Un fost angajat al Uzinei Mecanice din Cugir vrea daune în valoare de 200.000 de lei pentru că a alunecat pe o alee din incinta societății și a suferit o fractură de tibie dreapta şi fractură de peroneu.

Angajatul afirmă că a alunecat pe gheață, pentru că nu a fost curățată aleea de zăpadă, accidentul având loc în 13 ianuarie 2020. Dosarul civil se află la Curtea de Apel unde se va pronunța în perioada următoare hotărârea definitivă.

”Pârâta a realizat un proces verbal de cercetare al accidentului, în timp ce reclamantul era în spital, operat datorită fracturii cauzate. Aceștia nu i-au comunicat procesul verbal, şi au stabilit eronat că accidentul s-a produs datorită culpei sale care s-ar fi împiedicat sau alunecat pe o pelicula de apă. Astfel, se concluzionează că reclamantul este vinovat de accidentul produs.

Reclamantul pretinde că, în realitate este vorba de culpa societății pârâte care avea obligația de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. Şi articolul 7 din lege, prevede o serie de obligaţii pentru societate în același sens de a asigura toate condițiile privind evitarea riscurilor”, se precizează în hotărârea instanței de fond, referitor la acțiunea civilă. Tribunalul Alba a respins acțiunea angajatului, dar acesta a formulat apel.

Acesta a mai susținut că a fost ajutat de doi colegi și dus cu ambulanța SMURD la spital. Bărbatul a suferit două intervenții chirurgicale şi a avut nevoie de concediu medical care s-a întins pe o perioadă de circa 1 an. În luna aprilie 2021, a fost nevoit să-şi dea demisia de la locul de muncă întrucât șchiopătează şi nu mai este apt de muncă.

Reprezentanții UM Cugir au precizat că, la data producerii accidentului, angajatul avea cunoștință despre starea traseului întrucât şi la începerea programului a parcurs acest traseu.

De asemenea, în situația în care a constatat ”o situație de pericol iminent pe traseul de deplasare de la intrarea în incinta societății până la locul de muncă, avea obligația să anunțe și să ia toate măsurile să nu se întâmple niciun accident”.

Cererea acestuia a fost respinsă, în principal, pentru că, în declaraţia dată în faţa comisiei de cercetare, în data de 22 ianuarie 2020, a menţionat că „nu poate preciza dacă din neatenţie a alunecat sau s-a împiedicat, a căzut şi şi-a rupt piciorul drept”.

”Reclamantul nu a menţionat sub nici o formă în acea declaraţie, ca s-a împiedicat/a alunecat din cauză că aleile ar fi fost pline de gheaţă şi că zăpada nu era curăţată, aşa cum a susţinut ulterior în cererea de chemare în judecată formulată.

Instanţa constată că la dosar se regăsesc două cereri pe care reclamantul le-a adresat conducerii societăţii, în calitate de angajat al acesteia, prin care a solicitat acordarea unor sume de bani pentru «rezolvarea unor probleme de sănătate» sau «motivat de accidentul de muncă pe care l-a suferit», fără a face nici o referire la situaţia invocata în cererea de chemare în judecată privind o eventuală culpă a societăţii care nu ar fi curăţat în mod corespunzator aleile de gheaţă şi de zapada din curtea societăţii”, se mai susține în hotărârea instanței de fond.