După zilele minunate pe care le-am petrecut în Republica Moldova, alături de elevii și cadrele didactice de la Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă” din Ialoveni, a venit momentul să fim şi noi, la rândul nostru gazde, şi să încercăm pe cât posibil să răspundem cu aceeaşi generozitate și căldură cu care am fost primiţi, ridicându-ne pe cât posibil la nivelul aşteptărilor.
Ştiam încă din timpul vizitei noastre acolo, că doar câțiva copii au văzut o parte din România cu ce are ea mai frumos şi mai demn de a fi prezentat, aşa că am plănuit cu mare grijă, un program care să cuprindă excursii cât mai variate care să le ofere fraților de peste Prut, şansa să înţeleagă mai bine, să simtă şi să vibreze la unison cu spiritul românesc autentic.
Astfel, la începutul lunii iunie, timp de cinci zile (1-5 iunie 2019), împreună cu cei 12 elevi ai Liceului Teoretic «David Prodan» Cugir, implicați în proiectul “Tezaur de cultură și tradiție moldavo-transilvănean”, am vizitat pe îndelete câteva puncte cheie din cultura şi istoria Transilvaniei. Am pornit de la Alba Iulia și am continuat cu Cetatea Sighișoarei şi Sibiu, Turda şi Deva – iar, la Sarmizegetusa timpul parcă s-a oprit în loc, odată cu uimirea întipărită pe chipurile noastre. Mii de ani de istorie, adormiți peste un loc care le-a cam văzut pe toate.
Partea practică a proiectului a fost gândită ca o înfrățire a celor două comunități din Cugir și Ialoveni în numele binelui prin evenimentul caritabil stradal «Frații n-au hotar» derulat pe data de 5 iunie. Scopul a fost strângerea de fonduri de la comunitatea cugireană pentru a fi oferite unui număr de 5 copii nevoiași din Ialoveni ca burse lunare de 200 de RON timp de un an.
Pe parcursul întregii zile, copiii celor două comunități au învățat să facă clătite, să prepare aripioare de pui și cartofi prajiți care au fost oferite în schimbul unor donații. Alături de acestea ei au mai realizat obiecte ca semne de carte, linguri și ghivece pictate artizanal dar și cărți și jucării. Seara evenimentul a fost marcat de un spectacol stradal în care s-au împletit muzica, dansul și teatrul.
În ciuda ploii care ne-a vizitat standurile în numeroase rânduri, cei 24 de elevi nu s-au lăsat intimidați și, determinați să se implice activ în a aduce o schimbare calității vieții copiilor de peste Prut, au reușit să strângă suma de 2.450 de lei (521 euro).
Pe lângă latura materială a acestei inițiative însă, se poate lua în considerare și şansa pe care elevii participanți la proiect au avut-o, să sudeze și mai mult legăturile deja create cu noii lor prieteni… O experiență unică, de neuitat pentru toată lumea.
Una peste alta, revenind la excursiile organizate – cuvintele sunt prea puţine ca să pot exprima reacţiile elevilor – ale celor din Moldova mai ales – ai noştri fiind poate deja familiarizați cu multe dintre locaţiile vizitate, aş vrea în continuare să vă prezint, cȃteva mărturii ale acestora, referitoare la ceea ce au văzut şi la ceea ce au trăit, cuvinte spuse din sufletul lor de copii, care încă mai au puterea să vadă mai întâi partea plină a paharului și poate în treacăt, să observe doar – fără prea multă analiză – și partea goală. Sunt cuvinte simple dar sincere, care ne-au pus pe toți pe gânduri, și ne-au reamintit să fim recunoscători pentru ceea ce avem, pentru faptul că am fost binecuvântați să ne naștem și să locuim într-o țară atât de specială.
«Călătoria noastă în România a fost splendidă. Nu mă așteptam că voi rămâne atât de impresionată. Desigur, primul lucru căruia i-am dus lipsa când am ajuns acasă sunt imaginile pitorești cu munți și dealuri. M-a fascinat priveliștea ce o vedeam în fiecare dimineață, în drum spre microbus. Aș da orice din lume să locuiesc într-un astfel de spațiu. Locurile pe care le-am vizitat au produs o impresie deosebită asupra tuturor cu istoria lor, mai ales că am avut pe deasupra și un ghid nemaipomenit care ne expunea toată informația într-o formă structurată și captivantă (Alin Toderescu J ).
De asemenea, n-am cum să nu menționez oamenii din Transilvania. Lumea de acolo e complet diferită de a noastră. Noi, moldovenii, nu știm să prețuim timpul – mereu îl împingem să meargă mai departe, grăbindu-ne și impunându-ne să trecem peste lucrurile simple, dar frumoase. Și nu în ultimul rând, cea mai mare importanță au avut-o persoanele cu care am petrecut acest timp pretios. Am văzut fete frumoase și deștepte, am văzut băieți care erau extrem de educați și aveau un simț al umorului nemaipomenit. Datorită acestor calități ne-a fost foarte ușor să găsim un limbaj comun.
Când am fost în vizită la liceu, am observat o conexiune puternică între profesori și elevi. Nu a fost ușor nici să ne despărțim. Lacrimile ne-au dat de gol emoțiile în ultima seară, atât nouă cât și lor. Un singur mulțumesc nu ar ajunge pentru a exprima toată gratitudinea pe care o am. Mi-am făcut nu doar cunoștințe noi, mi-am făcut prieteni – ceea ce e cel mai de preț lucru într-o călătorie. Experiența a fost cu siguranță, unică și aş repeta-o oricând.»
Gabriela Dicusar
«Pentru mine acest schimb de experiență a avut scopul de a înțelege și aprecia modul de trăire al altor oameni. Îndepărtându-mă de confortul de acasă și de toate lucrurile care îmi sunt familiare, am început să privesc lumea și pe mine însămi din perspective diferite. În aceste 5 zile petrecute în România am reușit să văd peisaje nemaipomenit de frumoase, să gust din mâncarea tradițională și să cunosc oameni extraordinari. Mă simt norocoasă că am avut șansa de a participa în acest schimb de experiență, astfel făcându-mi noi prieteni, unii fiind chiar din Moldova.»
Diana Bulgari
«Experiența mea în România m-a schimbat mult, am învățat să apreciez mai mult momentele petrecute alături de persoane dragi, mi-a arătat că pot să învăț să țin la un grup de persoane într-un timp foarte scurt încât la despărțire să vărs mii de lacrimi și să îmi creez amintiri frumoase de neuitat. Locurile pe care le-am vizitat mi-au tăiat respirația, unele din cauza amplasării, altele din cauza priveliștii dar cu toate astea cel mai mult m-a impresionat Salina Turda și cetatea Deva – două locuri minunate care sper să le vizitez din nou. Dar din toată experiența cel mai mult m-a marcat Evenimentul caritabil “Frații n-au hotar” aici am învățat să lucrăm în echipă și să facem un bine pentru cei din jur fără a ne păsa de vremea de afară.»
Corina Mîra
«Acest proiect pentru mine a însemnat mai mult decât un schimb de experiență și cultură, a fost un privilegiu de a vedea o parte din România pe care probabil ca nu aș fi avut șansa să o văd în viitorul apropiat. Mai mult decât atât, am creat legături strânse de prietenie care nu se vor pierde niciodată. Am avut parte de o săptămână de vis pe care aș repeta-o cu siguranță oricând dacă aș avea posibilitatea.»
Doina Silistraru
«Un ansamblu de amintiri minunate, oameni frumoși, locuri pline de istorie și emoții pozitive – asta a fost experiența noastră în România. Pornind de la faptul că suntem același neam m-am simțit ca acasă datorită oamenilor cu inima deschisă pe care i-am întâlnit. Cetatea Deva m-a impresionat prin priveliștea văzută de la înălțimea păsărilor din cer, Sighișoara mi-a oferit oportunitatea de a simți atmosfera autentică din trecutul României. Toate aceste locuri nu ar fi creat însă aceeași impresie dacă nu am fi fost alături de elevii din Cugir care au completat atmosfera din excursii prin zâmbete și căldură.»
Nagîț Beatricia
«Am avut ocazia să vizitez România de câteva ori, și credeam că deja am cunoscut toată frumusetea ei, dar pe parcursul celor câteva zile în care am avut ocazia să fiu parte activă a proiectului “Tezaur de cultură și tradiție moldavo-transilvănean” am înțeles că nu o văzusem pe toată. Vizita mai multor obiective turistice cum ar fi: Cetatea Alba Iulia, Cetatea Sighișoarei, Sibiu, Salina Turda și Cetatea Devei – m-au umplut de respect fată de tot ceea ce reprezintă istoria și trecutul strămoșilor noștri. Această experiență inedită le-o datorez oamenilor minunați alături de care m-am simțit ca acasă. Acest proiect mi-a oferit șansa să leg niște prietenii durabile, și sper ca mai departe acestea să simbolizeze unirea spirituală și culturală a fraților români din Republica Moldova și România.»
Evelina Slimovschi
«Stau în parcul pustiu după ploaie. Și singurul lucru la care mă pot gândi acum, sunt ei, acei oameni veseli, frumoși, tineri și neliniștiți pe care i-am cunoscut recent, și de la care îmi era de ajuns un zâmbet ca să mă simt plină de viață, și să văd numai raze de soare în zilele ploioase pe care le petreceam împreună.
Acum simt o umbră de singurătate, chiar dacă sunt alături de prietenii mei de aici. Am nevoie de acele zile în care cutreieram România, ascultam muzică și cântam toți în cor, în care, când îți era lumea mai dragă, auzeai o voce sonoră strigând “Haideți repede la o poză de grup toată lumea! Repede, am zis, că avem mult de vizitat!” în care fețele luminate ale familiilor lor ne umpleau cu energie, în care până la urmă oboseai fizic, dar te odihneai sufletește pentru că ai nimerit într-o lume diferită de a ta, una extraordinar de frumoasă. Și în pofida acestor clipe frumoase, au apărut și momente de lacrimi, în care știam că trebuie să ne despărțim, și probabil că cu unii nu ne vom mai vedea niciodată.
Acum rămâne să sperăm și să ne stăruim pentru o nouă întâlnire, pentru crearea noilor amintiri, pentru noi emoții. Cum mi-a spus un om, de o deosebită înțelepciune, demnă de admirație “Noi nu vom ține minte, unde am fost, ce am făcut, ce am spus, ci vom ține minte ce am simțit în acele momente.” În acest context mi-am luat rămas bun cu ei, cu acei oameni care mi-au arătat adevarata valoare a noilor cunoștinte, acei oameni care mereu vor avea un loc deosebit în sufletul meu…»
Nicoleta Ivassenco
În încheiere, să nu uităm, cuvintele lui Iulian Popescu, un copil absolut extraordinar care, la cina festivă din seara plecării ne-a stors literalmente râuri de lacrimi când, exprimându-și opinia vis-a vis de ceea ce l-a impresionat cel mai mult, a conluzionat….
«Aveți o țară minunată, de vis. Voi poate că nu vă dați seama, că v-ați obișnuit cu ea… dar e ca o poveste… Eu am simțit când am văzut cât e de frumos aici că dacă ai văzut România parcă ai văzut deja toată lumea. Nu mai trebuie să văd nimic. Am văzut deja tot.»
Prof. Alisie Anca J.
Acest articol a fost citit de 322 ori
Ultimele comentarii