Actualitate
Familia victimei decedate ca urmare a incendiului produs în 2018 la Fabrica de Arme Cugir, solicită daune de 500.000 de euro
Cele două fiice ale femeii din Cugir, care a decedat în 2018 în urma unui incendiu produs într-un tunel de trageri, la Fabrica de Arme SA, au dat în judecată societatea și solicită daune morale în valoare de 500.000 de euro.

Procesul vine după ce, în dosarul penal, fabrica din Cugir a fost achitată în 2023 pentru fapta de ucidere din culpă, situație care a anulat și eventualele daune pe care le-ar fi primit familia victimei.
Societatea a primit pedeapsa amenzii penale în valoare de 100.000 de lei pentru fapta de „neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă”. Cele două fiice au deschis, anul trecut, un proces civil la Tribunalul Alba.
„Reclamantele au susţinut că, în ciuda soluției aberante pronunțate de instanța de apel în dosarul penal, nu pot să nu aibă în vedere anumite aspecte factuale, concrete. Faptul că persoana vătămată nu a reușit să-şi asigure scăparea rămânând în poligon, în condițiile în care colegii acesteia s-au autoevacuat în timp util, nu poate conduce la ruperea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtei şi rezultatul socialmente periculos produs, respectiv decesul victimei.
Astfel spus, nu i se poate reproşa persoanei vătămate că nu a fost la fel de vigilentă ca restul persoanelor autoevacuate, în condiţiile în care nu toţi se aflau în aceleaşi încăperi, iar unii dintre aceştia au sesizat declanşarea focului din chiar momentul iniţial. În acest context, au apreciat că este de menţionat faptul că, timpul pe care victima îl avea la dispoziţie pentru părăsirea incintei cuprinse de incendiu a fost foarte scurt”, se precizează în acțiune.
Incendiul s-a produs în 12 noiembrie 2018, în timp ce angajații schimbului întâi și doi efectuau trageri în scopul verificării armamentului, la linia de tragere nr. 7 din cadrul tunelului subteran nr. 4 al Atelierului de probe – tragere.
Evenimentul a fost generat de un incendiu al materialelor de combustie contaminate cu pulbere nereacționată rezultată în urma tragerilor cu armament, având ca sursă de aprindere flacăra și particulele incandescente evacuate la gura țevii în urma tragerii. În dosarul penal, instanța a considerat că victima s-ar fi putut salva dacă se evacua împreună cu ceilalți colegi și dacă nu s-ar fi întors în sala unde erau vestiarele angajaților pentru a-și lua obiectele personale.
„Pe lângă timpul scurt de reacție avut la dispoziţie de victimă, este de menţionat şi faptul că încăperea (camera Funcționare) era invadată de fum toxic, ce îngreuna vizibilitatea şi implicit părăsirea incintei.
De menționat că pereții tunelului de tragere, fiind căptuşiţi cu un strat de cofraje de ouă combinat cu PFL, îmbrăcat în burete și linoleum, materiale extrem de inflamabile – fapt imputabil victimei pentru alegerea unor astfel de materiale total inadecvate pentru antifonarea şi izolarea termică a poligonului – au condus atât la propagarea incendiului cu repeziciune şi imposibilitatea victimei de a se autoevacua, cât şi la generarea fumului toxic – monoxid de carbon, care prin inhalare a cauzat decesul victimei”, au mai susșinut cele două fiice, în cauza civilă de la Tribunalul Alba. Dosarul urmează să fie judecat pe parcursul anului 2025.
Actualitate
Trei tineri, amendați cu 2.700 de lei de Poliția Locală Cugir, după ce au aprins un foc pe domeniul public și au blocat o stradă din Vinerea
Trei tineri din localitatea Vinerea au fost sancționați contravențional cu amenzi în valoare totală de 2.700 de lei, după ce au fost surprinși de camerele de supraveghere în timp ce încălcau normele privind ordinea publică și utilizarea domeniului public.

Incidentul s-a petrecut în noaptea de 6 iunie 2026, în jurul orei 02:00, pe strada Teiului din Vinerea. Potrivit Poliției Locale Cugir, cei trei au fost înregistrați de sistemul de supraveghere video în timp ce au aprins și au întreținut un foc pe domeniul public fără acordul autorităților, au blocat parțial carosabilul prin amplasarea unei biciclete și unul dintre ei și-a satisfăcut necesitățile fiziologice în spațiul public.
În urma analizării imaginilor și a activităților de identificare, polițiștii locali au stabilit identitatea tuturor persoanelor implicate, iar la data de 4 iulie 2026 procedura contravențională a fost finalizată.
Au fost aplicate trei amenzi a câte 500 de lei pentru aprinderea și întreținerea unui foc pe domeniul public fără aprobarea autorităților locale, o amendă de 800 de lei pentru blocarea parțială a carosabilului și o amendă de 400 de lei pentru satisfacerea necesităților fiziologice pe domeniul public. Valoarea totală a sancțiunilor se ridică la 2.700 de lei.
Reprezentanții Poliției Locale Cugir au transmis că imaginile surprinse de sistemul de supraveghere video demonstrează că persoanele care încalcă legea pot fi identificate și sancționate chiar și după producerea faptelor.
Instituția precizează că monitorizează permanent domeniul public și va continua să intervină ori de câte ori sunt constatate fapte care afectează ordinea publică, siguranța cetățenilor sau patrimoniul public. Totodată, cetățenii sunt încurajați să sesizeze autorităților competente orice faptă antisocială observată.
Actualitate
Moștenirea Grănicerească a Cugirului: Istorie, Codri și Onoare
Militarizarea localității Cugir a avut loc în contextul extinderii Graniței Militare Transilvănene de către Imperiul Habsburgic. Cugirul a făcut parte din Regimentul I de Infanterie Grănicerească de la Orlat (înființat oficial prin decretele împărătesei Maria Tereza din 1762 și reorganizat ulterior).

Grănicerii români din Cugir aveau datoria de a păzi granița de sud a Transilvaniei (Imperiului) împotriva incursiunilor otomane, a contrabandei și a epidemiilor de ciumă (prin paza strictă a „cordonului” și a carantinelor).
Spre deosebire de românii iobagi (șerbi) din restul Transilvaniei, statutul de grănicer le oferea cugirenilor libertate personală, scutire de dări boierești, acces la educație în școlile triviale grănicerești și drepturi asupra pământului. Ei deveneau „oameni liberi pe pământ propriu”, fapt ce a dus la nașterea unei elite locale mândre și educate.
Informațiile istorice despre grănicerii din Cugir și din Regimentul de la Orlat provin din mai multe surse valoroase:
– Arhivele Militare de la Viena (Kriegsarchiv): Unde se păstrează hărțile iosefine, registrele de solde, inspecțiile militare și planurile de pază ale frontierei.
– George Barițiu: Istoricul și publicistul transilvănean a scris pe larg despre rolul cultural, economic și militar al regimentelor grănicerești românești.
– Dr. Ioan Mihu (din Vinerea/Cugir): Unul dintre cei mai importanți lideri locali, avocat și om politic, care a militat activ pentru drepturile composesorale și administrarea corectă a pădurilor grănicerești la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.
– Monografiile locale recente: Istorici și cercetători din județul Alba (precum lucrările dedicate istoriei Cugirului sau monografiile Regimentului I de la Orlat scrise de istorici militari) au scos la lumină documentele composesorale de dinainte de 1946.
Grănicerii și Cugirul
„Cartea profesorului Nicolae Florea ,,Grănicerii și Cugirul” vine să ne lumineze acum, o dată mai mult, rosturile mai timpurii și mai târzii ale grănicerilor români din compania a IV-a, cea de la Cugir, a Regimentului I românesc de graniță din Transilvania. De altfel, călăuzit de o lăudabilă onestitate a cercetării și de un suport documentar peste măsură de bogat și de sugestiv, Nicolae Florea își afirmă cât se poate de limpede crezul care i-a însoțit investigația: „Cartea prezintă atât părțile pozitive cât și cele negative ale instituției grănicerești, combătând tendințele apologetice și negativiste existente, încercând să arate progresele înregistrate pe teritoriul regimentelor grănicerești pe plan economic, cultural și administrativ, acestea datorându-se muncii și spiritului de inițiativă al grănicerilor și sacrificiilor materiale pe care le-au făcut, îndeosebi prin înființarea și susținerea școlilor”, consemnează în prefața cărții, Cosmin Feneșan.

Întinderea și lungimea graniței
Granița păzită de companiile Regimentului I de la Orlat (din care făcea parte și Cugirul) se întindea de-a lungul crestelor Munților Carpați (Munții Sebeșului, Munții Șurianu, până spre masivul Făgăraș și granița cu Țara Românească). Cugirenii controlau în mod direct trecătorile („plaiurile”) montane și potecile care legau valea Cugirului de zona montană înaltă, păzind crestele muntoase de pe teritoriul actual al masivului Șurianu. Linia de frontieră strict atribuită regimentului se întindea pe sute de kilometri de creastă carpatică, segmentată în pichete de grăniceri (numite „cordoane” sau „capușe”).
Perioada de beneficiu și compensarea cu păduri
Grănicerii au beneficiat direct de aceste pământuri și privilegii în perioada 1762 – 1851 (până la desființarea oficială a Graniței Militare de către împăratul Franz Joseph, după Revoluția de la 1848).
Cum au fost aceștia compensați: În anul 1851, când regimentul s-a desființat, Imperiul Austro-Ungar (Habsburgic) nu le-a putut plăti grănicerilor soldele și pensiile restante în bani. În schimb, prin Decretul Imperial din 1851, statul le-a predat în proprietate comună (în devălmășie) pădurile și pășunile alpine pe care aceștia le păziseră. Astfel au luat naștere composesoratele (asociații de proprietari cu drepturi egale, moștenite din tată în fiu). Asistăm la o legătură strânsă dintre munte, pădure și viața militară, pădurea de astăzi fiind direct legată de sacrificiul strămoșilor lor.
Suprafața totală
La Cugir, fondul forestier istoric restituit și administrat ulterior de composesorat a fost uriaș. În raza Cugirului, pădurile ocupă o suprafață totală de aproximativ 24.621 de hectare (reprezentând circa 66% din teritoriul localității). Din această masă forestieră, cea mai mare parte a aparținut istoric composesoratului grăniceresc și asociațiilor de pășunat.
Numărul exact de capi de familie înscriși inițial în registrele de proprietate (numite „urbariale” sau cărți funciare colective) cuprindea câteva sute de familii de „sesionali” (grăniceri cu drepturi depline) din Cugir. Drepturile erau împărțite în „drepturi composesorale” sau „linii”, transmise generațiilor următoare până la naționalizarea comunistă din 1948 (și reînființate după anul 2000 prin Legea 1/2000).
Asistăm așadar, la renașterea composesoratului în zilele noastre (după anul 2000) ca formă de respect pentru trecut și ca structură care încă protejează identitatea Cugirului.
Cugirul a ridicat pe strada 1 Decembrie 1989, un sediu al Composesoratului Grăniceresc în cadrul căruia a fost amenajat un muzeu reprezentativ.
Constantin PREDESCU
-
Mondenacum 11 luniMesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 3 luniCând pică Paștele ortodox și cel catolic 2027, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Cugireniacum 8 luniFoarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
-
Actualitateacum 9 luniMedicul cugirean Terezia Mureșan-Samoilescu a primit, la Berlin, premiul pentru studiul legat de modalitățile actuale de tratament ale plăgilor greu vindecabile
-
Actualitateacum 3 luniMesaje de Florii 2026. SMS-uri, urări și felicitări care pot fi transmise persoanelor care îşi sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 8 luniStar Transmission a donat Cugirului o ambulanță complet echipată, destinată urgențelor sociale din oraș
-
Actualitateacum 8 luniMedic urolog nou, la Spitalul orășenesc Cugir
-
Mondenacum 3 luniMESAJE de PASTELE ORTODOX 2026. URARI și FELICITARI frumoase de Învierea Domnului | cugirinfo.ro