Profil
Anul şi locul naşterii: 1967, Geoagiu – jud. Hunedoara
Profesia: prima specializare – inginer tehnologia sudării; a doua specializare – analist programator
Studii: Universitatea Tehnică Timişoara (1987-1992), Universitatea Tehnică din Sibiu (1999-2001), Master educaţional (2007-2009), Master în protecţia mediului (2011-2013), Cursuri de formare în domeniul informaticii, asigurarea calităţii, management şi control (2012 şi 2014)
Activitate profesională: 1992 – 1995 – profesor pe discipline de specialitate tehnică (desen tehnic, organe de maşini) la Liceul „Ion D. Lăzărescu” din Cugir; 1995 – 1998 – director adjunct al Liceului „Ion D. Lăzărescu” din Cugir, în această calitate coordonând şi implementând la Cugir Proiectul PHARE VET 9405, primul şi singurul proiect de acest gen din învăţământ (în acea perioadă); 1998 – 2005 – profesor, şef de catedră la Liceul „Ion D. Lăzărescu” din Cugir; 2002 – 2007 – membru evaluator extern al C.N.A.I.P. – organismul anterior Agenţiei Române pentru Evaluarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (unul dintre cei 21 de membri din toată ţara ai acestui organism în 2002, actualmente există peste 500 astfel de membri), 2005 – 2014 – inspector şcolar în cadrul I.S.J. Alba, iniţial pe discipline tehnice, ulterior pe alternative educaţionale şi învăţământ particular, 2007 – 2014 – membru al Corpului de Control al Ministrului Educaţiei (a făcut parte din prima generaţie de membri ai acestui organism, în prezent existând în jur de 150 asemenea membri), în această calitate evaluând judeţele Hunedoara, Gorj, Timiş şi Arad.
Starea civilă: căsătorit, 1 fiu de 21 de ani, student la Universitatea de Vest din Timişoara

O vorbă de duh spune că „omul sfinţeşte locul”. Aceasta este sintagma ce-l caracterizează întru totul pe omul, dascălul şi inspectorul şcolar Dan Cherecheş, întrucât intră în categoria celor rari pentru care omenia este literă de lege şi dorinţa de a face bine nu cunoaşte răgaz. Mărturie putem depune toţi cei care avem privilegiul de a-l cunoaşte şi colabora cu dumnealui.

– Domnule profesor, ce v-a determinat să alegeţi cariera didactică?
– În anul 1992, când am absolvit facultatea, Uzina Mecanică din Cugir nu mai făcea angajări. Mi s-a oferit şansa să intru în învăţământ, având dorinţa să mă afirm şi să formez specialişti în meseriile lor, cât şi oameni, priviţi ca exemple de viaţă.
– Cum vedeţi sistemul educaţional românesc, comparând anii ’90 cu perioada prezentă?
– Actualmente, spre deosebire de momentul în care mi-am început cariera didactică, sistemul de învăţământ este mult mai informatizat, accesul elevului şi al cadrului didactic la informaţie este unul foarte rapid. Personal, sunt un adept declarat al manierei de a asimila cunoştinţe prin intermediul calculatorului şi al internetului. Am fost printre primii utilizatori ai internetului din Cugir în perioada anilor 1999-2000, încurajându-i şi susţinându-i constant pe elevi să se apropie de lumea informaţiei pe această cale, oferindu-le posibilitatea să aibă acces la internet de pe computerul personal. Aceştia, prin concursul meu, se documentau, culegeau informaţii utile din diverse arii ştiinţifice, căutau muzică sau alte informaţii de interes pentru ei în momentul respectiv.
– Care credeţi că este rolul profesorului în societate?
– Să formeze oameni, să le explice diferenţa dintre bine şi rău. Mi-am dorit întotdeauna să fiu dascăl, nu doar profesor. În acest fel am avut posibilitatea să mă ocup constant nu numai de mintea copiilor, ci şi de sufletul lor, de modelarea caracterului fiecăruia în parte. M-am străduit mereu să ajut elevii, să îi înţeleg şi să le rezolv dilemele. Un dascăl adevărat joacă în acelaşi timp şi rolul de părinte sau bunic al copilului. Este esenţial să ştii să motivezi un elev atunci când, din varii motive, şcoala nu mai este atractivă pentru el, nu-l mai pasionează studiul, este tentat să nu mai frecventeze cursurile.
– Care este proiectul educaţional de care v-aţi legat sufleteşte cel mai mult?
– Am lucrat între anii 2009 – 2013, din postura de coordonator, la 3 proiecte POS-DRU. Unul dintre aceste proiecte s-a derulat între 2010 şi 2012, purtând denumirea: „Strategii de practică. Elevi mai bine pregătiţi pe piaţa muncii”. Principalii beneficiari ai acestui proiect au fost elevii, acestora oferindu-li-se oportunitatea de a face practică la diverşi agenţi economici. Li s-au dat echipamente de protecţie gratis, caiete de practică specifice locului de muncă şi au beneficiat de tutoriat din partea agentului economic. Fiecare elev a primit o sumă de 100 de euro, ca subvenţie, iar câte unul din zece elevi a beneficiat de un premiu de 1800 lei. Proiectul a fost unul cu caracter multiregional, judeţul Alba fiind beneficiar, iar ca parteneri de derulare am avut judeţele Gorj, Timiş şi Sălaj. Pe parcursul derulării proiectului am avut prijejul să discut cu fiecare elev în particular, să-l îndrum oferindu-i sfaturi utile, am păstrat legătura cu fiecare agent economic şi tutore. Şcolile din judeţul Alba atrase în proiect au fost: Liceul „Ion D. Lăzărescu” din Cugir, Colegiul „Alexandru Domşa” din Alba Iulia, Liceul „Timotei Cipariu” din Blaj şi Colegiul Tehnic din Aiud.
– Puteţi enumera satisfacţiile cele mai mari, cât şi dezamăgirile pe care vi le-a oferit cariera didactică?
– O satisfacţie este chiar simplul fapt că la sfârşitul unui an şcolar toţi copiii pe care i-am avut în grijă au promovat clasa ori au luat bacalaureatul. M-am luptat ca elevii să nu fie exmatriculaţi, atunci când unii dintre ei aveau anumite probleme comportamentale mai delicate. Indiscutabil, cea mai mare realizare personală şi profesională este fiul meu, care a intrat al doilea la liceu, a terminat Colegiul „David Prodan” din Cugir ca şef de promoţie, la facultate a fost admis ca olimpic la informatică cu media 10, iar acum este un important lider al studenţilor din România. De asemenea, mă mândresc cu elevi pe care  i-am învăţat să sudeze şi acum lucrează în ţări ca Spania, Olanda sau Danemarca. Dezamăgirea mea cea mai mare e să văd că în societatea actuală deciziile nu se iau obiectiv, pe criterii de competenţe şi meritocraţie, ci doar pe criterii politice şi personale. Totdeauna, din orice post am activat, m-am luptat să schimb acest lucru.
– Ce vă caracterizează ca om?
– Sunt o persoană care vorbesc franc, le spun totul oamenilor în faţă. Nu îmi place vorba lungă, nici şedinţele de lucru prelungite peste măsură. Sunt meticulos, vin întotdeauna cu lecţia învăţată, cu ideile principale bine stăpânite, astfel încât să pot transmite în mod eficient cunoştinţele elevilor sau planul de lucru colegilor cu care sunt angrenat în parteneriate educaţionale. Ca inspector, în timpul perioadelor de examene (evaluare naţională, bacalaureat), primesc zeci de telefoane pe zi, răspund la toate, iar dacă sunt deja implicat într-o convorbire sun înapoi apelantul şi îi transmit datele statistice ori alte informaţii solicitate. Îmi place să rezolv problemele oamenilor, sunt implicat cu mintea şi inima în tot ceea ce mi se solicită să întreprind din punct de vedere profesional. Nu agreez lipsa de respect faţă de lege, mă caracterizează spiritul civic. Obişnuiesc să le atrag atenţia semenilor mei când observ că există în jurul meu „deraieri” de la conduita impusă prin norme juridice. Din păcate, la acest capitol cred că suntem o societate caracterizată de indiferenţă.
– Credeţi că generaţia actuală de elevi îşi alege bine modelele de urmat în viaţă?
– În general copiii buni şi îndrumaţi corect de către dascăli păşesc pe calea bună a vieţii. Se impune ca dascălul să-şi ia în serios rolul social pe parcursul tuturor celor 24 de ore ale unei zile, nu doar în intervalul orarului de la şcoală. Aici este similitudine cu misiunea preotului, care nu e preot doar în biserică şi în timpul slujbei, ci şi în afara ei. Dacă dascălul adoptă această atitudine faţă de profesia lui şi copiii au un fond genetic bun, atunci nu au cum să opteze pentru antimodele sociale sau profesionale.
– Ce pasiuni aveţi în viaţa de zi cu zi?
– Îmi place grădinăritul, să lucrez în aer liber pământul, să observ cum acesta dă roade. Mă mai pasionează fotbalul, tenisul, plimbările, cititul. Am un cult pentru operele literare de bună calitate. În timpul liber îngrijesc florile, pe perioada când eram doar la catedră aveam în sala de clasă peste 120 de ghivece de flori, nu era zi lăsată de la Dumnezeu să nu am cel puţin o floare înflorită în sala de clasă, fie vară, fie iarnă. Mai nou lecturez multă legislaţie pentru a fi la curent cu schimbările juridice, dar şi lucrări de specialitate tehnică.
– Ce vă încarcă pozitiv şi ce vă demoralizează?
– Mă binedispune lucrul bine făcut, finalul unei activităţi în care am satisfacţia reuşitei. Nu cred că există lucruri care nu se pot face. Întotdeauna caut răspunsuri la provocări profesionale, găsesc soluţii pe care le pun în practică şi concretizez proiecte. Nu mă demoralizează nimic.
– Mulţumesc pentru amabilitatea cu care aţi înţeles să dialogăm.