Camelia Morda Baciu s-a născut la 21 ianuarie 1968, în Vinerea – Cugir. Este absolventă a Liceului Industrial nr.1 Cugir, profilul Chimie anorganică, calificată în domeniul pirotehnicii.

A lucrat doi ani în industria de armament, după care a continuat, în urma numeroaselor cursuri, 10 ani, dactilografă și contabilă, la Societatea Uzina Mecanică Cugir. Din anul 2000 trăiește în Italia și a lucrat 20 de ani în Turism.

A început postările în anul 2018 pe rețelele de socializare, în diverse grupuri literare și în profilul personal. În 2019 a debutat cu un volum de poezii „Drama dezrădăcinării”, pe tema emigrării, la editura RAWEX COMS din București, sub îndrumarea profesorului universitar, Dorin.N Uritescu (originar din Vinerea) și o lansare de carte la Centrul Cultural din Cugir. A urmat în septembrie 2019, apariția volumului de proză scurtă umoristică „Povești de pe la noi”, cu întâmplări adevărate din perioada anterioară a anului 1989 și romanul autobiografic „De ce eu?”, unde descrie experiența personală cu SDA (Sindromul Anxios Depresiv), pe o perioadă de 11 ani, ambele la editura „Minela” din București.

A avut dublă lansare de carte la Centrul Cultural din Cugir și la Muzeul Național al Literaturii din București. În ianuarie 2020, romanul autobiografic a fost tradus în limba italiană „Perché a me?”. Primul său volum de poezii, „Drama dezrădăcinării” a fost reeditat la editura „Minela”, într-o formă modificată și adăugată. În 26 ianuarie, a avut triplă lansare de carte la „Teatro Studio Uno”, din Roma. Autoarea este membră a Cenaclului de la Roma din 2019, participă la întâlnirile lunare ale Cenaclului și răspunde invitațiilor diverselor evenimente culturale de la Roma.

În anii 2019-2020, a oscilat între România și Italia cu apariții televizate, emisiuni radiofonice, a organizat și moderat evenimente culturale. În acest timp, au apărut numeroase articole, texte literare, interviuri în diverse reviste și ziare din România și Italia: „Ziarul Unirea”, „CugirInfo”, „Curierul de Cugir”, „Toamna Cugireană”, „Editura Minela” București, „Revista Vocativ” Roma, „Revista Cenaclului de la Roma”, Revista „Litere din Târgoviște”, Revista „ECreator” din Baia Mare, Revista „Literadura” Buzău, Ziarul „Impact” București, „Te provoc la o carte” Roma, „Monitorul de poezie” București, Antologie „Literatura Română Contemporană” la editura „ArtActiv” București, Antologie bilingvă „Dal Danubio al Tevere andata e ritorno!/De la Dunăre la Timbru dus și întorș!”, la Editura Minela &Arte in Apnea Torino, diverse recenzii în diferite publicații literare. Este membru la FUIS (Federazione Unitaria Italiana Scrittori) Editor la revista „Timpul Italia” și „Timpul Alba”.

A câștigat câteva premii literare: – locul I la un concurs internațional de poezie din Canada – locul II la un concurs de poezie în Italia – locul IV – critică la un concurs internațional pentru cartea „Perché a me?”, traducerea în italiană a volumului „De ce eu?”. Deși locuiește de 21 de ani în Ialia, nu a cerut niciodată cetățenia italiană. ,,Ba, mai mult, în urmă cu câțiva ani, am refuzat invitația de-a o cere. Sunt cetățean european și asta îmi ajunge. Locuiesc aici de 21 de ani. Am cumpărat o casă aici în urmă cu 16 ani, aici muncim, una dintre fete locuiește aproape de mine, cealaltă e la Londra. Oricum, sper să ne întoarcem în România peste câțiva ani”, ne-a mărturisit Camelia.

Mărturisiri despre crezul său literar

– Am văzut palmaresul dumneavoastră bogat, atât in ceea ce privește poezia, dar și proza. De unde vine această pasiune pentru creație?

– „Iubesc literatura, citesc mult și scriu atunci când simt că sentimentele, trăirile nu mai au loc în interiorul meu și trebuie să le externez. Mă regăsesc foarte bine în poezia cu caracter social, mai ales atunci când sunt indignată de ceea ce se întâmplă în societatea în care trăim. Rămân fidelă stilului clasic în poezii, cele în vers alb sau vers liber, puținele pe care le-am scris, le consider doar exerciții literare. Poezia epică, se pare că îmi reușeste cel mai bine. Lucrez la un volum de poezii epice, inspirate din mitologie, „Legendele Olimpului” de Alexandru Mitru. Și, totuși, proza este cea care mă atrage cel mai mult. Plec de la o idee și scriu fără să-mi mai pese de nimic din jurul meu, parcă intru în transă. Cuvintele se scriu singure. De curând, am început să scriu scenete și, de ce nu, pe viitor, o piesă de teatru. Îmi place să abordez toate genurile literare. Bineînțeles, mai am multă stradă de făcut, de muncit și învățat. Dar mă ajută ambiția și perseverența”.

– Ne puteți prezenta câteva versuri din poeziile scrise de dumneavoastră și pe care le îndrăgiți mai mult?

„Iertări!”

„Vreau să te iert acum, încă o dată,
Oricât mă vei zidi între tăceri.
Trecut prin porți închise să străbată,
Unească-ne în ce am fost mai ieri.
Te iert și azi, iertându-mă pe mine,
Cu gândul obsedant de-un început.
Ignor mereu capricii masculine,
Ce niciodată nu le-am priceput”.
(Camelia Baciu – 21.07.2021)

„Așteptând copiii”

Ce liniște e, Doamne, prin satul de bătrâni!
Din ștreașină cad țurțuri cu lacrimi înghețate.
Prin ochi de geamuri sparte trec clipele oftate
Și-o ușă scârțâindă anină în țâțâni.
Sunt mulți părinți ce-așteaptă un fiu risipitor,
Plecat în lumea largă, la trai orășenesc,
Ne-ntors de multă vreme, iar ei îmbătrânesc
Cu teama ne-ntâlnirii și mistuiți de dor.
(Camelia Baciu – 31 ianuarie 2021)

Pasiunea pentru jurnalism

– Am aflat că aveți o pasiune și pentru jurnalism. De unde a pornit această ambiție?
– La începutul acestui an, mi-am descoperit „vocația” pentru jurnalism. Am făcut un curs cu domnul prof.univ. Alexandru Lăzescu de la Iași. Am răspuns unei provocări din partea domnului prof.univ. Mihai Văcariu, manager al revistei „Timpul” și am înființat la Roma revista „Timpul Italia” și imediat după aceea, revista „Timpul Alba”. Curiozitatea mea pentru biografii, evenimente culturale, actualitate mă ajută să scriu articolele. Am descoperit că-mi place să iau interviuri și intenționez, atunci când vor ajunge la un anumit număr, să editez o carte cu ele. Scriu în limba română, așa simt că trebuie să aștern cuvintele pe hârtie. Apoi fac traducerea, unde este cazul. Avem nucleul nostru literar de la Roma, unde întâlnirile sunt bilingve, deoarece acolo suntem și români și italieni, uneori și alte nații, uniți din dragostea pentru literatură, pentru cultură, în general.

Un proiect ambițios: „Să salvăm cărțile”

– Cu câteva luni în urmă, pe pagina dumneavoastră de socializare ați lansat o campanie pentru salvarea cărților. Câți au fost cei care au răspuns la aceasstă provocare?
– Acest proiect l-am lansat aici în România. Campania s-a numit „Să salvăm cărțile!”. Din păcate, foarte multe persoane aruncă sau ard cărțile. Lumea nu mai citește cartea în formă fizică, totul se petrece în lumea virtuală. Cineva a observat pasiunea mea pentru cărți și m-a invitat să-i golesc rafturile cu cărți, altfel le aruncă. Acela a fost începutul, așa mi-a venit ideea acestei campanii. În trei săptămâni am strâns în jur de 14.000 de cărți, unele erau în condiții deplorabile. Dar am luat fiecare carte în parte, am curățat-o, lipit-o, catalogat-o. Din pasiune se poate face orice. Intenționez să deschid o mini-bibliotecă la Vinerea. Și dăruiesc cărți celor care le solicită. Sunt un fel de intermediar între cei care renunță la cărți și cei care doresc o anumită carte. Visul meu este să înființez un grup nu doar literar, ci cu toate formele artei și culturii, acasă, în România.

-Am vazut talentul pentru poezie, am înțeles că aveți o pasiune și pentru proză, iar anul acesta pregătiți un roman. Pentru noi, cititorii dumneavoastră, ne puteți reda un fragment?

„Două suflete”

„Dar, în tot acest haos, nimeni nu putea vedea două suflete care se înălțau la cer, din trupurile celor doi a căror viață terestră se termina atunci și acolo. Cele două suflete pluteau în tandem prin aerul rece de dinaintea Crăciunului și povesteau despre stăpânii lor, în a căror trupuri s-au adăpostit zeci de ani. – Sunt mulțumit de stăpânul pe care l-am avut. M-a făcut să cresc ori de câte ori era fericit. M-a umplut și pe mine cu fericirea lui. A știu să se bucure de viață, să iubească și să se facă iubit, să se mulțumească cu ceea ce a agonisit, să dăruiască și să mă dăruiască. Întotdeauna spunea: „Îți ofer cu tot sufletul meu.” Da, mă dădea tuturor dar nu mă supăram, eram bucuros. De prea puține ori m-a făcut să mă micesc, în puținele momente de încercare din viața lui. Plec spre eternitate mulțumit că mi-am îndeplinit menirea pe pământ și sunt pregătit pentru un rol spiritual. O să mă întorc de câte ori pot, aici, în lumea reală și am să șterg lacrimile soției și ale copiilor lui, răpuși de durere. Așa vorbea sufletul bărbatului care se înălța din ce în ce mai mult, privind sufletul de lângă el, care părea trist și decepționat. Nu, eu nu mi-am împlinit menirea așa cum ar fi trebuit, pe acest pământ. Stăpâna mea a fost opusul stăpânului tău. De prea puține ori m-a făcut să plesnesc de bucurie și de prea multe ori m-a făcut mic, mic, până la stafidire. Nu a fost fericită, nu a primit iubire cât și-ar fi dorit. Nu a cunoscut magia unei familii și m-a frământat și pe mine în goana ei după succes. Am sperat ca măcar acum să se bucure de un pic de fericire alături de cel pe care l-a iubit o viață întreagă. Ar fi fost primele sărbători în care n-aș fi rămas doar eu și cu ea”.

– Ce mesaj doriți să transmiteți cititorilor de poezie și proză, dar și celor care au îmbrățișat pasiunea pentru arta scrisului?
– Pornind de la proverbul antic „Verba volant scripta manent”, rostit în discursul imperatorului Caio Tito, în senatul roman, aș îndemna oamenii să citească, iar pe cei care au ceva bun de lăsat posterității, să scrie. Dacă nu s-ar fi scris nimic până acum, nu am fi știut nimic. O carte îți deschide mintea ca o ușă trântită de perete, te îndeamnă la reflecție, te îmbogățește intelectual și spiritual. Generația actuală are datoria morală să scrie, lăsând mărturia epocii în care trăiește, așa cum susținea și Nicolae Iorga. Geniile sunt foarte puține. Dar există oameni „obișnuiți”, cu talent literar. Să lăsăm cititorii să discearnă. Cu o carte în mână, nu o să fiți niciodată singuri.
– Doamna Camelia Baciu vă mulțumesc pentru amabilitatea dumneavoastră de a purta acest dialog, vă doresc ca toate gândurile să vi se împlinească, mult succes în activitatea de creație literară și multă sănătate!

A consemnat: Constantin PREDESCU

 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS