Directorul general al UM Cugir, Marin Morariu, a pierdut în instanță prima etapă a procesului prin care a solicitat în justiţie anularea raportului Agenţiei Naţională de Integritate, care a constatat o stare de incompatibilitate a acestuia.

ANI consideră că Morariu a încălcat legislaţia în vigoare prin faptul că a fost, în acelaşi timp, consilier local şi director în cadrul companiei de stat.

”În perioada 15 septembrie 2017 – 17 ianuarie 2020 a deţinut şi exercitat simultan funcţia de consilier local şi pe cea de director general în cadrul unei societăţi comerciale de interes naţional, având ca acţionar Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei şi Comerţului.

Astfel, persoana evaluată a încălcat dispoziţiile art. 88, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003”, se precizează în comunicatul Agenţiei Naţionale de Integritate, din iulie 2020. Morariu a contestat raportul la Curtea de Apel Alba Iulia, instanţă care, în 19 octombrie 2020, a respins acţiunea acestuia.

Potrivit ANI, Marin Morariu a încasat în perioada 2017 – 2018 venituri salariale sau asimilate salariilor atât de la Primăria oraşului Cugir cât şi de la Uzina Mecanică. Astfel, la data de 25.06.2016 Marin Morariu a fost validat drept consilier Local al Consiliului Local al Oraşului Cugir.

În baza Deciziei nr. 155/7.09.2017 emisa de directorul genral reclamantul a fost numit î n funcţia de director general adjunct, începând cu data de 15.09.2017 şi a deţinut această funcţie până la data de 15.04.2019 când a fost numit Director Dezvoltare. În 17.01.2020 a Consiliului de Administraţie a decis ca Morariu să fie numit în funcţia de Director General al UM Cugir a, pe o perioadă de 4 luni de zile, începând cu 20.01.2020.

Directorul companiei a solicitat anularea raportului pe motiv că în perioada menţionată acesta nu a deţinut funcţia de director general al societăţii din Cugir. ”(…) Pentru ipoteza de faţă, este relevant să se definească sintagma funcţiei de director, pentru a putea determina dacă funcţia de director general adjunct deţinută de reclamant pe perioada 15.09.2016 – 15.04.2019, sau cea de Director Dezvoltare, deţinută de acesta pe pe rioada 15.04.2019 – 20.01.2020, în care a avut şi calitatea de consilier local, atrage aceeaşi stare de incompatibilitate ca şi aceea de director general sau director în sensul prevăzut de prevederile art. 88 (1) litera d din legea 161/2003, prin raportare la prev. art. 143 din legea 31/1990.

Pentru verificarea stării de incompatibilitate a reclamantului trebuie să se stabilească dacă în perioada susmenţionată , reclamantul a avut sau nu atribuţii de conducere a societăţii, deoarece în caz contrar, indiferent de denumirea tehnică a postului ocupat de acesta, (director general adjunct/director Dezvoltare) este exceptat de la aplicarea normelor legii 31/1990 cu privire la directorii societăţii pe acţiuni”, a precizat reclamantul în acţiunea iniţiată în instanţă.

Curtea de Apel a respins, însă, apărarea acestuia. ”Raţionamentul reclamantului nu poate fi primit de instanţă deoarece legiuitorul nu a enumerat în mod exclusiv funcţiile de conducere dintr-o societate comercială, în cuprinsul acestei enumeraţii fiind menţionate si alte funcţii, cum este funcţia de cenzor, care nu reprezintă o funcţie de conducere, ci una de control, conform Legii nr. 31/1990. Legea nr. 161/2003 nu determină existenţa sau inexistenţa incompatibilităţilor în funcţie de atribuţiile pe care le deţine persoana evaluată, ci menţionează că deţinerea funcţiei de consilier local este incompatibilă cu exercitarea funcţiei de director general sau director .

În concepţia legiuitorului, starea de incompatibilitate prevăzută de acest articol de lege nu este condiţionată de natura activităţilor desfăşurate, respectiv a atribuţiilor aferente funcţiei de director, ceea ce sancţionează acest text de lege fiind cumulul funcţiei de consilier local cu funcţia de director general la o societate de interes naţional care îşi are sediul sau care deţine o filială în unitatea administrativ teritorială respective.

Pe de altă parte, susţinerea reclamantului că doar directorul general are atribuţii de conducere, nu şi directorul general adjunct, funcţie pe care a exercitat-o în perioada 15.09.2017 – 15.04.2019, este lipsită de suport probator, înscrisurile aflate la dosarul cauzei demonstrând contrariul.”, se susţine în hotărârea instanţei de judecată.

Curtea a respins toată argumentaţia reclamantului potrivit căreia atribuţii de conducere avea doar Directorul General al societăţii. ”Este eronată şi nu poate fi primită de instanţă. Avea atribuţii de conducere şi reclamantul, în calitate de Director General adjunct sau director dezvoltare, fie în virtutea atribuţiilor proprii din fişa postului, fie ca urmare a atribuţiilor delegate de Directorul General”, a mai precizat Curtea de Apel. Hotărârea poate fi contestată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

sursa: adevărul.ro