi și să pierzi. În plus, îți dezvoltă capacitatea de a rezolva și găsi soluții la problemele cu care te confrunți în viața de zi cu zi.

– ⁠Ce ai simțit când ai văzut copiii din Cugir jucând la Mundialito, alături de echipa ta?

– Fotbalui mi-a oferit posibilitatea sa călătoresc în multe țări și de câțiva ani am visat să aduc și copii din Cugir să joace alături de copii noștri americani. Am reușit anul acesta pentru prima dată să avem în echipele noastre trei copii din Cugir și unul din Cluj să joace la Mundialito, un turneu de renume din Badajos Spania. Eu și Vlad ne-am bucurat să-i avem alături de noi pe Andrei, Vlad și Bogdan din Cugir, respectiv pe Matei din Cluj. Zâmbetele de pe fețele lor ne- au adus și nouă bucurie. Poate că, la fel ca atunci când eu am participat la primul meu turneu din Olanda, și în inima lor se va aprinde o dorință de a se autodepăși, astfel încât să arate lumii că noi românii suntem valoroși. Aș vrea să precizez faptul că, pe lângă bucuria făcută celor 3 cugireni, am trimis în urmă cu câțiva ani o mulțime de mingi, echipamente și haine copiilor din orașul de la poalele Drăganei

– Tavi, ce dorești să le transmiți cugirenilor?

– O îmbrățișare tuturor locuitorilor orașului Cugir, urări de sănătate și prosperitate tuturor, mult succes echipei de fotbal „Metalurgistul” Cugir (dar și echipei naționale în Preliminariile Campionatului Mondial de Foltbal). Mi-aș dori să văd cât mai mulți români anul viitor la WORLD CUP susținând în galben echipa României.

 

A consemnat: Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Cugireanca Noja Paladia a împlinit 110 ani! Este cea mai în vârstă femeie din județul Alba

Cugir INFO

Publicat

în

Cugireanca Noja Paladia a împlinit duminică, 20 iulie 2025, venerabila vârstă de 110 ani, fiind în acest moment cea mai vârstnică femeie din județul Alba.

„Astăzi, orașul Cugir a trăit un moment de o încărcătură emoțională deosebită, marcând o aniversare rară și cu totul specială: 110 ani de viață ai doamnei Noja Paladia, o cugireancă ce întruchipează demnitatea unei generații care a cunoscut istoria prin trăire, nu din cărți.

În semn de recunoștință pentru întreaga sa viață și contribuție la spiritul comunității noastre, doamna Paladia a fost onorată cu o vizită oficială din partea viceprimarului orașului Cugir, domnul Călin Furdui, și a doamnei Diane Dobrean, director al Casei de Cultură „Valentin Uritescu”. În cadrul acestui moment emoționant, doamnei Noja Paladia i-au fost oferite un buchet de flori elegant, o diplomă de apreciere și un tort aniversar, toate simboluri ale respectului și admirației noastre profunde.

Deși timpul și-a urmat cursul, iar viața i-a fost plină de încercări, doamna Noja Paladia rămâne un exemplu viu de forță interioară și seninătate. A vorbit cu claritate, energie și lumină în privire, dovedind că vârsta ne poate încetini pașii, dar nu poate stinge flacăra din suflet.

Această aniversare este nu doar o sărbătoare a longevității, ci și un prilej de reflecție asupra valorilor autentice – familie, curaj, răbdare și iubire de viață.

Îi transmitem cele mai calde și sincere urări de sănătate, liniște sufletească și zile binecuvântate, alături de cei dragi!

La mulți ani, cu profund respect și admirație, doamnă Noja Paladia!”, au transmis reprezentanții administrației locale de la Cugir.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Un fiu al Cugirului, între altar și condei: Teologul Alexandru Lazăr, nominalizat la Premiile Regal Literar

Cugir INFO

Publicat

în

Un nume tânăr, dar deja bine conturat în spațiul teologic și cultural românesc și internațional, face cinste orașului Cugir: Alexandru Lazăr, teolog, autor și diacon ortodox, a fost nominalizat la prestigioasele Premii Regal Literar, ediția 2025, pentru volumul său recent „Străvezimea Împărăției – de la simplitatea lucrurilor la profunzimea iubirii divine”, apărut la Editura Renașterea.

Acest premiu recunoaște contribuțiile de excepție în domeniul literar, teologic și cultural și își propune să reafirme valorile esențiale ale culturii române în contemporaneitate. Juriul din acest an a remarcat la Alexandru Lazăr nu doar profunzimea și echilibrul teologic al scrierii, ci și stilul curat, limpede și sensibil – o invitație la introspecție și deschidere către dimensiunea divină a existenței umane.

• Un teolog al generației tinere, între Cluj și Chicago

Născut și crescut în Cugir, Alexandru Lazăr și-a descoperit chemarea spre teologie încă din adolescență. După absolvirea școlii gimanziale Singidava din Cugir, a urmat liceul la Seminarul Teologic Sfântul Simion Ștefan din Alba Iulia, pe care l-a absolvit în anul 2015 ca șef promoțir. A urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, unde a fost nu doar un student eminent, ci și student senator – implicat activ în viața academică și în reprezentarea colegilor săi. A absolvit ca șef de promoție în anul 2019, fiind apreciat pentru seriozitate, claritate în gândire și o rară maturitate spirituală.

După finalizarea studiilor de licență și master, Alexandru Lazăr a continuat cercetarea teologică, fiind în prezent doctorand, unde studiază o temă de graniță între teologie, istorie și sociologia religiei: universalismul creștin în arhitectura creștinismului american. Lucrările sale cercetează felul în care spiritualitatea răsăriteană poate dialoga cu pluralismul religios și cultural al lumii occidentale contemporane.

În anul 2023, a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Chicago, acolo unde a slujit comunității românești din diaspora, îmbinând activitatea pastoral-liturgică cu cea intelectuală și misionară.

• O voce distinctă în teologia românească contemporană

Nominalizarea la Premiile Regal Literar nu se referă doar la cartea din 2025, ci și la ansamblul activității sale teologice și editoriale. În 2023, Alexandru Lazăr a publicat, la Presa Universitară Clujeană, volumul „Fragilitatea Ființei – premisă sensibilă a Îndumnezeirii”, o lucrare care a atras atenția comunității academice prin modul în care abordează finitudinea, vulnerabilitatea și neputința umană ca spațiu fertil pentru lucrarea harului divin. Pe lângă acestea, Alexandru Lazăr s-a remarcat prin multitudinea de volume colective la care a contribuit dar și prin publicarea a peste 50 de studii, recenzii și lucrări academice.

Textele sale sunt apreciate pentru că refuză pompozitatea sau dogmatismul abstract, în favoarea unei teologii vii, transparente, care vorbește sincer despre om, despre suferință, dar și despre nădejde, iubire și transformare.

• Premii cu tradiție și semnificație culturală

Organizate sub egida revistei Regal Literar, premiile cu același nume sunt menite să evidențieze personalitățile artistice, intelectuale și academice de la care comunitatea culturală se inspiră sau pe care le urmează. Din dorința reafirmării valorilor fundamentale în societatea românească, se oferă distincții precum Premiul Opera Omnia, Cartea Anului, Premiul Regal Literar, dar și Distincțiile Culturale acordate în contexte speciale – precum Anul Centenar al Patriarhiei Române, Anul Copilului sau comemorarea a 150 de ani de la nașterea Reginei Maria.

Ediția din 2025 include și Premiul „Nicolae Dabija”, acordat în memoria marelui scriitor, poet și istoric literar basarabean, membru al Academiei Române, fost Director de Onoare (in memoriam) al redacției Regal Literar – Chișinău.

• Cugirul, în inima unui destin internațional

Pentru comunitatea locală din Cugir, Alexandru Lazăr nu este doar un nume pe o copertă sau într-o bibliografie, ci un fiu al orașului care, prin vocația sa, duce mai departe tradiția, valorile și spiritul locului. Realizările sale sunt dovada că perseverența, credința și educația solidă pot face dintr-un tânăr născut într-un mic oraș de munte un reper al gândirii teologice contemporane.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir