Rămâi conectat

Cugireni

Doctorul Ludwig Karlheinz: “Copilul reprezintă viitorul unei ţări”

Redacția Cugirinfo.ro

Publicat

în

O viaţă dedicată profesiei de medic pediatru: doctorul Ludwig Karlheinz din Cugir

Medicul Ludwig Karlheinz s-a născut la 4 februarie 1946, în Sibiu, dintr-o familie de funcţionari. A urmat cursurile învăţământului preuniversitar la Liceul Brukenthal, până în anul 1962, când a dat examenul de admitere la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi. Timp de şase ani, cât au durat studiile, a fost bursier al acestei instituţii, iar o perioadă, doctorul Ludwig Karlheinz din Cugirşef de promoţie în cadrul Facultăţii de Medicină.

Deşi i s-a oferit să rămână la catedră, în cadrul facultăţii, refuză cariera didactică şi se întoarce în Ardeal, în judeţul Alba, fiind repartizat ca medic în localitatea Berghin, unde îşi desfăşoară activitatea până în 1970. La 1 ianuarie 1970 este repartizat la Dispensarul medical urban din Cugir, iar în 1974 îşi dă examenul de secundariat la Cluj-Napoca, în domeniul Pediatrie, iar în acelaşi an se prezintă la un examen de medic specialist la Bucureşti, în urma căruia se clasează pe locul I pe ţară, dar refuză ocuparea postului în capitală, preferând Cugirul.

Pe parcurs şi-a dat examenul de medic primar, lucrând în continuare până în anul 1990, în Cugir, an în care şi-a făcut formele de emigrare în Germania. Şapte ani mai târziu părăseşte ţara, profesând activitatea de medic pediatru în landul Baden-Wurttemberg ca cetăţean german, până în anul 2008, când se pensionează şi se reîntoarce la Cugir. În perioada 2011-2012 lucrează ca medic la cabinetul medical şcolar aparţinând Serviciului Public de Asistenţă Socială din Cadrul Primăriei Cugir. În urma căsătoriei sale cu doamna dr. Ileana Ludwig are doi copii şi trei nepoţi.

– D-le doctor Ludwig, cum de aţi ales să urmaţi medicina şi de ce v-aţi ales specialitatea de medic pediatru?

– Am îndrăgit această profesie de când eram copil, iar pasiunea mi-a insuflat-o un medic pediatru la care mergeam la control şi care îmi repeta adesea că şi eu pot ajunge ca el dacă iubesc meseria de doctor pentru copii. Cu timpul, acest gând s-a transformat într-un ţel, fapt care m-a determinat ca în 1962, împreună cu un grup de saşi din Sibiu, să mergem să dăm examen la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi.

Am fost admis, am devenit bursier pe aproape toată perioada de studii, am fost şi şef de promoţie, iar şase ani mai târziu am devenit absolvent şi totodată medic practicant. În acelaşi an, 1968, m-am căsătorit cu Ileana, o colegă de facultate din Brăila. Deşi mi s-a oferit un loc la catedră, am refuzat cariera didactică şi am venit în Ardealul de care îmi era greu să mă despart, fiind repartizat ca medic în comuna Berghin din judeţul Alba, unde am stat un an. O localitate cu oameni harnici şi de treabă, la care am ţinut foarte mult şi pe care îi preţuiesc şi acum.

– Cum de aţi ales Cugirul?

– Spre finele anului 1969
m-am prezentat la Direcţia de Sănătate Alba şi am cerut o nouă repartiţie, având în vedere că între timp s-a născut şi primul meu copil, o fetiţă, iar directorul de atunci, doctorul Liviu Vulcu, ne-a repartizat, începând cu 1 ianuarie 1970, pe mine şi soţia mea la Cugir, la Dispensarul medical urban.

Un oraş liniştit, cu oameni în marea lor parte angajaţi la fabrică, un loc unde am găsit un puternic nucleu de medici în mai toate specialităţile necesare unei instituţii de sănătate, cu care m-am împrietenit şi am făcut o echipă serioasă, colegială, motiv pentru care am decis să rămân la Cugir. Îmi amintesc cu plăcere de faptul că există o puternică secţie de chirurgie cu medici ca Şuteu, Dobocan, Păun, îi am proaspăt în memorie pe doctorul Zamfirescu, un radiolog de excepţie, doctorii David, Lazăr, Zidureanu şi alţii, care astăzi sunt la pensie sau au plecat la cele veşnice.

Nu în cele din urmă, nu pot să nu-mi amintesc şi de doctorul Ioan Opriş, un exemplu de omenie şi cinste, un prieten de mare valoare, cu care am făcut echipă ca medic pediatru, cu care mă consultam, eu cu el şi el cu mine, de numeroase ori, atunci când trebuia să luăm deciziile cele mai importante care ţineau de viaţa şi sănătatea copiilor. Din păcate, timpul n-a mai avut răbdare cu el şi imediat după anul 2000, Dumnezeu l-a chemat la ceruri, lăsându-mi o mare durere în suflet.

În 1974, împreună cu doctorul Opriş ne-am dat examenul de secundariat la Cluj -Napoca, iar eu m-am prezentat apoi la Bucureşti pentru examenul de medic specialist pediatrie, unde am luat locul I pe ţară. Un loc care îmi dădea dreptul să aleg capitala, dar pe care am refuzat-o, preferând să rămân la Cugir. Mai ales că între timp se născuse cel de-al doilea copil al meu.

Am şi o satisfacţie care mă leagă de perioada în care am lucrat la Cugir şi anume aceea că împreună cu echipa de pediatri ai spitalului Cugir s-au realizat cei mai buni indicatori în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă la nivel de judeţ. Pe parcurs am continuat activitatea în cadrul spitalului, promovând şi examenul de medic primar, iar la începutul anilor ‘90 am făcut formele pentru emigrare în Germania, unde am rămas până în anul 2008.

Iniţiativa a aparţinut copiilor mei care au dorit să se stabilească în această ţară. Acest lucru s-a petrecut însă doar în anul 1997, şi din cauza unei tergiversări pornind de la faptul că tatăl meu a refuzat mereu să meargă cu noi în Germania, doar mama mea acceptând să ne urmeze.

– Ce a reprezentat pentru dumneavoastră alegerea făcută, având în vedere că veneaţi dintr-un alt sistem, cu alte reguli şi obiceiuri?

– N-a fost deloc uşor. Ne-am stabilit în Landul Baden – Wurttemberg cu capitala la Sttutgart, obţinând cetăţenia germană dar nerenunţând la cetăţenia română, având dreptul de liberă practică, căutând între timp loc de muncă. A fost o perioadă nu tocmai uşoară având în vedere că a urmat un an de acomodare (fără bani, trăind din economii), o perioadă de practică, care însă m-a recomandat pentru activitatea mea, fiind repartizat la Serviciul de expertiză pediatrică din localitatea amintită.

Fac precizarea că România, nefiind încă membră a Uniunii Europene, diplomele nu erau recunoscute, pe parcurs însă, ca urmare a experienţei în domeniu pe care o aveam, am reuşit să desfăşor activitatea la un cabinet privat de pediatrie, lucrând deci şi la privat. A fost pentru mine o experienţă nouă, luând contact cu un domeniu în care obiectul activităţii îl reprezentau copiii cu dizabilităţi pe care noi trebuia să-i examinăm. Era un sector de expertiză pediatrică unde lucram împreună cu un serviciu social pentru tineret. Acei copii, care treceau de la grădiniţă la şcoală, trebuiau examinaţi de o echipă medicală printr-un complex de consultaţii, apoi li se elibera un certificat în baza căruia li se recomanda clasa în care să fie repartizaţi.

– Ce ne puteţi spune în legătură cu condiţiile şi măsurile de asistenţă medicală luate pentru sănătatea copiilor în locul în care aţi lucrat?

– Fiecare copil este în evidenţa unui medic pediatru, care are cabinet permanent de pediatrie, iar copiii începând de la vârsta zero şi până la 16 ani sunt supuşi unui consult periodic şi profilactic. Este un sistem de supraveghere a copilului, bine pus la punct, cu accent pe profilaxia bolilor, consultaţii care se fac gratuit în cadrul asigurării medicale de familie.

Este obligatorie asigurarea asistenţei medicale a copilului pe bază de programare, iar în caz de nevoie, la orice oră din zi sau din noapte, inclusiv sâmbătă şi duminică. Accente serioase se pun pe dezvoltarea corporală, psiho-motorie, vederea, audiometria, igiena corporală, vaccinarea, sănătatea dentară etc.

– Cum vedeţi dumneavoastră, după 40 de ani de activitate ca pediatru, modul în care ar trebui avut grijă de sănătatea copiilor?

– Copilul reprezintă viitorul unei ţări. Dacă vrem o naţie sănătoasă, trebuie să avem grijă de sănătatea copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri. Iar aici trebuie să spun că nu doar statul, ci şi familia trebuie să se preocupe şi să investească în asigurarea măsurilor care contribuie la sănătatea copiilor. În ceea ce ne priveşte pe noi, românii, văd necesară o permanentă colaborare între sectorul sanitar şi cel şcolar, între pediatrie şi şcoală. Unii să vegheze la starea de sănătate, şi alţii la starea de învăţătură a copiilor. Consider de mare importanţă o implicare mai mare a statului, dar şi o serioasă disciplină în sectorul sanitar.

Ce sentimente vă încearcă acum, când nu mai profesaţi meseria de medic?

– Trăiesc sentimentele unui om împlinit, care după 40 de ani de când a îmbrăcat halatul alb, face din când în când bilanţul a tot ceea ce a realizat în profesia sa de medic pentru copii. Dragostea şi grija pe care am avut-o pentru ca ei să crească şi să trăiască cât mai sănătoşi mi-a creat şi îmi creează satisfacţii pe care doar cei care au pus suflet, aşa cum am pus eu, le înţeleg.
– Domnule doctor, vă mulţumesc pentru interviul acordat şi vă doresc ani mulţi de sănătate alături de copiii şi nepoţii dumneavoastră!

Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Publicitate
Click pentru a comenta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cugireni

Amintiri despre trecut cu Dr. Ing. Alexandru Jittu, primul director al „Uzinelor Libere” din Cugir

Cugir INFO

Publicat

în

Alexandru Jittu este cunoscut citititorilor Ziarului Unirea, de mai bine de 5 ani din vremea când a acordat 2 interviuri cotidianului nostru sub titlurile: „Dr. Ing. Alexandru Jittu – De la Zlatna în SUA via Uzina Mecanică Cugir, cu credința in Dumnezeu si matematică” și „Fabricile din Cugir – 1990, începutul sfârșitului. Amintiri despre trecut cu primul director al uzinelor libere din Cugir”.

De atunci și până în prezent, s-au produs schimbări în viața și cariera lui Al Jittu, fapt pentru care a avut amabilitatea să poarte un dialog pentru perioada care a trecut, să ne vorbească despre prezent și perspective de viitor.

„Pentru cei care nu mă cunosc, menționez că sunt fiu al Munților Apuseni născut, crescut si educat la Pătrângeni si Zlatna unde  s-a născut Tribunul Petru Dobra. La Zlatna a învățat Craiul Moților – Avram Iancu. Mie îmi spuneau colegii de facultate „Avrămuț Iancu”, fiindcă purtam parul foarte lung acoperit de o cușmă ce semăna cu a lui Avram Iancu, dar a mea nu era din blană de miel ci dintr -un material sintetic ieftin”, se dăstăinuie Alexandru Jittu.

• Cum mi-am început cariera la Cugir

Orașul Cugir are și va avea un loc special în inima si conștiința mea atât cat voi trăi:

Acolo m-am îndrăgostit de matematică și am început sa lucrez la nivel mult mai înalt decât cel cerut de programa școlară, acolo am început să rezolv și să propun probleme în Gazeta Matematică Seria B, acolo m-am format ca specialist în Mașini si Aparate Electrice, acolo m-am îndrăgostit și acolo am făcut cununia civila, acolo s-a născut și a crescut fiica mea pâna la 13 ani, acolo am avut marea șansă sa mă descătușez tehnic fără  nicio opreliște.

Tot la Cugir, știința ingineriei electrice mi-a fost testată atât în proiectele mele cât si a celor făcute de alții, cum a fost cel pentru punerea în funcțiune a liniei automate de producție de componente ale mașinii de spălat rufe ,,Automatic”, cel destinat Industriei de Apărare.

Conducerea UM Cugir mi-a dat șansa de a administra Secția Mașini Unelte Montaj, la doar 7 ani de la începerea activității mele ca inginer stagiar, în aceeași secție de mașini unelte.

• Director general la UM Cugir

În 1990 am fost numit director general. La UM Cugir. În acea funcție am încercat să dau ce era mai bun pentru viitorul angajaților de la UMCugir, dar din păcate nu am fost înțeles și ajutat, astfel că s- a ajuns unde s a ajuns.

Detaliile acelei perioade sunt scrise în Ziarul Unirea apărut in zilele menționate la începutul acestui articol.

Bineînțeles, ca pot fi contrazis că eram prea tânăr si nu știam cum sa construiesc viitorul.

Generalul Maftei Roșca de la Regia Autonomă de Tehnică Militară (ATMIL) a fost de acord sa facem la UM Cugir o reorganizare a unității mult mai flexibilaă cea existentă, nemaifiind funcțională în structura de înainte de 1989 când toate contractele de producție erau aduse de către firmele de comerț exterior din București, atât pentru mașini unelte cât și pentru produsele speciale, iar comerțul de stat ne dădea contracte pentru mașini de spălat, mașini de cusut, lanțuri, fuse, etc.

Începând cu 1990 aceste firme au început să se privatizeze și numărul de contracte pentru mașini unelte a scăzut, iar ICSM-urile au fost desființate.

In timpul unei deplasări  în Germania cu Generalul Roșca, am vizitat printre altele o uzină de strunguri. L am întrebat pe director neamț, câți oameni are in producție, câți are in vânzări si cat personal administrativ, marketing, supraveghere. Mi a zis ca are 2.500 de oameni din care: in producție 850, în vânzări, răspândiți în toate țările unde studiul de marketing a prevăzut existența unor proiecte viitoare unde strungurile erau necesare si 10 în administrație, marketing, supraveghere producție. De asemenea, mi-a spus că în țările unde marketingul a prognozat ca proiectele noi vor apărea in timp scurt, el avea deja strunguri în porturile acelor țări gata de livrare.

La UM Cugir noi aveam șase oameni la Desfacere și șase oameni la Import – Export, dar aveam de asigurat lucru la aproximativ 17.500 de salariați. Singura noastră șansă de supraviețuire a fost reorganizarea pe șapte module sub umbrela UM Cugir. Bineînțeles că trebuia făcută curățenie generală adică personalul care venea înainte de 1990 la o întreprindere de stat, în noile condiții, dacă nu era capabila să lucreze ceea ce era cerut prin fisa postului, trebuia sa plece din UM Cugir.

Cu siguranță ca astăzi, n-ar mai fii fost 17.500 de angajați, dar după calculele mele în jur de 5000-6000 de salariați tot ar mai fi rămas.

A fost foarte dureros pentru mine sa aflu ca in 2004, un Secretar de Stat la Industria de Apărare a venit la Cugir si a ordonat închiderea Fabricii de Mașini Unelte, în condițiile în care aceasta avea 86% din producție acoperită. A ordonat ca salariații sa fie trimiși acasă primind nu știu cate salarii compensatorii, iar pe secțiile și atelierele de la Fabrica de Mașini Unelte au fost puse lacăte. După aceea utilajele din secțiile si atelierele secției respective au fost vândute ca fier vechi. Deoarece din toate tarile foste membre CAER doar în Romania s a întâmplat dezastrul economic m-am gândit sa scriu o carte despre ce s-a întâmplat și care au fost dedesubturile, dar am fost sfătuit să stau cuminte.

• Întoarcerea in SUA. Impactul Pandemiei și proiectulTesla

In Februarie 2020  am fost în România la nunta Iuliei, fiica unui văr de-al meu, care ne a împrumutat banii necesari (in 1994) când am emigrat în Canada. M-am întors în SUA cu unul din ultimele zboruri din Europa spre America,  aprobate de către președintele Donald Trump .

Începuse perioada de Pandemie. Singura șansă de a lucra a fost de acasă prin intermediul calculatorului. Dumnezeu mi-a purtat de grijă și am primit un contract de Consultanță de la o firmă Germană subcontractoare a unei firme din Japonia. Inițial firma din Germania m- a vrut să conduc proiectul în uriașa fabrică Tesla de lângă Berlin. Le am fost recomandat de americanii de la prima fabrică Tesla, Freemont, California unde am condus cu succes un proiect foarte mare instalând zece roboți de transfer care erau cei mai puternici din lume la acea dată, în 2014, produși în Japonia și care puteau ridica fiecare aproximativ o tonă și jumătate.

Acest proiect ca și multe altele din viața mea profesională foarte bogată se afla descrise în cartea mea „De la Zlatna la Detroit cu credință în Dumnezeu și în Știință”, care va fii publicata în România în 2026.

Datorita felului cum am condus acel proiect am fost aprobat sa fac ofertă pentru fabricarea componentelor proiectate.

In Ianuarie 2021 am primit comanda de execuție in India la firma care le proiectase, transportul din India in portul din Texas, iar de acolo transportul cu camioanele la San Antonio,Texas unde firma japoneza a construit uzina de autocamioane. A fost un contract foarte bun fiindcă japonezii ne au plătit in avans jumătate din valoarea contractului pentru achiziționarea de materiale si plata salariilor celor din India.

• Vacanța  în România

Anul acesta, am avut șase săptămâni de vacanta de vis in Romania:

Reuniune cu foști colegi din conducerea UM Cugir din perioada când am fost director general. Aceasta reuniune a fost dedicată celei de a 225-a aniversari de la înființarea UM Cugir, în 1799.

Au fost maimulte evenimente: revederea de 50 de ani de la terminarea Liceului Industrial Construcții de Mașini -Specialitatea Mașini si Aparate Electrice; revederea de 44 de ani de la terminarea Facultății de Electrotehnică din Cluj Napoca; revederea de 55 de ani de la terminarea clasei a VIII-a.

Am avut încă doua evenimente foarte importante: întâlnire cu Academicianul Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române și cu  Academician Nicolae Zamfir, Vicepreședinte Știință si Tehnologie; întâlnire cu foști colegi de la Mașini Unelte Montaj.

Toate aceste reuniuni au fost foarte emoționante, dar gradul de emoție a fost diferit. Reuniunea de la Cugir cu foști colegi din conducerea UM Cugir a fost cea mai emoționantă dintre toate fiindcă am trecut împreună prin multe situații grele.

Le mulțumesc si pe aceasta cale celor care au răspuns-prezent-chemării mele. Atmosfera a fost foarte calda, amintiri au fost depanate, cântece populare au fost cântate, iar restaurantul Drăgana ne a oferit bucate alese. Am fost onorați si de prezenta d-lui primar  Adrian Teban și a fostului primar Aurel Voicu, care ne-au adresat cuvinte frumoase.

 

A consmnat:
Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Miracol de Crăciun! Georgiana, o cugireancă care a fost victima unei operații eșuate, a primit cel mai frumos dar: A născut o fetiță sănătoasă

Cugir INFO

Publicat

în

Georgiana Corpodean, o femeie din Cugir care a fost operată de șase ori, din cauza unui episod grav de malpraxis, a reușit, să nască mult dorita ei fetiță, chiar în perioada sărbătorilor de Crăciun.

Totul a început în urmă cu șase ani, când Georgiana a devenit victima unui teribil caz de malpraxis. A încercat să facă o inseminare la ginecologul Mostafa Ismail, la Clinica Afrodita din Orăștie, unitate neacreditată pentru astfel de proceduri medicale. Ulterior, același medic a internat-o la Spitalul Orășenesc Cugir, unde, în urma unei operații eșuate, i-a secționat colonul — o greșeală recunoscută chiar de medic într-o filmare realizată cu camera ascunsă. Consecințele au fost dramatice, potrivit ziaristului Iosif Gligor.

CITEȘTE ȘI: Medicul ginecolog Mostafa Ismail cercetat de Colegiul Medicilor Alba, după ce o tânară din Cugir a intrat în comă, în urma unei anestezii

Femeia a trebuit să treacă prin șase operații chirurgicale după intervenția dezastruoasă. Lucrurile nu s-au oprit aici, deoarece Georgiana și-a pierdut locul de muncă și a rămas cu probleme de sănătate grave, într-un coșmar oribil care durează de 6 ani.

„După prima operație am început să sângerez. A doua mi-a tăiat colonul, iar apoi am intrat în septicemie. M-au cusut, m-au deschis, m-au operat din nou… eram pe patul de moarte!”, povestește Georgiana.

• Medicii de la Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia i-au salvat viața

Cu toate că medicii din Alba Iulia i-au salvat viața, rănile, atât fizice cât și sufletești, nu au dispărut pentru Georgiana: „Mi-au montat o pungă pe burtă. Nu mai puteam nici să mă privesc în oglindă!”, spune ea.

Din 2019 și până astăzi, Georgiana a trecut prin șase intervenții chirurgicale și ani întregi de suferință. A pierdut serviciul de la fabrica din Cugir, unde lucrase timp de șapte ani și jumătate. L-a dat în judecată pe medic, iar procesul civil împotriva lui Mostafa Ismail a început la Tribunalul Alba, pe 16 octombrie 2025, scrie Iosif Gligor.

În ciuda celor întâmplate, Georgiana, alături de soțul ei, Marius, au continuat să lupte și nu au renunțat, nici măcar pentru o secundă, la visul lor de a avea un copil. Dorința lor s-a împlinit chiar pe 26 decembrie 2025, atunci când a venit pe lume Zaira Maria.

O fetiță superbă, dovadă că miracolele țin cont, din când în când, și de calendar.

Părinți ca Georgiana și Marius Corpodean au toată admirația mea. Știu prin câte încercări au trecut și cât de subțire a fost linia dintre viață și moarte pentru Georgiana. Acești părinți care și-au riscat totul — inclusiv propria viață — merită cel mai profund respect! Să fiți veșnic fericiți! Povestea voastră e una de roman și merită spusă mai departe, a mai povestit ziaristul Iosif Gligor.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Foarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional

Cugir INFO

Publicat

în

Dintr-un oraș mic, dar plin de oameni cu visuri mari, Victor Roșu a reușit să transforme pasiunea pentru frizerie într-o carieră internațională care inspiră.

Cunoscut pentru talentul său, pentru atenția la detalii și pentru dorința constantă de a evolua, tânărul din Cugir a făcut în ultimul an pasul decisiv spre educația internațională în domeniul barberingului. Totul a început din pasiune și ambiție, iar anul acesta a reprezentat pentru el o adevărată rampă de lansare. De la începutul verii, Victor a fost invitat să susțină demonstrații și seminarii în Germania (Stuttgart), Republica Moldova (Chișinău ) și Belgia (Roeselare), ducând numele României și al orașului Cugir pe scenele marilor evenimente dedicate frizeriei moderne.

Deși anul se apropie de final, traseul său profesional este într-o continuă ascensiune. După revenirea din Belgia, Victor va ateriza direct pe scena unuia dintre cele mai mari evenimente de barbering din România – „I AM BARBER”, la București. Până la sfârșitul anului, va mai bifa Franța (Paris), Mediaș și din nou București, alături de orele de educație pe care le oferă cursanților chiar la el în salonul din Cugir, unde vin oameni chiar si din zone îndepărtate ale țării pentru a învăța din experiența lui.

În deschiderea anului viitor, Victor are deja confirmate noi colaborări internaționale: Anglia, Italia și Germania, dar și o prezență specială în cadrul unei colecții de modă de la Milano, unde se va ocupa de imaginea – păr și barbă – a modelelor ce vor defila pentru unul dintre cele mai mari branduri de modă din lume. Totodată, tânărul frizer se pregătește să deschidă in anul 2026 prima sa academie & salon de barbering în Alba Iulia, un proiect dedicat formării noii generații de profesioniști. La nivel național, Victor se poate mândri cu un palmares impresionant de titluri câștigate în competiții importante din România, semn că recunoașterea muncii sale a venit pas cu pas, prin perseverență și devotament.

Filozofia sa este simplă, dar puternică: „Dacă faci bani din ceea ce îți place, nu o să muncești niciodată. Fac totul din dragoste pentru meserie, din respect pentru oameni și din dorința de a arăta că se poate. Nu e doar despre tunsori sau aparență, e despre pasiune, disciplină și evoluție continuă”, spune Victor. Succesul pare să-l urmeze la fiecare pas, însă el știe cel mai bine că nu are nicio legătură cu norocul. În spatele fiecărui eveniment, fiecărei recunoașteri și fiecărui pas înainte stau ore nesfârșite de muncă, disciplină și dedicare totală.

„Pentru mine, succesul nu este o întâmplare, ci rezultatul consecvenței, al învățării continue și al dorinței de a fi mai bun cu fiecare zi. Nu există scurtături, nu există zile libere de la visul meu — doar pași siguri, repetați cu răbdare și pasiune, iar succesul îl măsoară in intensitatea aplauzelor”, susține tânărul din Cugir.

Povestea lui este dovada că visurile pot prinde contur chiar și într-un oraș mic — pentru că, atunci când muncești cu pasiune și crezi în drumul tău, poți ajunge „din periferie în centru”, transformând granițele în simple linii pe hartă.

 

Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir