Cugireni
Mărturisiri de suflet ale poetei Maria Trif, din Cugir: „Creatia artistică, literară în special, ne înnobilează și îmbogățește spiritual”
Cugireanca Maria Trif este dovada vie a faptului că pasiunea pentru poezie, emoția perseverată în creație, poate încununa un talent cu succes, cu afirmare, indiferent de vârstă.
Poeta Maria Trif s-a născut pe 7 mai 1960, în Lancrămul lui Blaga, înainte cu un an și-o zi, ca marele poet și filosof să se mute pe steaua nemuririi sale.
Ce fir misterios, plăpând, al împletirii poetice o fi coborât marele poet din steaua sa spre a-l așeza în sufletul sensibil al viitoarei poete? Ce ursitoare s-a trezit din somn spre a ajunge, în sfârșit, în visele autoarei? Nu vom ști niciodată, dar, încă de mică, Mariei i-a fost remarcată sensibilitatea și înclinația sa spre visare, spre literatură.
Plăcerea ei cea mai mare, cultivată și de către mama sa – la rându-i o cititoare înfocată – era de a se cufunda în lectura unei cărți, de a participa, cu toată emoția sufletului, la acțiunea ficțiunii, de a se lasă în voia plasmuirii… Dădea, fără rezerve sau regret, jocurile copilăriei în schimbul clipelor de lectură și reverie.
Din păcate, a cunoscut de timpuriu durerea trecerii în neființă a părinților ei, durere de neînțeles și de neacceptat de mintea și sufletul unui copil.
Poate tocmai vâltoarea tulbure a valurilor în care a aruncat-o destinul, lupta pentru supraviețuire, au tinut-o departe de creativitate, de plăcerea ei de a „împleti” cuvinte.
• Completarea studiilor și debutul editorial
După terminarea cursurilor elementare și gimnaziale, Maria Trif a fost elevă a colegiului „David Prodan” din Cugir, oraș în care s-a și stabilit după terminarea studiilor, oraș în care ea și soțul ei și-au întemeiat un cămin.
Poeta își amintește că prima poezie, creatie personală, s-a încumetat s-o recite la una din orele de literatură, în anul doi de liceu, într-o activitate intitulată „Ghicește autorul”. Surprinsă, profesoara a felicitat-o pentru poezie și a sfatuit-o să nu-și risipească talentul.
Între anii 2002 – 2010, viitoarea poetă a locuit în Italia, la Torino, timp în care a uitat complet de pasiunea ei. A activat la Cenaclul Literar Solaris Cugir, i-au apărut poezii în revista „Toamna Cugireana” și a fost „adoptată” primită în rândul membrilor „Cenaclului Literar Lucian Blaga” de la Sebeș. Între anii 2015 – 2019. Maria Trif a debutat editorial târziu, la 54 de ani, în 2014, cu volumul de versuri „Ferestre în amurg”. Au urmat volumule ,,Zbor de primavară”, apărut în 2016, apoi, în 2019 „Ningă-ne salcâmii” și cel din urmă volum, sperăm să nu fie ultimul, a aparut în anul acesta, 2021, și se intitulează ,,Verde-târziu”.
A fi sau a nu fi – (Din volumul de debut „Ferestre în amurg”)
De mi-e dimineață sau după amiază
Pasul mă întreabă, nu știu ce să-i spun!
Drumul mă mai cheamă și dorința-i trează,
Dar mă arde talpa și-i miros de fum.
De sunt începutul sau sunt pe sfârșite,
Încă mai citesc dintr-un scurt cuprins,
Cu lumina slabă, mai pe intuite,
Înc-un rând, o filă… lampa nu s-a stins.
De oi fi un astru sau meteorit,
Încă mai lucesc într-un colț de cer,
Încă mai privesc înspre răsărit,
Cât mai sunt lumină, mai rămân mister.
Lacrimile-mi curg, pe-un picior de vers
Mă pierd și m-adun într-o poezie,
Slovele-mi sunt vii, încă nu s-au șters,
Înc-un lung poem aș mai vrea a scrie!
Debutul, după cum recunoaște și poeta, a fost destul de timid și stângaci, „întâmplat” mai degrabă la îndemnul prietenilor.
În revista ,,Rapsodia” criticul literar, Silviu Guga, scrie: „Pe lângă multele stângacii, găsim în acest volum de debut o emoție bine învăluită în imagini delicate, deopotrivă melancolice și luminoase…”
Cam în aceeași linie se încadrează și volumul „Zbor de primăvară”.
„…Urmatoarele volumele (scrie criticul Silviu Guga) „Ningă-ne salcâmii” și „Verde-târziu” sunt ale unei poete „experimentate” capabilă să confere un fior liric autentic poemelor sale.
Îndemn – (Din vol. „Zbor de primăvară”)
Imun la fantezie, nici nu mai simți, străine
Cum te afunzi în golul afundului profund;
Tot mai adânc prin eul ce s-a pierdut de sine,
Cu cât mai plin de lume, cu-atât îți ești mai surd!
Mai dă-ți, cu drag, binețe, mai uităte-n oglindă,
Ia-ți brațul tău de mână și ieși dintre atei!
Sunt mulți sosiți în Gară, plecarea să și-o prindă,
Nu-ți pierde-ntreg născutul, nu te muri ca ei!
Învață de la păsări cum duc înaltu-n spate
Și crește-ți aripi calde pe omoplații frânți;
De pe privirea strâmtă, dă-ți vălul la o parte
Și va albi pământul de îngeri coborâți!
Mai puneți o poveste sub gânduri, la culcare
Mai prindeți nazuința sub brațul părții stângi,
Trezeste-ți inorogii, înhamă Carul Mare
Și-aprinde-o clipă cerul sub care-o să te stingi!
Are aceeași înclinație spre melancolie, dar elegiile realizate au individualitate. Cititorii, dar și criticii vor remarca, cu siguranță, capacitatea talentului de a o înscrie pe Maria Trif în sfera viabilă a poeziei. Poezii semnate de Maria Trif au fost publicate în revistele literare „Discobolul” (revistă care apare la Alba Iulia sub egida Uniunii Scriitorilor din România) „Cenaclul de la Păltiniș” și „Extemporal Liric”.
Ningă-ne salcâmii – (Din vol. „Zbor de Primăvară”)
Pe gruiul blând salcâmii-și fac de cap
Ningând curat povestile-nflorite,
Tu mă cuprinzi atât cât să te-cap,
Să-ți fiu îndeajuns tot, iubite!
Eu te inspir adânc, cât să-mi rămâi
Tulburător parfum în de-aniezi de vară,
Minunea caldă-a focului dintâi
Ce-a coborât lumina-n ochi de seară.
Tu pe-un versant iar eu pe celălalt,
Căutători de ceruri largi, deschise,
În pregătirea ultimului salt
Spre văile de simțăminte ninse.
Versantul stâng e cel mai neumblat,
Pe-aici vin ciute și se-arată cerbii,
Aici, în așteptarea celuilalt,
Nicicând nu se usucă firul ierbii.
Voi fi aici, la margine de crâng,
Uitând de frigul din Strâmtoarea lumii.
Îți voi aprinde dimineți, pe rând,
Să știi s-ajungi… Și ningă-ne salcâmii!
Poeta Maria Trif nu încetează să brodeze pe pânza viselor ei de cuvinte, în culori personale, întru definirea tabloului unui nou volum de poezie.
Verde-târziu – (Din vol. „Zbor de Primăvară)
Iar mă prinde seara gând în gând cu tine;
Luna se răsfrânge-n verdele târziu
Al poveștii care te-a purtat spre mine,
Să îmi ții de lume-n marele pustiu.
Ne vorbim de câte-n ceruri și în stele,
De alinierea aștrilor rotunzi,
Tu din adâncimea tulburării mele,
Eu din limpezimea-n care mă cufunzi.
Și-mi arăți că, totuși, se mai nasc izvoare,
Chiar din neclintirea muntelui acerb,
Că-n privirea caldă-a unei căprioare
Se topește colțul cornului de cerb.
Am uitat cu totu-a câta zi ne ține
Prinși de calendarul timpului lumesc;
Stând de strajă clipei, mi-e atât de bine
Și-mi aduc aminte doar că te iubesc!
• Mesajul artistei către iubitorii de poezie și creatorii de artă
Creatia artistică, literară în special, ne înnobilează și îmbogățește spiritual, irigă câmpul sufletelor noastre, salvându-ne de la o iminentă ariditate interioară.
Poezia derivă dintr-o vibrație emoțională, dintr-un vis…
Dați aripi viselor, dați viață vibrației voastre emoționale!
Doamna Maria Trif vă mulțumim pentru amabilitatea de a ne prezenta frumoasele dumneavoastră realizări artistice și vă dorim ca toate gândurile să vi se împlinească!
A consemnat,
Constantin PREDESCU
Cugireni
„Bujor cu Dor”, afacerea unor tineri din Cugir care a înflorit din dorul unei tinere pentru bunica ei
Într-un colț liniștit din apropierea intrării în orașul Cugir, cunoscut de localnici sub numele de „Țara Vântului”, pe un teren moștenit din familie, Svetlana Toma și Remus Prața au ales să dea viață unei idei care miroase a primăvară, muncă și amintiri din copilărie.

În urmă cu trei ani, cei doi au pus bazele unei plantații de bujori, transformată astăzi într-o mică afacere de familie, crescută cu răbdare și multă pasiune. Atât Svetlana cât și Remus lucrează în cadrul unei companii locale și, deși au job-uri stabile și solicitante, timpul liber și-l petrec aproape integral printre flori.
Totul a pornit când tânăra familie a hotărât să facă ceva cu o grădină moștenită de la familia lui Remus, dar și din dorul Svetlanei după bunica ei, o mare iubitoare de flori, care avea mereu bujori în grădină. Parfumul lor puternic și frumusețea aparte, au rămas întipărite în memoria nepoatei și s-au transformat într-un proiect de suflet.
„Primele plante le-am pus în 2023, iar bunica mea a decedat în noiembrie. Ea era mare iubitoare de flori. I-am zis «Bujor cu Dor» pentru ea, pentru dorul pe care îl simt de când nu mai este printre noi. Ea nu a mai apucat să îi vadă înfloriți, iar primele flori pe care le-am recoltat, în primul an, i le-am dus ei la mormânt. De atunci, primii care înfloresc și ultimii care înfloresc îi duc ei”, povestește femeia.

Când au avut ocazia să folosească terenul moștenit de Remus, cei doi au decis să încerce ceva diferit. Fără experiență în cultivarea bujorilor, au început să se documenteze singuri despre soiuri, plantare și întreținere.
„Lucrurile tehnice se învață, dar trebuie să îți placă să muncești și să îți placă florile. Noi am fost învățați de mici să muncim, așa că vine natural”, spune Svetlana.
Astăzi, pe terenul lor cresc peste 1.000 de plante din nouă soiuri diferite de bujori, toate parfumate. În toamnă, familia intenționează să planteze și soiuri noi, iar obiectivul este ca plantația să ajungă la 1.600 – 1.800 de plante.
„Se pare că le place pământul negru, îngrășat natural. Noi nu stropim plantele cu nimic și nu folosim azot sau îngrășăminte chimice”, explică cei doi.
Munca într-o plantație de bujori este însă una extrem de migăloasă. Florile trebuie îngrijite permanent, iar buruienile eliminate pentru ca rădăcinile să se dezvolte corect.
„Bujorii trebuie și săpați. Acum ne-am specializat și săpăm mecanizat. Trebuie foarte mare grijă să nu rănim planta. Dacă chemăm un om care nu știe, în 10 minute nu mai avem nimic. Din fiecare muguraș iese o plantă, iar dacă sunt tăiați, nu mai fac floare”, explică proprietarii.
De când au început această activitate, programul lor s-a schimbat complet: „Dormim mai puțin și lucrăm mai mult. Este foarte greu să găsești oameni care să ajute. Avem câțiva prieteni care vin destul de des, dar ne bazăm și pe ajutorul mamelor noastre Corina și Mioara. Iar faptul că Remus lucrează pe schimburi ne ajută mult. Ce nu pot face eu dimineața face el, iar după ce termin lucrul, după ora 16.30, sunt deja la flori”, mai spune Svetlana.
Investiția într-o astfel de cultură nu este deloc mică. Un bulb costă între 50 și 100 de lei, în funcție de soi, iar anumite varietăți pot ajunge chiar și la 500 de lei rădăcina.
În sezonul 2026, familia a recoltat deja peste 1.000 de fire de bujori, iar florile continuă să înflorească. Bujorii sunt vânduți atât „la fir”, direct către clienți, cât și către florăriile din zonă.
„Piața de desfacere este dificilă la început. Trebuie să fii vizibil, lumea să știe ce faci și să înțeleagă ce înseamnă un bujor de cultură. Noi avem atestat de producător pe bujor, iar în județul Alba nu mai există o plantație exclusiv de bujor”, spun cei doi.

Promovarea se face în special prin rețelele de socializare, unde tot mai mulți oameni descoperă plantația „Bujor cu Dor”.
„Mergem mult pe local. Mulți ne văd pe Facebook și Instagram și ne sună direct. Sunt persoane care vin doar să vadă florile. Dar cele mai multe comenzi merg către florării și către clienții direcți”, explică familia.
Deși recunosc faptul că este o activitate solicitantă, cei doi spun că nu ar putea renunța la ea.
„Nu este ceva ușor și nici pentru cineva căruia nu îi place pământul sau florile. Dar dacă îți place să muncești, satisfacția este foarte mare. Mie nu mi se pare greu să vin să sap câteva rânduri de bujori, chiar dacă avem job-uri zilnice”, spune Svetlana.
Pentru familia din Cugir, plantația de bujori nu înseamnă doar o sursă suplimentară de venit, ci și o legătură între generații, între amintirile păstrate despre bunici și dorința de a construi ceva durabil cu propriile mâini.
Cugireni
Răzvan Borza, cercetător ștințific originar din Cugir, implicat în descoperirea complexului proteic Zincore
Răzvan Borza, originar din Cugir, în prezent cercetător ștințific la Netherlands Cancer Institute din Amsterdam, a fost co-autor al unui studiu publicat în luna iulie 2025, în prestigioasa revistă Science, despre descoperirea complexului proteic „Zincore”, un mecanism molecular nou, implicat în reglarea activării genelor.

Născut în orașul Cugir, unde tatăl său locuiește și în prezent, Răzvan Borza a urmat clasele primare ala Școlii Gimnaziale nr. 3 din Cugir iar mai apoi a aplecat în Spania. În prezent, acesta activează în domeniul cercetării științifice în cadrul Netherlands Cancer Institute din Amsterdam.
„În iulie 2025 am fost co-autor al unui articol publicat în revista Science, una dintre cele mai prestigioase reviste științifice din lume. Studiul prezintă descoperirea complexului proteic Zincore, un mecanism molecular complet nou, implicat în reglarea activării genelor și în dezvoltarea umană. Când acest mecanism nu funcționează corect, se asociază cu sindroame de dezvoltare la oameni”, ne-a declarat Adrian Borza.
În studiul publicat în revista Science, Răzvan Borza și echipa din care face parte au prezentat descoperirea complexului proteic Zincore, descris ca un mecanism molecular complet nou și încă puțin cunoscut, care controlează ce gene sunt activate și în ce moment. Potrivit cercetării, dereglarea acestui mecanism este asociată cu apariția unor sindroame de dezvoltare la oameni.

„Contribuția mea a fost să obțin primele imagini tridimensionale ale acestui complex prin cryo-EM, o tehnică care permite „fotografierea” proteinelor la scară atomică”, a explicat Răzvan Borza pentru ziarulunirea.ro.
În ce constă studiul „Zincore, an atypical coregulator, binds zinc finger transcription factors to control gene expression”

Expresia genelor este controlată de factorii de transcripție (TF), proteine care se leagă de ADN pentru a iniția transcripția. De regulă, factorii de transcripție au domenii distincte de legare de ADN și domenii efectoare.
Totuși, mulți factori de transcripție cu degete de zinc (ZNF), cea mai mare familie de factori de transcripție, se abat de la acest model. Bianchi și colaboratorii au descoperit Zincore, un complex format din două proteine, care se leagă de ZNF-uri și activează genele esențiale pentru dezvoltare. Zincore interacționează cu domeniile degete de zinc ale factorului de transcripție ZFP91, fixându-l pe ADN. Această descoperire evidențiază un mecanism de activare genetică nerecunoscut până acum și introduce un coregulator care ajustează fin programele de transcripție, se arată în rezumatul articolului la care a participat și Răzvan Borza.
-
Mondenacum 10 luniMesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 2 luniCând pică Paștele ortodox și cel catolic 2027, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Cugireniacum 7 luniFoarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
-
Actualitateacum 8 luniMedicul cugirean Terezia Mureșan-Samoilescu a primit, la Berlin, premiul pentru studiul legat de modalitățile actuale de tratament ale plăgilor greu vindecabile
-
Actualitateacum 2 luniMesaje de Florii 2026. SMS-uri, urări și felicitări care pot fi transmise persoanelor care îşi sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 7 luniStar Transmission a donat Cugirului o ambulanță complet echipată, destinată urgențelor sociale din oraș
-
Actualitateacum 7 luniMedic urolog nou, la Spitalul orășenesc Cugir
-
Mondenacum 2 luniMESAJE de PASTELE ORTODOX 2026. URARI și FELICITARI frumoase de Învierea Domnului | cugirinfo.ro
