Biserica a jucat un rol important și în desfăsurarea evenimentelor lunii noiembrie 1918. Procesele verbale o menționează de două ori ca loc principal.

Pentru a ajunge să vorbim de rolul bisericii Sf. Treime trebuie să spunem câteva cuvinte despre preotul greco-catolic Ariton Migia care a fost creierul și sufletul prin excelență al acestor evenimente locale. De loc din satul Tauni a studiat teologia la Blaj și apoi la Ungvar (azi Ujhorod). Membru al Partidului Național Român și patriot înfocat nu a putut rămâne departe de evenimentele la care era martor. În ziua de duminică de 4 noiembrie 1918 a convocat comunitatea cugireană la o mare adunare după terminarea slujbe la biserică pentru a o organiza. A fost ales președinte al Consiliului Național Român din Cugir cu aclamații îndelungate de cei de față. A gestionat în mod excepțional situația de atunci fiindcă a reușit ca la Cugir să se evite orice vărsare de sânge. Comuna în acea perioadă avea o comunitate maghiară puternică care era grupată în jurul

Fabricii de Fier ce se afla în proprietatea statului maghiar. Pe parcursul timpului au existat mai multe conflite între comunitatea românească și cea maghiară.

Fiind un om al lui Dumnezeu a fost firesc să implice și Biserica Sf. Treime în cursul evenimentelor. Astfel că în 8 noiembrie 1918 de sărbatoarea Sfântul Dumitru după caledarul vechi, Consiliul hotârăște depunerea jurămânului Gărzii Naționale nou înființate într-un cadru festiv într-o adunare “în liber” la Treptele Căpităniței. Evenimentul a început dis de dimineață la biserică unde s-a participat la sfânta liturghie și apoi a fost sfințit steagul gărzii:

“Fetele fac şi împodobesc steagul tricolorului român în casa fratelui George Mihaiu. Steagul e gata. Îl ia în primire stegariul George Muntean I. Ispas, în fruntea tineretului (ficiori și fete) îl aduc în sfânta biserică spre a fi sfinţît. S’a început sfânta liturghie, când a sosit steagul, se postează cu el în partea dreaptă a navei bisericii, lângă strană. E lume multă, ticsită, în biserică, ascultând cu mare atențiune sf. liturghie. Mulți au lăcrămat la vederea steagului tricolorului românesc. Vin delegații fraților din Orăştie în persoanele d-nilor: Dr. Octavian Sglimbea dir. Ardelenei şi protopopul gr. cat. Ioan Ienea. După-ce s’a gătat sf. liturghie vrednicul preot Ariton Migia, după cântarea Doxologiei, ceteşte orânduiala sfinţirei steagului românesc. Sfințindu-se steagul ese steagariul cu el afară din biserică, dândui-se poporului ştirea, că jurământul gardei civile naționale, se va ținea în liber, ….” (Consiliul Național Român, Registre I, p. 24-25)

A doua întâlnire convocată la biserică a avut loc în data de luni 26 noiembrie 1918 de această dată pentru a depune jurământul și membrii consiliului și restul membrilor care s-au alăturat Gărzii Naționale între timp. Depunerea acestui jurământ nu s-a petrecut în mod festiv ca primul dar s-a dorit totuși să se realizeze într-un cadru oficial.

Redăm mai jos textul procesului verbal care vorbește de la sine despre importanța momentului fără alte comentarii:

“Jurământul
Sfatului național român din Cugir, precum și a gardei nouă.
Dându-se de știre întregului sfatului național român, și noii alese garde, ca pre luni în 26 noembrie la 8-10 ore, să vină la sft. Biserică, ca înaintea lui Dumnezeu și în casa lui sfântă să se depună juremîntul sfânt, că vor apăra viața și bunul comun al tuturora fără deosebire de neam și lege.
La orele ½ 11, întreg sfatul național și nou aleasa gardă întrunindu-se în edificiul scolei, luându-se steagul cel mare sub carele s’a depus întîiul jurământ al gardei vechi, și mergând preoții, învățătoriul notar, cu sfatul național și garda nou aleasă în sfânta biserică, acolo cerîndu-se convocarea snt. Duch, în rând de câte 2, de câte 7-19 inși înantea lui D-zeu, înaintea altariului, pre sfânta evanghelie și sfânta cruce, mai întâiu depunând jurământul preoții, apoi sfatul național, în urmă garda nouă următoriul jurământ sfânt: [textul jurământului lipsește]
După depunerea acelui sfânt jurământ toți fiind pătrunși de o adevărată sfințenie a[u] cântat imnul național “Deșteaptă[-]te române[“] es din sfînta biserică, întâiu steagul, apoi preoții, gardiștii și sfatul național tot 4 cu 4 inși cântându-se până la școlă, imnul național, „Trei culori” etc. Steagul este dus și pus la locul lui pre scolă între alte două steaguri. Toți de la scoală să duc la ale lor.” (Consiliul Național Român, Registre I, p. 61-62).

Biserica Sfânta Treime din Cugir (1806-1809) este declarată monument istoric și este înscrisă, alături de Cetatea dacică, în Lista Monumentelor Istorice.

Constantin PREDESCU
Autor prof. Alin Teodorescu

Urmează:

5. Canțelaria Comunală