„Orice om trebuie să aibă, pe lângă profesie, şi un hobby care să-i creeze o satisfacţie interioară”

Vasile Palfi, căruia cugirenii îi mai spun şi “Omul cu chitara”, s-a născut la 26 februarie 1964, în localitatea Negreşti – Oaş. Studiile primare, gimnaziale şi liceale le-a efectuat în oraşul natal. După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de Mecanică a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în 1988, an în care a fost repartizat ca inginer stagiar la Uzina Mecanică Cugir, unde a lucrat până în anul 2000. De atunci şi până în prezent, lucrează ca inginer programator la S.C. Nova Grup S.R.L. Cugir. Este căsătorit şi are 2 copii. În biografia lui se mai află consemnat şi faptul că a lucrat ca şi cadru didactic asociat pentru Facultatea T.C.M. din Cluj-Napoca. Vasile Palfi a îndrăgit muzica din copilărie, astfel că începând din clasa a V-a, a exersat vioara, iar din clasa a IX-a s-a ataşat de chitară, de care nu s-a mai despărţit până astăzi. A luat parte la numeroase evenimente artistice organizate atât pe scena casei de cultură din localitatea natală, dar mai ales la manifestaţii culturale studenţeşti. Activitatea muzicală a continuat-o şi la Cugir, unde, de mai bine de 4 ani, cântă în formaţia de pop-rock “Millenium C”, a Casei Orăşeneşti de Cultură.

– Domnule Vasile Palfi, de când aţi început să cântaţi şi cine v-a insuflat această dragoste pentru muzică?

– Vin dintr-o familie cu mare plăcere de a cânta, aşa încât am început cu vioara la vârsta de 12 ani, iar din clasa a IX-a am făcut o pasiune pentru chitară. În timpul liceului am luat parte la o serie de activităţi culturale, fiind prezent la spectacolele organizate în cadrul oraşului natal. Era perioada de succes a muzicii folk, cântam ca toţi tinerii de atunci, muzica lansată de Cenaclul “Flacăra”, eram îndrăgostit de poeziile lui Adrian Păunescu şi de cântecele noi lansate. În facultate am găsit terenul propice pentru a mă implica deplin în activitatea culturală studenţească. Eram prezent la manifestări muzicale organizate de Casa de Cultură a Studenţilor, dar şi de Clubul cultural al Institutului Politehnic, activând mai întâi în Ansamblul folcloric “Românaşul” al Institutului Politehnic Cluj-Napoca, unde am luat contact cu folclorul de calitate, care mi-a fost favorabil mai târziu. A fost un prilej bun să-mi completez noţiunea de folclor autentic. Îmi plăcea folclorul, precum şi faptul că acolo se cânta corect. Făceam repetiţii patru ore pe săptămână, cu un dirijor exigent, aşa încât calitatea rezultatului a fost de înalt nivel. Participam la concursurile muzicale studenţeşti. M-a ajutat şi faptul că am cântat alături de doi valoroşi interpreţi ai muzicii populare: Sava Negreanu şi Dumitru Sopon. Mai apoi am activat în rândurile brigăzii artistice „BUM” a Facultăţii de Mecanică, prilej cu care viaţa de student a luat o turnură deosebită, colindând alături de oameni minunaţi, participând la spectacole de umor şi muzică în toate centrele studențeşti din România, dar şi la concursurile organizate sub egida FACS (Festivalul Artei şi creaţiei studenţeşti), unde eram mereu abonaţi la locul întâi naţional.

– Care a fost agenda dumneavoastră muzicală, după terminarea studenţiei?

– Din păcate, n-a fost una a continuităţii artistice manifestate public. După terminarea facultăţii am fost repartizat ca inginer stagiar la Uzina Mecanică Cugir, într-o secţie de producţie militară, unde timp de un an, 1988 – 1989, am fost stagiar, mai apoi fiind transferat la Atelierul de Programare a Maşinilor Unelte cu Comandă Numerică din cadrul Fabricii de Maşini Unelte. În 1989 m-am căsătorit cu Daniela, fostă colegă de facultate, iar împreună avem doi copii, Diana şi Andrei. Până în anul 2000 mi-am dezvoltat cunoştintele profesionale, mai întâi ca programator, apoi proiectare asistată în cadrul Atelierului de Cercetare, iar de atunci şi până în prezent mă aflu în activitate ca responsabil al Departamentului de Pregătirea Fabricaţiei, la S.C. NOVA GRUP SRL Cugir. Cu toate că eram un împătimit al muzicii, timp de aproximativ 20 de ani nu am mai luat parte la activităţi culturale organizate, ocupându-mi timpul liber cu creşterea şi educaţia muzicală (şi nu numai) a copiilor mei. Vreau să precizez că cei doi copii, Andrei – inginer, cât şi Diana – psiholog, sunt pasionaţi de muzică, ambii au cântat la anumite evenimente cugirene, atât muzică vocală, cât şi instrumentală şi sunt mândru de ei. În urmă cu mai bine de 4 ani, la 2 ani de la înfiinţarea în cadrul Casei de Cultură din Cugir a formaţiei pop-rock “Millenium C”, am acceptat invitaţia de a face parte din grup şi am rămas în această trupă alături de Camelia Bartalics, Vali Oajdea, Radu Paul şi Atilla Doszlop. Împreună cu ei, am participat la o serie de manifestări culturale precum: “Toamna Cugireană”, “Festivalul Naţional de Folclor Poiana cu Goruni –Vinerea”, “Zilele Sebeşului”, “Festivalul Tineretului Cugir”, Festivalul de Folk Cugir. Am cântat la evenimente dedicate Zilei Naţionale a României, ziua de 8 Martie, la spectacole organizate de Casa de Cultură cu ocazia sărbătorilor de Crăciun etc. Genul abordat de trupă este muzica cover – muzică rock (chitară şi voce).

– Care este muzica preferată de dumneavoastră?

– Ca muzică îmi plac toate genurile: rock, blues, jazz, folk, simfonică etc. Ca interpreţi români de muzică folk îi prefer pe Ştefan Hruşcă, Mircea Baniciu, Ducu Bertzi, Nicu Alifantis, Alexandru Andrieş. Sunt interpreţi consacraţi şi este o bucurie pentru mine să cânt din repertoriul acestor mari artişti. Folkul înseamnă muzică, idei, mesaj şi poezie. Este modul simplu şi frumos de a te exprima şi mă bucur să cânt pentru şi împreună cu oamenii cărora le place acest gen. Ca trupe prefer: Pink Floyd, Deep Purple, Dire Straits, Queen, Holograf, Vama etc., iar ca artişti ascult cu mare pasiune: David Gilmour, Eric Clapton, Joe Cocker, John Mayer, Chris Botti, Beth Hart, Joe Bonamassa etc. Hobby-urile mele sunt: muzica, drumeţiile, schiatul, lectura. Admir natura în toate anotimpurile, îi găsesc frumuseţea în zilele însorite de primăvară sau de vară, dar şi în zilele ploioase de toamnă sau în cele geroase de iarnă. Toate au farmecul lor.

– Sunteţi de formaţie inginer. Cum se împacă profesia cu muzica?

– Profesia şi muzica sunt două extreme. Prima este extrem de riguroasă, a doua cu o mare libertate, ele în final aducând echilibrul interior de care avem mare nevoie fiecare. Orice om trebuie să aibă, pe lângă profesie, şi un hobby care să-i creeze o satisfacţie interioară. Eu am ales această cale şi am observat că îmi face bine.

– De câţiva ani v-aţi remarcat prin interpretarea unor colinde deosebit de frumoase, fapt ce a făcut ca publicul să vă numească “Hruşcă” al Cugirului. Cum comentaţi această remarcă?

– Comparaţia mă onorează. Mi-a plăcut şi îmi place Ştefan Hruşcă. E un mare artist, un om cu un suflet frumos. Cânt cu mare plăcere din repertoriul său de colinde şi nu doar. L-am cunoscut la Cugir cu ocazia unui spectacol susţinut de acesta. M-a auzit cântând şi mi-a mărturisit că i-a plăcut. Pentru mine colindul este un gen muzical aparte, este povestea aceea frumoasă care ne însoţeşte de-a lungul vieţii, începând cu primele amintiri, şi ne va însoţi atâta timp cât sufletul nostru rămâne curat, dispus să le ofere celor din jur iubire, bucurie, sprijin, înţelegere.

– Ce mesaj doriţi să le adresaţi tinerilor?

– Să participe în număr cât mai mare la activităţi culturale organizate fie de către casa de cultură, fie de către şcolile unde învaţă fiecare. Mi-aş dori să participe la seri cultural-muzicale unde să cânte, să recite, să povestească, să se împrietenească. Să treacă în număr cât mai mare pragul casei de cultură, să înveţe muzica, dansul şi teatrul, să socializeze direct, faţă în faţă. Le recomand să îşi dezvolte de timpuriu încrederea în sine, să-şi propună cu curaj ţinte cât mai îndrăzneţe şi mai înalte, pentru că, dacă au voinţă, întotdeauna vor găsi resursele şi metodele de împlinire ale acestora.