Cugireni
90 de ani de când armele latră la Poarta Raiului. Decizia de înfiinţare a Fabricii de Arme Cugir – o dorinţă satisfăcută pentru marile puteri economice ale Europei
Anul acesta se împlinesc 90 de ani de când armele au apărut la Poarta Raiului – Cugir.
Decizia a fost luată, în 1925, la Paris, în încercarea de armonizare a dorinţelor României – în speţă a industriaşilor români – cu cele ale afaceriştilor austro-ungari, englezi şi francezi. La fel ca şi în cazul tratatelor internaţionale de recunoaştere a Unirii de la 1 Decembrie 1918, pentru care s-a militat diplomatic mulţi ani după consumarea acestui eveniment, şi deciziile economice importante pentru România s-au luat tot în capitalele din vest. Nimic nou, nici în zi de azi. Statul austro-ungar a fost înlăturat de la conducerea fabricii de prelucrare a fierului din Cugir, după 1 decembrie 1918, întreprinderea trecând în proprietatea statului român. După 7 ani, în 1925, austro-ungarii s-au întors din nou la Cugir, sub forma acţionariatului, intrând în parteneriat cu statul român.
Mai mult decât evident, considerentele de ordin politic şi strategic au determinat plasarea pe meleagurile locuite în întregime de români şi aşezate la graniţa cu Ţara Românească, a Fabricii de Fier la Cugir. Iniţial, băştinaşii s-au împotrivit, ajungându-se chiar la confruntări violente cu trupele guvernamentale, în perioada 1799 – 1804. Construcţia fabricii a putut fi încheiată abia după 5 ani, în 1804.
În 1850, a apărut noul act de concesionare emis de Tribunalul Minier Cezaro-Crăiesc al Transilvaniei şi care reprezenta baza juridică a Fabricii de Fier din Cugir.
Existenţa noilor relaţii stabilite prin acest act sunt clar prezentate: „Tribunalul Minier Imperial aprobă şi întăreşte dorinţa Direcţiunii Miniere Imperiale de a stăpâni şi folosi cu toate drepturile şi prevederile prevăzute de lege, ca proprietari cu proprietate şi nepăgubirea părţilor“. Prin acest act, toate prevederile cuprinse în actele încheiate anterior momentului cu grănicerii din Cugir erau anulate, fabrica fiind liberă de obligaţiile contractuale asumate la înfiinţare, în anul 1799. Conţinutul acestui act preciza şi care era înzestrarea cu utilaje a fabricii în anul 1850: o secţie veche din 1800, dotată cu două cuptoare pentru fabricarea oţelului, două ciocane de forjă şi două laminoare; o secţie nouă construită în preajma anului 1850, dotată cu un cuptor pentru încălzit, un ciocan de forjă şi un laminor.
• 110 ani de la construcţia căii ferate Şibot – Cugir
Materia prima folosită la prepararea fierului se aducea de la Govăjdia – Hunedoara (furnal care a dat şi subansamble din fontă pentru turnul Eiffel din Paris). La început fonta era cărată cu căruţele, iar mai apoi pe calea ferată până la Şibot, de unde se transporta cu căruţele până la fabrică. Transportul pe calea ferată era mai ieftin, astfel că, la intervenţia conducerii fabricii la forurile de resort, în octombrie 1905, a fost demarată într-un ritm alert construirea căii ferate Şibot – Cugir. La 1 februarie 1906, se fac primele transporturi de mărfuri pentru fabrică, iar la 12 iunie 1906 a început şi transportul de călători.
În anul 1910 au fost construite barajul şi aducţiunea de apă de pe Râul Mic pentru alimentarea turbinei care punea în mişcare generatorul electric de la care se asigura iluminatul electric al halelor şi trecerea la acţionarea electrică a utilajelor.
După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, prin care se încheia procesul de formare a statului naţional unitar român, în Transilvania, fostele proprietăţi ale Imperiului Austro-Ungar au intrat direct în proprietatea statului român. Pentru a-şi salva capitalul, unele societăţi particulare austro-ungare au făcut încercări de a înfiinţa societăţi în parteneriat cu statul român.
Astfel, societatea pe acţiuni StEG, care exploata căile ferate din Imperiul Habsburgic şi care deţinea o serie de uzine metalurgice şi de exploatări miniere din Transilvania încă din anul 1851, a intrat în tratative cu guvernul român de la Bucureşti pentru a înfiinţa împreună, în anul 1920, societatea UDR (Uzinele şi Domeniile Reşiţa). Spre deosebire de Uzinele din Reşiţa, minele şi uzinele de la Hunedoara şi Cugir, fiind proprietatea statului austro-ungar, au intrat direct în proprietatea statului român fără amestecul capitalului particular. Interesul StEG de a avea din nou controlul asupra fostelor sale proprietăţi din Transilvania a eşuat temporar. UDR nu reuşise, deocamdată, să acapareze, din nou, întreprinderile din Hunedoara şi Cugir.
90 de ani de la construcţia Fabricii de arme
Tendinţa permanentă a conducerii UDR-ului de a se întoarce la uzinele din Hunedoara şi Cugir a fost materializată în anul 1925, când, la Paris, s-au pus bazele unei noi societăţi prin încheierea unei convenţii între statul român pe de-o parte şi societatea Vickers Armstrong Ltd. din Londra, puternic acţionar în societatea Uzinele şi Domeniile Reşiţa, pe de altă parte. Ca mici acţionari au intrat atunci în UDR şi industriaşi români, cu legături în mediile politice româneşti, această perioadă remarcându-se prin legile reformatoare ale guvernării liberale, cu Ion I.C Brătianu ca preşedinte al Consiliului de Miniştri şi Vintilă Brătianu, ministru al Finanţelor.
Au fost puse atunci, la Paris, bazele noii societăţi Copşa Mică – Cugir. În acest scop, părţile asociate au fost de acord să realizeze două întreprinderi metalurgice: una dintre acestea urma să producă fier comercial, piese forjate, piese de maşini şi maşini unelte, motoare etc., iar cealaltă puşti de vânătoare şi alte articole de acest gen. În caz de nevoie, cele două uzine trebuiau să producă guri de foc până la calibrul 305 mm şi tancuri, iar, pe de altă parte, muniţie completă pentru aceste guri de foc. Termenul pentru construirea şi punerea în funcţiune a uzinelor era de doi ani de la data începerii lucrărilor.
Societatea Vickers Armstrong Ltd. se angaja să pună la dispoziţia noii societăţi maşinile unelte şi utilajele specializate, precum şi documentaţia tehnică şi asistenţa necesară pentru formarea personalului tehnic român, atât în ţară, cât şi la uzinele sale din Anglia. UDR intra în componenţa noii societăţi cu maşinile şi instalaţiile specializate pentru fabricarea muniţiei de artilerie, a ţevilor de tun şi tablelor de blindaj, precum şi execuţia unei părţi din construcţiile metalice ale halelor de producţie.
O obligaţie importantă a statului român a fost aceea de a da toate comenzile de armament şi muniţie noii societăţi, cu precizarea că aceste comenzi nu vor depăşi, în ceea ce priveşte preţul, pe cel al concurenţei străine, majorat cu 5%.
La 1 iulie 1926, în partea de nord a Cugirului, a început să fie ridicată noua fabrică. La sfârşitul anului 1928, fabrica era gata având toate instalaţiile necesare funcţionării şi un capital de 600 de milioane de lei. Cu toate că fabrica nouă era finalizată, nu a primit nicio comandă din partea statului, deşi în bugetul ţării figurau sume destinate acestui scop. România resimţea deja efectele crizei economice globale: scăderea nivelului de trai, creşteri de taxe şi impozite, producţia industrială a scăzut cu 37%.
Fabrica de Arme Cugir şi ”Afacerea Skoda”
Prin 1922, în România apare Bruno Szeletzky: născut în Polonia, activează ca ofiţer superior în armata austro-ungară. Apoi se mută în Cehoslovacia şi se angajează la o fabrică de armament aparţinând Uzinelor Skoda. A fost transferat ca şef al reprezentanţei Skoda în România. Expert în tehnicile militare şi în metodele de modernizare a vechiului armament, a fost des invitat de autorităţile militare să viziteze Depozitul de armament şi Arsenalul Armatei, pentru a fi consultat în privinţa posibilităţilor de modernizare a dotărilor. Cu acest prilej, a aflat multe secrete privind înzestrarea armatei române. În acelaşi timp, a încheiat pentru Skoda contracte cu statul român în anii 1922, 1927, 1929 şi 1930. În iulie 1928, Fabrica de Arme Cugir a încheiat o convenţie cu firma cehoslovacă Skoda, care a înscris, în decurs de 2 – 4 ani, un aport de capital de 300 de milioane de lei, echivalent cu cel al firmei Vickers Armstrong Ltd., constând în maşini, construcţii de fier şi materiale electrice. Dar comenzile pentru producţia de armament s-au lăsat aşteptate.
Iată şi de ce. Sub îndrumarea şi cu lobby-ul susţinut al reprezentantului Skoda în România, statul român a luat decizia să comande armamentul în Cehoslovacia. Sub autoritatea guvernului ţărănist condus în 1930 de Iuliu Maniu, care îşi doreşte să iniţieze o colaborare economică în cadrul ”Micii Înţelegeri” între România şi Cehoslovacia, Ministerul de Război a comandat Uzinelor Skoda muniţii şi armament în valoare de peste 6,75 miliarde de lei, inclusiv o comandă de tunuri ”suflate” de sub nasul industriaşilor francezi, prin abilitatea aceluiaşi Bruno Szeletzky.
În paralel, criza economică din 1929 a găsit fabrica din Cugir într-o postură disperată. Lipsa de comenzi, însoţită de un incendiu devastator, izbucnit la 1 noiembrie 1929, a dus la o pierdere în bilanţul anului 1929 de 3,5 milioane de lei.
Anul 1931 s-a remarcat prin apariţia în consiliul de administraţie a industriaşului Nicolae Malaxa, în calitate de administrator delegat al UDR, societate care continua să primească de la guvernul român comenzi substanţiale, în timp ce uzinele CMC „au beneficiat“ de o comandă derizorie de 26,43 milioane de lei, abia în anul 1932.
După lichidarea comenzii Ministerului de Război şi a unor comenzi particulare, fabrica din Cugir s-a pregătit să-şi închidă porţile. Au fost concediaţi toti lucrătorii, iar din personalul tehnico-administrativ s-a reţinut un număr infim, pentru întreţinere.
Tot în 1931, la numai un an de la perfectarea contractului extern cu Skoda, au apărut primele indicii de nereguli, de data aceasta sub guvernul Iorga. Noul ministru al Apărării, generalul Constantin Ştefănescu Amza, un apropiat al regelui Carol al II-lea, a constatat că echipamentul furnizat nu corespundea standardelor armatei şi a solicitat sistarea temporară a comenzii. Nemulţumită, conducerea Uzinelor Skoda l-a acuzat pe Amza că încearcă să saboteze contractul.
Scandalul propriu-zis a izbucnit în primăvara lui 1933, la trei ani de la semnarea contractului. Finanţele au operat o percheziţie la sediul firmei din Bucureşti, pe motiv că aceasta nu ar fi plătit mai multe impozite datorate statului. În seiful din biroul lui Bruno Seletzki, reprezentantul Uzinelor Skoda, au fost găsite mai multe documente militare secrete ale Ministerului de Război, cu privire la sistemul naţional de apărare, documente despre contractele statului cu alţi furnizori de armament, tabele cu calibrul tuturor gurilor de foc ale armatei române, rapoartele despre desfiinţarea uzinelor de ar- mament de la Copşa Mică şi Cugir, care se stingeau din lipsa comenzilor de producţie de armament.
A urmat un scandal politico – economic cu reverberaţii internaţionale, cu implicaţii ce au condus spre curtea lui Carol al II-lea şi care au zgâlţâit serios guvernul ţărănist al lui Iuliu Maniu şi au înteţit luptele între liberali şi ţărănişti. Din tot scandalul cu presupusa luare de mită, de ordinul zecilor de milioane, şi subminarea economiei naţionale a fost condamnat doar Bruno Szeletzky, la 5 ani închisoare iar generalul Sică Popescu, cel care a semnat comanda de furnizare a armamentului cehoslovac pentru armata română, s-a împuşcat în cap. Cei care au luat şpăgile pentru contractele cu Skoda, în defavoarea industriei româneşti de producţie de armament, nu au fost descoperiţi niciodată.
La 28 iunie 1933, falsa speranţă a reînceperii producţiei a fost adusă prin vizita pe care a făcut-o regele Carol al II-lea la uzinele din Cugir. Acesta a promis redresarea industriei de apărare, acordând societăţii suma de 100 de milioane de lei (sumă care abia reuşit să acopere datoriile către vechii creditori).
Cehoslovacii dezvoltă, până la urmă, fabrica de arme din Cugir
În anul 1934, deşi activitatea în fabrică încă nu începuse, iar deficitul ajunsese la 426,663 milioane de lei, societatea CMC a început tratativele cu firma cehă Ceskoslovenska Zbrojowka Brno, parte a consorţiului Uzinele şi Domeniile Reşiţa, în vederea unui aranjament pentru o colaborare tehnică. Preluarea de către firma cehoslovacă Zbrojowka-Brno a dus la reprofilarea producţiei pentru armament şi muniţii de infanterie, pe baza documentaţiei de licenţă. Concernul Vickers Armstrong Ltd. este înlocuit cu concernul ceh. La 27 noiembrie 1935, uzinele din Cugir au obţinut o primă comandă masivă de armament, care putea asigura uzinei o activitate normală de minimum 5 ani.
În anul 1939, după ce trupele hitleriste au ocupat Cehoslovacia, acţiunile societăţii Ceskoslovenska Zbrojowka Brno au fost preluate de concernul german Herman Goring, care s-a infiltrat în toate uzinele metalurgice din ţară, în mod deosebit la UDR şi Copşa Mică – Cugir. Odată cu pătrunderea trupelor hitleriste în ţară şi intrarea României în război, au crescut comenzile de armament, iar beneficiile au crescut până 45 de milioane de lei în 1941.
În 1941 s-a reuşit proiectarea şi punerea în fabricaţie a primei arme de concepţie românească: pistolul mitralieră de calibrul 9 mm, Parabellum, tip Oriţa. Oriţa a fost un proiect ceho-român la care au contribuit cehul Leopold Jašek şi cugireanul Nicolae Sterca. Prima versiune, modelul 1941, a intrat în dotarea armatei române în 1943. O versiune îmbunătăţită, modelul 1948, cu pat de lemn sau de fier, a rămas în dotarea armatei române până ce a fost înlocuită de versiunea românească a automatului AK-47. Oriţa a fost în serviciul Gărzilor patriotice până în anii 1970. (surse foto: colecţii particulare Cugir)
Nicoleta IDITA -TOMUŢA
Cugireni
Amintiri despre trecut cu Dr. Ing. Alexandru Jittu, primul director al „Uzinelor Libere” din Cugir
Alexandru Jittu este cunoscut citititorilor Ziarului Unirea, de mai bine de 5 ani din vremea când a acordat 2 interviuri cotidianului nostru sub titlurile: „Dr. Ing. Alexandru Jittu – De la Zlatna în SUA via Uzina Mecanică Cugir, cu credința in Dumnezeu si matematică” și „Fabricile din Cugir – 1990, începutul sfârșitului. Amintiri despre trecut cu primul director al uzinelor libere din Cugir”.

De atunci și până în prezent, s-au produs schimbări în viața și cariera lui Al Jittu, fapt pentru care a avut amabilitatea să poarte un dialog pentru perioada care a trecut, să ne vorbească despre prezent și perspective de viitor.
„Pentru cei care nu mă cunosc, menționez că sunt fiu al Munților Apuseni născut, crescut si educat la Pătrângeni si Zlatna unde s-a născut Tribunul Petru Dobra. La Zlatna a învățat Craiul Moților – Avram Iancu. Mie îmi spuneau colegii de facultate „Avrămuț Iancu”, fiindcă purtam parul foarte lung acoperit de o cușmă ce semăna cu a lui Avram Iancu, dar a mea nu era din blană de miel ci dintr -un material sintetic ieftin”, se dăstăinuie Alexandru Jittu.
• Cum mi-am început cariera la Cugir
Orașul Cugir are și va avea un loc special în inima si conștiința mea atât cat voi trăi:
Acolo m-am îndrăgostit de matematică și am început sa lucrez la nivel mult mai înalt decât cel cerut de programa școlară, acolo am început să rezolv și să propun probleme în Gazeta Matematică Seria B, acolo m-am format ca specialist în Mașini si Aparate Electrice, acolo m-am îndrăgostit și acolo am făcut cununia civila, acolo s-a născut și a crescut fiica mea pâna la 13 ani, acolo am avut marea șansă sa mă descătușez tehnic fără nicio opreliște.
Tot la Cugir, știința ingineriei electrice mi-a fost testată atât în proiectele mele cât si a celor făcute de alții, cum a fost cel pentru punerea în funcțiune a liniei automate de producție de componente ale mașinii de spălat rufe ,,Automatic”, cel destinat Industriei de Apărare.
Conducerea UM Cugir mi-a dat șansa de a administra Secția Mașini Unelte Montaj, la doar 7 ani de la începerea activității mele ca inginer stagiar, în aceeași secție de mașini unelte.
• Director general la UM Cugir
În 1990 am fost numit director general. La UM Cugir. În acea funcție am încercat să dau ce era mai bun pentru viitorul angajaților de la UMCugir, dar din păcate nu am fost înțeles și ajutat, astfel că s- a ajuns unde s a ajuns.
Detaliile acelei perioade sunt scrise în Ziarul Unirea apărut in zilele menționate la începutul acestui articol.
Bineînțeles, ca pot fi contrazis că eram prea tânăr si nu știam cum sa construiesc viitorul.
Generalul Maftei Roșca de la Regia Autonomă de Tehnică Militară (ATMIL) a fost de acord sa facem la UM Cugir o reorganizare a unității mult mai flexibilaă cea existentă, nemaifiind funcțională în structura de înainte de 1989 când toate contractele de producție erau aduse de către firmele de comerț exterior din București, atât pentru mașini unelte cât și pentru produsele speciale, iar comerțul de stat ne dădea contracte pentru mașini de spălat, mașini de cusut, lanțuri, fuse, etc.
Începând cu 1990 aceste firme au început să se privatizeze și numărul de contracte pentru mașini unelte a scăzut, iar ICSM-urile au fost desființate.
In timpul unei deplasări în Germania cu Generalul Roșca, am vizitat printre altele o uzină de strunguri. L am întrebat pe director neamț, câți oameni are in producție, câți are in vânzări si cat personal administrativ, marketing, supraveghere. Mi a zis ca are 2.500 de oameni din care: in producție 850, în vânzări, răspândiți în toate țările unde studiul de marketing a prevăzut existența unor proiecte viitoare unde strungurile erau necesare si 10 în administrație, marketing, supraveghere producție. De asemenea, mi-a spus că în țările unde marketingul a prognozat ca proiectele noi vor apărea in timp scurt, el avea deja strunguri în porturile acelor țări gata de livrare.

La UM Cugir noi aveam șase oameni la Desfacere și șase oameni la Import – Export, dar aveam de asigurat lucru la aproximativ 17.500 de salariați. Singura noastră șansă de supraviețuire a fost reorganizarea pe șapte module sub umbrela UM Cugir. Bineînțeles că trebuia făcută curățenie generală adică personalul care venea înainte de 1990 la o întreprindere de stat, în noile condiții, dacă nu era capabila să lucreze ceea ce era cerut prin fisa postului, trebuia sa plece din UM Cugir.
Cu siguranță ca astăzi, n-ar mai fii fost 17.500 de angajați, dar după calculele mele în jur de 5000-6000 de salariați tot ar mai fi rămas.
A fost foarte dureros pentru mine sa aflu ca in 2004, un Secretar de Stat la Industria de Apărare a venit la Cugir si a ordonat închiderea Fabricii de Mașini Unelte, în condițiile în care aceasta avea 86% din producție acoperită. A ordonat ca salariații sa fie trimiși acasă primind nu știu cate salarii compensatorii, iar pe secțiile și atelierele de la Fabrica de Mașini Unelte au fost puse lacăte. După aceea utilajele din secțiile si atelierele secției respective au fost vândute ca fier vechi. Deoarece din toate tarile foste membre CAER doar în Romania s a întâmplat dezastrul economic m-am gândit sa scriu o carte despre ce s-a întâmplat și care au fost dedesubturile, dar am fost sfătuit să stau cuminte.
• Întoarcerea in SUA. Impactul Pandemiei și proiectulTesla
In Februarie 2020 am fost în România la nunta Iuliei, fiica unui văr de-al meu, care ne a împrumutat banii necesari (in 1994) când am emigrat în Canada. M-am întors în SUA cu unul din ultimele zboruri din Europa spre America, aprobate de către președintele Donald Trump .
Începuse perioada de Pandemie. Singura șansă de a lucra a fost de acasă prin intermediul calculatorului. Dumnezeu mi-a purtat de grijă și am primit un contract de Consultanță de la o firmă Germană subcontractoare a unei firme din Japonia. Inițial firma din Germania m- a vrut să conduc proiectul în uriașa fabrică Tesla de lângă Berlin. Le am fost recomandat de americanii de la prima fabrică Tesla, Freemont, California unde am condus cu succes un proiect foarte mare instalând zece roboți de transfer care erau cei mai puternici din lume la acea dată, în 2014, produși în Japonia și care puteau ridica fiecare aproximativ o tonă și jumătate.

Acest proiect ca și multe altele din viața mea profesională foarte bogată se afla descrise în cartea mea „De la Zlatna la Detroit cu credință în Dumnezeu și în Știință”, care va fii publicata în România în 2026.
Datorita felului cum am condus acel proiect am fost aprobat sa fac ofertă pentru fabricarea componentelor proiectate.
In Ianuarie 2021 am primit comanda de execuție in India la firma care le proiectase, transportul din India in portul din Texas, iar de acolo transportul cu camioanele la San Antonio,Texas unde firma japoneza a construit uzina de autocamioane. A fost un contract foarte bun fiindcă japonezii ne au plătit in avans jumătate din valoarea contractului pentru achiziționarea de materiale si plata salariilor celor din India.
• Vacanța în România
Anul acesta, am avut șase săptămâni de vacanta de vis in Romania:
Reuniune cu foști colegi din conducerea UM Cugir din perioada când am fost director general. Aceasta reuniune a fost dedicată celei de a 225-a aniversari de la înființarea UM Cugir, în 1799.
Au fost maimulte evenimente: revederea de 50 de ani de la terminarea Liceului Industrial Construcții de Mașini -Specialitatea Mașini si Aparate Electrice; revederea de 44 de ani de la terminarea Facultății de Electrotehnică din Cluj Napoca; revederea de 55 de ani de la terminarea clasei a VIII-a.

Am avut încă doua evenimente foarte importante: întâlnire cu Academicianul Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române și cu Academician Nicolae Zamfir, Vicepreședinte Știință si Tehnologie; întâlnire cu foști colegi de la Mașini Unelte Montaj.
Toate aceste reuniuni au fost foarte emoționante, dar gradul de emoție a fost diferit. Reuniunea de la Cugir cu foști colegi din conducerea UM Cugir a fost cea mai emoționantă dintre toate fiindcă am trecut împreună prin multe situații grele.
Le mulțumesc si pe aceasta cale celor care au răspuns-prezent-chemării mele. Atmosfera a fost foarte calda, amintiri au fost depanate, cântece populare au fost cântate, iar restaurantul Drăgana ne a oferit bucate alese. Am fost onorați si de prezenta d-lui primar Adrian Teban și a fostului primar Aurel Voicu, care ne-au adresat cuvinte frumoase.
A consmnat:
Constantin PREDESCU
Cugireni
Miracol de Crăciun! Georgiana, o cugireancă care a fost victima unei operații eșuate, a primit cel mai frumos dar: A născut o fetiță sănătoasă
Georgiana Corpodean, o femeie din Cugir care a fost operată de șase ori, din cauza unui episod grav de malpraxis, a reușit, să nască mult dorita ei fetiță, chiar în perioada sărbătorilor de Crăciun.

Totul a început în urmă cu șase ani, când Georgiana a devenit victima unui teribil caz de malpraxis. A încercat să facă o inseminare la ginecologul Mostafa Ismail, la Clinica Afrodita din Orăștie, unitate neacreditată pentru astfel de proceduri medicale. Ulterior, același medic a internat-o la Spitalul Orășenesc Cugir, unde, în urma unei operații eșuate, i-a secționat colonul — o greșeală recunoscută chiar de medic într-o filmare realizată cu camera ascunsă. Consecințele au fost dramatice, potrivit ziaristului Iosif Gligor.
Femeia a trebuit să treacă prin șase operații chirurgicale după intervenția dezastruoasă. Lucrurile nu s-au oprit aici, deoarece Georgiana și-a pierdut locul de muncă și a rămas cu probleme de sănătate grave, într-un coșmar oribil care durează de 6 ani.
„După prima operație am început să sângerez. A doua mi-a tăiat colonul, iar apoi am intrat în septicemie. M-au cusut, m-au deschis, m-au operat din nou… eram pe patul de moarte!”, povestește Georgiana.
• Medicii de la Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia i-au salvat viața
Cu toate că medicii din Alba Iulia i-au salvat viața, rănile, atât fizice cât și sufletești, nu au dispărut pentru Georgiana: „Mi-au montat o pungă pe burtă. Nu mai puteam nici să mă privesc în oglindă!”, spune ea.
Din 2019 și până astăzi, Georgiana a trecut prin șase intervenții chirurgicale și ani întregi de suferință. A pierdut serviciul de la fabrica din Cugir, unde lucrase timp de șapte ani și jumătate. L-a dat în judecată pe medic, iar procesul civil împotriva lui Mostafa Ismail a început la Tribunalul Alba, pe 16 octombrie 2025, scrie Iosif Gligor.
În ciuda celor întâmplate, Georgiana, alături de soțul ei, Marius, au continuat să lupte și nu au renunțat, nici măcar pentru o secundă, la visul lor de a avea un copil. Dorința lor s-a împlinit chiar pe 26 decembrie 2025, atunci când a venit pe lume Zaira Maria.

O fetiță superbă, dovadă că miracolele țin cont, din când în când, și de calendar.
Părinți ca Georgiana și Marius Corpodean au toată admirația mea. Știu prin câte încercări au trecut și cât de subțire a fost linia dintre viață și moarte pentru Georgiana. Acești părinți care și-au riscat totul — inclusiv propria viață — merită cel mai profund respect! Să fiți veșnic fericiți! Povestea voastră e una de roman și merită spusă mai departe, a mai povestit ziaristul Iosif Gligor.
Cugireni
Foarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
Dintr-un oraș mic, dar plin de oameni cu visuri mari, Victor Roșu a reușit să transforme pasiunea pentru frizerie într-o carieră internațională care inspiră.

Cunoscut pentru talentul său, pentru atenția la detalii și pentru dorința constantă de a evolua, tânărul din Cugir a făcut în ultimul an pasul decisiv spre educația internațională în domeniul barberingului. Totul a început din pasiune și ambiție, iar anul acesta a reprezentat pentru el o adevărată rampă de lansare. De la începutul verii, Victor a fost invitat să susțină demonstrații și seminarii în Germania (Stuttgart), Republica Moldova (Chișinău ) și Belgia (Roeselare), ducând numele României și al orașului Cugir pe scenele marilor evenimente dedicate frizeriei moderne.
Deși anul se apropie de final, traseul său profesional este într-o continuă ascensiune. După revenirea din Belgia, Victor va ateriza direct pe scena unuia dintre cele mai mari evenimente de barbering din România – „I AM BARBER”, la București. Până la sfârșitul anului, va mai bifa Franța (Paris), Mediaș și din nou București, alături de orele de educație pe care le oferă cursanților chiar la el în salonul din Cugir, unde vin oameni chiar si din zone îndepărtate ale țării pentru a învăța din experiența lui.
În deschiderea anului viitor, Victor are deja confirmate noi colaborări internaționale: Anglia, Italia și Germania, dar și o prezență specială în cadrul unei colecții de modă de la Milano, unde se va ocupa de imaginea – păr și barbă – a modelelor ce vor defila pentru unul dintre cele mai mari branduri de modă din lume. Totodată, tânărul frizer se pregătește să deschidă in anul 2026 prima sa academie & salon de barbering în Alba Iulia, un proiect dedicat formării noii generații de profesioniști. La nivel național, Victor se poate mândri cu un palmares impresionant de titluri câștigate în competiții importante din România, semn că recunoașterea muncii sale a venit pas cu pas, prin perseverență și devotament.
Filozofia sa este simplă, dar puternică: „Dacă faci bani din ceea ce îți place, nu o să muncești niciodată. Fac totul din dragoste pentru meserie, din respect pentru oameni și din dorința de a arăta că se poate. Nu e doar despre tunsori sau aparență, e despre pasiune, disciplină și evoluție continuă”, spune Victor. Succesul pare să-l urmeze la fiecare pas, însă el știe cel mai bine că nu are nicio legătură cu norocul. În spatele fiecărui eveniment, fiecărei recunoașteri și fiecărui pas înainte stau ore nesfârșite de muncă, disciplină și dedicare totală.
„Pentru mine, succesul nu este o întâmplare, ci rezultatul consecvenței, al învățării continue și al dorinței de a fi mai bun cu fiecare zi. Nu există scurtături, nu există zile libere de la visul meu — doar pași siguri, repetați cu răbdare și pasiune, iar succesul îl măsoară in intensitatea aplauzelor”, susține tânărul din Cugir.
Povestea lui este dovada că visurile pot prinde contur chiar și într-un oraș mic — pentru că, atunci când muncești cu pasiune și crezi în drumul tău, poți ajunge „din periferie în centru”, transformând granițele în simple linii pe hartă.
Constantin PREDESCU
-
Mondenacum 6 luniMesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 10 luniCând pică Paștele ortodox și cel catolic 2026, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 10 luniMESAJE de Sfântul Gheorghe 2025. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi transmite celor dragi de ziua numelui | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 9 luniSfinții Constantin și Elena 2025. FELICITARI, MESAJE și URARI pentru cei care își sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Cugireniacum 3 luniFoarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
-
Din judeţacum 10 luniCând sunt Floriile Ortodoxe și Catolice în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 3 luniMedicul cugirean Terezia Mureșan-Samoilescu a primit, la Berlin, premiul pentru studiul legat de modalitățile actuale de tratament ale plăgilor greu vindecabile
-
Politicăacum 9 luniDeclarația primarului Adrian Teban, după publicarea rezultatelor finale ale turului întâi din alegerile prezidențiale 2025




IULIU ARON
01.02.2015 la 4:19
EXCELENT !