Acasă » Actualitate » Atât la Vinerea cât și la Cugir, de zeci de ani, Păștenii sunt străjerii identității locale și a nestinsei legături cu Dumnezeu

Atât la Vinerea cât și la Cugir, de zeci de ani, Păștenii sunt străjerii identității locale și a nestinsei legături cu Dumnezeu

Publicat în 11.04.2017 la ora 18:12

Sărbătoarea Paştelui aduce pe lângă bucurii, linişte, lumină, şi tradiţii care sporesc frumuseţea acestei perioade. Săptămâna Mare, ultima săptămână a Postului Paştelui, numită şi Săptămâna Patimilor, are menirea de a pregăti credincioşii pentru Înviere.

Un obicei unic în Săptămâna Patimilor are loc la Vinerea şi Cugir. De mai bine de 60 de ani, localnicii de aici se pregătesc pentru a întâmpina Învierea Domnului într-un mod cu totul deosebit. Obiceiul „Păştenilor” este păstrat cu sfinţenie, fiind unul dintre cele mai cunoscute tradiţii din zona Transilvaniei, care se desfăşoară pe durata Săptămânii Mari a Postului Sfintelor Paşti.

Tradiţia “Păştenilor” a început în 1948 la iniţiativa preotului Ioan Sabău. Până la acea vreme, Paştile erau date în sat de către o familie mai înstărită, care suporta toate cheltuielile. Minte ageră şi luminată, preotul Sabău propune în acel an, ca cei care împlinesc 60 de ani să dea Paştile, făcând astfel cheltuiala mai uşor de suportat. “Acest obicei îl moştenim încă din anul 1948, dar venind prigoana comunismului peste noi, oamenii cei mai înstăriţi au fost deportaţi din sat şi a rămas o clasă mijlocie, mai mult săracă, ca după război. Atunci, părintele preot din Vinerea, Sabău Ioan, s-a gândit cum să procedeze ca să menţină tradiţia Paştelui, să facă o continuitate”, povesteşte un locuitor din Vinerea.

Ideea a fost repede îmbrăţişată de tot satul şi deşi vremurile s-au schimbat, tradiţia s-a transmis din generaţie în generaţie, iar obiceiul “Păştenilor” s-a păstrat până astăzi la Vinerea şi Cugir. Totul începe cu aproape un an înainte de sărbătoarea Învierii Domnului, când toţi cei din leatul de 60 de ani se adună de pe unde i-a dus viaţa şi se organizează. Tradiţia este atât de adânc întipărită în sufletele oamenilor, încât dacă din leat persoane nu mai sunt în viaţă, copiii acestora merg în locul lor.

Cea mai mare mândrie pentru un “Păştean” este de departe aceea de a fi gazdă. Cel ales să aibă acest rol trebuie să fie obligatoriu bărbat, om harnic, gospodar, un exemplu moral pentru comunitate şi un bun creştin. Casa gazdei este pregătită din timp pentru Paşti, ea trebuie să fie una dintre cele mai mândre din sat. De aici se vor lua Paştile şi tot aici se vor strânge toate cele necesare: ciuberele din lemn de brad tocmite la meşterii cei mai buni şi pictate cu anul evenimentului şi urarea “Hristos a Înviat!”, feţele de masă pentru împodobit ciuberele, lumânările pentru ocolit, doguri, cuţite şi linguri pentru împărţit Paştile, toate noi şi nefolosite. De prin sat sunt adunaţi desagii tradiţionali în culorile verde, roşu şi albastru, coşurile şi ştergarele de la cei care le păstreză cu sfinţenie.

Tot la casa gazdei sunt aduse pâinea, prescurile, parastasele şi colacii, toate făcute tradiţional şi coapte pe vatră, dar şi vinul.

De Florii, duminica, toţi păştenii se întâlnesc la casa gazdei cu preotul, se împodobesc ciuberele, se pun ştergarele la coşuri, se aerisesc desagii în care va fi pusă pâinea, iar lumânările de ocolit sunt legate cu verdeaţă şi tricolor. Când pregătirile sunt terminate se gustă vinul care va fi folosit la preparea Paştilor şi se stabileşte programul pentru zilele următoare.

În Săptămâna Mare, miercurea, preotul săvârşeşte o slujbă de sfeştanie la casa gazdei. Tot acum sunt sfinţite ciuberele, pâinea, parastasele şi prescurile, urmând ca acestea să fie închise până a doua zi şi nimeni nu are voie să atingă cele sfinţite până atunci.

În Joia Mare, femei şi bărbaţi îmbrăcaţi în straie populare pleacă împreună cu preoţii, cu steaguri şi prapori spre casa gazdei. Aici preoţii ţin o slujbă de mulţumire pentru strădania celor implicaţi. După slujbă, se pleacă cu pioşenie în procesiune spre biserică: bărbaţii “Păşteni” cu desagii cu pâini, iar femeile ducând, câte două, ciuberele şi coşurile cu lumânări. Femeile oferă lumânările credincioşilor care le vor folosi la ocolitul bisericii, ulterior fiind păstrate acasă şi aprinse la ceas de necaz sau vreme tare.

Ajunşi la biserică, pâinea este dusă în altar, iar ciuberele sunt aşezate în faţă, cu feţele de masă aşternute peste ele. Urmează slujba Sfintei Liturghii, la sfârşitul căreia preotul săvârşeşte şi o slujbă de parastas pentru cei din leat care au plecat prea devreme la Domnul şi nu pot fi prezenţi. La ieşirea din biserică fiecare credincios primeşte un colac, o lumânare şi un pahar cu vin. Pe toată durata postului “Păştenii” au fost prezenţi la toate slujbele ca buni creştini, s-au pregătit sufleteşte prin post şi rugăciuni, iar în Joia Mare sunt împărtăşiţi cu Sfintele Daruri.

În Vinerea Mare, Sfântul Mormânt este împodobit cu verdeaţă şi flori albe, biserica fiind pregătită pentru Denia Prohodului. Seara, bărbaţii “Păşteni” poartă praporii şi Sfântul Epitaf şi împreună cu preoţii şi toţi cei prezenţi, ocolesc, în procesiune, de trei ori, biserica. Apoi oamenii întră în biserică pe sub Sfântul Epitaf, sărută crucea şi Sfânta Evanghelie, iar cei care au ajutat, pot săruta şi Sfântul Mormânt. După Denie, se merge în cimitir şi se aprind lumânări şi candele la morminte. Biserica rămâne deschisă până sâmbătă la prânz, fiind păzită, pe rând, de câte doi bărbaţi “Păşteni”.

Sâmbăta dimineaţa credincioşii merg la biserică, sărută Sfântul Mormânt, care după prânz va fi desfăcut, doliul fiind schimbat de la negru la alb, iar biserica se pregăteşte pentru slujba de Înviere. Seara, bărbaţii se adună la biserică, primesc bicuvântarea preotului şi pregătesc Paştile.

Ritualul de pregătire al Paştilor este bine stabilit: mai întâi Păştenii îşi spală mâinile, apoi taie pâinea în cubuleţe, cu cuţite noi, pe doguri noi, apoi o pun în ciubere şi adaugă peste o parte din vin încălzit. Restul vinului, rece, este pus mai târziu. Ciuberele se împart la biserici, fiind lăsate în faţa altarelor în aşteptarea Învierii Domnului.

La Vinerea şi Cugir, Învierea are loc la ora 4 din noapte, odată cu primul cântat al cocoşilor. Preotul, cu Păştenii bărbaţi care duc Sfânta Icoană şi praporii şi împreună cu credincioşii înconjoară biserica de trei ori, în sunetul clopotelor şi bătăilor de toacă. Urmează Slujba de Înviere, preotul sfinţeşte Paştile, iar la sfârşitul slujbei, când se crapă de ziuă, Păştenii împart Sfintele Paşti tuturor credincioşilor.
Întregul ritual se va încheia în duminica de după Paşti, Duminica Tomii. Pe parcusul anului, Păştenii mai participă la Rusalii, când se iasă la câmp pentru sfinţirea holdelor, dar şi la Bobotează, la ieşirea la râu.

Un alt obicei legat de Păşteni este ca fiecare leat să lase ceva în urmă, comunităţii: o troiţă, o fântână, sfeşnice pentru biserică sau să îngrijească monumentul eroilor.