Rămâi conectat

Cugireni

Doctorul Ludwig Karlheinz: “Copilul reprezintă viitorul unei ţări”

Redacția Cugirinfo.ro

Publicat

în

O viaţă dedicată profesiei de medic pediatru: doctorul Ludwig Karlheinz din Cugir

Medicul Ludwig Karlheinz s-a născut la 4 februarie 1946, în Sibiu, dintr-o familie de funcţionari. A urmat cursurile învăţământului preuniversitar la Liceul Brukenthal, până în anul 1962, când a dat examenul de admitere la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi. Timp de şase ani, cât au durat studiile, a fost bursier al acestei instituţii, iar o perioadă, doctorul Ludwig Karlheinz din Cugirşef de promoţie în cadrul Facultăţii de Medicină.

Deşi i s-a oferit să rămână la catedră, în cadrul facultăţii, refuză cariera didactică şi se întoarce în Ardeal, în judeţul Alba, fiind repartizat ca medic în localitatea Berghin, unde îşi desfăşoară activitatea până în 1970. La 1 ianuarie 1970 este repartizat la Dispensarul medical urban din Cugir, iar în 1974 îşi dă examenul de secundariat la Cluj-Napoca, în domeniul Pediatrie, iar în acelaşi an se prezintă la un examen de medic specialist la Bucureşti, în urma căruia se clasează pe locul I pe ţară, dar refuză ocuparea postului în capitală, preferând Cugirul.

Pe parcurs şi-a dat examenul de medic primar, lucrând în continuare până în anul 1990, în Cugir, an în care şi-a făcut formele de emigrare în Germania. Şapte ani mai târziu părăseşte ţara, profesând activitatea de medic pediatru în landul Baden-Wurttemberg ca cetăţean german, până în anul 2008, când se pensionează şi se reîntoarce la Cugir. În perioada 2011-2012 lucrează ca medic la cabinetul medical şcolar aparţinând Serviciului Public de Asistenţă Socială din Cadrul Primăriei Cugir. În urma căsătoriei sale cu doamna dr. Ileana Ludwig are doi copii şi trei nepoţi.

– D-le doctor Ludwig, cum de aţi ales să urmaţi medicina şi de ce v-aţi ales specialitatea de medic pediatru?

– Am îndrăgit această profesie de când eram copil, iar pasiunea mi-a insuflat-o un medic pediatru la care mergeam la control şi care îmi repeta adesea că şi eu pot ajunge ca el dacă iubesc meseria de doctor pentru copii. Cu timpul, acest gând s-a transformat într-un ţel, fapt care m-a determinat ca în 1962, împreună cu un grup de saşi din Sibiu, să mergem să dăm examen la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi.

Am fost admis, am devenit bursier pe aproape toată perioada de studii, am fost şi şef de promoţie, iar şase ani mai târziu am devenit absolvent şi totodată medic practicant. În acelaşi an, 1968, m-am căsătorit cu Ileana, o colegă de facultate din Brăila. Deşi mi s-a oferit un loc la catedră, am refuzat cariera didactică şi am venit în Ardealul de care îmi era greu să mă despart, fiind repartizat ca medic în comuna Berghin din judeţul Alba, unde am stat un an. O localitate cu oameni harnici şi de treabă, la care am ţinut foarte mult şi pe care îi preţuiesc şi acum.

– Cum de aţi ales Cugirul?

– Spre finele anului 1969
m-am prezentat la Direcţia de Sănătate Alba şi am cerut o nouă repartiţie, având în vedere că între timp s-a născut şi primul meu copil, o fetiţă, iar directorul de atunci, doctorul Liviu Vulcu, ne-a repartizat, începând cu 1 ianuarie 1970, pe mine şi soţia mea la Cugir, la Dispensarul medical urban.

Un oraş liniştit, cu oameni în marea lor parte angajaţi la fabrică, un loc unde am găsit un puternic nucleu de medici în mai toate specialităţile necesare unei instituţii de sănătate, cu care m-am împrietenit şi am făcut o echipă serioasă, colegială, motiv pentru care am decis să rămân la Cugir. Îmi amintesc cu plăcere de faptul că există o puternică secţie de chirurgie cu medici ca Şuteu, Dobocan, Păun, îi am proaspăt în memorie pe doctorul Zamfirescu, un radiolog de excepţie, doctorii David, Lazăr, Zidureanu şi alţii, care astăzi sunt la pensie sau au plecat la cele veşnice.

Nu în cele din urmă, nu pot să nu-mi amintesc şi de doctorul Ioan Opriş, un exemplu de omenie şi cinste, un prieten de mare valoare, cu care am făcut echipă ca medic pediatru, cu care mă consultam, eu cu el şi el cu mine, de numeroase ori, atunci când trebuia să luăm deciziile cele mai importante care ţineau de viaţa şi sănătatea copiilor. Din păcate, timpul n-a mai avut răbdare cu el şi imediat după anul 2000, Dumnezeu l-a chemat la ceruri, lăsându-mi o mare durere în suflet.

În 1974, împreună cu doctorul Opriş ne-am dat examenul de secundariat la Cluj -Napoca, iar eu m-am prezentat apoi la Bucureşti pentru examenul de medic specialist pediatrie, unde am luat locul I pe ţară. Un loc care îmi dădea dreptul să aleg capitala, dar pe care am refuzat-o, preferând să rămân la Cugir. Mai ales că între timp se născuse cel de-al doilea copil al meu.

Am şi o satisfacţie care mă leagă de perioada în care am lucrat la Cugir şi anume aceea că împreună cu echipa de pediatri ai spitalului Cugir s-au realizat cei mai buni indicatori în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă la nivel de judeţ. Pe parcurs am continuat activitatea în cadrul spitalului, promovând şi examenul de medic primar, iar la începutul anilor ‘90 am făcut formele pentru emigrare în Germania, unde am rămas până în anul 2008.

Iniţiativa a aparţinut copiilor mei care au dorit să se stabilească în această ţară. Acest lucru s-a petrecut însă doar în anul 1997, şi din cauza unei tergiversări pornind de la faptul că tatăl meu a refuzat mereu să meargă cu noi în Germania, doar mama mea acceptând să ne urmeze.

– Ce a reprezentat pentru dumneavoastră alegerea făcută, având în vedere că veneaţi dintr-un alt sistem, cu alte reguli şi obiceiuri?

– N-a fost deloc uşor. Ne-am stabilit în Landul Baden – Wurttemberg cu capitala la Sttutgart, obţinând cetăţenia germană dar nerenunţând la cetăţenia română, având dreptul de liberă practică, căutând între timp loc de muncă. A fost o perioadă nu tocmai uşoară având în vedere că a urmat un an de acomodare (fără bani, trăind din economii), o perioadă de practică, care însă m-a recomandat pentru activitatea mea, fiind repartizat la Serviciul de expertiză pediatrică din localitatea amintită.

Fac precizarea că România, nefiind încă membră a Uniunii Europene, diplomele nu erau recunoscute, pe parcurs însă, ca urmare a experienţei în domeniu pe care o aveam, am reuşit să desfăşor activitatea la un cabinet privat de pediatrie, lucrând deci şi la privat. A fost pentru mine o experienţă nouă, luând contact cu un domeniu în care obiectul activităţii îl reprezentau copiii cu dizabilităţi pe care noi trebuia să-i examinăm. Era un sector de expertiză pediatrică unde lucram împreună cu un serviciu social pentru tineret. Acei copii, care treceau de la grădiniţă la şcoală, trebuiau examinaţi de o echipă medicală printr-un complex de consultaţii, apoi li se elibera un certificat în baza căruia li se recomanda clasa în care să fie repartizaţi.

– Ce ne puteţi spune în legătură cu condiţiile şi măsurile de asistenţă medicală luate pentru sănătatea copiilor în locul în care aţi lucrat?

– Fiecare copil este în evidenţa unui medic pediatru, care are cabinet permanent de pediatrie, iar copiii începând de la vârsta zero şi până la 16 ani sunt supuşi unui consult periodic şi profilactic. Este un sistem de supraveghere a copilului, bine pus la punct, cu accent pe profilaxia bolilor, consultaţii care se fac gratuit în cadrul asigurării medicale de familie.

Este obligatorie asigurarea asistenţei medicale a copilului pe bază de programare, iar în caz de nevoie, la orice oră din zi sau din noapte, inclusiv sâmbătă şi duminică. Accente serioase se pun pe dezvoltarea corporală, psiho-motorie, vederea, audiometria, igiena corporală, vaccinarea, sănătatea dentară etc.

– Cum vedeţi dumneavoastră, după 40 de ani de activitate ca pediatru, modul în care ar trebui avut grijă de sănătatea copiilor?

– Copilul reprezintă viitorul unei ţări. Dacă vrem o naţie sănătoasă, trebuie să avem grijă de sănătatea copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri. Iar aici trebuie să spun că nu doar statul, ci şi familia trebuie să se preocupe şi să investească în asigurarea măsurilor care contribuie la sănătatea copiilor. În ceea ce ne priveşte pe noi, românii, văd necesară o permanentă colaborare între sectorul sanitar şi cel şcolar, între pediatrie şi şcoală. Unii să vegheze la starea de sănătate, şi alţii la starea de învăţătură a copiilor. Consider de mare importanţă o implicare mai mare a statului, dar şi o serioasă disciplină în sectorul sanitar.

Ce sentimente vă încearcă acum, când nu mai profesaţi meseria de medic?

– Trăiesc sentimentele unui om împlinit, care după 40 de ani de când a îmbrăcat halatul alb, face din când în când bilanţul a tot ceea ce a realizat în profesia sa de medic pentru copii. Dragostea şi grija pe care am avut-o pentru ca ei să crească şi să trăiască cât mai sănătoşi mi-a creat şi îmi creează satisfacţii pe care doar cei care au pus suflet, aşa cum am pus eu, le înţeleg.
– Domnule doctor, vă mulţumesc pentru interviul acordat şi vă doresc ani mulţi de sănătate alături de copiii şi nepoţii dumneavoastră!

Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Publicitate
Click pentru a comenta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cugireni

Interviu cu Octavian Mureșan, din Cugir – manager la Academia „Liberty FC” din Cleveland Statele Unite ale Americii

Cugir INFO

Publicat

în

Octavian Mureșan (Tavi) s-a născut în Reteag, Jud Bistrița Năsăud, în 1966, unde a făcut și Școala Generală din localitatea natală. În 1984 a absolvit Liceul de Chimie Terapia din Cluj – Napoca și apoi a studiat (între 1985 -1989) la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj – secția Tehnologia Materialelor de Construcție.

A început să joc fotbal organizat la vârsta de 14 ani. Din 1980 până în 1985 a jucat la CFR Cluj la juniori, avându-l antrenor pe Victor Ciocan. A fost promovat la echipa de seniori a CFR Cluj de către Dr. Constantin Rădulescu în 1983, unde i-a m-ai avut ca antrenori pe Ludovic Sătmăreanu și Mihai Adam. A m-ai jucat la Olimpia Gherla, cu antrenor Ștefan Nagy, Motor IRA cu antrenor Nicolae Chisu, Metalul Aiud cu antrenor Petre Varodi. La Cugir i-a avut antrenori pe Alexandru Pașcanu, Eugen Țimpea și Sandu Kilin. Din anul 2002 trăiește în Statele Unite ale Americii.

– Tavi, ce a însemnat Cugirul pentru tine, în formarea ta ca om și sportiv?

– După anii de liceu și facultate petrecuti în Cluj, 5 ani petrecuti la CFR Cluj, care m-au dezvoltat intelectual, dar și sportiv, au urmat 13 ani frumoși la Cugir. Cugirul a fost un capitol foarte frumos în viața mea personală având în vedere că aici m-am căsătorit cu Mihaela și totodată aici s-a născut Vlad, fiul nostru. Tot la Cugir, mi-am început cariera de antrenor în 1993 și am avut plăcerea de a lucra în domeniul copiilor și juniorilor. Chiar dacă au fost vremuri tumultoase, cu o situație financiară grea, am încercat să aduc o altă viziune în ceea ce privește copii și juniorii.

– Ce te-a determinat să pleci din România și să începi un proiect fotbalistic în străinătate?

– Cu sprijinul părinților din Cugir și a conducerii Uzinei Mecanice din acea perioadă, am reușit între anii 1994-1995 să participăm cu aproximativ 30-40 de copii la patru ediții ale turneului „Harlem Coca Cola Cup“ în Olanda. Atunci a fost primul meu contact cu Vestul și atunci s-a aprins o scânteie. Să fiu azi mai bun decât ieri, mâine mai bun decât azi și să dezvolt ceva măreț. În 2002 am ales această provocare de a ne schimba viața si viitorul alegând Statele Unite ale Americi. A fost o perioada grea la început, cu multe încercări și obstacole dar cu voință, determinare și multă, multă muncă am reușit. Suntem acolo de 23 de ani și am reușit să fim apreciați în domeniul “soccer“ așa cum e denumit fotbalul în America.

– Ce înseamnă azi, Academia Liberty? Ce planuri de viitor ai?

– Din 2007 am înființat clubul nostru „Liberty FC “ în Cleveland, Ohio și de atunci peste 3000 de copii au trecut prin mâinile noastre. Azi, clubul nostru are în jur de 250 de jucători anual cu băieți și fete cu vârstele între 8 și 19 ani. Deși au trecut mulți ani de când am început cu două echipe de 10 și 11 ani, azi, pe lângă copii, avem 15 echipe și 8 antrenori. Continuăm să dezvoltăm cele trei obiective cu care am pornit la drum: Să ajutăm, formăm, ghidăm fiecare jucător să ajungă spre maximul de potențial pe care îl dorește din punct de vedere sportiv. Să devină cea mai bună versiune a lor, atât în teren, cât și în afara lui. După ce încetează activitatea de jucător să se întoarcă în domeniu, ca antrenor, arbitru sau alt post de care este atras, astfel încât să aducă un plus în fenomenul fotbalistic. Să le arătam membrilor noștri că lumea nu înseamnă numai America. În cei peste 17 ani de activitate am reușit cu clubul nostru să participăm la câteva turnee în Italia, Germania, Cehia, Olanda, Belgia, Spania și Portugalia, arătând astfel tinerilor americani Europa.

– Chiar dacă ești departe, ai continuat să sprijini comunitatea din Cugir. Ce te motivează să rămâi conectat?

– Nu poți uita niciodată de unde ai plecat așa că mereu m-am gândit dacă putem să găsim ceva soluții să stăm conectați cu Cugirul, cu România. Au rămas în urmă multe amintiri frumoase, mulți oameni deosebiți si atunci nu ai cum să nu te gândești cum ai putea să ajuți. Fotbalul e un sport de echipă și numai împreună poți reuși. Fotbalul și sportul te învață să câștigi și să pierzi. În plus, îți dezvoltă capacitatea de a rezolva și găsi soluții la problemele cu care te confrunți în viața de zi cu zi.

– ⁠Ce ai simțit când ai văzut copiii din Cugir jucând la Mundialito, alături de echipa ta?

– Fotbalui mi-a oferit posibilitatea sa călătoresc în multe țări și de câțiva ani am visat să aduc și copii din Cugir să joace alături de copii noștri americani. Am reușit anul acesta pentru prima dată să avem în echipele noastre trei copii din Cugir și unul din Cluj să joace la Mundialito, un turneu de renume din Badajos Spania. Eu și Vlad ne-am bucurat să-i avem alături de noi pe Andrei, Vlad și Bogdan din Cugir, respectiv pe Matei din Cluj. Zâmbetele de pe fețele lor ne- au adus și nouă bucurie. Poate că, la fel ca atunci când eu am participat la primul meu turneu din Olanda, și în inima lor se va aprinde o dorință de a se autodepăși, astfel încât să arate lumii că noi românii suntem valoroși. Aș vrea să precizez faptul că, pe lângă bucuria făcută celor 3 cugireni, am trimis în urmă cu câțiva ani o mulțime de mingi, echipamente și haine copiilor din orașul de la poalele Drăganei

– Tavi, ce dorești să le transmiți cugirenilor?

– O îmbrățișare tuturor locuitorilor orașului Cugir, urări de sănătate și prosperitate tuturor, mult succes echipei de fotbal „Metalurgistul” Cugir (dar și echipei naționale în Preliminariile Campionatului Mondial de Foltbal). Mi-aș dori să văd cât mai mulți români anul viitor la WORLD CUP susținând în galben echipa României.

 

A consemnat: Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Cugireanca Noja Paladia a împlinit 110 ani! Este cea mai în vârstă femeie din județul Alba

Cugir INFO

Publicat

în

Cugireanca Noja Paladia a împlinit duminică, 20 iulie 2025, venerabila vârstă de 110 ani, fiind în acest moment cea mai vârstnică femeie din județul Alba.

„Astăzi, orașul Cugir a trăit un moment de o încărcătură emoțională deosebită, marcând o aniversare rară și cu totul specială: 110 ani de viață ai doamnei Noja Paladia, o cugireancă ce întruchipează demnitatea unei generații care a cunoscut istoria prin trăire, nu din cărți.

În semn de recunoștință pentru întreaga sa viață și contribuție la spiritul comunității noastre, doamna Paladia a fost onorată cu o vizită oficială din partea viceprimarului orașului Cugir, domnul Călin Furdui, și a doamnei Diane Dobrean, director al Casei de Cultură „Valentin Uritescu”. În cadrul acestui moment emoționant, doamnei Noja Paladia i-au fost oferite un buchet de flori elegant, o diplomă de apreciere și un tort aniversar, toate simboluri ale respectului și admirației noastre profunde.

Deși timpul și-a urmat cursul, iar viața i-a fost plină de încercări, doamna Noja Paladia rămâne un exemplu viu de forță interioară și seninătate. A vorbit cu claritate, energie și lumină în privire, dovedind că vârsta ne poate încetini pașii, dar nu poate stinge flacăra din suflet.

Această aniversare este nu doar o sărbătoare a longevității, ci și un prilej de reflecție asupra valorilor autentice – familie, curaj, răbdare și iubire de viață.

Îi transmitem cele mai calde și sincere urări de sănătate, liniște sufletească și zile binecuvântate, alături de cei dragi!

La mulți ani, cu profund respect și admirație, doamnă Noja Paladia!”, au transmis reprezentanții administrației locale de la Cugir.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Un fiu al Cugirului, între altar și condei: Teologul Alexandru Lazăr, nominalizat la Premiile Regal Literar

Cugir INFO

Publicat

în

Un nume tânăr, dar deja bine conturat în spațiul teologic și cultural românesc și internațional, face cinste orașului Cugir: Alexandru Lazăr, teolog, autor și diacon ortodox, a fost nominalizat la prestigioasele Premii Regal Literar, ediția 2025, pentru volumul său recent „Străvezimea Împărăției – de la simplitatea lucrurilor la profunzimea iubirii divine”, apărut la Editura Renașterea.

Acest premiu recunoaște contribuțiile de excepție în domeniul literar, teologic și cultural și își propune să reafirme valorile esențiale ale culturii române în contemporaneitate. Juriul din acest an a remarcat la Alexandru Lazăr nu doar profunzimea și echilibrul teologic al scrierii, ci și stilul curat, limpede și sensibil – o invitație la introspecție și deschidere către dimensiunea divină a existenței umane.

• Un teolog al generației tinere, între Cluj și Chicago

Născut și crescut în Cugir, Alexandru Lazăr și-a descoperit chemarea spre teologie încă din adolescență. După absolvirea școlii gimanziale Singidava din Cugir, a urmat liceul la Seminarul Teologic Sfântul Simion Ștefan din Alba Iulia, pe care l-a absolvit în anul 2015 ca șef promoțir. A urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, unde a fost nu doar un student eminent, ci și student senator – implicat activ în viața academică și în reprezentarea colegilor săi. A absolvit ca șef de promoție în anul 2019, fiind apreciat pentru seriozitate, claritate în gândire și o rară maturitate spirituală.

După finalizarea studiilor de licență și master, Alexandru Lazăr a continuat cercetarea teologică, fiind în prezent doctorand, unde studiază o temă de graniță între teologie, istorie și sociologia religiei: universalismul creștin în arhitectura creștinismului american. Lucrările sale cercetează felul în care spiritualitatea răsăriteană poate dialoga cu pluralismul religios și cultural al lumii occidentale contemporane.

În anul 2023, a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Chicago, acolo unde a slujit comunității românești din diaspora, îmbinând activitatea pastoral-liturgică cu cea intelectuală și misionară.

• O voce distinctă în teologia românească contemporană

Nominalizarea la Premiile Regal Literar nu se referă doar la cartea din 2025, ci și la ansamblul activității sale teologice și editoriale. În 2023, Alexandru Lazăr a publicat, la Presa Universitară Clujeană, volumul „Fragilitatea Ființei – premisă sensibilă a Îndumnezeirii”, o lucrare care a atras atenția comunității academice prin modul în care abordează finitudinea, vulnerabilitatea și neputința umană ca spațiu fertil pentru lucrarea harului divin. Pe lângă acestea, Alexandru Lazăr s-a remarcat prin multitudinea de volume colective la care a contribuit dar și prin publicarea a peste 50 de studii, recenzii și lucrări academice.

Textele sale sunt apreciate pentru că refuză pompozitatea sau dogmatismul abstract, în favoarea unei teologii vii, transparente, care vorbește sincer despre om, despre suferință, dar și despre nădejde, iubire și transformare.

• Premii cu tradiție și semnificație culturală

Organizate sub egida revistei Regal Literar, premiile cu același nume sunt menite să evidențieze personalitățile artistice, intelectuale și academice de la care comunitatea culturală se inspiră sau pe care le urmează. Din dorința reafirmării valorilor fundamentale în societatea românească, se oferă distincții precum Premiul Opera Omnia, Cartea Anului, Premiul Regal Literar, dar și Distincțiile Culturale acordate în contexte speciale – precum Anul Centenar al Patriarhiei Române, Anul Copilului sau comemorarea a 150 de ani de la nașterea Reginei Maria.

Ediția din 2025 include și Premiul „Nicolae Dabija”, acordat în memoria marelui scriitor, poet și istoric literar basarabean, membru al Academiei Române, fost Director de Onoare (in memoriam) al redacției Regal Literar – Chișinău.

• Cugirul, în inima unui destin internațional

Pentru comunitatea locală din Cugir, Alexandru Lazăr nu este doar un nume pe o copertă sau într-o bibliografie, ci un fiu al orașului care, prin vocația sa, duce mai departe tradiția, valorile și spiritul locului. Realizările sale sunt dovada că perseverența, credința și educația solidă pot face dintr-un tânăr născut într-un mic oraș de munte un reper al gândirii teologice contemporane.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir