Rămâi conectat

Cugireni

O cugireancă a cusut manual poezia „Luceafărul”, de Mihai Eminescu, pe o pânză din cânepă de şapte metri lungime

Cugir INFO

Publicat

în

Din dragoste pentru Eminescu, Maria Todor, din Cugir, a cusut cu acul şi aţa poezia „Luceafărul”, pe o pânză din cânepă de şapte metri lungime! La 71 de ani, ştie pe de rost toate cele 98 de strofe ale poeziei.

În cartierul Cindeni din Cugir, pe strada Mihai Viteazu, la numărul 97, într-un loc parcă desprins din rai, trăiește de aproape 45 de ani Maria Todor, o septuagenară, care a făcut cu acul și cu ața un lucru demn de Cartea Recordurilor. Maria ne-a așteptat îmbrăcată într-un frumos costum popular și a dorit să ne arate cum pe o pânză din cânepă a cusut cu multă migală, timp de trei ani (2014 – 2016), toate cele 98 de strofe ale poeziei „Luceafărul” scrise de inegalabilul Mihai Eminescu.

Tot pe aceeași pânză, păstrată într-o straiță, a rezervat spații mai mici pentru: „Hora Unirii”, Balada „Miorița”, un manuscris al poetului Mihai Eminescu, proverbe și zicători, pilde, un mic „colț destinat pentru rugăciune”, dar și ilustrații precum: „Coloana Infinitului” și „Cumințenia Pământului”, opere ale marelui Brâncuși, Vioara lui George Enescu, „Carul cu boi” (din Ponor). Are o nepoată, din partea fiicei sale, pe nume Ada Lorena, stabilită în Marea Britanie, o tânără talentată, ale cărei desene în creion și picturi în ulei te emoționează. Ne-a mărturisit că dorește să-i lase drept moștenire nepoatei sale minunata sa creație și ar vrea ca într-o încăpere a casei în care locuiește să amenajeze și un mic muzeu cu obiecte de artizanat.

Maria Todor s-a născut în localitatea Ponor, pe 19 august 1946, într-o familie de țărani, oameni harnici, cu credință în Dumnezeu, care i-au insuflat dragostea pentru muncă, dar și pasiunea pentru frumos. Aici, în satul natal, și-a făcut o parte din studii, a învățat de la mama și bunica sa să țeasă la război, să coasă, să croșeteze, să cosească și să facă alte lucruri gospodărești importante. În anul 1973 a venit la Cugir, locul care îi atrăgea pe toți cei care doreau să-și găsească un loc de muncă, iar Uzina Mecanică i-a oferit șansa de a munci timp de 25 de ani, până a ieșit la pensie, în 1998. Nu s-a oprit nici după aceea, s-a apucat de muncă, la gospodăria sa din Cindeni, a țesut la război, în amintirea anilor în care practica țesutul. Deși se află la o vârstă înaintată, lucrează tot timpul și n-a uitat de vechile îndeletniciri cum ar fi lucrul de mână, mai ales goblenurile, croșetatul și cusutul.

– De unde ideea de a realiza această interesantă lucrare? – Totul a pornit din propria-mi imaginație. Mi-a plăcut întotdeauna să citesc, iar pe Eminescu l-am adorat. Plângeam la toate poeziile care îmi atingeau sufletul. Ideea mi-a venit într-o noapte, după ce recitisem pentru a nu știu a câta oară poezia „Luceafărul”. Atunci m-am hotărât să „scriu” cu acul și cu ața din arnici de cea mai bună calitate, toate strofele poeziei „Luceafărul”. Mi-am amintit de pânza de cânepă pe care bunica mi-a lăsat-o să fac din ea saci și am hotărât să folosesc câțiva metri din acest material pentru a da viață unei părți din creația poetului nepereche Mihai Eminescu. Un lucru deloc ușor, care mi-a luat ani de muncă. A trebuit să calculez matematic locul ce se cuvine pentru fiecare strofă, pentru fiecare rând sau literă. Dacă în ceea ce privește „Luceafărul”, cusut cu litere de tipar, a fost ceva mai ușor, mult mai greu a fost la celelalte lucrări cusute cu litere de mână, unde atenția și efortul au fost cu mult mai mari.

– Cum ați reușit să realizați prin cusătură această interesantă creație, care ocupă o suprafață atât de mare? – Mă trezeam noaptea și mă apucam de cusut cu o bucurie de nedescris. Gândul îmi era tot timpul la cele 98 de strofe ale „Luceafărului”, pe care doream să le termin de cusut cât se poate mai repede. Mai coseam și în timpul zilei, dar după ce îmi terminam treburile gospodărești. Exista un imbold care mă determina să mă apuc din nou de cusut, conștientă că trebuie să realizez ceva despre care nu mai auzisem. Am desăvârșit „Luceafărul”, cu o satisfacție de nedescris, reușind să memorez cu această ocazie întreaga poezie. Având în vedere că exista un spațiu gol destul de mare, m-am gândit să-l completez tot prin cusut cu lucruri importante din creația românească. Așa că am ales o serie de cugetări, pilde, proverbe, diverse imagini reprezentând opere ale unor artiști, pe care le-am ilustrat pe aceeași pânză, astfel încât să dea o ținută aparte acestei lucrări.

– Ne-ați așteptat într-un frumos costum popular, care se vede că are și o vechime considerabilă. L-ați moștenit de la cineva? – Este un costum făcut de mine prin 1964, specific zonei Ponorului și Aiudului, pe care l-am îmbrăcat la nunta mea din anul 1966, atunci când am devenit „nevastă nouă”. În noaptea nunții era obiceiul să dai jos straiele de mireasă și să îmbraci costumul popular. Este o mândrie pentru mine să-l port și astăzi, atunci când merg la biserică, când particip la sărbători religioase sau la unele evenimente culturale. Este costumul popular pe care l-am purtat și la tradiționala sărbătoare a Păștenilor din Cugir, atunci când am împlinit vârsta de 60 de ani.

– Ce ați dori să le transmiteți tinerilor de astăzi? – Să învețe, să muncească, să evidențieze oamenii de valoare ai acestui popor, creațiile lor artistice. Să nu uite, de asemenea, să promoveze tot timpul obiceiurile și tradițiile populare și să nu uite că sunt români, indiferent pe ce meleaguri s-ar afla. – Vă mulțumesc pentru interviu și vă doresc ani mulți, cu sănătate și bucurii!

Foto: Vasilica TODOR


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Cugireni

„Bujor cu Dor”, afacerea unor tineri din Cugir care a înflorit din dorul unei tinere pentru bunica ei

Cugir INFO

Publicat

în

Într-un colț liniștit din apropierea intrării în orașul Cugir, cunoscut de localnici sub numele de „Țara Vântului”, pe un teren moștenit din familie, Svetlana Toma și Remus Prața au ales să dea viață unei idei care miroase a primăvară, muncă și amintiri din copilărie. 

În urmă cu trei ani, cei doi au pus bazele unei plantații de bujori, transformată astăzi într-o mică afacere de familie, crescută cu răbdare și multă pasiune. Atât Svetlana cât și Remus lucrează în cadrul unei companii locale și, deși au job-uri stabile și solicitante, timpul liber și-l petrec aproape integral printre flori.

Totul a pornit când tânăra familie a hotărât să facă ceva cu o grădină moștenită de la familia lui Remus, dar și din dorul Svetlanei după bunica ei, o mare iubitoare de flori, care avea mereu bujori în grădină. Parfumul lor puternic și frumusețea aparte, au rămas întipărite în memoria nepoatei și s-au transformat într-un proiect de suflet.

„Primele plante le-am pus în 2023, iar bunica mea a decedat în noiembrie. Ea era mare iubitoare de flori. I-am zis «Bujor cu Dor» pentru ea, pentru dorul pe care îl simt de când nu mai este printre noi. Ea nu a mai apucat să îi vadă înfloriți, iar primele flori pe care le-am recoltat, în primul an, i le-am dus ei la mormânt. De atunci, primii care înfloresc și ultimii care înfloresc îi duc ei”, povestește femeia.

Când au avut ocazia să folosească terenul moștenit de Remus, cei doi au decis să încerce ceva diferit. Fără experiență în cultivarea bujorilor, au început să se documenteze singuri despre soiuri, plantare și întreținere.

 

„Lucrurile tehnice se învață, dar trebuie să îți placă să muncești și să îți placă florile. Noi am fost învățați de mici să muncim, așa că vine natural”, spune Svetlana.

Astăzi, pe terenul lor cresc peste 1.000 de plante din nouă soiuri diferite de bujori, toate parfumate. În toamnă, familia intenționează să planteze și soiuri noi, iar obiectivul este ca plantația să ajungă la 1.600 – 1.800 de plante.

„Se pare că le place pământul negru, îngrășat natural. Noi nu stropim plantele cu nimic și nu folosim azot sau îngrășăminte chimice”, explică cei doi.

Munca într-o plantație de bujori este însă una extrem de migăloasă. Florile trebuie îngrijite permanent, iar buruienile eliminate pentru ca rădăcinile să se dezvolte corect.

„Bujorii trebuie și săpați. Acum ne-am specializat și săpăm mecanizat. Trebuie foarte mare grijă să nu rănim planta. Dacă chemăm un om care nu știe, în 10 minute nu mai avem nimic. Din fiecare muguraș iese o plantă, iar dacă sunt tăiați, nu mai fac floare”, explică proprietarii.

De când au început această activitate, programul lor s-a schimbat complet: „Dormim mai puțin și lucrăm mai mult. Este foarte greu să găsești oameni care să ajute. Avem câțiva prieteni care vin destul de des, dar ne bazăm și pe ajutorul mamelor noastre Corina și Mioara. Iar faptul că Remus lucrează pe schimburi ne ajută mult. Ce nu pot face eu dimineața face el, iar după ce termin lucrul, după ora 16.30, sunt deja la flori”, mai spune Svetlana.

Investiția într-o astfel de cultură nu este deloc mică. Un bulb costă între 50 și 100 de lei, în funcție de soi, iar anumite varietăți pot ajunge chiar și la 500 de lei rădăcina.

În sezonul 2026, familia a recoltat deja peste 1.000 de fire de bujori, iar florile continuă să înflorească. Bujorii sunt vânduți atât „la fir”, direct către clienți, cât și către florăriile din zonă.

„Piața de desfacere este dificilă la început. Trebuie să fii vizibil, lumea să știe ce faci și să înțeleagă ce înseamnă un bujor de cultură. Noi avem atestat de producător pe bujor, iar în județul Alba nu mai există o plantație exclusiv de bujor”, spun cei doi.

 

Promovarea se face în special prin rețelele de socializare, unde tot mai mulți oameni descoperă plantația „Bujor cu Dor”.

„Mergem mult pe local. Mulți ne văd pe Facebook și Instagram și ne sună direct. Sunt persoane care vin doar să vadă florile. Dar cele mai multe comenzi merg către florării și către clienții direcți”, explică familia.

Deși recunosc faptul că este o activitate solicitantă, cei doi spun că nu ar putea renunța la ea.

„Nu este ceva ușor și nici pentru cineva căruia nu îi place pământul sau florile. Dar dacă îți place să muncești, satisfacția este foarte mare. Mie nu mi se pare greu să vin să sap câteva rânduri de bujori, chiar dacă avem job-uri zilnice”, spune Svetlana.

Pentru familia din Cugir, plantația de bujori nu înseamnă doar o sursă suplimentară de venit, ci și o legătură între generații, între amintirile păstrate despre bunici și dorința de a construi ceva durabil cu propriile mâini.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Răzvan Borza, cercetător ștințific originar din Cugir, implicat în descoperirea complexului proteic Zincore

Cugir INFO

Publicat

în

Răzvan Borza, originar din Cugir, în prezent cercetător ștințific la Netherlands Cancer Institute din Amsterdam, a fost co-autor al unui studiu publicat în luna iulie 2025, în prestigioasa revistă Science, despre descoperirea complexului proteic „Zincore”, un mecanism molecular nou, implicat în reglarea activării genelor.

Născut în orașul Cugir, unde tatăl său locuiește și în prezent, Răzvan Borza a urmat clasele primare ala Școlii Gimnaziale nr. 3 din Cugir iar mai apoi a aplecat în Spania. În prezent, acesta activează în domeniul cercetării științifice în cadrul Netherlands Cancer Institute din Amsterdam.

„În iulie 2025 am fost co-autor al unui articol publicat în revista Science, una dintre cele mai prestigioase reviste științifice din lume. Studiul prezintă descoperirea complexului proteic Zincore, un mecanism molecular complet nou, implicat în reglarea activării genelor și în dezvoltarea umană. Când acest mecanism nu funcționează corect, se asociază cu sindroame de dezvoltare la oameni”, ne-a declarat Adrian Borza.

În studiul publicat în revista Science, Răzvan Borza și echipa din care face parte au prezentat descoperirea complexului proteic Zincore, descris ca un mecanism molecular complet nou și încă puțin cunoscut, care controlează ce gene sunt activate și în ce moment. Potrivit cercetării, dereglarea acestui mecanism este asociată cu apariția unor sindroame de dezvoltare la oameni.

„Contribuția mea a fost să obțin primele imagini tridimensionale ale acestui complex prin cryo-EM, o tehnică care permite „fotografierea” proteinelor la scară atomică”, a explicat Răzvan Borza pentru ziarulunirea.ro.

În ce constă studiul „Zincore, an atypical coregulator, binds zinc finger transcription factors to control gene expression”

Expresia genelor este controlată de factorii de transcripție (TF), proteine care se leagă de ADN pentru a iniția transcripția. De regulă, factorii de transcripție au domenii distincte de legare de ADN și domenii efectoare.

Totuși, mulți factori de transcripție cu degete de zinc (ZNF), cea mai mare familie de factori de transcripție, se abat de la acest model. Bianchi și colaboratorii au descoperit Zincore, un complex format din două proteine, care se leagă de ZNF-uri și activează genele esențiale pentru dezvoltare. Zincore interacționează cu domeniile degete de zinc ale factorului de transcripție ZFP91, fixându-l pe ADN. Această descoperire evidențiază un mecanism de activare genetică nerecunoscut până acum și introduce un coregulator care ajustează fin programele de transcripție, se arată în rezumatul articolului la care a participat și Răzvan Borza.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir