Cugireni
Fabricarea armelor la Cugir – început şi continuitate
Dialog la “foc automat” cu Damian Marcu – fost inginer de armament la Uzina Mecanică Cugir
După Primul Război Mondial, modesta Întreprindere Metalurgică de la Cugir s-a transformat într-o uzină modernă de armament. Potrivit unor documente ale vremii, în anul 1929, Ministerul Armatei face prima comandă la Cugir, constând în 9.500 ţevi de mitralieră şi 9550 corpuri de obuze, iar în 1932, tot Ministerul Armatei cerea fabricarea a 6.550 corpuri de proiectile şi 82 de tunuri, de câmp şi de munte.
Anul 1933 este însă cel în care se pun bazele unor serioase studii în domeniul armamentului portativ, an în care apare speranţa începerii producţiei, ca urmare a vizitei pe care o întreprinde la Cugir regele Carol al II-lea, cel care promite redresarea producţiei de apărare. Un an mai târziu societatea Copşa Mică – Cugir începe tratativele cu firma cehă “Ceskoslovensca Zbrojowka Brno” în vederea găsirii unui aranjament pentru colaborare tehnică. Aşa se face că, la începutul anului 1935, uzinele din Cugir obţin o primă comandă masivă de armament ce putea asigura o activitate normală de minimum 5 ani de zile pentru 5.000 de puşti mitralieră ZB şi imediat un al doilea contract pentru 90 de milioane de cartuşe. În 1937, Fabrica de muniţie de la Cugir este reamenajată, iar în 1938 intră în producţie cu toată capacitatea sa. În 1939, după ce trupele hitleriste intră în Cehoslovacia, acţiunile societăţii cehe sunt preluate de concernul german “Herman Goring’’, care se infiltrează şi la societatea Copşa Mică – Cugir, iar fabrica este militarizată. Intrarea României în 1941 în război face să crească comenzile de armament, activitatea uzinei se intensifică tot mai mult, cifra de afaceri ajungând la aproape un miliard de lei.
După al Doilea Război Mondial se încearcă adaptarea uzinei la fabricarea unor produse de pace, astfel că în 1945, contractele de armament şi muniţie sunt sistate şi 30% din personalul aferent se vede ameninţat cu concedierea. Întreprinderea începe o activitate în domeniul fabricaţiei de scule, calibre, aparate de precizie, lacăte, broaşte, yale, cleşti, cuţite, bricege etc, iar tehnicienii încep să studieze posibilitatea producerii maşinilor de cusut care intră în fabricaţie în 1946. Printr-o decizie luată în 1950 de ministrul industriei metalurgice, fabrica s-a despărţit în două unităţi productive independente: Uzina Mecanică situată în zona fabricii de armament, în partea de jos a oraşului şi Uzina “30 Decembrie”, care cuprindea fabrica de muniţie şi toate atelierele din partea de sus a localităţii. Divizarea a durat 18 ani, până în 1968, când cele două unităţi au fuzionat din nou, revenind în cadrul Întreprinderii Mecanice Cugir.
Despre felul în care a evoluat producţia de armament în perioada de după unificarea celor două fabrici a avut amabilitatea să ne vorbească unul dintre foştii salariaţi ai uzinei, domnul Damian Marcu, inginer de armament timp de 31 de ani, astăzi pensionar.
– Domnule Damian Marcu, vă rugăm să ne faceţi o scurtă prezentare a biografiei dumneavoastră şi să ne spuneţi cum aţi ajuns să lucraţi în domeniul producţiei de apărare atâţia ani?
– În primul rând vreau să vă spun că m-am născut pe data de 10 octombrie 1940, în localitatea Tău – Roşia de Secaş. Am absolvit şcoala profesională şi liceul la Cugir, sunt absolvent al Facultăţii TCM Bucureşti, promoţia 1967 în domeniul Maşini Unelte şi Scule. M-am specializat la Academia Tehnică Militară ca inginer de armament şi timp de 31 de ani am lucrat în sectorul producţiei de apărare, ca inginer proiectare, şef fabricaţie armament, iar ultimii 8 ani, înainte de a mă pensiona (1998) i-am lucrat ca şef atelier proiectare armament. Pot să vă mai spun că sunt căsătorit şi am o fată şi un nepoţel. Am ca hobby vânătoarea, muzica clasică, drumeţiile şi cititul, inclusiv ziarul “Unirea”, la care sunt abonat de peste 25 de ani.
– Cum de aţi ales să lucraţi în sectorul producţiei de armament având în vedere că eraţi absolventul unei facultăţi ce avea ca profil construcţia de maşini?
– A fost marea mea pasiune pentru arme încă din tinereţe, iar fabricaţia de arme era poate cel mai atractiv domeniu pentru cei care se angajau la uzina din Cugir. Asta a făcut ca în 1967 să aleg acest sector de activitate şi să-mi încep cariera ca inginer proiectant de armament şi să lucrez până în 1975, când am preluat activitatea de şef fabrică armament infanterie, sector cunoscut sub numele de “fabricaţie” sau Secţia Mecanică I. Am deţinut 15 ani această funcţie, deloc uşoară, cu multe responsabilităţi şi implicaţii, dar care recunosc că mi-a adus şi multe satisfacţii personale. A fost o perioadă când producţia de armament la Fabrica de Arme se afla în ascensiune, cu comenzi din ce în ce mai mari, cu locuri de muncă stabile, unde lucrau aproape 4.000 de angajaţi, iar câştigurile salariale erau notabile. Producţia era planificată, se lucra după planul trimis de la Centrala industrială, nu erau probleme de aprovizionare sau de forţă de muncă, iar planul se realiza tot timpul sau chiar se depăşea la anumite produse. Jos, la uzină, fabricam arme de calibru mic de infanterie, iar sus, la UMC, se lucra armament greu de artilerie şi muniţia. Se făcea producţie pentru înzestrarea Armatei Române, pentru Ministerul de Interne, dar mai ales producţie de export, ţările beneficiare fiind statele arabe şi africane, precum Egipt, Iordania sau Irak. În unele dintre acestea am reuşit să asamblăm chiar linii tehnologice pentru fabricaţia armamentului. De menţionat că produsele noastre erau foarte bine recunoscute la export şi nu existau târguri şi expoziţii unde ele să nu se afle pe standurile acestora. A existat totodată, o perioadă de asimilare de noi tipuri de arme, un exemplu în acest sens fiind omologarea tunului de bord, produs care s-a dovedit o mare realizare a tehnicii cugirene de armament.
– Fiind vorba de produsele speciale pe care le executaţi, ce gamă de arme realiza Uzina Mecanică Cugir şi ce pondere aveau aceste arme, în raport cu producţia civilă?
– Aşa cum vă spuneam, fabricam o gamă variată de produse performante, recunoscute pe plan naţional şi internaţional. Fără teama de a greşi, cred că ponderea produselor de tehnică militară se afla pe undeva la 75%, în raport cu producţia civilă la nivelul anului 1989. Pentru edificare vă pot da câteva exemple din nomenclatorul de arme fabricate şi anume: puşca mitralieră calibrul 5,45 mm şi 7,62 mm cu pat fix şi rabatabil, aruncătorul automat de grenade cal. 40 mm, pistol mitralieră cal. 5,45 şi 7,62 – gabarit redus, mitralieră cal. 7,62 PKMS, pistol mitralieră 7,62 cu cap rabatabil pe laterală şi verticală, puşca mitralieră 7,62 mm cu cap de lemn, pistol cal. 9 mm – Parabellum, puşca semiautomată cu lunetă cal. 7,62. Aş adăugă acestora o gamă de încă 19 produse, începând cu 4 tipuri de pistoale semiautomate cu calibre de la 5,6 la 9 mm, arme de vânătoare cal. 12 x 12 şi 16 x 16 (cu repetiţie), puşca de tir, puşca cu aer comprimat “Pionier”, revolver, carabina cal. 7,62 mm cu repetiţie, puşca 5,6 mm – Magnum de vânătoare, puşca de vânătoare cu pompă ş.a.
– Ce amintiri vă leagă de oamenii cu care aţi lucrat atâţia ani de zile şi ce ne puteţi spune despre ei?
– Au fost oameni de meserie, care au pus suflet, interes şi multă responsabilitate în tot ceea ce au făcut. Unii dintre ei s-au dus la cele veşnice, alţii mai trăiesc şi astăzi şi duc o viaţă liniştită la pensie. Dar cel care mi-a marcat profund cariera profesională a fost tetea Lae Sterca, plecat dintre noi în urmă cu puţini ani. Un tehnician de excepţie, şcolit la şcoala cehilor, care chiar dacă n-a avut studii tehnice superioare s-a dovedit un mare meşter al concepţiei de armament. Ca şef de prototipuri, el a rămas o legendă vie a UMC, a iubit cu adevărat armele dovedindu-şi priceperea şi iscusinţa în tot ceea ce făcea. A lucrat 57 de ani la uzină, dedicându-se întru totul pasiunii executării de prototipuri de arme. Până şi cei mai mari de la ”Centru” îl cunoşteau drept “kalashnikov-ul” UM Cugir. ”Bâtele” sale, aşa cum obişnuia să le spună puştilor pe care le făcea tetea Sterca au fost achiziţionate de personalităţi ale vremii începând cu regele Carol şi terminând cu mulţi din cei care s-au perindat la puterea ţării de-a lungul vremii, pe timpul cât acesta a trăit. Un om de la care am învăţat enorm de mult şi ale cărui îndemnuri şi cunoştinţe mi-au folosit mult în viaţă şi în activitatea pe care am practicat-o în domeniul fabricaţiei de arme. Nu pot să trec cu vederea relaţiile profesionale pe care le-am avut cu alţi colegi şi colaboratori precum: ing. Laurenţiu Duma – un bun manager şi specialist în domeniul armelor şi muniţiilor, sing. Simion Herlea, ing. Ioan Cărpinişan, Ioan Munteanu, dir. UMC, ing. Dănilă Petrea, Ştefan Aurel şi nu în ultimul rând cu oameni de profesionalism şi autoritate care au ţinut la un nivel înalt brand-ul uzinei, precum dr. ing. col. Constantin Avadanei, col. Constantin Mărginean şi col. Ioan Paştiu. După 1990, am avut o fructuoasă relaţie în domeniu cu încă doi buni profesionişti ai producţiei de apărare şi anume, Ioan Săuchea şi Frankisc Kudler.
– Care a fost evoluţia sectorului de apărare al UM Cugir după 1989?
– Ca aproape în întreaga ţară şi la uzina din Cugir s-au petrecut fenomene ce s-au resimţit negativ pe plan economic. Potrivit unor statistici, procesul de producţie s-a degradat la nivel de uzină ajungându-se ca, la nici trei ani de la revoluţie, să se producă doar 60% din producţia anului 1989. Numărul comenzilor în sectorul producţiei de apărare a scăzut drastic şi odată cu ele a apărut şi spectrul şomajului, al aşa-zisului şomaj tehnic, cu toate consecinţele sale. Dacă privim cum arată astăzi Fabrica de Arme, constatăm că din aproape 4.000 de angajaţi în acest sector la nivelul anului 1989, au mai rămas circa 700. Dacă oraşul Cugir era remarcat că având cel mai lung tren de navetişti din Europa, astăzi putem fi daţi probabil ca exemplu că circulă cel mai scurt tren de pe continent. Înainte de 1989, România era în top 10 mondial la exportul de armament, cu o valoare anuală de aproape 1 miliard de dolari. În prezent, toată piaţa de apărare nu se ridică la mai mult de 250 de milioane de dolari. În ceea ce priveşte Cugirul, Armata şi-a micşorat de-a lungul anilor comenzile, ca urmare a reducerii efectivelor, iar şansele de a face noi achiziţii sunt minime.
– Ce sentimente vă încearcă, acum când vedeţi ce a fost şi ce a ajuns sectorul de armament de la Cugir?
– Ca persoană care am părăsit de mai bine de 10 ani uzina, pot să vă mărturisesc că sufletul şi gândul îmi sunt legate de anii în care am slujit această fabrică, care a fost pentru mine ca o casă, ca o familie. Nu pot decât să mă bucur când citesc în presă sau văd la televizor că la Fabrica de Arme există de lucru şi se fac angajări. E un semnal optimist, care dă speranţe oamenilor şi mai ales generaţiei mai tinere care vede că fabrica are o şansă să rămână cunoscută în lume pentru ceea ce face de aproape 85 de ani.
– Domnule Marcu, vă mulţumesc pentru interviul acordat şi vă urez multă sănătate alături de familie.
A consemnat:
Constantin PREDESCU
Cugireni
Amintiri despre trecut cu Dr. Ing. Alexandru Jittu, primul director al „Uzinelor Libere” din Cugir
Alexandru Jittu este cunoscut citititorilor Ziarului Unirea, de mai bine de 5 ani din vremea când a acordat 2 interviuri cotidianului nostru sub titlurile: „Dr. Ing. Alexandru Jittu – De la Zlatna în SUA via Uzina Mecanică Cugir, cu credința in Dumnezeu si matematică” și „Fabricile din Cugir – 1990, începutul sfârșitului. Amintiri despre trecut cu primul director al uzinelor libere din Cugir”.

De atunci și până în prezent, s-au produs schimbări în viața și cariera lui Al Jittu, fapt pentru care a avut amabilitatea să poarte un dialog pentru perioada care a trecut, să ne vorbească despre prezent și perspective de viitor.
„Pentru cei care nu mă cunosc, menționez că sunt fiu al Munților Apuseni născut, crescut si educat la Pătrângeni si Zlatna unde s-a născut Tribunul Petru Dobra. La Zlatna a învățat Craiul Moților – Avram Iancu. Mie îmi spuneau colegii de facultate „Avrămuț Iancu”, fiindcă purtam parul foarte lung acoperit de o cușmă ce semăna cu a lui Avram Iancu, dar a mea nu era din blană de miel ci dintr -un material sintetic ieftin”, se dăstăinuie Alexandru Jittu.
• Cum mi-am început cariera la Cugir
Orașul Cugir are și va avea un loc special în inima si conștiința mea atât cat voi trăi:
Acolo m-am îndrăgostit de matematică și am început sa lucrez la nivel mult mai înalt decât cel cerut de programa școlară, acolo am început să rezolv și să propun probleme în Gazeta Matematică Seria B, acolo m-am format ca specialist în Mașini si Aparate Electrice, acolo m-am îndrăgostit și acolo am făcut cununia civila, acolo s-a născut și a crescut fiica mea pâna la 13 ani, acolo am avut marea șansă sa mă descătușez tehnic fără nicio opreliște.
Tot la Cugir, știința ingineriei electrice mi-a fost testată atât în proiectele mele cât si a celor făcute de alții, cum a fost cel pentru punerea în funcțiune a liniei automate de producție de componente ale mașinii de spălat rufe ,,Automatic”, cel destinat Industriei de Apărare.
Conducerea UM Cugir mi-a dat șansa de a administra Secția Mașini Unelte Montaj, la doar 7 ani de la începerea activității mele ca inginer stagiar, în aceeași secție de mașini unelte.
• Director general la UM Cugir
În 1990 am fost numit director general. La UM Cugir. În acea funcție am încercat să dau ce era mai bun pentru viitorul angajaților de la UMCugir, dar din păcate nu am fost înțeles și ajutat, astfel că s- a ajuns unde s a ajuns.
Detaliile acelei perioade sunt scrise în Ziarul Unirea apărut in zilele menționate la începutul acestui articol.
Bineînțeles, ca pot fi contrazis că eram prea tânăr si nu știam cum sa construiesc viitorul.
Generalul Maftei Roșca de la Regia Autonomă de Tehnică Militară (ATMIL) a fost de acord sa facem la UM Cugir o reorganizare a unității mult mai flexibilaă cea existentă, nemaifiind funcțională în structura de înainte de 1989 când toate contractele de producție erau aduse de către firmele de comerț exterior din București, atât pentru mașini unelte cât și pentru produsele speciale, iar comerțul de stat ne dădea contracte pentru mașini de spălat, mașini de cusut, lanțuri, fuse, etc.
Începând cu 1990 aceste firme au început să se privatizeze și numărul de contracte pentru mașini unelte a scăzut, iar ICSM-urile au fost desființate.
In timpul unei deplasări în Germania cu Generalul Roșca, am vizitat printre altele o uzină de strunguri. L am întrebat pe director neamț, câți oameni are in producție, câți are in vânzări si cat personal administrativ, marketing, supraveghere. Mi a zis ca are 2.500 de oameni din care: in producție 850, în vânzări, răspândiți în toate țările unde studiul de marketing a prevăzut existența unor proiecte viitoare unde strungurile erau necesare si 10 în administrație, marketing, supraveghere producție. De asemenea, mi-a spus că în țările unde marketingul a prognozat ca proiectele noi vor apărea in timp scurt, el avea deja strunguri în porturile acelor țări gata de livrare.

La UM Cugir noi aveam șase oameni la Desfacere și șase oameni la Import – Export, dar aveam de asigurat lucru la aproximativ 17.500 de salariați. Singura noastră șansă de supraviețuire a fost reorganizarea pe șapte module sub umbrela UM Cugir. Bineînțeles că trebuia făcută curățenie generală adică personalul care venea înainte de 1990 la o întreprindere de stat, în noile condiții, dacă nu era capabila să lucreze ceea ce era cerut prin fisa postului, trebuia sa plece din UM Cugir.
Cu siguranță ca astăzi, n-ar mai fii fost 17.500 de angajați, dar după calculele mele în jur de 5000-6000 de salariați tot ar mai fi rămas.
A fost foarte dureros pentru mine sa aflu ca in 2004, un Secretar de Stat la Industria de Apărare a venit la Cugir si a ordonat închiderea Fabricii de Mașini Unelte, în condițiile în care aceasta avea 86% din producție acoperită. A ordonat ca salariații sa fie trimiși acasă primind nu știu cate salarii compensatorii, iar pe secțiile și atelierele de la Fabrica de Mașini Unelte au fost puse lacăte. După aceea utilajele din secțiile si atelierele secției respective au fost vândute ca fier vechi. Deoarece din toate tarile foste membre CAER doar în Romania s a întâmplat dezastrul economic m-am gândit sa scriu o carte despre ce s-a întâmplat și care au fost dedesubturile, dar am fost sfătuit să stau cuminte.
• Întoarcerea in SUA. Impactul Pandemiei și proiectulTesla
In Februarie 2020 am fost în România la nunta Iuliei, fiica unui văr de-al meu, care ne a împrumutat banii necesari (in 1994) când am emigrat în Canada. M-am întors în SUA cu unul din ultimele zboruri din Europa spre America, aprobate de către președintele Donald Trump .
Începuse perioada de Pandemie. Singura șansă de a lucra a fost de acasă prin intermediul calculatorului. Dumnezeu mi-a purtat de grijă și am primit un contract de Consultanță de la o firmă Germană subcontractoare a unei firme din Japonia. Inițial firma din Germania m- a vrut să conduc proiectul în uriașa fabrică Tesla de lângă Berlin. Le am fost recomandat de americanii de la prima fabrică Tesla, Freemont, California unde am condus cu succes un proiect foarte mare instalând zece roboți de transfer care erau cei mai puternici din lume la acea dată, în 2014, produși în Japonia și care puteau ridica fiecare aproximativ o tonă și jumătate.

Acest proiect ca și multe altele din viața mea profesională foarte bogată se afla descrise în cartea mea „De la Zlatna la Detroit cu credință în Dumnezeu și în Știință”, care va fii publicata în România în 2026.
Datorita felului cum am condus acel proiect am fost aprobat sa fac ofertă pentru fabricarea componentelor proiectate.
In Ianuarie 2021 am primit comanda de execuție in India la firma care le proiectase, transportul din India in portul din Texas, iar de acolo transportul cu camioanele la San Antonio,Texas unde firma japoneza a construit uzina de autocamioane. A fost un contract foarte bun fiindcă japonezii ne au plătit in avans jumătate din valoarea contractului pentru achiziționarea de materiale si plata salariilor celor din India.
• Vacanța în România
Anul acesta, am avut șase săptămâni de vacanta de vis in Romania:
Reuniune cu foști colegi din conducerea UM Cugir din perioada când am fost director general. Aceasta reuniune a fost dedicată celei de a 225-a aniversari de la înființarea UM Cugir, în 1799.
Au fost maimulte evenimente: revederea de 50 de ani de la terminarea Liceului Industrial Construcții de Mașini -Specialitatea Mașini si Aparate Electrice; revederea de 44 de ani de la terminarea Facultății de Electrotehnică din Cluj Napoca; revederea de 55 de ani de la terminarea clasei a VIII-a.

Am avut încă doua evenimente foarte importante: întâlnire cu Academicianul Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române și cu Academician Nicolae Zamfir, Vicepreședinte Știință si Tehnologie; întâlnire cu foști colegi de la Mașini Unelte Montaj.
Toate aceste reuniuni au fost foarte emoționante, dar gradul de emoție a fost diferit. Reuniunea de la Cugir cu foști colegi din conducerea UM Cugir a fost cea mai emoționantă dintre toate fiindcă am trecut împreună prin multe situații grele.
Le mulțumesc si pe aceasta cale celor care au răspuns-prezent-chemării mele. Atmosfera a fost foarte calda, amintiri au fost depanate, cântece populare au fost cântate, iar restaurantul Drăgana ne a oferit bucate alese. Am fost onorați si de prezenta d-lui primar Adrian Teban și a fostului primar Aurel Voicu, care ne-au adresat cuvinte frumoase.
A consmnat:
Constantin PREDESCU
Cugireni
Miracol de Crăciun! Georgiana, o cugireancă care a fost victima unei operații eșuate, a primit cel mai frumos dar: A născut o fetiță sănătoasă
Georgiana Corpodean, o femeie din Cugir care a fost operată de șase ori, din cauza unui episod grav de malpraxis, a reușit, să nască mult dorita ei fetiță, chiar în perioada sărbătorilor de Crăciun.

Totul a început în urmă cu șase ani, când Georgiana a devenit victima unui teribil caz de malpraxis. A încercat să facă o inseminare la ginecologul Mostafa Ismail, la Clinica Afrodita din Orăștie, unitate neacreditată pentru astfel de proceduri medicale. Ulterior, același medic a internat-o la Spitalul Orășenesc Cugir, unde, în urma unei operații eșuate, i-a secționat colonul — o greșeală recunoscută chiar de medic într-o filmare realizată cu camera ascunsă. Consecințele au fost dramatice, potrivit ziaristului Iosif Gligor.
Femeia a trebuit să treacă prin șase operații chirurgicale după intervenția dezastruoasă. Lucrurile nu s-au oprit aici, deoarece Georgiana și-a pierdut locul de muncă și a rămas cu probleme de sănătate grave, într-un coșmar oribil care durează de 6 ani.
„După prima operație am început să sângerez. A doua mi-a tăiat colonul, iar apoi am intrat în septicemie. M-au cusut, m-au deschis, m-au operat din nou… eram pe patul de moarte!”, povestește Georgiana.
• Medicii de la Spitalul Județean de Urgență Alba Iulia i-au salvat viața
Cu toate că medicii din Alba Iulia i-au salvat viața, rănile, atât fizice cât și sufletești, nu au dispărut pentru Georgiana: „Mi-au montat o pungă pe burtă. Nu mai puteam nici să mă privesc în oglindă!”, spune ea.
Din 2019 și până astăzi, Georgiana a trecut prin șase intervenții chirurgicale și ani întregi de suferință. A pierdut serviciul de la fabrica din Cugir, unde lucrase timp de șapte ani și jumătate. L-a dat în judecată pe medic, iar procesul civil împotriva lui Mostafa Ismail a început la Tribunalul Alba, pe 16 octombrie 2025, scrie Iosif Gligor.
În ciuda celor întâmplate, Georgiana, alături de soțul ei, Marius, au continuat să lupte și nu au renunțat, nici măcar pentru o secundă, la visul lor de a avea un copil. Dorința lor s-a împlinit chiar pe 26 decembrie 2025, atunci când a venit pe lume Zaira Maria.

O fetiță superbă, dovadă că miracolele țin cont, din când în când, și de calendar.
Părinți ca Georgiana și Marius Corpodean au toată admirația mea. Știu prin câte încercări au trecut și cât de subțire a fost linia dintre viață și moarte pentru Georgiana. Acești părinți care și-au riscat totul — inclusiv propria viață — merită cel mai profund respect! Să fiți veșnic fericiți! Povestea voastră e una de roman și merită spusă mai departe, a mai povestit ziaristul Iosif Gligor.
Cugireni
Foarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
Dintr-un oraș mic, dar plin de oameni cu visuri mari, Victor Roșu a reușit să transforme pasiunea pentru frizerie într-o carieră internațională care inspiră.

Cunoscut pentru talentul său, pentru atenția la detalii și pentru dorința constantă de a evolua, tânărul din Cugir a făcut în ultimul an pasul decisiv spre educația internațională în domeniul barberingului. Totul a început din pasiune și ambiție, iar anul acesta a reprezentat pentru el o adevărată rampă de lansare. De la începutul verii, Victor a fost invitat să susțină demonstrații și seminarii în Germania (Stuttgart), Republica Moldova (Chișinău ) și Belgia (Roeselare), ducând numele României și al orașului Cugir pe scenele marilor evenimente dedicate frizeriei moderne.
Deși anul se apropie de final, traseul său profesional este într-o continuă ascensiune. După revenirea din Belgia, Victor va ateriza direct pe scena unuia dintre cele mai mari evenimente de barbering din România – „I AM BARBER”, la București. Până la sfârșitul anului, va mai bifa Franța (Paris), Mediaș și din nou București, alături de orele de educație pe care le oferă cursanților chiar la el în salonul din Cugir, unde vin oameni chiar si din zone îndepărtate ale țării pentru a învăța din experiența lui.
În deschiderea anului viitor, Victor are deja confirmate noi colaborări internaționale: Anglia, Italia și Germania, dar și o prezență specială în cadrul unei colecții de modă de la Milano, unde se va ocupa de imaginea – păr și barbă – a modelelor ce vor defila pentru unul dintre cele mai mari branduri de modă din lume. Totodată, tânărul frizer se pregătește să deschidă in anul 2026 prima sa academie & salon de barbering în Alba Iulia, un proiect dedicat formării noii generații de profesioniști. La nivel național, Victor se poate mândri cu un palmares impresionant de titluri câștigate în competiții importante din România, semn că recunoașterea muncii sale a venit pas cu pas, prin perseverență și devotament.
Filozofia sa este simplă, dar puternică: „Dacă faci bani din ceea ce îți place, nu o să muncești niciodată. Fac totul din dragoste pentru meserie, din respect pentru oameni și din dorința de a arăta că se poate. Nu e doar despre tunsori sau aparență, e despre pasiune, disciplină și evoluție continuă”, spune Victor. Succesul pare să-l urmeze la fiecare pas, însă el știe cel mai bine că nu are nicio legătură cu norocul. În spatele fiecărui eveniment, fiecărei recunoașteri și fiecărui pas înainte stau ore nesfârșite de muncă, disciplină și dedicare totală.
„Pentru mine, succesul nu este o întâmplare, ci rezultatul consecvenței, al învățării continue și al dorinței de a fi mai bun cu fiecare zi. Nu există scurtături, nu există zile libere de la visul meu — doar pași siguri, repetați cu răbdare și pasiune, iar succesul îl măsoară in intensitatea aplauzelor”, susține tânărul din Cugir.
Povestea lui este dovada că visurile pot prinde contur chiar și într-un oraș mic — pentru că, atunci când muncești cu pasiune și crezi în drumul tău, poți ajunge „din periferie în centru”, transformând granițele în simple linii pe hartă.
Constantin PREDESCU
-
Mondenacum 6 luniMesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 10 luniCând pică Paștele ortodox și cel catolic 2026, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 10 luniMESAJE de Sfântul Gheorghe 2025. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi transmite celor dragi de ziua numelui | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 9 luniSfinții Constantin și Elena 2025. FELICITARI, MESAJE și URARI pentru cei care își sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Cugireniacum 3 luniFoarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
-
Din judeţacum 10 luniCând sunt Floriile Ortodoxe și Catolice în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 3 luniMedicul cugirean Terezia Mureșan-Samoilescu a primit, la Berlin, premiul pentru studiul legat de modalitățile actuale de tratament ale plăgilor greu vindecabile
-
Politicăacum 9 luniDeclarația primarului Adrian Teban, după publicarea rezultatelor finale ale turului întâi din alegerile prezidențiale 2025

Prof. Dr. ing. IULIU ARON
18.07.2013 la 17:31
EXCELENT. Felicitari !