Rămâi conectat

Cugireni

Pictorița cugireană, Andreea Georgiana Tibu și confesiunile sale despre artă și viață

Cugir INFO

Publicat

în

Andreea Georgiana Tibu s-a nascuta pe data de 20 aprilie 1988 la Cugir  si are dublă cetățenie: română și italiană.

Înca de la o varstă fragedă a iubit tot ce inseamna culoare, natura, animale și oameni. Consideră că înca de pe atunci descoperise frumosul in ori ce loc, persoana, animal sau obiect. Cu mare plăcere își  amintește cum parintii îi spuneau “te inchidem in valiza de pe dulap ca sa nu mai cresti si sa ramai mereu asa de dragastoasa cu noi toti !” Deși anii au trecut, simte că a pastrat mereu acelas suflet de copil chiar daca a devenit un adult si viata a pus-o in fata multor alegeri, schimbari, decizii.  De-a lungul timpului a realizat cat este de adevarat atunci cand auzi fraza “sa nu uiti niciodat de copilul din tine” , sa continui și sa-ți cultivi pasiunile, ne mărturisește Andreea.

,,Copil fiind, asteptam cu nerabdare orele de desen si pictura. La scoala Generala nr. 4 din Cugir, unde am studiat pana la varsta de 12 ani a fost locul unde am realizat cat de mult ma fascina Arta chiar daca pe atunci nu stiam eu exact ce insemna.

Eram elevul care de 1 Iunie, ziua copilului, partecipam la toate evenimentele/concursuri de desen pe astfalt reprezentand clasa sau scoala mea in curtea Liceului ,,David Prodan din Cugir  si dupa ore mergeam la Clubul elevilor pentru activitati diferite (pictura, colaj, desen)”, mărturisește Andreea.

• În Italia, reunirea cu familia și completarea studiilor

În luna august 2000, impreuna cu sora sa Oana Cristina s-au reunit cu parintii (Tibu Ioan si TIbu Anica) plecati in Italia, la Roma. Nu stia atunci ca minunata capitală italiană ar putea devenit orasul de maxima inspiratie datorita patrimoniului artistic pe care il detine, la fel ca întreaga Italie si posibilitatea de-a lungul anilor de a calatorii in multe alte capitale europene.  ,,Am descoperit de-a lungul anilor culturi, oameni, peisaje care imi incarcau sufletul cu atata energie ori de cate ori calatoream si cred ca asta m-a ajutat sa fiu un om care umbla mereu după frumos in orice, cauta acea stare de spirit care pe parcurs sa ma inspire, acele emotii care ma incarca cu energie pozitiva”.

La Scoala ,,Renato Fucini” la care a studiat între 2000 si 2002 unde a efectuat doi ani intr-unul mai precis clasa a VI-a si a VII-a alaturi de profesoara de Artă, care a inteles cat de mult iubea orele ei, a partecipat in timpul activitatiilor extrascolare, la realizarea copiei tabloului “Scudo con testa di Medusa” realizat in  1598 de pictorul italian Michelangelo Merisi da Caravaggio (originalul astazi expus la Galleria degli Uffizi di Firenze). A fost pentru prima data cand a simțit intradevar ca inteleg ce inseamna sa pictezi.

Intre ani 2002 si 2007 urmează studiile pentru Diploma de Școala Secundara la Liceul Lingvistic Orazio, din Roma. Limbile straine au fascinat-o tot timpul si îi era era foarte simplu sa asimilez sau sa le învețe”.

• Participarea la cursuri de pictură și la realizarea primelor sale tablouri

 În 2006, aflase de un curs de pictura, realizat de un maestru extern al Liceului “Orazio”.  Asa ca a decis sa partecipe la acest curs.

„Atunci am reprodus primul meu tablou, o copie a tabloului lui Edgard Degas – “La Vasca da bagno”. Eram fascinata de perioada Impresionismului si Postimpresionismului francez si toti pictorii care raprezentau aceasta mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în muzică, mai ales în Franța , și care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional.

Atat de mult am inceput sa iubesc acest stil de Arta incat am inceput sa imi cumpar carti, sa ma documentez, cu primii banuti castigati sa imi cumpar encicolpedii in asa fel incat sa ma documentez. Pur si simplu visam cu ochii deschis atunci cand vizionam operele lor nu doar in carti dar si in vizionarea documentarelor, expozitiilor de Arta la Roma la care incercam sa particip ori de cate ori aveam posibilitatea.

Oameni, natura si natura moarta au reprezentat unul dintre subiectele principale abordate de catre impresionisti si aveam o mare atractie fata de aceste lucruri.

 Iubesc Arta in toate formele ei, dar daca as putea exprima o preferinta, inima mea mereu ar alege Impresionismul. Cred ca rezonez mult cu aceasta tecnica.

Nu anticipam pe atunci, că din 2006 pana in momentul actual as fi realizat un numar de 36 de tablouri din dintre care tot in acelas an 2006,  in mod autodidact urma sa realizez alte doua tablouri, copie a altor doi pictori impresionisti respectiv „Barca a vela ad Argentteuille” – de Gustav Cailebotte si „La casa dell’impicato ad Aversa “ de Paul Cezanne. Eram cum sunt si acum fascinata de atata culoare si modul de a raprezenta realitatea intr-un fel in care cred doar sufletul putea intelege fara prea multe reguli stricte, asa cum se percepea.

Mi-as fi dorit foarte mult sa ma inscriu la Academia delle Belle Arti de la Roma, dar ar fi trebuit sa urmez doar primi doi ani de liceu pentru a ma inscrie apoi la o scoala de pregatire pentru examen deoarece eadmiterea era foarte grea. Asta insemna sa nu obtin o diploma de liceu si poate este unul dintre cele mai mari “regrete” pentru ca mereu voi ramane cu acea intrebare la care nu am rasouns “ cum ar fi fost sa fie, daca urmam cea ce intradevar simtisem până atunci”

• Realizarea studiilor universitare și întreruperea temporară a picturii

Andreea devenise o adolescentă care a urmat finalizarea liceului si apoi a ales percursul universitar de 5 ani de zile, respectiv in anul 2010 cînd a obținut Licenta in „Economia Cooperarii Internationale a dezvoltarii si a pacii” – Universitatea de Studii din Roma – „La Sapienza”- Facultatea de Economie si in 2014 Master in Stiinta Dezvoltarii si a Cooperarii Internationale – Universitatea de Studii din Roma „La Sapienza” in Stiinte Politice, Sociologie si Comunicare.

„Ca foarte multi adolescenti/adulti m-am axat pe studii atat datorita sfaturilor parintilor si mai ales datorita gandului ca viitorul ar fi fost diferit din perspectiva oportunitatilor de munca. Percursul studiilor m-a format ca si om, dar mai ales mi-a permis sa am o viziune mai ampla a lumi, datorita materiilor dezbatute, motiv pentru care in timp am ajuns sa gandesc ca totul se intampla cu un motiv si nimic nu este intamplator in viata chiar daca intelegem acest lucru pe parcurs.

A urmat dupa realizarea primelor 3 tablouri o lunga pauza, foarte lunga pana aproximativ in anul 2018, timp in care m-am dedicat doar studiilor si mai ales incepusem sa muncesc in domeniul turismului. Nu mai pictam dar ori de cate ori aveam posibilitatea si mai ales timpul necesar sa nu lipsesc de la marile expozitii de Arta care se organizau la Roma.

Abandonasem pensulele si culorile dar in sufletul meu Arta era mereu vie. Totul pana in anu 2018, an in care locuind pe atunci cu fostul meu iubit, mi s-a spus intr-o zi ca este nevoie de mai mult spatiu in locația pentru rafturi de vin (el fiind un Sommelier de meserie) si daca nu ma decideam sa reincep sa pictez era mai bine sa fi aruncat sevaletul, pensulele deoarece doar ocupau spatiiul. In data de 30 Iunie 2018 luasem decizia de a nu mai semna contractul de munca ca si receptionera in unul dintre cele mai faimoase hoteluri din Cetrul Romei, in Piazza di Spagna dupa o perioada aproape de 3 ani caci eram angajata acolo. Una dintre deciziile mult criticate de cei din jur deși era un loc de munca bine platit, frumos, unde intram in contact cu atatea culturi zi de zi. Pentru toti era locul ideal, pentru mine incepuse sa fie acel loc suma anilor de munca in turism care ma facuseră sa uit ce inseamna sarbatori, un pranz duminica in familie etc. Era frumos dar uitasem de mine, de timpul meu liber si de pasiunile mele. Intr-o simpla descriere nu mai aveam timp de nimic si acest lucru m-a afectat foarte mult emotional. Incet incet starile mele erau tot mai fragile din punct de vedere emotional, dar mai ales nu stiam cum sa înfrunt decizia cu cei din jurul meu, familia, partenerul de atunci, pentru a-mi acorda timp mie si a ma regasii . Desi a fost una dintre cele mai grele decizi a fost si cea mai importanta pentru dezvoltarea mea personala in primul rand ca si om”.

• Revenirea la pasiunea pentru pictură

Tot ce a urmat a fost un parcurs de evolutie personala si artistica in care ș-a redescoperit sufletul si emotiile. Între 2018 si 2019 a urmat o academie de Makeup, respectiv academia ,,PopMakeup Academy” din Roma.

„Cred ca era o dorinta interna de a ma reapropria de partea mea feminina, de tot ce inseamna folosirea pensulelor, teoria culorilor. La fiecare curs dar mai ales la examenul final iesa la suprafata latura mea Artistca, pasiunea fata de culori. Chiar si examenul final unde a trebuit sa realizez doua makeupuri, ambele erau o explozie de culori, nu doar pe makeup dar si pe bodypaiting. Intr-un mod indirect aceasta academie m-a reapropriat foarte mult de pasiunea mea, pictura prin cursul de bodypaiting care facea parte din parcursul de studii.

Intre 30 Noiembrie si 5 Decembrie 2018 am avut posibilitatea de a expune 4 tablouri intr-un spatiu limitat, incadranduma in tematica Expozitie “Visioni d’Arte” in una dintre cele mai renumite galeri numita  Area Contesa Arte de pe strada Artistilor la Roma, Via Marguta. Prima mea expozite dar mai ales primul compliment primit din partea unui renumit pictor, Paolo da Fermignano care in aceas ocazie i s-a dedicat posibilitatea de a expune o mare parte din creatiile lui. Era ceva pentru mine sa fiu abordata de el pentru a purta o frumoasa conversatie pe care nu o voi uita niciodata.

In 2019, in urma unei stari emotionale mai grele care m-a determinat sa ma izolez de lume mai mult dar care tot odata mi-a dat puteria de a fi omul de astazi in urma unui percurs foarte greu de a recapata un echilibru intern emotional, omul care iubeste viata in ori ce forma a ei mai mult ca ori cand. In ori ce loc ma aflu, ori ce persoana sau animalut intalnesc vad iubire, am ales sa vad binele si acolo unde pare ca nu exista. Acele momente grele mi-au dat posibilitatea sa vad lumea cu alti ochi, sa vad esența vieti, sa nu renunt nicodata la posibilitatea de a evolua personal din ori ce punct de vedere. Spiritualitatea, meditatia, idea caci Universul are raspunsurile lui in momentul potrivit, la locul potrivit dar trebie sa invatam sa stim sa intelegem aceste raspunsuri este prima sursa de vitalitate care simt ca imi da energia necesara pentru a merge in fata zi de zi.

De ziua mea, 20 aprilie 2019 primisem cel mai frumos cadou din partea lui Gaetano (fostul iubit pe atunci). Un curs de pictura pe o perioada de 2 luni de zile la Laboratorul de pictura “ Il Doppio Creativo” realizat de maestra Cristina Sozio. Imi doream foarte mult dar din cauza starii mele emotionale niciodata nu luam decizia de a ma inscrie, ma simtiam neputincioasa si ma gandeam caci nu as fi fost capabila mai ales ca eu de ani si ani aproape ca nu mai stiam ce inseamna sa pictezi desi realizasem in mod autodidact cateva tablouri in 2018.

Nu stiam ca acel loc urma sa devina o a doua casa pentru mine, refugiul meu emotional dar mai ales locul unde ma simtiam in pace cu mine si cu restul lumi. Aveam emotii la prima lectie deoare ma gandeam ca ar fi trebuit sa am multe cunostinte dar m-am regasit intr-un loc unde nimeni nu trebuia sa stie nimic, nu erau lectii de teorie ci doar practica. Din prima zi, in fata unei panze, cu creta in mana pentru a realiza schita, fara a avea cunostinte de desen impreuna cu ceilalti partecipanti incepeam un percurs frumos in a cunoaste diferite tecnici de pictura prin practica directa a reproducerii unor tablorui a marilor artisti ca si : A. Modigliani, E. Manet, P.Gauguin, M.Chaghall, Tamara de Lempicka, Vincent Van Gogh etc.

Maestra Cristina Sozio spunea mereu caci a realiza/copia o opera a unui mare maestru este modul prin care poti sa iti dai seama care dintre tecnicile picturi iti apartine mai mult, pentru a putea dezvolta acea personala in timp asa cum un student de muzica exerseaza si cunoaste muzica prin multa practica a partiturilor merilor compozitori.

Desi toti partecipantii trebuia sa reproducem aceleas tablouri, maestra mea a inteles intr-un moment mai greu pentru mine din acea perioada dorinta de a realiza prima mea creatie in alb negru care nu facea parte din percursul prestabilit in acele 2 luni de zile, mai precis reproducerea unei poze alaturi de prima si mult dorita pisică Virgola, care mi-a fost alaturi prin prezenta ei in multe momente si la care tin enorm de mult. Asa s-a nascut tabloul “Virgola-Soul mates” in 2019.

Alaturi de maestra Cristina am realizat si lectii de self makeup in urma studiilor mele la Academia de Makeup, mai precis prin alegerea unei tematici si unui pictor specific ( cum ar fi de exemplu Klimt), realizam un tip de makeup pe modele care se prestau ca si manechin, prin care nu doar predam bazele pentru a cunoaste tecnica machiajului dar in acelas timp reusam sa aducem notiuni din Arta partecipantelor. Impreuna am dezvoltat un proiect frumos, prin care efectuam sesiuni de shooting cu fotografi profesionisti pentru cine dorea pentru o zi sa devina “personaj din tablourile marilor pictori). Mai precis se organiza un set pentru shooting in baza tabloului ales pictat/reprodus de aestra mea a unui pictor cum ar fi de exemplu Vincet Van Gogh, eu decideam makeup cel mai apropriat inspirandu-ma de la culorile din tablou si impreuna cu maestra realizam si bodypaiting care la baza aveau ca si inspiratie tot culorile tabloului. La finalul makeupului si bodypaitingului urma o ședinta de foto in setul de shooting avand ca fundal tabloul care a fost punctul principal de inspiratie. Idea de baza era de un tip de shooting, directionat la ori ce persoana avand la baza Arta, ca si bodypatingi si a makeupului intr-un studio de Arta. Ceva unicat.

A urmat apoi achizitia unui alt tablou realizat in acrilic din partea proprietarie de casa pe atunci de la Roma pentru biroul ei de munca. Cred ca incet incet in mine s-a nascut idea ca acele creatii ale mele nu erau de expus doar in livingul casei mele ci puteau fi admirate chiar si  in afara locuintei. Pentru mine aprecierea era si este mai emotionanta decat castigul in sine de pe urma achizitionari tabloului. Mereu modesta in a valuta doar costurile pentru realizare, ca si cum inca nu eram pregatita sa consider ca cineva ma aprecia întradevăr si nu reușam sa stimez lucrările  mele”.

• Reîntoarcerea în România

Marea schimbare a urmat in Romania, unde a decis sa se reintoarcă definitiv în 11 septembrie 2020, dupa 20 de ani in care a locuit la Roma, dupa o relatie de 10 ani alaturi de persoana care intr-un fel sau altul i-a dat imputul de a se redescoperi prin arta si caruia ii va fi recunoscatoare toata viata.

„Dupa o lunga perioada cand intoarcerea era sa fie una temporara, mai precis intre 6 octombrie 2019 si 30 iunie 2020, blocata si de pandemie, dar cum am mai  spus nimic nu cred ca este intamplator, au fost cele mai grele dar si emotionante luni din viata mea unde simt ca mi-am gasit raspunsul la multe intrebari, unde m-am redescoperit sau mai bine spus mi-am redescoperit sufletul si pasiunea in majoritatea parti in singuratate. Acele 9 luni au insemnat mult pentru mine din punct de vedere emotional si a pus baza omului care sunt astazi,  m-am inconjurat de carti, iubire fata de arta, vizionarea documentelor din randul marilor terapeuti,  au fost 9 luni in care am investit tot timpul meu in evolutia mea spirituala si personala si am ales sa înfrunt in viata tot ceea  ce imi era mai frica.

Acele 9 luni m-au reapropriat de iubirea fata de Arta, au urmat cereri de tablouri comisionate cum de exemplu realizarea/reproducerea operei “Geschwister de Paul Klee” in 2020 si acum voi lucra la alte 4 cereri. In ziua de astazi livingul meu este un laborator de arta, am ales in loc de masa pentru oaspeti sa pozitionez sevaleturi , panze si culori.

Am fost onorata sa expun si la Tetru de Arta Deva, care m-a primit cu bratele deschise in perioada 5 -19 februarie 2021.

Cred ca Arta, muzica, cartile, spiritualitatea, meditatia, dragul de a petrece mult timp cu mine insumi in natura sau fiind de ajutor pentru ceilalti cat si pentru animale (voluntara si in cadru Adapostului de catei din Alba Iulia) m-a adus sa consider acest mic oras din Transilvania locul renasterii mele. Nu stiu unde ma v-a directiona viata dar pot sa spun ca am invatat sa traesc in culori si sa vad frumosul in ori ce din viata mea.

Reintoarsa in Romania am fost in cautarea unui job in Turism sau domeniu legat de Arta dar timpurile de pandemie nu m-au ajutat.

Din luna Februarie 2021 sunt receptioner la Clinica Stomatologica „Creative Dentline” din Alba Iulia si consider ca am fost privilegiata pentru a face parte din stafful acestor oameni minunați”, a precizat Andreea.

 Constantin PREDESCU




Cugireni

Au lăsat Canada pentru România și au plantat 6 hectare de afine la Vinerea

Cugir INFO

Publicat

în

Au emigrat din România în anul 1995, și-au construit o viață în Canada, iar după mai bine de două decenii au decis să investească în țara natală. Adrian și Ana Faur au înființat o plantație de afine de șase hectare la Vinerea, lângă Cugir, o afacere începută după ce au văzut întâmplător la televizor povestea unui alt român întors din străinătate.

Povestea plantației de afine de la Vinerea începe la mii de kilometri distanță, în Canada. Adrian și Ana Faur locuiau acolo de ani buni. El lucrase în domeniul calculatoarelor, iar Ana absolvise Medicina la Cluj-Napoca.

Nu se gândeau neapărat să se întoarcă definitiv în România, însă căutau o activitate pe care să o poată face după retragerea din activitatea profesională.

Ideea avea să apară în jurul anilor 2012-2013, după ce Adrian a urmărit la o televiziune românească o emisiune despre agricultură și a descoperit povestea unei plantații de afine înființate de un român revenit din America.

„Noi suntem din Canada și am avut televiziunea prin satelit. Nu știu ce emisiune era Viața satului, Agrointel sau așa ceva, nu mai știu cum, dar ferma, ceva cu ferma. Și am văzut acolo o plantație de afine făcută în România. Un băiat, tot așa, a plecat din America, Codruț îl chema. Și am pus mâna pe telefon și l-am sunat”, povestește Adrian Faur.

Discuția cu fermierul i-a dat încredere că o astfel de investiție ar putea fi făcută și în România. A urmat un an de documentare.

Adrian a citit reviste de agricultură, a studiat soiurile și tehnologiile de cultură și a ajuns să ia legătura inclusiv cu un american implicat în dezvoltarea soiului Legacy.

„Mi-a spus că se poate face, că pot să încerc. Și vreun an de zile am studiat. M-am abonat la o grămadă de reviste de agricultură, i-am scris și unui american care făcuse soiul Legacy și mi-a răspuns omul, atât la e-mail, cât și la telefon. Am făcut un manual, am scris ce trebuie făcut, cum se face, ce soiuri sunt”, spune Adrian.

De ce au ales afinele

Pentru familia Faur, plantația nu a fost gândită doar ca o investiție financiară. Cei doi căutau și o ocupație pentru perioada în care urmau să se retragă.

„Noi urmăream să facem ceva pentru perioada de pensionare. Încercam să vedem ce idee ar fi să ne putem ocupa timpul în perioada aceea când deja lumea se plictisește, lumea parcă nu mai găsește sensul. Și atunci a venit emisiunea aceea”, explică Ana Faur.

Au cumpărat terenul la Vinerea și au început să pună în practică planul. A fost nevoie de aproximativ trei ani până când plantația a intrat pe rod.

În 2019 au revenit în România, iar în ultimii doi ani Adrian și Ana petrec aici cea mai mare parte a sezonului agricol, din aprilie până în septembrie-octombrie. După încheierea sezonului, se întorc în Canada.

Șase hectare de afine la Vinerea

Astăzi, plantația se întinde pe șase hectare. Soiurile au fost alese astfel încât producția să fie eșalonată și să poată ajunge pe piață atât la începutul, cât și spre sfârșitul sezonului, perioade în care prețurile sunt, de regulă, mai bune.

Afinele sunt comercializate angro, către firme care le distribuie ulterior. Familia Faur nu vinde direct către consumatori.

Investiția a fost realizată integral din fonduri proprii. Cei doi nu au accesat fonduri europene pentru înființarea plantației.

„Cu oamenii, într-adevăr, este greu”

Agricultura vine însă cu propriile provocări, iar una dintre cele mai mari probleme este forța de muncă.

„Cu oamenii, într-adevăr, este greu. Dar nu poți să te dezvolți dacă nu te uiți și la soi și la desfacere”, spune Adrian Faur.

Plantația de afine nu este prima investiție importantă pe care cei doi au făcut-o în România. Înainte de aceasta, au investit la Giurgiu într-o fabrică de construcții metalice. Criza economică din 2008 a dus însă la închiderea afacerii, rămânând în urmă doar hala.

România, văzută altfel după două decenii în Canada

După anii petrecuți în Canada, Adrian și Ana spun că au găsit o Românie schimbată.

Au revenit aproape în fiecare an în țară, dar ultimii ani le-au oferit ocazia să petreacă mult mai mult timp aici.

„România o văd mai bine. A mers încet, dar, într-adevăr, s-a modernizat față de ce știm noi când am plecat. Și am venit în fiecare an, în fiecare vară”, spun soții Faur.

Există însă și lucruri care îi nemulțumesc. Birocrația și anumite probleme de infrastructură sunt printre acestea.

Adrian face frecvent comparația cu Canada, în special atunci când vine vorba despre administrarea unei afaceri.

„În Canada, o firmă o faci de azi pe mâine. E extrem de simplu, iar o dată pe an, contabilitatea și atât. La sfârșitul anului se face”, explică el.

O afacere pentru o altă etapă a vieții

Cei doi nu intenționează să extindă plantația. Consideră că cele șase hectare sunt suficiente pentru etapa în care se află acum.

„Noi nu suntem la început, avem o vârstă”, spune Adrian.

Pentru Ana, însă, munca în plantație înseamnă mai mult decât o simplă activitate economică. Îi place faptul că își petrece zilele în mijlocul naturii.

„Trebuie să te gândești că aici ești în natură. Da, e stres mult, dar în același timp este și activitate. E frumos, mie-mi place foarte mult. E altceva decât am făcut până acum și faptul că stai în natură, nici nu știi cum trece ziua”, spune ea.

Copiii au rămas în Canada, dar România nu le este străină

Cei doi copii ai familiei au rămas în Canada și, cel mai probabil, acolo își vor continua viața. Vin însă în România în vizită și, de-a lungul timpului, au venit inclusiv cu prieteni canadieni pentru a le arăta țara părinților lor.

Adrian spune că legătura cu România s-a păstrat și prin limbă.

„Vorbesc românește perfect, nici nu știi că-s plecați. De-asta am și lăsat cu televizorul la emisiunile românești. N-au accent nici dacă vorbești cu ei”, povestește el.

Dacă ar lua-o de la capăt, ar face la fel

De la o emisiune de televiziune urmărită în Canada și până la cele șase hectare de afine de la Vinerea a fost un drum lung, cu investiții, documentare și multă muncă.

Adrian și Ana Faur spun însă că nu regretă decizia de a începe această afacere în România. Chiar dacă au întâmpinat dificultăți și au descoperit că agricultura este departe de a fi un domeniu ușor, experiența le-a confirmat că au făcut alegerea potrivită.

Iar dacă ar trebui să ia totul de la început, după toate lucrurile pe care le-au învățat între timp, răspunsul lor este simplu: ar face din nou același lucru, la Vinerea.




Citește mai mult

Cugireni

„Ursulețul solar”, vehiculul electric construit la Cugir, pregătit pentru o nouă expoziție în Germania

Cugir INFO

Publicat

în

Așa cum am mai scris, un vehicul electric neobișnuit poate fi întâlnit, aproape zilnic, pe străzile din Cugir. Numit sugestiv „ursulețul solar”, prototipul este alimentat doar cu energie solară și este conceput pentru deplasările de zi cu zi, inclusiv pentru mersul la cumpărături.

Mihai Oltean, creatorul vehiculului spune că face aproape zilnic modificări pentru a-i îmbunătăți funcționalitatea. Cea mai recentă intervenție a vizat instalația electrică, care a fost simplificată pentru ca vehiculul să poată fi transportat și asamblat mai ușor la o expoziție organizată în Hanovra, Germania.

„Am modificat aproape în fiecare zi, câte ceva. Acum trebuie să modific instalația electrică pentru că era prea complicat de asamblat. Vreau să mă duc la o expoziție în Germania și va fi destul de greu să conectez atât de multe fire”, explică acesta.

Una dintre particularitățile vehiculului este sistemul de alimentare cu energie solară. Panoul are o putere de aproximativ 200 de wați, în timp ce motorul dezvoltă 250 de wați. Chiar dacă, teoretic, puterea panoului este mai mică decât cea a motorului, vehiculul nu funcționează în mod obișnuit la putere maximă.

„Teoretic ar fi suficient, dar de obicei nu mă duc la putere maximă. Cu 200 W acopăr consumul motorului”, spune Mihai Oltean.

„Ursulețul solar” poate fi folosit inclusiv pentru cumpărături. Vehiculul dispune de suficient spațiu pentru transportul unor cutii, însă, deocamdată, proprietarul preferă să folosească plase.

La bord nu lipsesc nici uneltele. Constructorul ține la îndemână cheile necesare pentru eventuale reparații, după ce a avut deja parte de situații în care a fost nevoit să intervină asupra vehiculului.

Acesta povestește că a întâmpinat deja probleme mecanice în timpul deplasărilor, iar o componentă s-a rupt din cauza solicitării mari, fiind necesară înlocuirea acesteia.

Într-o notă amuzată, constructorul spune că vehiculul este, cel puțin pentru moment, destinat mai degrabă celor care au cunoștințe tehnice.

„Este un vehicul deocamdată numai pentru bărbați și numai pentru mecanici”, glumește acesta, explicând că utilizatorul trebuie să aibă și anumite abilități pentru a putea interveni atunci când apare o problemă.

După o nouă serie de modificări realizate la Cugir, „ursulețul solar” se pregătește pentru următoarea provocare: participarea la o expoziție organizată la Hanovra, în Germania. Simplificarea instalației electrice face parte din pregătirile pentru transport și montaj, astfel încât prototipul să poată fi prezentat mai ușor publicului german.




Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir