Cugireni
Oameni de lângă noi: „Omul cu chitara” – inginerul Vasile Palfi din Cugir
„Orice om trebuie să aibă, pe lângă profesie, şi un hobby care să-i creeze o satisfacţie interioară”
Vasile Palfi, căruia cugirenii îi mai spun şi “Omul cu chitara”, s-a născut la 26 februarie 1964, în localitatea Negreşti – Oaş. Studiile primare, gimnaziale şi liceale le-a efectuat în oraşul natal. După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de Mecanică a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în 1988, an în care a fost repartizat ca inginer stagiar la Uzina Mecanică Cugir, unde a lucrat până în anul 2000. De atunci şi până în prezent, lucrează ca inginer programator la S.C. Nova Grup S.R.L. Cugir. Este căsătorit şi are 2 copii. În biografia lui se mai află consemnat şi faptul că a lucrat ca şi cadru didactic asociat pentru Facultatea T.C.M. din Cluj-Napoca. Vasile Palfi a îndrăgit muzica din copilărie, astfel că începând din clasa a V-a, a exersat vioara, iar din clasa a IX-a s-a ataşat de chitară, de care nu s-a mai despărţit până astăzi. A luat parte la numeroase evenimente artistice organizate atât pe scena casei de cultură din localitatea natală, dar mai ales la manifestaţii culturale studenţeşti. Activitatea muzicală a continuat-o şi la Cugir, unde, de mai bine de 4 ani, cântă în formaţia de pop-rock “Millenium C”, a Casei Orăşeneşti de Cultură.
– Domnule Vasile Palfi, de când aţi început să cântaţi şi cine v-a insuflat această dragoste pentru muzică?
– Vin dintr-o familie cu mare plăcere de a cânta, aşa încât am început cu vioara la vârsta de 12 ani, iar din clasa a IX-a am făcut o pasiune pentru chitară. În timpul liceului am luat parte la o serie de activităţi culturale, fiind prezent la spectacolele organizate în cadrul oraşului natal. Era perioada de succes a muzicii folk, cântam ca toţi tinerii de atunci, muzica lansată de Cenaclul “Flacăra”, eram îndrăgostit de poeziile lui Adrian Păunescu şi de cântecele noi lansate. În facultate am găsit terenul propice pentru a mă implica deplin în activitatea culturală studenţească. Eram prezent la manifestări muzicale organizate de Casa de Cultură a Studenţilor, dar şi de Clubul cultural al Institutului Politehnic, activând mai întâi în Ansamblul folcloric “Românaşul” al Institutului Politehnic Cluj-Napoca, unde am luat contact cu folclorul de calitate, care mi-a fost favorabil mai târziu. A fost un prilej bun să-mi completez noţiunea de folclor autentic. Îmi plăcea folclorul, precum şi faptul că acolo se cânta corect. Făceam repetiţii patru ore pe săptămână, cu un dirijor exigent, aşa încât calitatea rezultatului a fost de înalt nivel. Participam la concursurile muzicale studenţeşti. M-a ajutat şi faptul că am cântat alături de doi valoroşi interpreţi ai muzicii populare: Sava Negreanu şi Dumitru Sopon. Mai apoi am activat în rândurile brigăzii artistice „BUM” a Facultăţii de Mecanică, prilej cu care viaţa de student a luat o turnură deosebită, colindând alături de oameni minunaţi, participând la spectacole de umor şi muzică în toate centrele studențeşti din România, dar şi la concursurile organizate sub egida FACS (Festivalul Artei şi creaţiei studenţeşti), unde eram mereu abonaţi la locul întâi naţional.
– Care a fost agenda dumneavoastră muzicală, după terminarea studenţiei?
– Din păcate, n-a fost una a continuităţii artistice manifestate public. După terminarea facultăţii am fost repartizat ca inginer stagiar la Uzina Mecanică Cugir, într-o secţie de producţie militară, unde timp de un an, 1988 – 1989, am fost stagiar, mai apoi fiind transferat la Atelierul de Programare a Maşinilor Unelte cu Comandă Numerică din cadrul Fabricii de Maşini Unelte. În 1989 m-am căsătorit cu Daniela, fostă colegă de facultate, iar împreună avem doi copii, Diana şi Andrei. Până în anul 2000 mi-am dezvoltat cunoştintele profesionale, mai întâi ca programator, apoi proiectare asistată în cadrul Atelierului de Cercetare, iar de atunci şi până în prezent mă aflu în activitate ca responsabil al Departamentului de Pregătirea Fabricaţiei, la S.C. NOVA GRUP SRL Cugir. Cu toate că eram un împătimit al muzicii, timp de aproximativ 20 de ani nu am mai luat parte la activităţi culturale organizate, ocupându-mi timpul liber cu creşterea şi educaţia muzicală (şi nu numai) a copiilor mei. Vreau să precizez că cei doi copii, Andrei – inginer, cât şi Diana – psiholog, sunt pasionaţi de muzică, ambii au cântat la anumite evenimente cugirene, atât muzică vocală, cât şi instrumentală şi sunt mândru de ei. În urmă cu mai bine de 4 ani, la 2 ani de la înfiinţarea în cadrul Casei de Cultură din Cugir a formaţiei pop-rock “Millenium C”, am acceptat invitaţia de a face parte din grup şi am rămas în această trupă alături de Camelia Bartalics, Vali Oajdea, Radu Paul şi Atilla Doszlop. Împreună cu ei, am participat la o serie de manifestări culturale precum: “Toamna Cugireană”, “Festivalul Naţional de Folclor Poiana cu Goruni –Vinerea”, “Zilele Sebeşului”, “Festivalul Tineretului Cugir”, Festivalul de Folk Cugir. Am cântat la evenimente dedicate Zilei Naţionale a României, ziua de 8 Martie, la spectacole organizate de Casa de Cultură cu ocazia sărbătorilor de Crăciun etc. Genul abordat de trupă este muzica cover – muzică rock (chitară şi voce).
– Care este muzica preferată de dumneavoastră?
– Ca muzică îmi plac toate genurile: rock, blues, jazz, folk, simfonică etc. Ca interpreţi români de muzică folk îi prefer pe Ştefan Hruşcă, Mircea Baniciu, Ducu Bertzi, Nicu Alifantis, Alexandru Andrieş. Sunt interpreţi consacraţi şi este o bucurie pentru mine să cânt din repertoriul acestor mari artişti. Folkul înseamnă muzică, idei, mesaj şi poezie. Este modul simplu şi frumos de a te exprima şi mă bucur să cânt pentru şi împreună cu oamenii cărora le place acest gen. Ca trupe prefer: Pink Floyd, Deep Purple, Dire Straits, Queen, Holograf, Vama etc., iar ca artişti ascult cu mare pasiune: David Gilmour, Eric Clapton, Joe Cocker, John Mayer, Chris Botti, Beth Hart, Joe Bonamassa etc. Hobby-urile mele sunt: muzica, drumeţiile, schiatul, lectura. Admir natura în toate anotimpurile, îi găsesc frumuseţea în zilele însorite de primăvară sau de vară, dar şi în zilele ploioase de toamnă sau în cele geroase de iarnă. Toate au farmecul lor.
– Sunteţi de formaţie inginer. Cum se împacă profesia cu muzica?
– Profesia şi muzica sunt două extreme. Prima este extrem de riguroasă, a doua cu o mare libertate, ele în final aducând echilibrul interior de care avem mare nevoie fiecare. Orice om trebuie să aibă, pe lângă profesie, şi un hobby care să-i creeze o satisfacţie interioară. Eu am ales această cale şi am observat că îmi face bine.
– De câţiva ani v-aţi remarcat prin interpretarea unor colinde deosebit de frumoase, fapt ce a făcut ca publicul să vă numească “Hruşcă” al Cugirului. Cum comentaţi această remarcă?
– Comparaţia mă onorează. Mi-a plăcut şi îmi place Ştefan Hruşcă. E un mare artist, un om cu un suflet frumos. Cânt cu mare plăcere din repertoriul său de colinde şi nu doar. L-am cunoscut la Cugir cu ocazia unui spectacol susţinut de acesta. M-a auzit cântând şi mi-a mărturisit că i-a plăcut. Pentru mine colindul este un gen muzical aparte, este povestea aceea frumoasă care ne însoţeşte de-a lungul vieţii, începând cu primele amintiri, şi ne va însoţi atâta timp cât sufletul nostru rămâne curat, dispus să le ofere celor din jur iubire, bucurie, sprijin, înţelegere.
– Ce mesaj doriţi să le adresaţi tinerilor?
– Să participe în număr cât mai mare la activităţi culturale organizate fie de către casa de cultură, fie de către şcolile unde învaţă fiecare. Mi-aş dori să participe la seri cultural-muzicale unde să cânte, să recite, să povestească, să se împrietenească. Să treacă în număr cât mai mare pragul casei de cultură, să înveţe muzica, dansul şi teatrul, să socializeze direct, faţă în faţă. Le recomand să îşi dezvolte de timpuriu încrederea în sine, să-şi propună cu curaj ţinte cât mai îndrăzneţe şi mai înalte, pentru că, dacă au voinţă, întotdeauna vor găsi resursele şi metodele de împlinire ale acestora.

Cugireni
Călin Bocănici, un tânăr originar din Cugir, reconstruiește GRATUIT sprâncenele persoanelor care le-au pierdut din motive medicale
Călin Bocănici sau „Dermopigmentistu”, cum îi spun prietenii și cunoscuții, are 28 de ani și este din Cugir. Tânărul este inițiatorul unui proiect inedit prin care recomstruiește GRATUIT sprâncenele persoanelor care și le-au pierdut din cauza problemelor de sănătate.
Până în 2010, Călin a locuit la Cugir, orășelul de la poalele Drăganei, apoi a plecat în Italia, iar în 2015 s-a stabilit în Cluj-Napoca.
Tânărul își amintește că încă de copil era pasionat de desen: ”Mereu desenam, era una din modalitățile de a-mi petrece timpul și, evident, de la hârtie am trecut la a-i desena pe corp pe verișori și prieteni. Îmi amintesc că în școala generală, la orele la care nu eram interesat de subiect, desenam în timp ce profesoara preda, iar odată am pățit chiar să-mi rupă desenul, probabil pentru că aveam alte preocupări în ora ei”, povestește Călin.
Tot din școala generală, dupa ce a încercat toate tipurile de carioci și markere pe prieteni și a realizat că nimic nu rămânea mai mult de câteva zile, băiatul de la vremea aceea a trecut la nivelul următor: ”Eram destul de îndemânatic și creativ, așa că mi-am construit un aparat de tatuat dintr-un motor de la o mașină cu telecomandă, un nasture, un încărcător de telefon și un ac de seringă”. Cu aparatul respectiv a început să facă tatuaje la vârsta de 11-12 ani, până au aflat părinții și ”s-a terminat cariera mea de tatuator”.
Călin a îngropat pasiunea pentru tatuaje mulți ani, timp în care a încercat tot felul de alte lucruri, de la mecanică, ospătărie, traducător, detailing auto și frizerie: ”Căutam răspunsuri la întrebări precum ‘care e sensul vieții’ și ‘ce să fac cu viața mea’.
După ce a terminat liceul de informatică în Italia, a revenit în România și s-a înscris la Facultatea de Arhitectură, crezând că aceasta e cea mai potrivită pentru interesele sale printre care desen, creativitate, viziune în spațiu, abilități tehnice, simț estetic: ”Mi-a luat 3 ani să înțeleg cu adevărat că locul meu nu e acolo, deși am simțit asta încă de la început, însă la insistențele tuturor, de genul “așa e normal, la început e mai greu, în viață nu faci doar ce-ți place”, am răbdat acei 3 ani în care mi-am urât viața și am intrat în depresie”, mărturisește bărbatul.
În cele din urmă, Călin renunță la arhitectură, încearcă să intre la psihologie și la cinematografie, iar într-un final începe Facultatea de Științe politice, administrative și ale comunicării, secția publicitate: ”Aici, în ultimul semestru, am avut un seminar în care săptămânal făceam teste de autocunoaștere și cred că asta, împreună cu toate cărțile de dezvoltare personală pe care le-am citit, m-au ajutat să înțeleg mai bine cine sunt, ce vreau și care sunt criteriile pe care viitoarea mea meserie trebuie să le îndeplinească”.
Și-a dat seama că micropigmentarea reunește principalele sale preocupări (desen, tatuaj, simț estetic, naturalețe, munca cu oamenii, posibilitatea de a ajuta prin muncă și chiar și psihologie) și a pornit pe acest drum cu toată încrederea: ”Mi-am spus că ori voi fi cel mai bun, ori nu o fac. De când am început, am aceeași ambiție ca în prima zi și mă străduiesc să evoluez continuu”.
A început cursurile în domeniul dermopigmentării destul de recent, în ianuarie 2021, în Italia. A continuat apoi specializările în România, cursurile fiind mai complexe aici, dar și mai accesibile: ”Învăț însă continuu de la profesioniști atât din țară, cât și din Europa, Asia și America, și încerc să-mi perfecționez tehnica. Am încercat să accelerez cât mai mult procesul de învățare, pentru a ajunge într-un timp cât mai scurt la cele mai bune rezultate”.
Tânărul recunoaște că majoritatea veniturilor le-a investit în formarea sa, în cursuri, masterclass-uri și conferințe, iar efortul a meritat pentru că într-un timp relativ scurt a ajuns să culeagă roadele muncii și dedicării.
În prezent, Călin lucrează în Cluj Napoca, dar periodic merge în Italia și la București pentru proceduri.
Cugireanul este și autorul unei inițiative inedite. Acesta reconstruiește GRATUIT sprâncenele persoanelor care și le-au pierdut din cauza problemelor de sănătate: ”Este ceva la care m-am gândit încă de la început, deoarece am înțeles că ceea ce mă împlinește cu adevărat e să ajut pe cine are nevoie, prin ce știu eu să fac mai bine”.
Tânărul artist mai spune că în cazul acestor persoane este vorba de o nevoie, nu de o dorință sau un ‘moft’: ”Ceea ce reușesc să le ofer nu sunt niște sprâncene, ci e încredere, expresivitate, bucuria de a nu se mai simți priviți sau judecați de ceilalți pentru aspectul lor diferit, cauzat de lipsa sprâncenelor. Nu pot descrie ce emoție, ce bucurie și ce sentiment de împlinire se simte atunci când prin ceea ce fac reușesc să readuc fericirea pe chipul oamenilor, să primesc mesaje în care îmi spun că le-am redat încrederea, că au ieșit în sfârșit fără șapcă sau că au renunțat la breton pentru că nu mai trebuie să-și ascundă sprâncenele.
În ceea ce privește planurile de viitor, Călin mărturisește că scopul său e să ajute cât mai multe persoane cu ceea ce face: ”Cu gândul ăsta am început și mă bucur că am în continuare acest principiu ca pilon al carierei mele”.
De asemenea, Călin urmează să lanseze și un program de training pentru dermopigmentiștii care vor să-și ducă cariera la următorul nivel, iar cei interesați pot afla amănunte luând legătura personal cu el: ”Urmează să trec la faza de a transmite învățăturile mai departe la alți dermopigmentiști. Astfel, ajutându-i pe ei/ele, le ajut indirect și pe persoanele care beneficiază de serviciile lor. Deci ajutorul e multiplicat fără limite și asta mi se pare cel mai frumos și nobil lucru!”
În septembrie, Călin va participa la World PMU Industry Convention Championship care se va desfășura în Germania, la Munchen, concurs unde tânărul este finalist.
Cugireni
Cugireanul Aurel Voicu s-a înscris la masterat, la venerabila vârstă de 88 de ani
Inginerul cugirean Aurel Voicu, vârstnic de 88 de ani, hotărât că viața este o continuă luptă de învățare, a decis să înceapă un program de masterat în cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.
„S-a făcut selecție pe baza regulamentului și a fost o notă dominantă, către maxim și am fost admins.
La 3 octombrie 2022 a fost deschiderea oficială și ne-am apucat de treabă. Doamna profesor Burnicioiu Ileana a fost desemnată tutorele grupului. Suntem 15 sau 16 colegi din toată țara, inclusiv București, Brașov.
Este o competiție, în așa fel încât lecțiile să fie interactive și profesorii fac tot posibilul să obțină de la fiecare cunoștințele pe care le-a dobândit sau să dobândească în continuare pe baza programelor dumnealor.
Totul este online și destul de greu. În momentul acela dispuneam de un calculator, dar l-am luat pentru știri externe, noutăți locale, județene, etc., dar ca să reușești un dialog tip lecție e o diferență uriașă și mai ales comunicarea dintre profesori, universitate și masteranzi este numai online, numai prin internet.
Referitor la prima sesiune de examene acesta a transmis că a fost „mulțumitor pentru că notele la cele 6-7 materii”, a povestit Aurel Voicu.
Cugireni
Cugireanul Petre Dubleș, marinarul mitralior care și-a întrecut aliații din Pactul de la Varșovia
La cei aproape 87 de ani, Petru Dubleș din Cugir, mai păstrează și astăzi, spre aducere aminte, ziarul Scânteia Tineretului apărut la 1 august 1957, care inserează într-una din paginile sale un articol reprezentând un moment din viața sa de ostaș.
Pe timpul când își satisfăcea serviciul militar la o unitate a marinei din Mangalia, Dubleș povestește cu mândrie despre un episod care l-a făcut cunoscut comandanților și confraților militari, dar și tovarășilor săi de muncă din Cugir.
În preajma zilei Marinei, sub titlul „Mitraliorul navei”, Scânteia Tineretului relatează despre un exercițiu militar în care matrozii de pe navă așteptau cu emoție ordinele comandanților.
Potrivit lui Dubleș, era vorba de efectuarea unor exerciții de luptă pe timp de noapte, la care luau parte formațiuni militare navale aparținând URSS, Bulgariei și României, țări membre ale Pactului de la Varșovia.
„La un moment dat, radiotelegrafistul de la bord recepționă că o formație de avioane „inamice” atacă nava. Printre norii albi de bumbac străbătea văzduhul un avion inamic cu reacție. Când distanța până la aparat devenise regulamentară, tânărul marinar utemist de la mitralieră, Dubleș Petru își încordă atenția și acționă pe „automat”. Snopul de proiectile au lovit „ținta” în plin, iar „inamicul” nu s-a apropiat de litoralul nostru. De fiecare dată când mitraliera de la pupă era mânuită de marinarul Petru Dubleș, echipajul se întorcea la bază victorios”, scrie publicația amintită. Așa cum ne relatează Dubleș, anterior, ținta fusese ratată atât de militarii ruși cât și cei bulgari. Din păcate, ziarul n-a mai consemnat acest lucru știut fiind faptul că nu puteai să arăți că România este mai bună decât „șeful” de la Răsărit.
Câteva zile mai târziu, conducerea uzinei și tovarății de muncă ai lui Dubleș au primit la Cugir, o scrisoare semnată de comandantul unității. Preluăm din ziar: „Matrozul Dubleș Petru venit să-și satisfacă serviciul militar în marină este mândria navei și unității noastre. Vă felicităm că ați crescut asemenea tineri ce fac cinste uzinei din care au plecat. De curând, pe navă, într-un cadru sărbătoresc, fostul dumneavoastră tovarăș de muncă a primit titlul de fruntaș în pregătirea de luptă și politică pe navă”.
În 1960, Dubleș Petru a fost lăsat la vatră după 4 ani de militărie. Deși i s-a propus să rămână în marină acesta a refuzat preferând să se întoarcă acasă, deoarece avea în Cugir părinții și 3 frați pe care trebuia să-i ajute financiar, lucrând în uzină.
Astăzi, la cei aproape 87 de ani (născut în Cugir pe 4 oct. 1936), Dubleș Petru își trăiește liniștit viața în cartierul Cindeni din localitatea natală alături de cei dragi.
Constantin PREDESCU
-
Din judeţacum 2 luni
Mesaje de Paste. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi trimite celor dragi de Sfintele Pasti | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 6 luni
MESAJE de Crăciun fericit! Urări și felicitări pe care le poți trimite celor dragi | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 4 luni
Cum vor sărbătorii românii Crăciunul și Anul Nou 2021. Ce spune Raed Arafat | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 2 luni
Când pică Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 2 luni
Mesaje de Paște fericit. SMS-uri urări şi felicitări de Sfintele Pasti pe care le poţi trimite prietenilor | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 3 luni
MESAJE de 8 MARTIE, Ziua Femeii. Felicitări, urări și SMS-uri pentru femeile din viața voastră | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 2 luni
MESAJE de 1 Aprilie, Ziua Păcălelilor. FARSE și PĂCĂLELI pe care le poţi transmite prietenilor | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 4 luni
Obiceiuri şi tradiţii de Anul Nou: Pluguşorul, Capra, umblatul cu Ursul, Sorcova. Cele mai frumoase obiceiuri din ţara noastră | cugirinfo.ro