Interviu cu domnul  Dr. Ing. Nicuşor MIHAI, director comercial al Romarm – administrator special la Uzina Mecanică şi Fabrica de Arme Cugir.

– Care este strategia ROMARM în contextul în care această companie trebuie să răspundă cerinţelor de apărare naţională şi de integrare euro-atlantică?
– Desigur, complexitatea activităţii C.N. ROMARM impune existenţa unei strategii la nivelul companiei şi din start vă spun că specialiştii companiei lucrează la o asemenea strategie, în contextul larg al întregii industrii de securitate a României. Romarmul este doar o parte a acestei strategii, dar o parte foarte importantă având în vedere conexiunile pe care le avem şi mai ales datorită necesităţii de a produce armament, muniţie şi material de război care să satisfacă cerinţa de interoperabilitate cu forţele NATO. De aceea la nivelul Ministerului Economiei există, pentru prima dată în ultimii ani, un interes deosebit pentru această industrie. Compania naţională are 15 filiale şi foarte important este să rezolvăm problemele strategice pe termen mediu şi lung ale tuturor acestor filiale. În acest context strategia ce este gândită la nivelul companiei ţine cont de opiniile filialelor şi, foarte important, se va face cu consultarea partenerilor sociali. Să nu uităm că în spatele oricăror strategii sau programe organizatorice stau oamenii, angajaţii adică cei care paractic pun în valoare aceste programe. Trăim într-o lume globală în care barierele dispar încetul cu încetul şi atunci va trebui să avem o poziţie unică de grup şi nu trebuie să încercăm a rezolva problemele individuale ale fiecăruia. Cred că strategia care se va elabora va răspunde cerinţelor naţionale de apărare şi de integrare euroatlantică a României. Desigur o strategie nu se face de azi pe mâine dar important este că se doreşte şi că există interes pentru aşa ceva, bazat pe realităţile existente şi nu pe dorinţe utopice.
– Cum vedeţi perspectiva asigurării cu contracte la UM Cugir având în vedere că în ultima perioadă societatea se confruntă cu dificultăţi legate de acoperirea cu comenzi?
– După cum cunoaşteţi, CN Romarm este principalul exportator al produselor UMC, iar interesul companiei este să mărim cifra la export faţă de anul trecut. De aceea UMC este privit ca unul dintre principalii contributori la exportul Romarm. Deşi există nişte “super patrioţi“ care cer ieşirea din Romarm, cred că la ora aceasta ar fi o greşeală. Desigur că opiniile sunt libere dar este deranjant să auzi voci care se pretind specializate şi care lansează idei care mai de care mai “năstruşnice“. Şi când ideile sunt expuse şi în gura mare în piaţa oraşului, atunci poţi să-ţi dai seama imediat de valoarea emitentului. Dar să revenim. La ora actuală în domeniul producţiei de armament există comenzile necesare pentru acoperirea forţei de muncă. Din păcate nu acelaşi lucru pot spune despre muniţie, dar există contacte şi avem speranţa că vom putea să rezolvăm temporar şi fabricaţia de muniţie. Avem însă câteva probleme în procesul de ofertare de la UMC din cauza preţurilor care deseori sunt peste preţul pieţei, şi pierdem clienţi pe acest motiv. Am însă încredere că directorul general, ing. Micu Romulus împreună cu echipa pe care o conduce va găsi modalităţile de a putea să producă muniţie mai eficient şi la preţuri competitive. În fapt, ca administrator special, am cerut şi consiliului de administraţie, preşedintelui acestuia dl. Emil Muntean, să facă o analiză împreună cu conducerea executivă, astfel încât să ne sprijinim reciproc (Romarm şi UMC) pentru creşterea vânzărilor şi implicit păstrarea locurilor de muncă.
– Ce soluţii de redresare vedeţi la Fabrica de Arme, în condiţiile în care are o largă acoperire cu contracte, dar întâmpină probleme în ceea ce priveşte realizarea acestor obligaţii?
– Fabrica de Arme Cugir este într-o situaţie mai bună din punct de vedere al contractelor încheiate şi al acoperirii cu comenzi. CN Romarm a încheiat un contract cu un client tradiţional care acoperă întreaga capacitate şi mai mult decât atât sunt comenzi pentru capacitate dublă şi chiar mai mult. De aceea, în calitate de director comercial Romarm, consider că există premisele ca Fabrica de Arme să nu aibă probleme din punct de vedere al acoperirii cu comenzi şi a ocupării forţei de muncă. De asemenea, vor mai fi făcute angajări, pentru a satisfice cererea. Împreună cu conducerea fabricii, am întocmit un Memorandum care după aprobare permite angajarea de personal, dar pe perioadă limitată. Vă pot spune însă că având în vedere cererea de produse, consider că până în 2015 forţa de muncă trebuie păstrată, în condiţiile în care nu apar condiţii de forţă majoră. De menţionat că preţurile negociate sunt cele mai bune din ultimii ani şi permit fabricii să obţină profit astfel încât să-şi poată achita şi datoriile către stat şi creditori. Plăţile sunt făcute la timp, aşa că, în continuare, rezolvarea problemelor stă în mâna conducerii executive, pentru că există fonduri de aprovizionare cu materii prime, există forţă de muncă, există specialişti, deci sunt îndeplinite toate condiţiile.
– Credeţi că noua conducere, recent instalată la Fabrica de Arme, va reuşi să ia măsuri care să conducă la redresarea societăţii?
– Nu mă pot pronunţa încă, dar este cert că datorită faptului că fostul director general dl. Paul Dincu a cerut încetarea mandatului, era nevoie de un nou director general. Iar soluţia era la îndemână, deoarece dl. Trifan Augustin Mircea era membru al consiliului de administraţie şi a fost desemnat ca director general interimar. A urmat apoi schimbarea întregii conduceri, acţiune pe care conducerea şi-a asumat-o şi care trebuie să-şi arate roadele. Personal, cred că experienţa de manager a directorului general o să-şi spună cuvântul şi echipa pe care şi-a format-o şi pe care şi-a asumat-o trebuie să-şi dovedească capacitatea. Dacă managementul şi competenţele profesionale vor fi priorităţile echipei (şi nu alte criterii) cred că rezultatele vor începe să apară pentru că, din păcate, la trei luni, din punct de vedere economic rezultatele sunt nesatisfăcătoare. Dar să dăm timpul necesar pentru redresare, mai ales că aşa cum vă spuneam Fabrica de Arme are comenzi pentru întregul an şi, dacă se doreşte, până în 2016. Şi vă rog să-mi spuneţi câte unităţi economice de stat sau private pot avea asigurate comenzi până în 2016? Este o oportunitate care trebuie fructificată, iar fructificarea acesteia stă numai şi numai în puterea echipei manageriale a conducerii FAC. În calitatea pe care o am voi face o analiză a activităţii la 6 luni şi atunci împreună cu consiliul de administraţie şi directorul general vom lua măsurile care se impun. Până atunci conducerea are libertatea de a proceda la eficientizarea activităţii, astfel încât să fim siguri că se va impune un trend crescător pentru întreaga activitate. Conducerea FAC cunoaşte faptul că fabrica este atent monitorizată de către experţii guvernamentali şi orice sincopă poate dăuna imaginii şi apoi viitorului fabricii.
– Ce v-aţi propus să întreprindeţi pentru eliminarea arieratelor şi cum vedeţi rezolvată problema datoriilor pe care Fabrica de Arme le are către UM Cugir?
–  Reducerea şi eliminarea arieratelor este o sarcină permanentă a conducerii executive, iar criteriile de performanţă pe care Ministerul le va impune vor avea în componenţă şi reducerea arieratelor, aşa că directorii generali trebuie să lucreze cu bugetul pe masă şi să ia măsurile necesare. Ca o curiozitate, nefericită, vă pot spune că principalul creditor al FAC este UMC deci FAC are cele mai multe datorii către UMC. Aceasta dintr-un management deficitar, până în iunie anul trecut, când FAC nu plătea de exemplu energia electrică pe care o livra UMC şi nici preţurile din unele contracte nu acopereau cheltuielile. Asta a atras penalităţi şi alte accesorii şi uite aşa cugirenii au ajuns să se dea în judecată unii pe alţii. Cert este că datoriile mari ale FAC către UMC trebuie plătite şi în prima fază am cerut celor două conduceri să se pună de accord. Asta nu înseamnă că UMC va mai livra ceva pe gratis şi mai înseamnă că FAC trebuie să-şi plătească datoriile. Am încredere că cei doi directori generali împreună cu echipele de conducere vor avea inspiraţia găsirii unor soluţii corecte, legale şi care să nu afecteze Cugirul, sau cetăţenii oraşului, şi în primul rând trebuie înţeles că două entităţi economice funcţionează după legile economiei de piaţă şi a legislaţiei în vigoare, nu după dorinţele unuia sau altuia.
O altă măsură de reducere a arieratelor, de micşorare a debitelor este şi externalizarea de active, închirieri, asocieri, etc. toate acestea fiind deja demarate la UMC unde iată, după 4 ani de anunţuri continue dar fără interes, a fost închiriat activul Maşini Unelte Speciale şi Cuplaje către un investitor Italian care deja a investit peste un million euro acolo. Aceasta este calea de urmat precum şi extinderea actualului parc industrial, fie crearea unui nou parc industrial pe platforma UMC I.
– Există preocupare din partea Romarm şi a celor două societăţi pentru asimilarea de produse noi în fabricaţie?
– Aceasta este cea mai mare problemă, în opinia mea. Din păcate în ultimii 15 ani nu am auzit de un produs nou conceput de vreuna din uzine. Şi asta din mai multe motive: în primul rând nu a existat interesul necesar pentru produse noi din cauza unei mentalităţi învechite de tipul “nu are rost să ne legăm la cap dacă nu ne doare“, aşa că mai bine nu facem nimic şi nu răspundem de nimic. Din păcate în afară de discursuri sforăitoare că se omologhează produse noi nu s-a făcut nimic. Vă pot spune că începând cu iunie anul trecut s-a trecut la o etapă nouă şi iată că semnele apar: la UMC există deja un produs nou tip NATO care este produs exclusiv la UMC şi trebuie felicitaţi conducerea şi tehnicienii uzinei, pentru că chiar cu o tehnologie învechită au reuşit creaţia unui nou produs cu potenţial de piaţă. Tot la UMC se va mai produce un produs absolut nou în colaborare cu o companie dintr-o ţară NATO. Desigur aceste produse sunt noi şi de aceea trebuie păstrată confidenţialitatea mai ales că în această piaţă (armament şi muniţie) este o “bătălie“ permanentă pentru pieţe şi clienţi. La Fabrica de Arme cred că noua conducere va impulsiona munca de cercetare prin dezvoltarea de produse noi: un singur produs nou conceput anul trecut este mult prea puţin pentru a te menţine în piaţă. Sperăm ca noul produs să fie omologat şi apoi să încercăm să-l vindem mai ales că este în parametrii NATO. Munca de creare de produse noi este o provocare pentru managementul ambelor uzine şi trebuie să fie o prioritate. Un aspect deloc de neglijat este lipsa specialiştilor în domeniu: armament şi muniţie nu învaţă nimeni la universitate, meseria de proiectant se fură dar din păcate nu mai are cine. Politica greşită de personal din ultima vreme a făcut că numărul de specialişti în domeniu să scadă alarmant, pot spune că poţi număra pe degetele de la mâini oamenii de concepţie adevăraţi, pentru care am un respect deosebit. Sper ca directorii actuali să ţină cont de aceşti rari specialişti, în alte condiţii putem avea comenzi cu nemiluita dacă nu ai cu cine să faci o tehnologie sau un produs nou.
– Ce doriţi să le transmiteţi celor care au misiunea să se implice şi să se mobilizeze, în aşa fel încât cele două fabrici să asigure locuri de muncă şi o viaţă mai bună cugirenilor?
– Susţin cu tărie mai mult ca oricând că viitorul este în mâinile cugirenilor, care trebuie să treacă de la etapa letargică de a continua “la pas“ activitatea, la o etapă nouă de impulsionare a producţiei, de creare de noi locuri de muncă ce trebuie ocupate pe criterii de competenţă profesională. Trebuie să menţionez că multe din aspecte le-am discutat şi cu oficialii judeţeni şi locali şi am găsit toată înţelegerea şi sprijinul astfel încât la întâlnirea pe care am avut-o la sediul UMC împreună cu senatorul Teodor Atanasiu, prefectul Gheorghe Feneşer, subprefectul Cornel Murg, viceprimarul Horia Rotche şi conducerile uzinelor am creionat direcţiile viitoare şi am primit garanţia sprijinului total din partea lor. Cugirenii au puterea de a-şi susţine proiectele dar pentru asta este nevoie ca fiecare specialist să fie folosit, iar respectul pentru cei care au făcut ceva pentru aceste uzine trebuie să ne caracterizeze pe toţi. Este foarte uşor să renunţi la valori, este uşor să dai afară oameni de calitate, este şi mai uşor să angajezi prieteni dar trebuie fiecare să se uite în oglindă înainte de a întreprinde ceva şi când ia locul altuia să-şi promită că va face cel puţin la fel de mult ca cel pe care-l înlocuieşte. Avem prea puţini specialişti ca să renunţăm la ei şi dacă o vorbă din bătrâni spune “dacă nu ai bătrâni, cumpără“ cred că şi în UMC şi FAC trebuie să respectăm experienţa şi mai ales expertiza celor care au lăsat ceva în urma lor. Am totuşi şi o dezamăgire, anume că o iniţiativă legislativă a celor doi cugireni, deputatul Dan Simedru şi senatorul Teodor Atanasiu, nu a trecut de plenul Parlamentului. Ar fi fost prea frumos, dar am certitudinea că cei doi împreună cu reprezentanţii guvernului ne vor sprijini în continuare şi vom depăşi momentul. Nu pot spune despre ce este vorba, dar fiţi convinşi că ar fi fost în interesul Romarm şi al Cugirului şi vom încerca din nou.
Şi a doua dezamăgire este întreţinerea de către unii “binevoitori“ a unui război cugireano-cugirean care nu poate aduce nimic bun. Trebuie să ne dăm mâna şi să fim toţi pentru Cugir. Iar celor ce răspândesc zvonuri false le cer ca să verifice de două ori înainte de a lansa o ştire. În alte condiţii deontologia profesională este doar o vorbă şi ştirea devine din informare corectă o bârfă de salon neverificată şi răuvoitoare.
Eu unul nu vreau să aplec capul când mă plimb pe străzile din Cugir, aşa că îmi păstrez optimismul pentru că am încredere în cugireni şi iubesc Cugirul.
– Domnule Nicuşor Mihai vă mulţumesc pentru interviul acordat!

Constantin PREDESCU

 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS