Cugireanca Maria Trif este dovada vie a faptului că pasiunea pentru poezie, emoția  perseverată în creație, poate încununa un talent cu succes, cu afirmare, indiferent de vârstă.

Poeta Maria Trif s-a născut pe 7 mai 1960, în Lancrămul lui Blaga, înainte cu un an și-o zi, ca marele poet și filosof să se mute pe steaua nemuririi sale.

Ce fir misterios, plăpând, al împletirii poetice o fi coborât marele poet din steaua sa spre a-l așeza în sufletul sensibil al viitoarei poete? Ce ursitoare s-a trezit din somn spre a ajunge, în sfârșit, în visele autoarei? Nu vom ști niciodată, dar, încă de mică, Mariei i-a fost remarcată sensibilitatea și înclinația sa spre visare, spre literatură.

Plăcerea ei cea mai mare, cultivată și de către mama sa – la rându-i o cititoare înfocată – era de a se cufunda în lectura unei cărți, de a participa, cu toată emoția sufletului, la acțiunea ficțiunii, de a se lasă în voia plasmuirii… Dădea, fără rezerve sau regret, jocurile copilăriei în schimbul clipelor de lectură și reverie.

Din păcate, a cunoscut de timpuriu durerea trecerii în neființă a părinților ei, durere de neînțeles și de neacceptat de mintea și sufletul unui copil.

Poate tocmai vâltoarea tulbure a valurilor în care a aruncat-o destinul, lupta pentru supraviețuire, au tinut-o departe de creativitate, de plăcerea ei de a „împleti” cuvinte.

• Completarea studiilor și debutul editorial

După terminarea cursurilor elementare și gimnaziale, Maria Trif a fost elevă a colegiului „David Prodan” din Cugir, oraș în care s-a și stabilit după terminarea studiilor, oraș în care ea și soțul ei și-au întemeiat un cămin.

Poeta își amintește că prima poezie, creatie personală, s-a încumetat s-o recite la una din orele de literatură, în anul doi de liceu, într-o activitate intitulată „Ghicește autorul”. Surprinsă, profesoara a felicitat-o pentru poezie și a sfatuit-o să nu-și risipească talentul.

Între anii 2002 – 2010, viitoarea poetă a locuit în Italia, la Torino, timp în care a uitat complet de pasiunea ei. A activat la Cenaclul Literar Solaris Cugir, i-au apărut poezii în revista „Toamna Cugireana” și a fost „adoptată” primită în rândul membrilor „Cenaclului Literar Lucian Blaga” de la Sebeș. Între anii 2015 – 2019. Maria Trif a debutat editorial târziu, la 54 de ani, în 2014, cu volumul de versuri „Ferestre în amurg”. Au urmat volumule ,,Zbor de primavară”, apărut în 2016, apoi, în 2019 „Ningă-ne salcâmii” și cel din urmă volum, sperăm să nu fie ultimul, a aparut în anul acesta, 2021, și se intitulează ,,Verde-târziu”.

A fi sau a nu fi – (Din volumul de debut „Ferestre în amurg”)

De mi-e dimineață sau după amiază

Pasul mă întreabă, nu știu ce să-i spun!

Drumul mă mai cheamă și dorința-i trează,

Dar mă arde talpa și-i miros de fum.

De sunt începutul sau sunt pe sfârșite,

Încă mai citesc dintr-un scurt cuprins,

Cu lumina slabă, mai pe intuite,

Înc-un rând, o filă… lampa nu s-a stins.

De oi fi un astru sau meteorit,

Încă mai lucesc într-un colț de cer, 

Încă mai privesc înspre răsărit,

Cât mai sunt lumină, mai rămân mister.

Lacrimile-mi curg, pe-un picior de vers

Mă pierd și m-adun într-o poezie,

Slovele-mi sunt vii, încă nu s-au șters,

Înc-un lung poem aș mai vrea a scrie!

Debutul, după cum recunoaște și poeta, a fost destul de timid și stângaci, „întâmplat” mai degrabă la îndemnul prietenilor.

În revista ,,Rapsodia” criticul literar, Silviu Guga, scrie: „Pe lângă multele stângacii,  găsim în acest volum de debut o emoție bine învăluită în imagini delicate, deopotrivă melancolice și luminoase…”

Cam în aceeași linie se încadrează și volumul „Zbor de primăvară”.

„…Urmatoarele volumele (scrie criticul Silviu Guga) „Ningă-ne salcâmii” și „Verde-târziu” sunt ale unei poete „experimentate” capabilă să confere un fior liric autentic poemelor sale.

Îndemn  – (Din vol. „Zbor de primăvară”)

Imun la fantezie, nici nu mai simți, străine

Cum te afunzi în golul afundului profund;

Tot mai adânc prin eul ce s-a pierdut de sine,

Cu cât mai plin de lume, cu-atât îți ești mai surd!

Mai dă-ți, cu drag, binețe, mai uităte-n oglindă,

Ia-ți brațul tău de mână și ieși dintre atei!

Sunt mulți sosiți în Gară, plecarea să și-o prindă, 

Nu-ți pierde-ntreg născutul, nu te muri ca ei!

Învață de la păsări cum duc înaltu-n spate

Și crește-ți aripi calde pe omoplații frânți;

De pe privirea strâmtă, dă-ți vălul la o parte

Și va albi pământul de îngeri coborâți!

Mai puneți o poveste sub gânduri, la culcare

Mai prindeți nazuința sub brațul părții stângi,

Trezeste-ți inorogii, înhamă Carul Mare

Și-aprinde-o clipă cerul sub care-o să te stingi! 

Are aceeași înclinație spre melancolie, dar elegiile realizate au individualitate. Cititorii, dar și criticii vor remarca, cu siguranță, capacitatea talentului de a o înscrie pe Maria Trif în sfera viabilă a poeziei. Poezii semnate de Maria Trif au fost publicate în revistele literare „Discobolul” (revistă care apare la Alba Iulia sub egida Uniunii Scriitorilor din România) „Cenaclul de la Păltiniș” și „Extemporal Liric”.

Ningă-ne salcâmii – (Din vol. „Zbor de Primăvară”)

Pe gruiul blând salcâmii-și fac de cap

Ningând curat povestile-nflorite,

Tu mă cuprinzi atât cât să te-cap,

Să-ți fiu îndeajuns tot, iubite!

Eu te inspir adânc, cât să-mi rămâi

Tulburător parfum în de-aniezi de vară,

Minunea caldă-a focului dintâi

Ce-a coborât lumina-n ochi de seară.

Tu pe-un versant iar eu pe celălalt, 

Căutători de ceruri largi, deschise,

În pregătirea ultimului salt

Spre văile de simțăminte ninse.

Versantul stâng e cel mai neumblat,

Pe-aici vin ciute și se-arată cerbii,

Aici, în așteptarea celuilalt,

Nicicând nu se usucă firul ierbii.

Voi fi aici, la margine de crâng,

Uitând de frigul din Strâmtoarea lumii.

Îți voi aprinde dimineți, pe rând,

Să știi s-ajungi… Și ningă-ne salcâmii!

Poeta Maria Trif nu încetează să brodeze pe pânza viselor ei de cuvinte, în culori personale, întru definirea tabloului unui nou volum de poezie.

Verde-târziu – (Din vol. „Zbor de Primăvară)

Iar mă prinde seara gând în gând cu tine;

Luna se răsfrânge-n verdele târziu

Al poveștii care te-a purtat spre mine, 

Să îmi ții de lume-n marele pustiu. 

Ne vorbim de câte-n ceruri și în stele, 

De alinierea aștrilor rotunzi, 

Tu din adâncimea tulburării mele, 

Eu din limpezimea-n care mă cufunzi. 

Și-mi arăți că, totuși, se mai nasc izvoare, 

Chiar din neclintirea muntelui acerb, 

Că-n privirea caldă-a unei căprioare 

Se topește colțul cornului de cerb. 

Am uitat cu totu-a câta zi ne ține 

Prinși de calendarul timpului lumesc;

Stând de strajă clipei, mi-e atât de bine

Și-mi aduc aminte doar că te iubesc!

• Mesajul artistei către iubitorii de poezie și creatorii de artă

Creatia artistică, literară în special, ne înnobilează și îmbogățește spiritual, irigă câmpul sufletelor noastre, salvându-ne de la o iminentă ariditate interioară.

Poezia derivă dintr-o vibrație emoțională, dintr-un vis…

Dați aripi viselor, dați viață vibrației voastre emoționale!

Doamna Maria Trif vă mulțumim pentru amabilitatea de a ne prezenta frumoasele dumneavoastră realizări artistice și vă dorim ca toate gândurile să vi se împlinească!

A consemnat,
Constantin PREDESCU

 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS