Rămâi conectat

Cugireni

De vorbă cu poeta și prozatoarea Camelia Morda Baciu, originară din Vinerea – Cugir

Cugir INFO

Publicat

în

Camelia Morda Baciu s-a născut la 21 ianuarie 1968, în Vinerea – Cugir. Este absolventă a Liceului Industrial nr.1 Cugir, profilul Chimie anorganică, calificată în domeniul pirotehnicii.

A lucrat doi ani în industria de armament, după care a continuat, în urma numeroaselor cursuri, 10 ani, dactilografă și contabilă, la Societatea Uzina Mecanică Cugir. Din anul 2000 trăiește în Italia și a lucrat 20 de ani în Turism.

A început postările în anul 2018 pe rețelele de socializare, în diverse grupuri literare și în profilul personal. În 2019 a debutat cu un volum de poezii „Drama dezrădăcinării”, pe tema emigrării, la editura RAWEX COMS din București, sub îndrumarea profesorului universitar, Dorin.N Uritescu (originar din Vinerea) și o lansare de carte la Centrul Cultural din Cugir. A urmat în septembrie 2019, apariția volumului de proză scurtă umoristică „Povești de pe la noi”, cu întâmplări adevărate din perioada anterioară a anului 1989 și romanul autobiografic „De ce eu?”, unde descrie experiența personală cu SDA (Sindromul Anxios Depresiv), pe o perioadă de 11 ani, ambele la editura „Minela” din București.

A avut dublă lansare de carte la Centrul Cultural din Cugir și la Muzeul Național al Literaturii din București. În ianuarie 2020, romanul autobiografic a fost tradus în limba italiană „Perché a me?”. Primul său volum de poezii, „Drama dezrădăcinării” a fost reeditat la editura „Minela”, într-o formă modificată și adăugată. În 26 ianuarie, a avut triplă lansare de carte la „Teatro Studio Uno”, din Roma. Autoarea este membră a Cenaclului de la Roma din 2019, participă la întâlnirile lunare ale Cenaclului și răspunde invitațiilor diverselor evenimente culturale de la Roma.

În anii 2019-2020, a oscilat între România și Italia cu apariții televizate, emisiuni radiofonice, a organizat și moderat evenimente culturale. În acest timp, au apărut numeroase articole, texte literare, interviuri în diverse reviste și ziare din România și Italia: „Ziarul Unirea”, „CugirInfo”, „Curierul de Cugir”, „Toamna Cugireană”, „Editura Minela” București, „Revista Vocativ” Roma, „Revista Cenaclului de la Roma”, Revista „Litere din Târgoviște”, Revista „ECreator” din Baia Mare, Revista „Literadura” Buzău, Ziarul „Impact” București, „Te provoc la o carte” Roma, „Monitorul de poezie” București, Antologie „Literatura Română Contemporană” la editura „ArtActiv” București, Antologie bilingvă „Dal Danubio al Tevere andata e ritorno!/De la Dunăre la Timbru dus și întorș!”, la Editura Minela &Arte in Apnea Torino, diverse recenzii în diferite publicații literare. Este membru la FUIS (Federazione Unitaria Italiana Scrittori) Editor la revista „Timpul Italia” și „Timpul Alba”.

A câștigat câteva premii literare: – locul I la un concurs internațional de poezie din Canada – locul II la un concurs de poezie în Italia – locul IV – critică la un concurs internațional pentru cartea „Perché a me?”, traducerea în italiană a volumului „De ce eu?”. Deși locuiește de 21 de ani în Ialia, nu a cerut niciodată cetățenia italiană. ,,Ba, mai mult, în urmă cu câțiva ani, am refuzat invitația de-a o cere. Sunt cetățean european și asta îmi ajunge. Locuiesc aici de 21 de ani. Am cumpărat o casă aici în urmă cu 16 ani, aici muncim, una dintre fete locuiește aproape de mine, cealaltă e la Londra. Oricum, sper să ne întoarcem în România peste câțiva ani”, ne-a mărturisit Camelia.

Mărturisiri despre crezul său literar

– Am văzut palmaresul dumneavoastră bogat, atât in ceea ce privește poezia, dar și proza. De unde vine această pasiune pentru creație?

– „Iubesc literatura, citesc mult și scriu atunci când simt că sentimentele, trăirile nu mai au loc în interiorul meu și trebuie să le externez. Mă regăsesc foarte bine în poezia cu caracter social, mai ales atunci când sunt indignată de ceea ce se întâmplă în societatea în care trăim. Rămân fidelă stilului clasic în poezii, cele în vers alb sau vers liber, puținele pe care le-am scris, le consider doar exerciții literare. Poezia epică, se pare că îmi reușeste cel mai bine. Lucrez la un volum de poezii epice, inspirate din mitologie, „Legendele Olimpului” de Alexandru Mitru. Și, totuși, proza este cea care mă atrage cel mai mult. Plec de la o idee și scriu fără să-mi mai pese de nimic din jurul meu, parcă intru în transă. Cuvintele se scriu singure. De curând, am început să scriu scenete și, de ce nu, pe viitor, o piesă de teatru. Îmi place să abordez toate genurile literare. Bineînțeles, mai am multă stradă de făcut, de muncit și învățat. Dar mă ajută ambiția și perseverența”.

– Ne puteți prezenta câteva versuri din poeziile scrise de dumneavoastră și pe care le îndrăgiți mai mult?

„Iertări!”

„Vreau să te iert acum, încă o dată,
Oricât mă vei zidi între tăceri.
Trecut prin porți închise să străbată,
Unească-ne în ce am fost mai ieri.
Te iert și azi, iertându-mă pe mine,
Cu gândul obsedant de-un început.
Ignor mereu capricii masculine,
Ce niciodată nu le-am priceput”.
(Camelia Baciu – 21.07.2021)

„Așteptând copiii”

Ce liniște e, Doamne, prin satul de bătrâni!
Din ștreașină cad țurțuri cu lacrimi înghețate.
Prin ochi de geamuri sparte trec clipele oftate
Și-o ușă scârțâindă anină în țâțâni.
Sunt mulți părinți ce-așteaptă un fiu risipitor,
Plecat în lumea largă, la trai orășenesc,
Ne-ntors de multă vreme, iar ei îmbătrânesc
Cu teama ne-ntâlnirii și mistuiți de dor.
(Camelia Baciu – 31 ianuarie 2021)

Pasiunea pentru jurnalism

– Am aflat că aveți o pasiune și pentru jurnalism. De unde a pornit această ambiție?
– La începutul acestui an, mi-am descoperit „vocația” pentru jurnalism. Am făcut un curs cu domnul prof.univ. Alexandru Lăzescu de la Iași. Am răspuns unei provocări din partea domnului prof.univ. Mihai Văcariu, manager al revistei „Timpul” și am înființat la Roma revista „Timpul Italia” și imediat după aceea, revista „Timpul Alba”. Curiozitatea mea pentru biografii, evenimente culturale, actualitate mă ajută să scriu articolele. Am descoperit că-mi place să iau interviuri și intenționez, atunci când vor ajunge la un anumit număr, să editez o carte cu ele. Scriu în limba română, așa simt că trebuie să aștern cuvintele pe hârtie. Apoi fac traducerea, unde este cazul. Avem nucleul nostru literar de la Roma, unde întâlnirile sunt bilingve, deoarece acolo suntem și români și italieni, uneori și alte nații, uniți din dragostea pentru literatură, pentru cultură, în general.

Un proiect ambițios: „Să salvăm cărțile”

– Cu câteva luni în urmă, pe pagina dumneavoastră de socializare ați lansat o campanie pentru salvarea cărților. Câți au fost cei care au răspuns la aceasstă provocare?
– Acest proiect l-am lansat aici în România. Campania s-a numit „Să salvăm cărțile!”. Din păcate, foarte multe persoane aruncă sau ard cărțile. Lumea nu mai citește cartea în formă fizică, totul se petrece în lumea virtuală. Cineva a observat pasiunea mea pentru cărți și m-a invitat să-i golesc rafturile cu cărți, altfel le aruncă. Acela a fost începutul, așa mi-a venit ideea acestei campanii. În trei săptămâni am strâns în jur de 14.000 de cărți, unele erau în condiții deplorabile. Dar am luat fiecare carte în parte, am curățat-o, lipit-o, catalogat-o. Din pasiune se poate face orice. Intenționez să deschid o mini-bibliotecă la Vinerea. Și dăruiesc cărți celor care le solicită. Sunt un fel de intermediar între cei care renunță la cărți și cei care doresc o anumită carte. Visul meu este să înființez un grup nu doar literar, ci cu toate formele artei și culturii, acasă, în România.

-Am vazut talentul pentru poezie, am înțeles că aveți o pasiune și pentru proză, iar anul acesta pregătiți un roman. Pentru noi, cititorii dumneavoastră, ne puteți reda un fragment?

„Două suflete”

„Dar, în tot acest haos, nimeni nu putea vedea două suflete care se înălțau la cer, din trupurile celor doi a căror viață terestră se termina atunci și acolo. Cele două suflete pluteau în tandem prin aerul rece de dinaintea Crăciunului și povesteau despre stăpânii lor, în a căror trupuri s-au adăpostit zeci de ani. – Sunt mulțumit de stăpânul pe care l-am avut. M-a făcut să cresc ori de câte ori era fericit. M-a umplut și pe mine cu fericirea lui. A știu să se bucure de viață, să iubească și să se facă iubit, să se mulțumească cu ceea ce a agonisit, să dăruiască și să mă dăruiască. Întotdeauna spunea: „Îți ofer cu tot sufletul meu.” Da, mă dădea tuturor dar nu mă supăram, eram bucuros. De prea puține ori m-a făcut să mă micesc, în puținele momente de încercare din viața lui. Plec spre eternitate mulțumit că mi-am îndeplinit menirea pe pământ și sunt pregătit pentru un rol spiritual. O să mă întorc de câte ori pot, aici, în lumea reală și am să șterg lacrimile soției și ale copiilor lui, răpuși de durere. Așa vorbea sufletul bărbatului care se înălța din ce în ce mai mult, privind sufletul de lângă el, care părea trist și decepționat. Nu, eu nu mi-am împlinit menirea așa cum ar fi trebuit, pe acest pământ. Stăpâna mea a fost opusul stăpânului tău. De prea puține ori m-a făcut să plesnesc de bucurie și de prea multe ori m-a făcut mic, mic, până la stafidire. Nu a fost fericită, nu a primit iubire cât și-ar fi dorit. Nu a cunoscut magia unei familii și m-a frământat și pe mine în goana ei după succes. Am sperat ca măcar acum să se bucure de un pic de fericire alături de cel pe care l-a iubit o viață întreagă. Ar fi fost primele sărbători în care n-aș fi rămas doar eu și cu ea”.

– Ce mesaj doriți să transmiteți cititorilor de poezie și proză, dar și celor care au îmbrățișat pasiunea pentru arta scrisului?
– Pornind de la proverbul antic „Verba volant scripta manent”, rostit în discursul imperatorului Caio Tito, în senatul roman, aș îndemna oamenii să citească, iar pe cei care au ceva bun de lăsat posterității, să scrie. Dacă nu s-ar fi scris nimic până acum, nu am fi știut nimic. O carte îți deschide mintea ca o ușă trântită de perete, te îndeamnă la reflecție, te îmbogățește intelectual și spiritual. Generația actuală are datoria morală să scrie, lăsând mărturia epocii în care trăiește, așa cum susținea și Nicolae Iorga. Geniile sunt foarte puține. Dar există oameni „obișnuiți”, cu talent literar. Să lăsăm cititorii să discearnă. Cu o carte în mână, nu o să fiți niciodată singuri.
– Doamna Camelia Baciu vă mulțumesc pentru amabilitatea dumneavoastră de a purta acest dialog, vă doresc ca toate gândurile să vi se împlinească, mult succes în activitatea de creație literară și multă sănătate!

A consemnat: Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Cugireni

Amintiri despre trecut cu Dr. Ing. Alexandru Jittu, primul director al „Uzinelor Libere” din Cugir

Cugir INFO

Publicat

în

Alexandru Jittu este cunoscut citititorilor Ziarului Unirea, de mai bine de 5 ani din vremea când a acordat 2 interviuri cotidianului nostru sub titlurile: „Dr. Ing. Alexandru Jittu – De la Zlatna în SUA via Uzina Mecanică Cugir, cu credința in Dumnezeu si matematică” și „Fabricile din Cugir – 1990, începutul sfârșitului. Amintiri despre trecut cu primul director al uzinelor libere din Cugir”.

De atunci și până în prezent, s-au produs schimbări în viața și cariera lui Al Jittu, fapt pentru care a avut amabilitatea să poarte un dialog pentru perioada care a trecut, să ne vorbească despre prezent și perspective de viitor.

„Pentru cei care nu mă cunosc, menționez că sunt fiu al Munților Apuseni născut, crescut si educat la Pătrângeni si Zlatna unde  s-a născut Tribunul Petru Dobra. La Zlatna a învățat Craiul Moților – Avram Iancu. Mie îmi spuneau colegii de facultate „Avrămuț Iancu”, fiindcă purtam parul foarte lung acoperit de o cușmă ce semăna cu a lui Avram Iancu, dar a mea nu era din blană de miel ci dintr -un material sintetic ieftin”, se dăstăinuie Alexandru Jittu.

• Cum mi-am început cariera la Cugir

Orașul Cugir are și va avea un loc special în inima si conștiința mea atât cat voi trăi:

Acolo m-am îndrăgostit de matematică și am început sa lucrez la nivel mult mai înalt decât cel cerut de programa școlară, acolo am început să rezolv și să propun probleme în Gazeta Matematică Seria B, acolo m-am format ca specialist în Mașini si Aparate Electrice, acolo m-am îndrăgostit și acolo am făcut cununia civila, acolo s-a născut și a crescut fiica mea pâna la 13 ani, acolo am avut marea șansă sa mă descătușez tehnic fără  nicio opreliște.

Tot la Cugir, știința ingineriei electrice mi-a fost testată atât în proiectele mele cât si a celor făcute de alții, cum a fost cel pentru punerea în funcțiune a liniei automate de producție de componente ale mașinii de spălat rufe ,,Automatic”, cel destinat Industriei de Apărare.

Conducerea UM Cugir mi-a dat șansa de a administra Secția Mașini Unelte Montaj, la doar 7 ani de la începerea activității mele ca inginer stagiar, în aceeași secție de mașini unelte.

• Director general la UM Cugir

În 1990 am fost numit director general. La UM Cugir. În acea funcție am încercat să dau ce era mai bun pentru viitorul angajaților de la UMCugir, dar din păcate nu am fost înțeles și ajutat, astfel că s- a ajuns unde s a ajuns.

Detaliile acelei perioade sunt scrise în Ziarul Unirea apărut in zilele menționate la începutul acestui articol.

Bineînțeles, ca pot fi contrazis că eram prea tânăr si nu știam cum sa construiesc viitorul.

Generalul Maftei Roșca de la Regia Autonomă de Tehnică Militară (ATMIL) a fost de acord sa facem la UM Cugir o reorganizare a unității mult mai flexibilaă cea existentă, nemaifiind funcțională în structura de înainte de 1989 când toate contractele de producție erau aduse de către firmele de comerț exterior din București, atât pentru mașini unelte cât și pentru produsele speciale, iar comerțul de stat ne dădea contracte pentru mașini de spălat, mașini de cusut, lanțuri, fuse, etc.

Începând cu 1990 aceste firme au început să se privatizeze și numărul de contracte pentru mașini unelte a scăzut, iar ICSM-urile au fost desființate.

In timpul unei deplasări  în Germania cu Generalul Roșca, am vizitat printre altele o uzină de strunguri. L am întrebat pe director neamț, câți oameni are in producție, câți are in vânzări si cat personal administrativ, marketing, supraveghere. Mi a zis ca are 2.500 de oameni din care: in producție 850, în vânzări, răspândiți în toate țările unde studiul de marketing a prevăzut existența unor proiecte viitoare unde strungurile erau necesare si 10 în administrație, marketing, supraveghere producție. De asemenea, mi-a spus că în țările unde marketingul a prognozat ca proiectele noi vor apărea in timp scurt, el avea deja strunguri în porturile acelor țări gata de livrare.

La UM Cugir noi aveam șase oameni la Desfacere și șase oameni la Import – Export, dar aveam de asigurat lucru la aproximativ 17.500 de salariați. Singura noastră șansă de supraviețuire a fost reorganizarea pe șapte module sub umbrela UM Cugir. Bineînțeles că trebuia făcută curățenie generală adică personalul care venea înainte de 1990 la o întreprindere de stat, în noile condiții, dacă nu era capabila să lucreze ceea ce era cerut prin fisa postului, trebuia sa plece din UM Cugir.

Cu siguranță ca astăzi, n-ar mai fii fost 17.500 de angajați, dar după calculele mele în jur de 5000-6000 de salariați tot ar mai fi rămas.

A fost foarte dureros pentru mine sa aflu ca in 2004, un Secretar de Stat la Industria de Apărare a venit la Cugir si a ordonat închiderea Fabricii de Mașini Unelte, în condițiile în care aceasta avea 86% din producție acoperită. A ordonat ca salariații sa fie trimiși acasă primind nu știu cate salarii compensatorii, iar pe secțiile și atelierele de la Fabrica de Mașini Unelte au fost puse lacăte. După aceea utilajele din secțiile si atelierele secției respective au fost vândute ca fier vechi. Deoarece din toate tarile foste membre CAER doar în Romania s a întâmplat dezastrul economic m-am gândit sa scriu o carte despre ce s-a întâmplat și care au fost dedesubturile, dar am fost sfătuit să stau cuminte.

• Întoarcerea in SUA. Impactul Pandemiei și proiectulTesla

In Februarie 2020  am fost în România la nunta Iuliei, fiica unui văr de-al meu, care ne a împrumutat banii necesari (in 1994) când am emigrat în Canada. M-am întors în SUA cu unul din ultimele zboruri din Europa spre America,  aprobate de către președintele Donald Trump .

Începuse perioada de Pandemie. Singura șansă de a lucra a fost de acasă prin intermediul calculatorului. Dumnezeu mi-a purtat de grijă și am primit un contract de Consultanță de la o firmă Germană subcontractoare a unei firme din Japonia. Inițial firma din Germania m- a vrut să conduc proiectul în uriașa fabrică Tesla de lângă Berlin. Le am fost recomandat de americanii de la prima fabrică Tesla, Freemont, California unde am condus cu succes un proiect foarte mare instalând zece roboți de transfer care erau cei mai puternici din lume la acea dată, în 2014, produși în Japonia și care puteau ridica fiecare aproximativ o tonă și jumătate.

Acest proiect ca și multe altele din viața mea profesională foarte bogată se afla descrise în cartea mea „De la Zlatna la Detroit cu credință în Dumnezeu și în Știință”, care va fii publicata în România în 2026.

Datorita felului cum am condus acel proiect am fost aprobat sa fac ofertă pentru fabricarea componentelor proiectate.

In Ianuarie 2021 am primit comanda de execuție in India la firma care le proiectase, transportul din India in portul din Texas, iar de acolo transportul cu camioanele la San Antonio,Texas unde firma japoneza a construit uzina de autocamioane. A fost un contract foarte bun fiindcă japonezii ne au plătit in avans jumătate din valoarea contractului pentru achiziționarea de materiale si plata salariilor celor din India.

• Vacanța  în România

Anul acesta, am avut șase săptămâni de vacanta de vis in Romania:

Reuniune cu foști colegi din conducerea UM Cugir din perioada când am fost director general. Aceasta reuniune a fost dedicată celei de a 225-a aniversari de la înființarea UM Cugir, în 1799.

Au fost maimulte evenimente: revederea de 50 de ani de la terminarea Liceului Industrial Construcții de Mașini -Specialitatea Mașini si Aparate Electrice; revederea de 44 de ani de la terminarea Facultății de Electrotehnică din Cluj Napoca; revederea de 55 de ani de la terminarea clasei a VIII-a.

Am avut încă doua evenimente foarte importante: întâlnire cu Academicianul Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române și cu  Academician Nicolae Zamfir, Vicepreședinte Știință si Tehnologie; întâlnire cu foști colegi de la Mașini Unelte Montaj.

Toate aceste reuniuni au fost foarte emoționante, dar gradul de emoție a fost diferit. Reuniunea de la Cugir cu foști colegi din conducerea UM Cugir a fost cea mai emoționantă dintre toate fiindcă am trecut împreună prin multe situații grele.

Le mulțumesc si pe aceasta cale celor care au răspuns-prezent-chemării mele. Atmosfera a fost foarte calda, amintiri au fost depanate, cântece populare au fost cântate, iar restaurantul Drăgana ne a oferit bucate alese. Am fost onorați si de prezenta d-lui primar  Adrian Teban și a fostului primar Aurel Voicu, care ne-au adresat cuvinte frumoase.

 

A consmnat:
Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Miracol de Crăciun! Georgiana, o cugireancă care a fost victima unei operații eșuate, a primit cel mai frumos dar: A născut o fetiță sănătoasă

Cugir INFO

Publicat

în

Georgiana Corpodean, o femeie din Cugir care a fost operată de șase ori, din cauza unui episod grav de malpraxis, a reușit, să nască mult dorita ei fetiță, chiar în perioada sărbătorilor de Crăciun.

Totul a început în urmă cu șase ani, când Georgiana a devenit victima unui teribil caz de malpraxis. A încercat să facă o inseminare la ginecologul Mostafa Ismail, la Clinica Afrodita din Orăștie, unitate neacreditată pentru astfel de proceduri medicale. Ulterior, același medic a internat-o la Spitalul Orășenesc Cugir, unde, în urma unei operații eșuate, i-a secționat colonul — o greșeală recunoscută chiar de medic într-o filmare realizată cu camera ascunsă. Consecințele au fost dramatice, potrivit ziaristului Iosif Gligor.

CITEȘTE ȘI: Medicul ginecolog Mostafa Ismail cercetat de Colegiul Medicilor Alba, după ce o tânară din Cugir a intrat în comă, în urma unei anestezii

Femeia a trebuit să treacă prin șase operații chirurgicale după intervenția dezastruoasă. Lucrurile nu s-au oprit aici, deoarece Georgiana și-a pierdut locul de muncă și a rămas cu probleme de sănătate grave, într-un coșmar oribil care durează de 6 ani.

„După prima operație am început să sângerez. A doua mi-a tăiat colonul, iar apoi am intrat în septicemie. M-au cusut, m-au deschis, m-au operat din nou… eram pe patul de moarte!”, povestește Georgiana.

• Medicii de la Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia i-au salvat viața

Cu toate că medicii din Alba Iulia i-au salvat viața, rănile, atât fizice cât și sufletești, nu au dispărut pentru Georgiana: „Mi-au montat o pungă pe burtă. Nu mai puteam nici să mă privesc în oglindă!”, spune ea.

Din 2019 și până astăzi, Georgiana a trecut prin șase intervenții chirurgicale și ani întregi de suferință. A pierdut serviciul de la fabrica din Cugir, unde lucrase timp de șapte ani și jumătate. L-a dat în judecată pe medic, iar procesul civil împotriva lui Mostafa Ismail a început la Tribunalul Alba, pe 16 octombrie 2025, scrie Iosif Gligor.

În ciuda celor întâmplate, Georgiana, alături de soțul ei, Marius, au continuat să lupte și nu au renunțat, nici măcar pentru o secundă, la visul lor de a avea un copil. Dorința lor s-a împlinit chiar pe 26 decembrie 2025, atunci când a venit pe lume Zaira Maria.

O fetiță superbă, dovadă că miracolele țin cont, din când în când, și de calendar.

Părinți ca Georgiana și Marius Corpodean au toată admirația mea. Știu prin câte încercări au trecut și cât de subțire a fost linia dintre viață și moarte pentru Georgiana. Acești părinți care și-au riscat totul — inclusiv propria viață — merită cel mai profund respect! Să fiți veșnic fericiți! Povestea voastră e una de roman și merită spusă mai departe, a mai povestit ziaristul Iosif Gligor.


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Cugireni

Foarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional

Cugir INFO

Publicat

în

Dintr-un oraș mic, dar plin de oameni cu visuri mari, Victor Roșu a reușit să transforme pasiunea pentru frizerie într-o carieră internațională care inspiră.

Cunoscut pentru talentul său, pentru atenția la detalii și pentru dorința constantă de a evolua, tânărul din Cugir a făcut în ultimul an pasul decisiv spre educația internațională în domeniul barberingului. Totul a început din pasiune și ambiție, iar anul acesta a reprezentat pentru el o adevărată rampă de lansare. De la începutul verii, Victor a fost invitat să susțină demonstrații și seminarii în Germania (Stuttgart), Republica Moldova (Chișinău ) și Belgia (Roeselare), ducând numele României și al orașului Cugir pe scenele marilor evenimente dedicate frizeriei moderne.

Deși anul se apropie de final, traseul său profesional este într-o continuă ascensiune. După revenirea din Belgia, Victor va ateriza direct pe scena unuia dintre cele mai mari evenimente de barbering din România – „I AM BARBER”, la București. Până la sfârșitul anului, va mai bifa Franța (Paris), Mediaș și din nou București, alături de orele de educație pe care le oferă cursanților chiar la el în salonul din Cugir, unde vin oameni chiar si din zone îndepărtate ale țării pentru a învăța din experiența lui.

În deschiderea anului viitor, Victor are deja confirmate noi colaborări internaționale: Anglia, Italia și Germania, dar și o prezență specială în cadrul unei colecții de modă de la Milano, unde se va ocupa de imaginea – păr și barbă – a modelelor ce vor defila pentru unul dintre cele mai mari branduri de modă din lume. Totodată, tânărul frizer se pregătește să deschidă in anul 2026 prima sa academie & salon de barbering în Alba Iulia, un proiect dedicat formării noii generații de profesioniști. La nivel național, Victor se poate mândri cu un palmares impresionant de titluri câștigate în competiții importante din România, semn că recunoașterea muncii sale a venit pas cu pas, prin perseverență și devotament.

Filozofia sa este simplă, dar puternică: „Dacă faci bani din ceea ce îți place, nu o să muncești niciodată. Fac totul din dragoste pentru meserie, din respect pentru oameni și din dorința de a arăta că se poate. Nu e doar despre tunsori sau aparență, e despre pasiune, disciplină și evoluție continuă”, spune Victor. Succesul pare să-l urmeze la fiecare pas, însă el știe cel mai bine că nu are nicio legătură cu norocul. În spatele fiecărui eveniment, fiecărei recunoașteri și fiecărui pas înainte stau ore nesfârșite de muncă, disciplină și dedicare totală.

„Pentru mine, succesul nu este o întâmplare, ci rezultatul consecvenței, al învățării continue și al dorinței de a fi mai bun cu fiecare zi. Nu există scurtături, nu există zile libere de la visul meu — doar pași siguri, repetați cu răbdare și pasiune, iar succesul îl măsoară in intensitatea aplauzelor”, susține tânărul din Cugir.

Povestea lui este dovada că visurile pot prinde contur chiar și într-un oraș mic — pentru că, atunci când muncești cu pasiune și crezi în drumul tău, poți ajunge „din periferie în centru”, transformând granițele în simple linii pe hartă.

 

Constantin PREDESCU


 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir