Rămâi conectat

Actualitate

Obiceuri, credințe, tradiții și superstiții în Noaptea de Sânziene | cugirinfo.ro

Cugir INFO

Publicat

în

Obiceuri, credințe, tradiții și superstiții în noaptea de Sânziene  | cugirinfo.ro

În fiecare an, între 23-24 iunie, în popor este sărbătorită Noaptea de Sânziene Tradiția spune că atunci se deschid porțile cerului și lumea de dincolo vine în contact cu cea pământeană.

Obiceiuri și credințe populare de Sânziene

sanzieneDin seria obiceiurilor legate de aceasta zi face parte si traditia baii de solstitiu sau de ziua Sf. Ioan Botezatorul Aceasta se face intr-o apa curgatoare si se considera ca spala toate nenorocirile si supararile anului trecut, precum si ca ajuta ca sa se implineasca toate dorintele in urmatorul an.

In aceasta noapte, ca si in noaptea de Craciun, se spune ca animalele stau de vorba. Cine le pandeste le poate intelege graiul si poate afla multe taine.

Tot in aceasta noapte se spune ca rasare in mod magic floarea alba de feriga, care aduce noroc celui care o va culege, infruntand curajos duhurile care o pazesc; acesta va putea citi gandurile oamenilor si va descoperi comori ascunse.

In aceasta noapte se inconjoara casa cu facliile aprinse, la fel campurile cu cereale, fanetele, grajdurile, aceasta pentru ca anul urmator sa fie mai bogat. In acelasi timp, se fac puternice zgomote nocturne pentru a alunga duhurile rele.

Daca o fata arunca un buchet de flori de Sanziene prin usa deschisa sau prin fereastra, atunci isi va gasi in acest an ursitul. Alteori buchetul se pune sub perna, caci se spune ca visele din aceasta noapte se implinesc.

Perioada solstitiului de vara este si prilej pentru organizarea targurilor, balciurilor si iarmaroacelor, pentru intalnirea tinerilor in vederea casatoriei (Targurile de Fete).

Una dintre plantele deosebit de folosite in medicina populara este verbina. Pentru ca sa aiba eficienta, verbina se culege doar in noptile de Sanziene, de Inaltarea la Cer si de Sf. Petru si Pavel. Acestei plante i s-a acordat o importanta si un respect deosebit, inca din antichitate: romanii isi impodobeau cu ea templele. Se considera ca este sub influenta planetei Venus, de aceea era folosita in ritualurile pentru dragoste. Daca se punea pe camp, atunci aducea prosperitate si recolta bogata. Daca se punea in pantofi, iti lua oboseala pe loc.

La solstitiul de vara se atarna crengi de artar la usi si la ferestre, pentru ca exista credinta ferma ca in acest fel vor fi indepartate toate fortele malefice. Frunzele de artar culese in aceasta zi si puse la uscat vindeca orice rana si inlatura durerea de cap.

Daca hainele, covoarele si asternuturile sunt expuse in 24 iunie la soare, ele nu vor fi mancate de molii.

Daca in aceasta zi vezi o furnica rosie, aceasta este de foarte bun augur. Iar daca gasesti o furnica in portmoneu, este un semn indubitabil ca vei avea un an foarte bogat.

In unele zone se obisnuieste ca in aceasta zi sa se manance turte din aluat cu flori de soc, in felul acesta intregul an care urmeaza vei fi sanatos.

Se spune ca daca culegi si mananci la miezul nopti de Sf. Ion Botezatorul petalele florii de grau, numita albastrica, tot anul vei avea noroc in toate.

Tradititii de Sanziene

Celebrarea Soarelui se face prin focuri uriase care se aprind pe culmile dealurilor. Incinsi cu brauri din pelin, oamenii se rotesc in jurul focului, apoi arunca in foc aceste brauri ca sa arda odata cu toate posibilele necazuri viitoare.

Uneori, sunt lasate sa pluteasca pe ape mici ambarcatiuni cu lumanari. Se practica saritul peste focul purificator. Se crede ca cine va trece prin foc sau va sari peste el in aceasta noapte, se va purifica si intregul an care urmeaza va fi aparat de duhurile rele, de boli si va fi fericit. Traditiile acestea, care exista si acum in tarile Europei Centrale si de Nord dateaza de secole, cu mult inaintea crestinismului.

Dupa ce se trece de miezul noptii si focurile se sting, oamenii se indreapta in liniste spre casele lor, lasand locul spiritelor care se intorc din lumea de dincolo.

Tot in aceasta zi se face si pomenire mortilor, numite Mosii de Sanzaiene: se face curatenie la morminte, se pun flori, se aprind lumanari si se da de pomana la cimitir.

In aceasta zi, florile de sanzaiene im sunt atarnate, pana in anul urmator, la ferestre, la porti, la stresinile caselor, cu credinta ca vor apara oamenii, animalele si recolta de fortele nefaste, malefice si vor aduce noroc si belsug.

Pentru tarani aceasta zi este foarte importanta pentru prognoza vremii. In credinta populara se crede ca daca ploua de Sf. Ioan Botezatorul sau dupa Sanziene,este de rau augur, deoarece urmatoarele 40 de zile va ploua neincetat.

Superstiții de Sânziene

Sanzienele sunt entitati ale aerului, transparente, pure si nobile, foarte greu de perceput, data fiind natura lor instabila, fluida, predispusa la miscari foarte rapide.

Spre deosebire de alte personaje mitice, ca Ielele si Rusaliile, Sanzienele (Dragaicele) sunt binevoitoare omului, aduc fertilitate culturilor agricole, femeilor casatorite, pasarilor si animalelor, dau miros si puteri tainice florilor, tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor si apara lanurile de intemperiile naturii.

Sanzienele exista in folclorul tuturor popoarelor, nu numai in Europa, ci si in alte colturi ale lumii.

Sarbatoarea Sanzienelor are loc la trei zile dupa Solstitiul de Vara, cea mai lunga zi din an, moment de rascruce situat la mijlocul anului si inscris sub semnul focului, al Soarelui. (Z.U.)

Sursa: ele.ro




Actualitate

Cugir – de la târgul de odinioară la orașul industrial de astăzi

Cugir INFO

Publicat

în

Cugirul de astăzi, cunoscut drept unul dintre cele mai importante centre industriale ale României, ascunde în straturile istoriei sale o poveste fascinantă despre transformare, adaptare și continuitate. Dincolo de arhive și documente, istoria sa este una vie, în care muntele și industria, tradiția și modernitatea s-au împletit într-un mod aparte.

Înainte ca sirena uzinei să dicteze ritmul fiecărei zile, localitatea trăia după mersul anotimpurilor, după rodul pământului și schimburile comerciale tradiționale. Strigătele negustorilor din târgul de animale și cereale au fost, pentru multă vreme, coloana sonoră a unei comunități profund legate de agricultură și păstorit.

Momentul decisiv al transformării a venit odată cu înființarea Fabricii de Fier în perioada Imperiului Habsburgic. Dintr-o așezare eminamente agrară și pastorală, Cugirul a început să se transforme într-un centru industrial. Acest proces s-a desfășurat treptat, iar anul 1968, când localitatea a fost declarată oficial oraș, nu a făcut decât să consfințească o realitate economică și socială deja existentă. Nu a fost doar o schimbare administrativă, ci o adevărată metamorfoză.

Oameni care au construit identitatea orașului

Evoluția Cugirului nu ar fi fost posibilă fără contribuția unor oameni remarcabili.

Preoții și învățătorii au fost primii promotori ai emancipării culturale și naționale. Personalități precum protopopul Ioan Sabo, alături de numeroși cărturari locali, au contribuit la păstrarea identității românești și la dezvoltarea vieții spirituale și culturale.

Odată cu dezvoltarea atelierelor metalurgice, transformate ulterior în Fabrică de Arme, au sosit specialiști din Imperiul Austro-Ungar, iar mai târziu ingineri români. În perioada interbelică, prin colaborarea cu concernul cehoslovac Zbrojovka Brno, la Cugir au venit ingineri și maiștri cehi și germani. Ei au adus experiența metalurgiei fine, disciplina muncii și rigoarea tehnică specifică Europei Centrale.

Influența lor s-a resimțit nu doar în industrie, ci și în viața cotidiană. Au apărut colonii de locuințe pentru specialiști, case construite într-un stil arhitectural occidental, terenuri de tenis și noi forme de petrecere a timpului liber. Mentalitatea localnicilor s-a schimbat treptat, accentul fiind pus pe ordine, disciplină și confort.

Vatra schimburilor comerciale

Cu mult înainte de dezvoltarea industrială, Cugirul reprezenta un important nod economic pentru întreaga zonă.

Târgurile de animale și cereale constituiau centrul vieții economice și sociale. Organizate periodic sau cu ocazia marilor sărbători religioase, acestea adunau comercianți și producători din întreaga regiune. Agricultorii din lunca Mureșului veneau cu grâu și porumb, iar crescătorii de animale aduceau vite crescute pe pășunile montane.

Aici nu se stabileau doar prețurile mărfurilor. Se încheiau înțelegeri, se aranjau căsătorii, circulau veștile și se consolidau relațiile dintre comunități. Multă vreme, trocul a coexistat cu schimburile în bani, reflectând caracterul tradițional al economiei locale.

Legătura cu satele de munte

Cugirul nu a fost niciodată o comunitate izolată, ci centrul unei întregi microregiuni.

Satele montane precum Bocșitura, Bucuru, Călene, Fețeni, Goasele, Mugești reprezentau adevărate surse de aprovizionare cu produse indispensabile: brânză, urdă, carne, lână și, mai ales, lemn. Acesta era esențial atât pentru încălzirea locuințelor, cât și pentru funcționarea instalațiilor industriale, unde mangalul era folosit în procesul de prelucrare a fierului.

În același timp, relațiile comerciale cu Orăștie și Alba Iulia asigurau legătura cu marile centre economice, culturale și administrative ale Transilvaniei.

Tradiții dispărute: : Plutăritul și „Trenulețul spre Prislop”

Plutăritul pe Râul Mare: Înainte de transportul feroviar modern, lemnul necesar fabricii și mangalului (cărbunelui de lemn) era adus de pe munți prin plutărit pe Râul Mare. Era o meserie grea, periculoasă, plină de legende locale.

Trenulețul spre Prislop, calea ferată îngustă care urca pe vale nu servea doar la transportul lemnului, ci și la recreere. În weekenduri, trenulețul îi ducea pe cugireni, muncitori și ingineri deopotrivă, spre Cabana Prislop (până în zona Arieșul) fiind un simbol al socializării și al evadării în natură după săptămâna de muncă în fabrică.

Administrația de altădată

În perioada precomunistă, administrația locală funcționa pe baza respectului față de comunitate și proprietate.

Primăria era condusă de un primar, sprijinit de un notar cu pregătire juridică și de un consiliu format din gospodarii respectați ai satului. Instituția administra taxele de târg, întreținea drumurile și podurile, gestiona pășunile comunale și veghea la respectarea ordinii publice, asigurată de jandarmi și paznici locali. Hotărârile importante erau luate după consultarea comunității.

Șocul comunismului

După anul 1948, Cugirul a cunoscut una dintre cele mai radicale transformări din istoria sa.

Naționalizarea și colectivizarea au schimbat complet vechea ordine economică. Proprietățile private au fost confiscate, comercianții și meșteșugarii au fost obligați să intre în cooperative, iar târgurile tradiționale și-au pierdut treptat importanța.

Vechea elită locală a fost marginalizată, fiind înlocuită cu o conducere fidelă regimului comunist. În schimb, statul a investit masiv în industrializare, iar uzina s-a dezvoltat spectaculos.

Declararea Cugirului ca oraș, în anul 1968, a confirmat această nouă realitate.

Explozia demografică și dezvoltarea orașului

Extinderea uzinei a atras mii de muncitori din Moldova, Oltenia și din alte zone ale Transilvaniei. Orașul a devenit un adevărat mozaic cultural.

Au fost construite cartiere de blocuri, spitalul, Clubul Muncitoresc, cinematograful „7 Noiembrie”, parcuri și numeroase dotări urbane, conferind Cugirului imaginea unui oraș muncitoresc modern și efervescent.

În acei ani, zgomotul preselor și mirosul specific fabricii coexistau cu liniștea duminicilor, când fanfara cânta în parcul orașului.

Școala – partenerul industriei

Dezvoltarea învățământului a mers mână în mână cu dezvoltarea uzinei.

Școala Profesională a pregătit generații întregi de strungari, sculeri-matrițeri, lăcătuși și alți muncitori înalt calificați. Ulterior au fost înființate liceul industrial și institutul de subingineri, transformând Cugirul într-un important centru de pregătire tehnică.

Maiștrii și inginerii se formau direct pe platforma industrială, îmbinând pregătirea teoretică cu practica de înalt nivel.

Tradiția, mereu prezentă

În ciuda ritmului accelerat al industrializării, Cugirul și-a păstrat identitatea tradițională.

Portul popular specific zonei era purtat cu mândrie duminica și la marile sărbători religioase, oferind o imagine simbolică a echilibrului dintre tradiție și modernitate. Salopeta muncitorului și costumul popular coexistau firesc, ilustrând două lumi care nu s-au exclus, ci s-au completat.

Istoria Cugirului este, în fond, istoria unei comunități care a știut să se reinventeze fără să-și uite rădăcinile. De la târgul de animale și cereale, la marile hale industriale și până la provocările economiei contemporane, orașul rămâne un exemplu de continuitate, muncă și adaptare, un loc în care trecutul și prezentul continuă să se întâlnească în fiecare generație.

 

Constantin PREDESCU




Citește mai mult

Actualitate

Vineri, 10 iulie 2026: Vernisajul expoziției „Eroii Antichității: ilustrație și reconstituire istorică”, în cadrul Festivalului Dacic Singidava

Cugir INFO

Publicat

în

Vineri, 10 iulie, de la ora 18:00, la Centrul Cultural Cugir va avea loc vernisajul expoziției „Eroii Antichității: ilustrație și reconstituire istorică”, eveniment inclus în programul Festivalului Dacic Singidava.

Conceptul expozițional îi aparține istoricului dr. Claudiu Purdea și reunește ilustrațiile cu tematică istorică realizate în ultimii opt ani de ilustratorul Cătălin Drăghici pentru publicații și edituri de specialitate din România și din străinătate.

Expoziția aduce în prim-plan personaje și momente reprezentative din lumea antică, reconstituite prin ilustrații realizate cu atenție la detaliul istoric și în strânsă legătură cu cercetarea și reconstituirea istorică.

Vizitatorii vor putea descoperi personaje emblematice, războinici, meșteșugari, membri ai aristocrației și scene din viața cotidiană, precum și reprezentări ale unor momente importante din confruntările dintre daci și Imperiul Roman. Fiecare ilustrație este însoțită de explicații care contribuie la o înțelegere cât mai fidelă a contextului istoric.

Potrivit organizatorilor, expoziția își propune să ofere publicului o perspectivă asupra civilizației dacice, evidențiind modul în care cercetarea științifică și arta reconstituirii istorice se completează reciproc pentru a readuce în atenție lumea de acum două milenii.

Vernisajul este deschis publicului și va avea loc vineri, 10 iulie 2026, începând cu ora 18:00, la Centrul Cultural Cugir.




Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir