Cugireni
O cugireancă a cusut manual poezia „Luceafărul”, de Mihai Eminescu, pe o pânză din cânepă de şapte metri lungime
Din dragoste pentru Eminescu, Maria Todor, din Cugir, a cusut cu acul şi aţa poezia „Luceafărul”, pe o pânză din cânepă de şapte metri lungime! La 71 de ani, ştie pe de rost toate cele 98 de strofe ale poeziei.
În cartierul Cindeni din Cugir, pe strada Mihai Viteazu, la numărul 97, într-un loc parcă desprins din rai, trăiește de aproape 45 de ani Maria Todor, o septuagenară, care a făcut cu acul și cu ața un lucru demn de Cartea Recordurilor. Maria ne-a așteptat îmbrăcată într-un frumos costum popular și a dorit să ne arate cum pe o pânză din cânepă a cusut cu multă migală, timp de trei ani (2014 – 2016), toate cele 98 de strofe ale poeziei „Luceafărul” scrise de inegalabilul Mihai Eminescu.
Tot pe aceeași pânză, păstrată într-o straiță, a rezervat spații mai mici pentru: „Hora Unirii”, Balada „Miorița”, un manuscris al poetului Mihai Eminescu, proverbe și zicători, pilde, un mic „colț destinat pentru rugăciune”, dar și ilustrații precum: „Coloana Infinitului” și „Cumințenia Pământului”, opere ale marelui Brâncuși, Vioara lui George Enescu, „Carul cu boi” (din Ponor). Are o nepoată, din partea fiicei sale, pe nume Ada Lorena, stabilită în Marea Britanie, o tânără talentată, ale cărei desene în creion și picturi în ulei te emoționează. Ne-a mărturisit că dorește să-i lase drept moștenire nepoatei sale minunata sa creație și ar vrea ca într-o încăpere a casei în care locuiește să amenajeze și un mic muzeu cu obiecte de artizanat.
Maria Todor s-a născut în localitatea Ponor, pe 19 august 1946, într-o familie de țărani, oameni harnici, cu credință în Dumnezeu, care i-au insuflat dragostea pentru muncă, dar și pasiunea pentru frumos. Aici, în satul natal, și-a făcut o parte din studii, a învățat de la mama și bunica sa să țeasă la război, să coasă, să croșeteze, să cosească și să facă alte lucruri gospodărești importante. În anul 1973 a venit la Cugir, locul care îi atrăgea pe toți cei care doreau să-și găsească un loc de muncă, iar Uzina Mecanică i-a oferit șansa de a munci timp de 25 de ani, până a ieșit la pensie, în 1998. Nu s-a oprit nici după aceea, s-a apucat de muncă, la gospodăria sa din Cindeni, a țesut la război, în amintirea anilor în care practica țesutul. Deși se află la o vârstă înaintată, lucrează tot timpul și n-a uitat de vechile îndeletniciri cum ar fi lucrul de mână, mai ales goblenurile, croșetatul și cusutul.
– De unde ideea de a realiza această interesantă lucrare? – Totul a pornit din propria-mi imaginație. Mi-a plăcut întotdeauna să citesc, iar pe Eminescu l-am adorat. Plângeam la toate poeziile care îmi atingeau sufletul. Ideea mi-a venit într-o noapte, după ce recitisem pentru a nu știu a câta oară poezia „Luceafărul”. Atunci m-am hotărât să „scriu” cu acul și cu ața din arnici de cea mai bună calitate, toate strofele poeziei „Luceafărul”. Mi-am amintit de pânza de cânepă pe care bunica mi-a lăsat-o să fac din ea saci și am hotărât să folosesc câțiva metri din acest material pentru a da viață unei părți din creația poetului nepereche Mihai Eminescu. Un lucru deloc ușor, care mi-a luat ani de muncă. A trebuit să calculez matematic locul ce se cuvine pentru fiecare strofă, pentru fiecare rând sau literă. Dacă în ceea ce privește „Luceafărul”, cusut cu litere de tipar, a fost ceva mai ușor, mult mai greu a fost la celelalte lucrări cusute cu litere de mână, unde atenția și efortul au fost cu mult mai mari.
– Cum ați reușit să realizați prin cusătură această interesantă creație, care ocupă o suprafață atât de mare? – Mă trezeam noaptea și mă apucam de cusut cu o bucurie de nedescris. Gândul îmi era tot timpul la cele 98 de strofe ale „Luceafărului”, pe care doream să le termin de cusut cât se poate mai repede. Mai coseam și în timpul zilei, dar după ce îmi terminam treburile gospodărești. Exista un imbold care mă determina să mă apuc din nou de cusut, conștientă că trebuie să realizez ceva despre care nu mai auzisem. Am desăvârșit „Luceafărul”, cu o satisfacție de nedescris, reușind să memorez cu această ocazie întreaga poezie. Având în vedere că exista un spațiu gol destul de mare, m-am gândit să-l completez tot prin cusut cu lucruri importante din creația românească. Așa că am ales o serie de cugetări, pilde, proverbe, diverse imagini reprezentând opere ale unor artiști, pe care le-am ilustrat pe aceeași pânză, astfel încât să dea o ținută aparte acestei lucrări.
– Ne-ați așteptat într-un frumos costum popular, care se vede că are și o vechime considerabilă. L-ați moștenit de la cineva? – Este un costum făcut de mine prin 1964, specific zonei Ponorului și Aiudului, pe care l-am îmbrăcat la nunta mea din anul 1966, atunci când am devenit „nevastă nouă”. În noaptea nunții era obiceiul să dai jos straiele de mireasă și să îmbraci costumul popular. Este o mândrie pentru mine să-l port și astăzi, atunci când merg la biserică, când particip la sărbători religioase sau la unele evenimente culturale. Este costumul popular pe care l-am purtat și la tradiționala sărbătoare a Păștenilor din Cugir, atunci când am împlinit vârsta de 60 de ani.
– Ce ați dori să le transmiteți tinerilor de astăzi? – Să învețe, să muncească, să evidențieze oamenii de valoare ai acestui popor, creațiile lor artistice. Să nu uite, de asemenea, să promoveze tot timpul obiceiurile și tradițiile populare și să nu uite că sunt români, indiferent pe ce meleaguri s-ar afla. – Vă mulțumesc pentru interviu și vă doresc ani mulți, cu sănătate și bucurii!
Foto: Vasilica TODOR

Cugireni
Noja Paladia, cea mai vârstnică persoană din Cugir a împlinit 108 ani
Noja Paladia cu domiciliul în oraşul Cugir (pe strada Râul Mic) se numără printre cele mai vârstnice persoane din județul Alba și se pare, printre cele mai longevive femei din România. Ea a împlinit ieri, 20 iulie 2023, venerabila vârstă de 108 ani.
S-a născut în 1915, a avut o viaţă liniştită pe care şi-a dedicat-o familiei. A fost căsătorită mai bine de 45 de ani şi spune că cea mai mare avere pe care a strâns-o până la vârsta de 108 ani sunt copii, nepoţii şi strănepoţii.
Doamna Palaghia a avut patru copii, dintre care trei sunt în viaţă, având 83, 78 şi 73 de ani. Femeia mai are şapte nepoţi şi şase strănepoţi.
Ieri, 20 iulie, tanti Noja a fost vizitată de primarul localităţii, Adrian Teban, care, în semn de prețuire i-a adus un aranjament floral, un tort şi o diplomă aniversară din partea primăriei locale.
„A fost o bucurie să fiu alături de doamna Noja la cei 108 ani, o vârstă impresionantă, dovadă a unei vieţi cumpătate şi a unei gândiri pozitive. O felicit pe doamna Paladia cu ocazia împlinirii a 108 ani de viaţă şi îmi doresc să am ocazia să o felicit mulţi ani de aici încolo”, a afirmat primarul Adrian Teban.
Întrebată care crede că este secretul longevităţii mamei sale, fiica sa mai mică (Didina, în grija căreia se află sărbătorita) ne-a mărturisit că toată viaţa a consumat doar produse din gospodăria proprie sau de la oamenii din satele de munte aparţinătoare Cugirului. În plus, Noja Paladia obisnuiește să-şi petreacă timpul liber citind, mai ales cărti de istorie şi geografie.
La cei 108 ani, Paladia este pe picioare, se plimbă prin casă, dialoghează, însă auzul şi văzul i-au cam slăbit. Acest lucru nu o împiedică să se bucure de familie şi de cei care o vizitează. Aceasta la recunoscut imediat pe primar deși nu l-a mai văzut de la vizita anterioară.
Constantin PREDESCU
Cugireni
Un tânăr din Cugir readuce la viață discurile de vinil, transformându-le în ceasuri unicat
În timp ce mulți s-au grăbit să arunce discurile de vinil, fiind siguri că nu le mai pot fi de folos, un tânăr cu imaginaţie din Cugir a demonstrat că acestea pot fi transformate în obiecte unicat.
Mai exact, în ceasuri. Artistul are deja o colecţie impresionantă de astfel de obiecte, modele unicat, extrem de apreciate de cei care le-au văzut sau le-au primit cadou din partea lui.
Marius Sebastian Calica Maniu are 38 ani, s-a născut și trăiește în Cugir. Încă de mic a dat dovadă de îndemânare, iar în școala generală și-a descoperit pasiunea pentru traforaj, la orele de lucru manual. Mai târziu s-a înscris la cercul de aeromodele, la Clubul Copiilor din oraș, pe care l-a frecventat aproximativ 6 ani.
Marius povesteşte că ideea de a refolosi discurile de vinil și de a le transforma în ceasuri i-a venit după nașterea primului băiat. Impresionat de ce se poate face cu puţină imaginaţie, bărbatul şi-a transformat apartamentul în atelier de creaţie şi s-a apucat de meşterit.
„Până acum 2 ani, am lucrat în apartament, dar ulterior mi-am făcut un atelier în casa bunicilor mei”, spune cugireanul.
Marius îşi promovează lucrările pe site-urile de socializare, dar recunoaşte că nu face acest lucru pentru a obține un venit: „La cerere fac pentru prieteni, când vor un cadou personalizat sau ceva făcut la temă. Majoritatea lucrărilor le-am făcut cadouri”.
Pentru modele, tânărul se inspiră de pe internet, din natură, în general orice poate deveni sursă de inspitație pentru artistul cugirean.
În ceea ce privește materialele pe care folosește, bărbatul le achiziționează de la magazinele de bricolaj, dar se folosește și de resturi de la tâmplării sau ce mai găsește pe la prieteni.
Activitatea lui nu se rezumă însă doar la ceasuri. Artistul mai are în portofoliu și diferite machete, suporți de telefon, jucării din lemn, brelocuri, dar și ornamente de Crăciun și Paște sau lămpi.
Procesul de creație al unui ceas presupune mai multe etape. Primul pas este alegerea materialului (placa de pick-up sau lemn) și alegerea modelului dorit. Următorul pas este realizarea propriu-zisă a ceasului, care se face prin găurire, tăierea conturului, șlefuire și la final montarea mecanismului.
”La înmânarea cadoului, cea mai mare satifacție este să văd bucuria persoanei care primește acel cadou”, mărturisește Marius.
Cel mai dificil proiect al artistului a durat o săptămână, dar lucrează doar când are timp. În general, pentru un ceas bărbatul lucrează între 4-6 ore, în funcție de complexitatea modelului.
De obicei, tânărul lucrează singur, dar din când în când încearcă să îi implice cât mai mult și pe cei doi băieții ai săi, Casian și Damian, de 8 și respectiv 6 ani: ”Încet, încet, le dau câte un proiect mic, pe care să îl ducă singuri la bun sfârșit”.
Marius își amintește cu nostalgie vremea când era copil și se bucura de orele petrecute în atelierele de la Clubul Copiilor și care în prezent nu mai există. Și-ar dori ca băieții lui, dar și alți copii să poată învăța tainele lucrului făcut de mână: ”Mi-aș dori să fac un cerc de traforaj, de prelucrarea lemnului și să implic cât mai mulți prichindei”, mai spune Marius referitor la planurile sale de viitor.
Cei care doresc să vadă munca și creațiile artistului, îi pot aprecia operele pe pagina de Facebook Cadouri personalizate.
Cugireni
Călin Bocănici, un tânăr originar din Cugir, reconstruiește GRATUIT sprâncenele persoanelor care le-au pierdut din motive medicale
Călin Bocănici sau „Dermopigmentistu”, cum îi spun prietenii și cunoscuții, are 28 de ani și este din Cugir. Tânărul este inițiatorul unui proiect inedit prin care recomstruiește GRATUIT sprâncenele persoanelor care și le-au pierdut din cauza problemelor de sănătate.
Până în 2010, Călin a locuit la Cugir, orășelul de la poalele Drăganei, apoi a plecat în Italia, iar în 2015 s-a stabilit în Cluj-Napoca.
Tânărul își amintește că încă de copil era pasionat de desen: ”Mereu desenam, era una din modalitățile de a-mi petrece timpul și, evident, de la hârtie am trecut la a-i desena pe corp pe verișori și prieteni. Îmi amintesc că în școala generală, la orele la care nu eram interesat de subiect, desenam în timp ce profesoara preda, iar odată am pățit chiar să-mi rupă desenul, probabil pentru că aveam alte preocupări în ora ei”, povestește Călin.
Tot din școala generală, dupa ce a încercat toate tipurile de carioci și markere pe prieteni și a realizat că nimic nu rămânea mai mult de câteva zile, băiatul de la vremea aceea a trecut la nivelul următor: ”Eram destul de îndemânatic și creativ, așa că mi-am construit un aparat de tatuat dintr-un motor de la o mașină cu telecomandă, un nasture, un încărcător de telefon și un ac de seringă”. Cu aparatul respectiv a început să facă tatuaje la vârsta de 11-12 ani, până au aflat părinții și ”s-a terminat cariera mea de tatuator”.
Călin a îngropat pasiunea pentru tatuaje mulți ani, timp în care a încercat tot felul de alte lucruri, de la mecanică, ospătărie, traducător, detailing auto și frizerie: ”Căutam răspunsuri la întrebări precum ‘care e sensul vieții’ și ‘ce să fac cu viața mea’.
După ce a terminat liceul de informatică în Italia, a revenit în România și s-a înscris la Facultatea de Arhitectură, crezând că aceasta e cea mai potrivită pentru interesele sale printre care desen, creativitate, viziune în spațiu, abilități tehnice, simț estetic: ”Mi-a luat 3 ani să înțeleg cu adevărat că locul meu nu e acolo, deși am simțit asta încă de la început, însă la insistențele tuturor, de genul “așa e normal, la început e mai greu, în viață nu faci doar ce-ți place”, am răbdat acei 3 ani în care mi-am urât viața și am intrat în depresie”, mărturisește bărbatul.
În cele din urmă, Călin renunță la arhitectură, încearcă să intre la psihologie și la cinematografie, iar într-un final începe Facultatea de Științe politice, administrative și ale comunicării, secția publicitate: ”Aici, în ultimul semestru, am avut un seminar în care săptămânal făceam teste de autocunoaștere și cred că asta, împreună cu toate cărțile de dezvoltare personală pe care le-am citit, m-au ajutat să înțeleg mai bine cine sunt, ce vreau și care sunt criteriile pe care viitoarea mea meserie trebuie să le îndeplinească”.
Și-a dat seama că micropigmentarea reunește principalele sale preocupări (desen, tatuaj, simț estetic, naturalețe, munca cu oamenii, posibilitatea de a ajuta prin muncă și chiar și psihologie) și a pornit pe acest drum cu toată încrederea: ”Mi-am spus că ori voi fi cel mai bun, ori nu o fac. De când am început, am aceeași ambiție ca în prima zi și mă străduiesc să evoluez continuu”.
A început cursurile în domeniul dermopigmentării destul de recent, în ianuarie 2021, în Italia. A continuat apoi specializările în România, cursurile fiind mai complexe aici, dar și mai accesibile: ”Învăț însă continuu de la profesioniști atât din țară, cât și din Europa, Asia și America, și încerc să-mi perfecționez tehnica. Am încercat să accelerez cât mai mult procesul de învățare, pentru a ajunge într-un timp cât mai scurt la cele mai bune rezultate”.
Tânărul recunoaște că majoritatea veniturilor le-a investit în formarea sa, în cursuri, masterclass-uri și conferințe, iar efortul a meritat pentru că într-un timp relativ scurt a ajuns să culeagă roadele muncii și dedicării.
În prezent, Călin lucrează în Cluj Napoca, dar periodic merge în Italia și la București pentru proceduri.
Cugireanul este și autorul unei inițiative inedite. Acesta reconstruiește GRATUIT sprâncenele persoanelor care și le-au pierdut din cauza problemelor de sănătate: ”Este ceva la care m-am gândit încă de la început, deoarece am înțeles că ceea ce mă împlinește cu adevărat e să ajut pe cine are nevoie, prin ce știu eu să fac mai bine”.
Tânărul artist mai spune că în cazul acestor persoane este vorba de o nevoie, nu de o dorință sau un ‘moft’: ”Ceea ce reușesc să le ofer nu sunt niște sprâncene, ci e încredere, expresivitate, bucuria de a nu se mai simți priviți sau judecați de ceilalți pentru aspectul lor diferit, cauzat de lipsa sprâncenelor. Nu pot descrie ce emoție, ce bucurie și ce sentiment de împlinire se simte atunci când prin ceea ce fac reușesc să readuc fericirea pe chipul oamenilor, să primesc mesaje în care îmi spun că le-am redat încrederea, că au ieșit în sfârșit fără șapcă sau că au renunțat la breton pentru că nu mai trebuie să-și ascundă sprâncenele.
În ceea ce privește planurile de viitor, Călin mărturisește că scopul său e să ajute cât mai multe persoane cu ceea ce face: ”Cu gândul ăsta am început și mă bucur că am în continuare acest principiu ca pilon al carierei mele”.
De asemenea, Călin urmează să lanseze și un program de training pentru dermopigmentiștii care vor să-și ducă cariera la următorul nivel, iar cei interesați pot afla amănunte luând legătura personal cu el: ”Urmează să trec la faza de a transmite învățăturile mai departe la alți dermopigmentiști. Astfel, ajutându-i pe ei/ele, le ajut indirect și pe persoanele care beneficiază de serviciile lor. Deci ajutorul e multiplicat fără limite și asta mi se pare cel mai frumos și nobil lucru!”
În septembrie, Călin va participa la World PMU Industry Convention Championship care se va desfășura în Germania, la Munchen, concurs unde tânărul este finalist.
-
Din judeţacum 6 luni
Mesaje de Paste. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi trimite celor dragi de Sfintele Pasti | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 9 luni
MESAJE de Crăciun fericit! Urări și felicitări pe care le poți trimite celor dragi | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 6 luni
Când pică Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 8 luni
Cum vor sărbătorii românii Crăciunul și Anul Nou 2021. Ce spune Raed Arafat | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 6 luni
Mesaje de Paște fericit. SMS-uri urări şi felicitări de Sfintele Pasti pe care le poţi trimite prietenilor | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 7 luni
MESAJE de 8 MARTIE, Ziua Femeii. Felicitări, urări și SMS-uri pentru femeile din viața voastră | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 6 luni
MESAJE de 1 Aprilie, Ziua Păcălelilor. FARSE și PĂCĂLELI pe care le poţi transmite prietenilor | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 8 luni
Obiceiuri şi tradiţii de Anul Nou: Pluguşorul, Capra, umblatul cu Ursul, Sorcova. Cele mai frumoase obiceiuri din ţara noastră | cugirinfo.ro