„Alimoria” – focul de Lăsatul Postului Mare, este una din tradițiile care încă se mai păstrează la Cugir.

Potrivit obiceiurilor, duminica înainte de începerea Postului Paştelui se organizează ultima petrecere şi nu se mai fac nunţi decât după Sărbătoarea Învierii Domnului.

Singurul post care are două „Lăsate” este cel al Sfintelor Paști. Potrivit calendarului bisercesc, Lăsata Secului are două etape care conduc treptat către Postul Sfintelor Paști: prima dintre ele, fiind marcată în data de 23 februarie, când se lasă sec de carne, iar cea de-a doua etapă, la o săptămână distanță, în prima zi a lunii martie, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, când se lasă sec de brânză.

Alimori, acest obicei pitoresc ce marchează intrarea în Postul Paştelui, se păstrează aproape în fiecare sat din Alba, sub diferite deumiri: hodaițele, alimor.

Din vechime, localnicii din Cugir se strângeau pe dealul Cetății sau pe Drăgana şi aprindeau focuri ce simbolizează purificarea, stimularea fertilităţii, alungarea forţelor malefice, o reminiscenţă a cultului soarelui. În istoria recentă, cârpele îmbibate în petrol, legate la capătul unui drot și aprinse, apoi rotite bărbătește în vârf de deal, au fost înlocuite cu cauciucurile aprinse, rostogolite de pe deal, în jos. Obiceiul începe la lăsatul întunericului, sub cerul liber şi este un prilej colectiv de veselie a întregii comunităţi. Se aprinde un foc mare pe deal, în jurul cărora oamenii se strâng şi se cântă, se chiuie, se joacă. Pe deal, feciorii iau feştelăul (hodaița) şi, rotindu-se cu el în mână, fac cercuri luminoase strigând: “Ali-morii, Ali-morii”. Focurile aprinse simbolizează purificarea, stimularea fertilităţii, alungarea forţelor malefice, o reminiscenţă a cultului soarelui.

În ultima seară înaintea începerii Postului Paștelui, în fiecare familie, oricât de săracă ar fi fost, se puneau pe masă plăcinte şi sarmale. Acest obicei este şi astăzi respectat în unele familii.

https://www.facebook.com/cugirinfo.ro/videos/2855069567906728/