Cugireni
Doctorul Ludwig Karlheinz: “Copilul reprezintă viitorul unei ţări”
O viaţă dedicată profesiei de medic pediatru: doctorul Ludwig Karlheinz din Cugir
Medicul Ludwig Karlheinz s-a născut la 4 februarie 1946, în Sibiu, dintr-o familie de funcţionari. A urmat cursurile învăţământului preuniversitar la Liceul Brukenthal, până în anul 1962, când a dat examenul de admitere la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi. Timp de şase ani, cât au durat studiile, a fost bursier al acestei instituţii, iar o perioadă,
şef de promoţie în cadrul Facultăţii de Medicină.
Deşi i s-a oferit să rămână la catedră, în cadrul facultăţii, refuză cariera didactică şi se întoarce în Ardeal, în judeţul Alba, fiind repartizat ca medic în localitatea Berghin, unde îşi desfăşoară activitatea până în 1970. La 1 ianuarie 1970 este repartizat la Dispensarul medical urban din Cugir, iar în 1974 îşi dă examenul de secundariat la Cluj-Napoca, în domeniul Pediatrie, iar în acelaşi an se prezintă la un examen de medic specialist la Bucureşti, în urma căruia se clasează pe locul I pe ţară, dar refuză ocuparea postului în capitală, preferând Cugirul.
Pe parcurs şi-a dat examenul de medic primar, lucrând în continuare până în anul 1990, în Cugir, an în care şi-a făcut formele de emigrare în Germania. Şapte ani mai târziu părăseşte ţara, profesând activitatea de medic pediatru în landul Baden-Wurttemberg ca cetăţean german, până în anul 2008, când se pensionează şi se reîntoarce la Cugir. În perioada 2011-2012 lucrează ca medic la cabinetul medical şcolar aparţinând Serviciului Public de Asistenţă Socială din Cadrul Primăriei Cugir. În urma căsătoriei sale cu doamna dr. Ileana Ludwig are doi copii şi trei nepoţi.
– D-le doctor Ludwig, cum de aţi ales să urmaţi medicina şi de ce v-aţi ales specialitatea de medic pediatru?
– Am îndrăgit această profesie de când eram copil, iar pasiunea mi-a insuflat-o un medic pediatru la care mergeam la control şi care îmi repeta adesea că şi eu pot ajunge ca el dacă iubesc meseria de doctor pentru copii. Cu timpul, acest gând s-a transformat într-un ţel, fapt care m-a determinat ca în 1962, împreună cu un grup de saşi din Sibiu, să mergem să dăm examen la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi.
Am fost admis, am devenit bursier pe aproape toată perioada de studii, am fost şi şef de promoţie, iar şase ani mai târziu am devenit absolvent şi totodată medic practicant. În acelaşi an, 1968, m-am căsătorit cu Ileana, o colegă de facultate din Brăila. Deşi mi s-a oferit un loc la catedră, am refuzat cariera didactică şi am venit în Ardealul de care îmi era greu să mă despart, fiind repartizat ca medic în comuna Berghin din judeţul Alba, unde am stat un an. O localitate cu oameni harnici şi de treabă, la care am ţinut foarte mult şi pe care îi preţuiesc şi acum.
– Cum de aţi ales Cugirul?
– Spre finele anului 1969
m-am prezentat la Direcţia de Sănătate Alba şi am cerut o nouă repartiţie, având în vedere că între timp s-a născut şi primul meu copil, o fetiţă, iar directorul de atunci, doctorul Liviu Vulcu, ne-a repartizat, începând cu 1 ianuarie 1970, pe mine şi soţia mea la Cugir, la Dispensarul medical urban.
Un oraş liniştit, cu oameni în marea lor parte angajaţi la fabrică, un loc unde am găsit un puternic nucleu de medici în mai toate specialităţile necesare unei instituţii de sănătate, cu care m-am împrietenit şi am făcut o echipă serioasă, colegială, motiv pentru care am decis să rămân la Cugir. Îmi amintesc cu plăcere de faptul că există o puternică secţie de chirurgie cu medici ca Şuteu, Dobocan, Păun, îi am proaspăt în memorie pe doctorul Zamfirescu, un radiolog de excepţie, doctorii David, Lazăr, Zidureanu şi alţii, care astăzi sunt la pensie sau au plecat la cele veşnice.
Nu în cele din urmă, nu pot să nu-mi amintesc şi de doctorul Ioan Opriş, un exemplu de omenie şi cinste, un prieten de mare valoare, cu care am făcut echipă ca medic pediatru, cu care mă consultam, eu cu el şi el cu mine, de numeroase ori, atunci când trebuia să luăm deciziile cele mai importante care ţineau de viaţa şi sănătatea copiilor. Din păcate, timpul n-a mai avut răbdare cu el şi imediat după anul 2000, Dumnezeu l-a chemat la ceruri, lăsându-mi o mare durere în suflet.
În 1974, împreună cu doctorul Opriş ne-am dat examenul de secundariat la Cluj -Napoca, iar eu m-am prezentat apoi la Bucureşti pentru examenul de medic specialist pediatrie, unde am luat locul I pe ţară. Un loc care îmi dădea dreptul să aleg capitala, dar pe care am refuzat-o, preferând să rămân la Cugir. Mai ales că între timp se născuse cel de-al doilea copil al meu.
Am şi o satisfacţie care mă leagă de perioada în care am lucrat la Cugir şi anume aceea că împreună cu echipa de pediatri ai spitalului Cugir s-au realizat cei mai buni indicatori în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă la nivel de judeţ. Pe parcurs am continuat activitatea în cadrul spitalului, promovând şi examenul de medic primar, iar la începutul anilor ‘90 am făcut formele pentru emigrare în Germania, unde am rămas până în anul 2008.
Iniţiativa a aparţinut copiilor mei care au dorit să se stabilească în această ţară. Acest lucru s-a petrecut însă doar în anul 1997, şi din cauza unei tergiversări pornind de la faptul că tatăl meu a refuzat mereu să meargă cu noi în Germania, doar mama mea acceptând să ne urmeze.
– Ce a reprezentat pentru dumneavoastră alegerea făcută, având în vedere că veneaţi dintr-un alt sistem, cu alte reguli şi obiceiuri?
– N-a fost deloc uşor. Ne-am stabilit în Landul Baden – Wurttemberg cu capitala la Sttutgart, obţinând cetăţenia germană dar nerenunţând la cetăţenia română, având dreptul de liberă practică, căutând între timp loc de muncă. A fost o perioadă nu tocmai uşoară având în vedere că a urmat un an de acomodare (fără bani, trăind din economii), o perioadă de practică, care însă m-a recomandat pentru activitatea mea, fiind repartizat la Serviciul de expertiză pediatrică din localitatea amintită.
Fac precizarea că România, nefiind încă membră a Uniunii Europene, diplomele nu erau recunoscute, pe parcurs însă, ca urmare a experienţei în domeniu pe care o aveam, am reuşit să desfăşor activitatea la un cabinet privat de pediatrie, lucrând deci şi la privat. A fost pentru mine o experienţă nouă, luând contact cu un domeniu în care obiectul activităţii îl reprezentau copiii cu dizabilităţi pe care noi trebuia să-i examinăm. Era un sector de expertiză pediatrică unde lucram împreună cu un serviciu social pentru tineret. Acei copii, care treceau de la grădiniţă la şcoală, trebuiau examinaţi de o echipă medicală printr-un complex de consultaţii, apoi li se elibera un certificat în baza căruia li se recomanda clasa în care să fie repartizaţi.
– Ce ne puteţi spune în legătură cu condiţiile şi măsurile de asistenţă medicală luate pentru sănătatea copiilor în locul în care aţi lucrat?
– Fiecare copil este în evidenţa unui medic pediatru, care are cabinet permanent de pediatrie, iar copiii începând de la vârsta zero şi până la 16 ani sunt supuşi unui consult periodic şi profilactic. Este un sistem de supraveghere a copilului, bine pus la punct, cu accent pe profilaxia bolilor, consultaţii care se fac gratuit în cadrul asigurării medicale de familie.
Este obligatorie asigurarea asistenţei medicale a copilului pe bază de programare, iar în caz de nevoie, la orice oră din zi sau din noapte, inclusiv sâmbătă şi duminică. Accente serioase se pun pe dezvoltarea corporală, psiho-motorie, vederea, audiometria, igiena corporală, vaccinarea, sănătatea dentară etc.
– Cum vedeţi dumneavoastră, după 40 de ani de activitate ca pediatru, modul în care ar trebui avut grijă de sănătatea copiilor?
– Copilul reprezintă viitorul unei ţări. Dacă vrem o naţie sănătoasă, trebuie să avem grijă de sănătatea copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri. Iar aici trebuie să spun că nu doar statul, ci şi familia trebuie să se preocupe şi să investească în asigurarea măsurilor care contribuie la sănătatea copiilor. În ceea ce ne priveşte pe noi, românii, văd necesară o permanentă colaborare între sectorul sanitar şi cel şcolar, între pediatrie şi şcoală. Unii să vegheze la starea de sănătate, şi alţii la starea de învăţătură a copiilor. Consider de mare importanţă o implicare mai mare a statului, dar şi o serioasă disciplină în sectorul sanitar.
– Ce sentimente vă încearcă acum, când nu mai profesaţi meseria de medic?
– Trăiesc sentimentele unui om împlinit, care după 40 de ani de când a îmbrăcat halatul alb, face din când în când bilanţul a tot ceea ce a realizat în profesia sa de medic pentru copii. Dragostea şi grija pe care am avut-o pentru ca ei să crească şi să trăiască cât mai sănătoşi mi-a creat şi îmi creează satisfacţii pe care doar cei care au pus suflet, aşa cum am pus eu, le înţeleg.
– Domnule doctor, vă mulţumesc pentru interviul acordat şi vă doresc ani mulţi de sănătate alături de copiii şi nepoţii dumneavoastră!
Constantin PREDESCU
Cugireni
„Ursulețul solar”, vehiculul electric construit la Cugir, pregătit pentru o nouă expoziție în Germania
Așa cum am mai scris, un vehicul electric neobișnuit poate fi întâlnit, aproape zilnic, pe străzile din Cugir. Numit sugestiv „ursulețul solar”, prototipul este alimentat doar cu energie solară și este conceput pentru deplasările de zi cu zi, inclusiv pentru mersul la cumpărături.

Mihai Oltean, creatorul vehiculului spune că face aproape zilnic modificări pentru a-i îmbunătăți funcționalitatea. Cea mai recentă intervenție a vizat instalația electrică, care a fost simplificată pentru ca vehiculul să poată fi transportat și asamblat mai ușor la o expoziție organizată în Hanovra, Germania.
„Am modificat aproape în fiecare zi, câte ceva. Acum trebuie să modific instalația electrică pentru că era prea complicat de asamblat. Vreau să mă duc la o expoziție în Germania și va fi destul de greu să conectez atât de multe fire”, explică acesta.
Una dintre particularitățile vehiculului este sistemul de alimentare cu energie solară. Panoul are o putere de aproximativ 200 de wați, în timp ce motorul dezvoltă 250 de wați. Chiar dacă, teoretic, puterea panoului este mai mică decât cea a motorului, vehiculul nu funcționează în mod obișnuit la putere maximă.
„Teoretic ar fi suficient, dar de obicei nu mă duc la putere maximă. Cu 200 W acopăr consumul motorului”, spune Mihai Oltean.
„Ursulețul solar” poate fi folosit inclusiv pentru cumpărături. Vehiculul dispune de suficient spațiu pentru transportul unor cutii, însă, deocamdată, proprietarul preferă să folosească plase.

La bord nu lipsesc nici uneltele. Constructorul ține la îndemână cheile necesare pentru eventuale reparații, după ce a avut deja parte de situații în care a fost nevoit să intervină asupra vehiculului.
Acesta povestește că a întâmpinat deja probleme mecanice în timpul deplasărilor, iar o componentă s-a rupt din cauza solicitării mari, fiind necesară înlocuirea acesteia.
Într-o notă amuzată, constructorul spune că vehiculul este, cel puțin pentru moment, destinat mai degrabă celor care au cunoștințe tehnice.

„Este un vehicul deocamdată numai pentru bărbați și numai pentru mecanici”, glumește acesta, explicând că utilizatorul trebuie să aibă și anumite abilități pentru a putea interveni atunci când apare o problemă.
După o nouă serie de modificări realizate la Cugir, „ursulețul solar” se pregătește pentru următoarea provocare: participarea la o expoziție organizată la Hanovra, în Germania. Simplificarea instalației electrice face parte din pregătirile pentru transport și montaj, astfel încât prototipul să poată fi prezentat mai ușor publicului german.
Cugireni
Cum și-a construit un informatician din Cugir propria mașină solară. Vehiculul a ajuns și la o expoziție din Berlin
Mihai Oltean, un informatician din Cugir, a construit de la zero un vehicul hibrid alimentat cu energie solară și pedalare asistată, pe care îl folosește zilnic pentru deplasările prin oraș. Proiectul, denumit „Solar Bear” (Ursulețul Solar), a stârnit interes inclusiv la expoziții internaționale din Berlin și Freiburg, unde a atras atenția presei și a pasionaților de mobilitate alternativă.

Mihai Oltean nu și-a dorit o mașină electrică, ci un vehicul care să funcționeze direct cu energia soarelui. Cum nu a găsit pe piață un model care să răspundă acestei idei, a decis să îl construiască singur.
Proiectul a început în vara anului 2025 și a trecut printr-un proces amplu de dezvoltare. Înainte ca prima piesă să fie construită, informaticianul a realizat nu mai puțin de 28 de variante de proiect, dintre care primele 24 au rămas doar pe planșă.
„Am vrut să-mi cumpăr o mașină solară. N-am vrut electrică, am vrut una care să meargă direct pe soare. Pentru că nu exista, am decis să o construiesc”, povestește Mihai Oltean.
De ce se numește „Ursulețul Solar”
Numele proiectului a apărut în timpul procesului de proiectare. Una dintre variantele desenate i-a amintit creatorului de silueta unui ursuleț, iar de aici s-a născut denumirea „Solar Bear” – „Ursulețul Solar”.
Vehiculul nu seamănă cu prototipurile solare clasice. Panourile fotovoltaice nu sunt amplasate pur și simplu deasupra șoferului, ci fac parte din structura caroseriei, având atât rol de producere a energiei, cât și de protecție împotriva ploii, vântului și soarelui.
Creatorul spune că această soluție oferă și un aspect mai apropiat de conceptul unui vehicul solar, fără compromisuri majore în ceea ce privește funcționalitatea.
A impresionat la expoziții din România și Germania
„Ursulețul Solar” a fost prezentat la mai multe evenimente dedicate mobilității și tehnologiei, printre care ITDays Cluj-Napoca, VELOBerlin și SPEZI Freiburg.
La Berlin, prototipul a atras imediat atenția vizitatorilor și a jurnaliștilor. Un reporter al televiziunii germane RTL a realizat un material despre invenția românului, prezentând-o drept o posibilă imagine a transportului viitorului.

Interesul a continuat și la expoziția din Freiburg, unde numeroși vizitatori au analizat în detaliu construcția vehiculului.
Mihai Oltean spune că nu este preocupat de posibilitatea ca proiectul să fie copiat. Dimpotrivă, întreaga documentație este publicată în regim open-source, iar oricine poate descărca planurile și își poate construi propria versiune.
Un vehicul de 55 de kilograme, alimentat de soare și de forța celui care îl conduce
Din punct de vedere tehnic, „Ursulețul Solar” este un vehicul hibrid conceput pentru deplasările urbane. Are o lungime de aproximativ 2,5 metri, o lățime de 1,45 metri și cântărește în jur de 55 de kilograme, incluzând motorul, bateria și panourile fotovoltaice.
Propulsia este asigurată de un motor electric de 250 W, limitat legal la 25 km/h. Acesta funcționează exclusiv în regim de pedalare asistată, fără accelerație, soluție aleasă pentru a respecta legislația privind bicicletele electrice.
Energia este stocată într-o baterie LiFePO4 de 12,8 V și 20 Ah, în timp ce panourile fotovoltaice pot dezvolta, teoretic, o putere de până la 520 W. În condiții reale, însă, producția de energie depinde de poziția soarelui, iar puterea maximă obținută până acum a fost de aproximativ 200 W.
Componente din China, construcție realizată în atelierul de acasă
Motorul, bateria și panourile solare au fost achiziționate din China, alegere dictată atât de costuri, cât și de compatibilitatea dintre componente.
În schimb, structura vehiculului a fost construită aproape integral cu materiale cumpărate local. Mihai Oltean spune că a realizat singur toate operațiunile de tăiere, sudură și asamblare, folosind unelte obișnuite, precum flexul, aparatul de sudură și mașina de găurit.
Ghidon ascuns și poziție de condus inspirată din curse
Aspectul futurist al vehiculului îi face pe mulți să se întrebe cum este condus. Răspunsul vine abia după o privire atentă: ghidonul este amplasat sub scaun.
Șoferul conduce într-o poziție aproape culcată, asemănătoare tricicletelor orizontale. Soluția nu a fost aleasă doar din motive estetice, ci și pentru avantajele aerodinamice, suprafața frontală fiind mai redusă decât în cazul unei biciclete clasice.

Vehiculul este echipat cu trei sisteme de frânare, semnalizare, claxon și schimbător de viteze, iar scaunul este inspirat de cele utilizate în monoposturile de Formula 1. Inclusiv sistemul de deschidere a ușilor amintește de modelele sportive Lamborghini.
Critica principală: este prea lat pentru piste și prea lent pentru șosea
Deși funcțional, proiectul este încă în dezvoltare. Cea mai frecventă observație primită de creator vizează dimensiunile vehiculului.
Lățimea de aproximativ 1,45 metri îl face dificil de utilizat pe multe piste pentru biciclete, iar limita legală de 25 km/h îl transformă într-un vehicul lent în raport cu traficul rutier.
Pentru următoarea versiune, Mihai Oltean intenționează să reducă lățimea tricicletei prin reproiectarea sistemului de panouri și apropierea roților, astfel încât aceasta să poată circula mai ușor pe infrastructura destinată bicicletelor.
„Versiunea actuală este 4.3. La versiunea 5 vreau să o îngustez și să fie clar că este gândită pentru pistele de biciclete”, explică acesta.
Îl folosește zilnic pentru cumpărături și deplasările prin oraș
Spre deosebire de multe prototipuri care rămân doar proiecte de expoziție, „Ursulețul Solar” este utilizat zilnic. Mihai Oltean spune că parcurge, în medie, între 10 și 20 de kilometri pe zi, folosind tricicleta pentru deplasările obișnuite prin Cugir.
Dimineața și seara iese cu vehiculul până la marginea orașului, iar în timpul zilei îl folosește inclusiv pentru cumpărături. Compartimentul de transport îi permite să care aproximativ 15-20 de kilograme de produse, suficient pentru necesarul unei persoane.
„Nu este un vehicul pe care îl țin în curte și îl scot doar duminica. Îl folosesc efectiv în fiecare zi”, spune inventatorul.
„În fiecare zi economisesc combustibil”
Pentru Mihai Oltean, unul dintre cele mai importante avantaje ale proiectului este reducerea costurilor de deplasare.

Acesta spune că economiile sunt evidente, deoarece vehiculul funcționează cu energie produsă direct de panourile fotovoltaice, iar atunci când condițiile meteo nu sunt favorabile poate fi utilizat prin pedalare asistată.
În opinia sa, majoritatea deplasărilor urbane nu justifică folosirea unor automobile de peste o tonă, care ocupă mult spațiu și consumă combustibil pentru a transporta, de cele mai multe ori, o singură persoană.
Față de un autoturism, tricicleta ocupă mult mai puțin loc în trafic și la parcare, produce foarte puțin zgomot și poate utiliza energia exact în locul în care aceasta este produsă.
Mai mult decât un mijloc de transport
Creatorul proiectului subliniază că „Ursulețul Solar” nu este doar un vehicul.
Atunci când este staționat, sistemul poate furniza energie electrică pentru consumatori de 12 V, transformându-se într-o sursă mobilă de alimentare.
Conceptul urmărește integrarea producerii, stocării și utilizării energiei într-un singur sistem, fără etapele intermediare specifice rețelelor clasice de distribuție.
De la profesor universitar la constructor de vehicule solare
Mihai Oltean este informatician și a fost profesor la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Spune că proiectele practice au apărut ca o contrapondere la activitatea universitară, dominată de cercetare și birocrație.
Interesul său s-a îndreptat spre domenii pe care le consideră esențiale pentru viața de zi cu zi: energia, transportul și producția de hrană. Din această preocupare s-a născut și ideea construirii unui vehicul urban alimentat cu energie solară.
Un proiect open-source, disponibil pentru oricine
Spre deosebire de majoritatea prototipurilor dezvoltate individual, „Ursulețul Solar” nu este un proiect comercial.
Toate planurile de construcție, documentația tehnică și lista materialelor sunt publicate sub licență MIT pe platforma GitHub, ceea ce permite oricărei persoane să construiască, modifice sau îmbunătățească vehiculul, cu respectarea condițiilor licenței.
Costul componentelor pentru versiunea actuală este de aproximativ 2.500 de euro, cea mai mare parte a sumei fiind reprezentată de motor, baterie și panourile fotovoltaice.
Urmează versiunea 5.0
Deși actualul model este complet funcțional, Mihai Oltean consideră că proiectul este departe de forma finală.
Principala direcție de dezvoltare este reducerea lățimii vehiculului, astfel încât acesta să poată circula mai ușor pe pistele pentru biciclete. În paralel, vor fi optimizate structura și eficiența sistemului fotovoltaic.

După aproape un an de proiectare, zeci de variante desenate și mai multe prototipuri construite, „Ursulețul Solar” a depășit statutul unui experiment personal. Vehiculul a fost prezentat în România și Germania, a atras atenția specialiștilor și a demonstrat că o idee pornită din dorința de a avea o „mașină care merge pe soare” poate deveni un proiect funcțional.
Rămâne de văzut dacă astfel de vehicule vor deveni, într-o zi, o prezență obișnuită în orașe. Până atunci, pe străzile din Cugir, „Ursulețul Solar” continuă să atragă privirile și să demonstreze că mobilitatea urbană poate fi regândită cu ingeniozitate și resurse accesibile.
-
Mondenacum 4 luniCând pică Paștele ortodox și cel catolic 2027, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Cugireniacum 10 luniFoarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
-
Actualitateacum 10 luniMedicul cugirean Terezia Mureșan-Samoilescu a primit, la Berlin, premiul pentru studiul legat de modalitățile actuale de tratament ale plăgilor greu vindecabile
-
Actualitateacum 9 luniStar Transmission a donat Cugirului o ambulanță complet echipată, destinată urgențelor sociale din oraș
-
Actualitateacum 5 luniMesaje de Florii 2026. SMS-uri, urări și felicitări care pot fi transmise persoanelor care îşi sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 9 luniMedic urolog nou, la Spitalul orășenesc Cugir
-
Mondenacum 4 luniMESAJE de PASTELE ORTODOX 2026. URARI și FELICITARI frumoase de Învierea Domnului | cugirinfo.ro
-
Economieacum 7 luniAngajații Fabricii de Arme Cugir au intrat în grevă japoneză. Vezi cauza protestului și ce revendicări au aceștia