Vistian Blaga, preşedintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP) din Cugir, are în biografia sa o serie de trăiri despre care spune că nu doar îl onorează, dar îi creează şi o vie emoţie atunci când priveşte în urmă şi îşi aminteşte de anii care i-au adus destule bucurii şi satisfacţii, atât lui, cât şi familiei sale.
O mare parte din viaţă (31 de ani) şi-a dedicat-o profesiei de muncitor la turnătorie şi de maistru în aceeaşi specialitate, până când a sosit momentul pensionării. „Am activat mai bine de trei decenii într-o citadelă a industriei şi tehnicii româneşti, şi era o mândrie să le spui celor care te întrebau că lucrezi la marea fabrică din Cugir. Au fost ani de bucurie şi satisfacţie pentru mine, în ciuda unor greutăţi inerente prin care trecea fiecare dintre noi. Nu este uşor să lucrezi într-o turnătorie, dar cineva trebuia să facă şi acest lucru”, susţine Blaga. Despre munca sa la Uzina Mecanică şi despre preocupările sale după pensionare aflăm din consemnările prezentate mai jos.
Vistian Blaga s-a născut la data de 22 august 1946, în comuna Homorod (aparţinând fostului raion Orăştie – regiunea Hunedoara), dintr-o familie de ţărani de clasă medie. A urmat cursurile şcolii primare în satul natal, iar cele gimnaziale în localitatea Geoagiu. În 1962 a venit la Cugir pentru a urma cursurile şcolii profesionale de pe lângă Uzina Mecanică Cugir, fiind repartizat la clasa de turnătorie, reuşind ca după o perioadă de trei ani să obţină diploma de calificare în meseria de turnător – formator. După un an de activitate în câmpul muncii a fost chemat să satisfacă stagiul militar la o unitate militară din Târgovişte, unde a devenit comandant de pluton în specialitatea „Geniu”. După lăsarea la vatră s-a angajat la Uzina Mecanică Cugir şi în 1967 s-a căsătorit, întemeindu-şi o familie din care au rezultat doi copii, un băiat şi o fată, şi se mândreşte că are de la aceştia patru nepoţi. În perioada 1979 – 1980, a urmat cursurile Şcolii Tehnice de Maiştri din Cluj-Napoca, fiind apoi încadrat ca maistru la Secţia Turnătorie a Uzinei Mecanice Cugir, activitate pe care a desfăşurat-o până în 1996, când s-a pensionat. Despre perioada respectivă, Blaga vorbeşte cu destulă emoţie: „Îmi revin în amintire colegi alături de care am muncit, oameni de aleasă calitate profesională şi morală, dascălii care m-au pregătit profesional: Ioan şi Marcela Mariş, Lidia Sârbu, Nicolae Iancu, Iuliu şi Gheorghe Pop, precum şi cei care mi-au fost şefi şi m-au coordonat şi îndrumat în activitate: Petru Igna, Viorel Hususan şi Ioan Brediceanu (trecuţi din păcate prea devreme la cele veşnice), de la toţi având de învăţat doar lucruri bune, care m-au ajutat în viaţă. În calitate de maistru, mi-a plăcut să lucrez cu oamenii, pe care i-am respectat şi am fost respectat la rândul meu”. Ca proaspăt pensionar, Blaga a decis, în 1999, să devină membru al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Cugir, înţelegând rolul pe care respectiva asociaţie îl joacă în sprijinirea persoanelor vârstnice. După ce timp de doi ani a activat în funcţia de consilier al CARP, Blaga a preluat, în 2001, conducerea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Solidaritatea” Cugir, fiind ales preşedinte, funcţie pe care o deţine şi la ora actuală. – Ce a urmat după ce v-aţi pensionat? – Am început o muncă cu totul nouă, care nu se compara nici pe departe cu ceea ce făcusem atâţia ani de zile. După cum spuneam, am început în calitate de membru, apoi de consilier, după care am ajuns să conduc Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Cugir. O casă cu tradiţie, înfiinţată în 1967, care număra sub 1000 de membri, rămasă fără lider după plecarea în rândul „celor drepţi” a regretatului Artenie Lăncrănjan. Am înţeles în cele din urmă că am început o activitate nu chiar atât de dificilă, având în vedere că experienţa de fost consilier m-a ajutat foarte mult. – Care erau problemele cu care vă confruntaţi? – Cum vă spuneam, era ceva inedit, chiar dacă aveam experienţa anilor de muncă desfăşurată cu oamenii. Şi aici veneau tot oameni, doar că problemele erau de cu totul altă natură. Era vorba de acordarea de credite, de ajutoare nerambursabile, de recuperare de datorii şi altele. Încet, încet, preluând din experienţa fostului preşedinte, am reuşit ca împreună cu echipa Consiliului Director şi cu personalul CARP să continuăm tot ceea ce a fost pozitiv şi să aducem îmbunătăţirile care se impuneau. Aşa se face că am atras mai mulţi membri cotizanţi în asociaţie, ajungând la ora actuală la peste 1.800 de persoane, am reuşit să extindem spaţiul din cadrul CARP, să atragem membri şi din localităţile învecinate. O bună realizare a fost amenajarea în cadrul CARP a unui club al pensionarilor accesibil nu doar pentru membrii asociaţiei, ci şi pentru pensionarii care n-au statut de membru al CARP. Un club care este frecventat în fiecare zi de diverse persoane. Trebuie să precizez faptul că am reuşit să acordăm împrumuturi membrilor noştri în sume cuprinse între 1,7 milioane şi 2 milioane lei anual, să acordăm pensionarilor ajutoare nerambursabile şi ajutoare pentru înmormântare, ajutoare pentru proteze dentare, ortopedice şi pentru ochelari, precum şi pentru bilete de tratament balnear. – După cum am văzut, sunteţi implicat şi în alte activităţi atât la nivel naţional, judeţean, cât şi la nivelul comunităţii locale. Cum reuşiţi să răspundeţi acestor solicitări? – Este adevărat că reprezint judeţul Alba în calitate de membru al Consiliului Naţional al Federaţiei „Omenia”, sunt membru al Comitetului Consultativ de Dialog Civic pentru Problemele Persoanelor Vârstnice şi vicepreşedinte al Asociaţiei „Pro Cugir”. Prezenţa mea în aceste organisme mi-a dat prilejul să particip la dezbateri, să cunosc realităţile cu care se confruntă persoanele vârstnice, să fac propuneri pentru îmbunătăţirea vieţii celor care nu se mai află la anii tinereţii. Şi pentru că tot vorbim despre implicare, nu pot să nu scot în evidenţă faptul că la CARP Cugir se desfăşoară, de aproape patru ani, audienţe susţinute de Casa Judeţeană de Pensii Alba, personal de către directorul executiv Alexandru Retegan. Noi suntem gazde şi tot noi am organizat aceste întâlniri la care, în ultimii trei ani, au fost prezente peste 500 de persoane. – Anul trecut aţi fost gazda unei importante vizite făcute de o delegaţie a Federaţiei Naţionale „Omenia”, condusă de preşedintele Gheorghe Chioaru. Care au fost poziţia şi aprecierile oaspeţilor dumneavoastră după această vizită? – Nu doresc să ies în evidenţă cu rezultate spectaculoase, dar pot afirma că am primit din partea domnului Chioaru aprecieri pentru felul în care colectivul CARP îşi îndeplineşte misiunea cu care a fost investit, fiind asiguraţi de sprijin necondiţionat din partea domnului preşedinte, implicit a Federaţiei „Omenia”. – Tot anul trecut, Consiliul Local Cugir v-a conferit „Medalia de Onoare a Oraşului Cugir”, în semn de recunoaştere pentru activitatea dumneavoastră în cadrul comunităţii. Cum vedeţi acest demers al autorităţilor locale şi ce doriţi să le transmiteţi concetăţenilor dumneavoastră? – A fost un gest care m-a onorat şi vreau să le mulţumesc pe această cale atât consilierilor locali, cât şi primarului oraşului, care mi-au acordat această distincţie. De asemenea, doresc să le transmit membrilor asociaţiei, cât şi celorlalte persoane aflate la o vârstă onorabilă, că vor avea în continuare din partea CARP tot sprijinul de care au nevoie şi le dorim ca Anul Nou care se apropie să le aducă sănătate, fericire, bucurii şi o viaţă mai prosperă alături de cei dragi!
A consemnat Constantin PREDESCU
Acest articol a fost citit de 97 ori
Radio din Alba
Ultimele comentarii