Recent a văzut lumina tiparului a doua carte a domnului col.(r) lect. dr. ing. Constantin Avădanei, cu un titlu care îndeamnă la o delicată lectură și o minuțioasă analiză reflexivă „Valențe umane dintr-un univers aparte. Trăiri interioare și exterioare ale unui militar de carieră”.
În condiții excelente de tipărire și cu un conținut însumând aproape trei sute de pagini, cartea poartă sigla „Gutenberg Univers Arad” și conține o sută șaptezeci și șase de imagini grăitoare care conturează un portret de scriitor aflat deja în plină ascensiune.
Autorul este mărturisitor și martor al propriei vieți descălecate din străbuna Moldova în străbun Ardeal, la Cugir. Inginer militar de profesie, putem spune că își arde, prin a doua carte, propria torță sub flamura slăvirii, cu onoare, a patriei.
Doctor în inginerie, cu peste optzeci de comunicări de specialitate, autorul își face acum radiografia unei autobiografii desprinse din colb de reviste, ziare, antologii ș.a, punând sub penel de condei istoria trăită sub manta de viață.
Coordonator sau deplin dedicat unor ceremonialuri militar-religioase, evenimente sau elogioase clipe întru consacrarea semenilor, scriitorul se descinde pe sine și, cu o mână la piept și cu cealaltă pe cruce, își cinstește uniforma și calitatea.
„Desigur, ca autor, aceste câteva descinderi pe firul istoriei, pentru un militar de carieră, reprezintă experiențe de viață, însă consistența volumului se dorește a fi exhaustivă doar din punct de vedere subiectiv”, mărturisește Constantin Avădanei.
Dimensiunea unei vieți, desigur, nu se poate măsura decât dacă ești mânat de dragoste. Nu întâmplător sau poate tocmai de aceea, cartea se deschide frumos ca un album cu sertare de foi cu dedicații pentru cele două fete, „fetele mele”, cum își strigă părintele copilele, dar și pentru cei plecați să își doarmă somnul la Cer. Trebuie să spunem aici că autorul dimpreună cu frații a recondiționat Monumentul Eroilor din localitatea Cotu-Băii, județul Suceava, ca un nepieritor omagiu chiar bunicului, Costache Avădanei.
Lucid și inteligent, Constantin Avădanei își plimbă cu firească datorie palmele pe pumni de țărână sau cazma spre a săruta pământ de glie sau a sădi un stejar întru a patriei noastre, cinstire, iar ca să îi țină de scut, își pune steag tricolor la guler de cămașă de sărbătoare.
Capitolele esențiale ale cărții sunt patru însă subdiacente diviziuni ce dau cărții aspect de Cronologie în timp. Vom găsi frânturi de cultură pe urme de istorie în bătălii, simfonii și arii cu inspirații-respirații, itinerarii, distincții, dedicații cât devoțiuni și alte multe…. aplicații… militare care fac din volum un Pantheon al propriilor Cazanii.
Căci reprezentantul militar grăiește nu prin vorbe ca niște… povești… ci prin asumări… asumate. Nu găsim deloc îndrăzneț să fii Personaj în propria carte când Cartea vieții se scrie după un parcurs în care intră în scenă… batalionul cuvintelor.
„Mărturisește cândva autorul: „Închei un an frumos.” „Ca o carte”… spunem noi acum… cu file scrise… în carte …să avem parte!
În această calitate a avut o idee strălucită, aceea de a aduce un omagiu într-o sută de locuri sfinte ale României” (Prefață, dr. Gabriel Rustoiu, director general al Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia).
Dacă este timp să răsfoim volumul în aste vremuri de restriște? Volum izvorât din experiențe și frământări ale zilelor pandemice, traversate cu cheița casei și buton cu mască la taxi, o spunem fără rezerve… Da!
Cartea ni se confesează prin imaginile ilustrative puse la dispoziție de autor, dar ne vin din urmă alte vrafuri.
Cu spornice gânduri am însăilat aceste rânduri și în convingerea că Bibliografia și Anexele consfințesc un real talent care nu se împăunează de expresii poetice ci își lasă aleanul să îl fure!
Care alean poartă ființa sa, a autorului, în vecinătatea unui tărâm transmis lectorului cu sursa unei tensiuni lirice de poveste. De adevărată viață.
Autorul rupe punți din interior spre exterior, scoate cătușe de zid, devenind nu memorie, ci receptor al propriului lanț. Cronologic. Definitoriu.
Îi dorim împliniri nețărmurite, iar metafora angelității să nu îl părăsească, precum nici esența spirituală”, consemnează Florica R. Cândea – UZPR Arad.
Constantin PREDESCU
Acest articol a fost citit de 204 ori
Ultimele comentarii