La aproape 20 de ani de când se află la cârma clasei muncitoare de la UM Cugir, Sindicatul liber şi liderul său Herlea Crăciun traversează o perioadă de declin cu consecinţe ireversibile.

Mitul liderului exigent care „tăia şi spânzura’’ făcându-i să tremure şi pe cei mai aprigi directori, atrăgând poate chiar invidia foştilor secretari de partid pe intreprindere de pe vremurile deja apuse, începe uşor, dar sigur să se spulbere. Perioada de fast a sindicalistului puternic care deţinea la preluarea funcţiei pe lângă cei vreo 15.000 de salariaţi, harnici şi ascultatori ai UMC, şi un bine dotat magazin cu produse electrocasnice şi electronice (desfiinţat peste noapte?!) pare a se fi încheiat.

Pe zi ce trece tot mai multi salariaţi (din cei aproximativ 1.000 câţi mai are uzina) părăsesc corabia sindicală care pluteşte în derivă şi la cârma căreia de aproape doua decenii se află Herlea, omul care, aşa după cum afirmă unii salariaţi, s-a străduit de fiecare dată să „îmbunătăţească’’ Statutul sindicatului în aşa fel încât să poată fi reales. Ultima demonstraţie s-a petrecut anul trecut când alegerile au fost organizate să ţină vreo trei zile, iar adversarii care doreau să candideze au fost eliminaţi cât se poate de strategic, ca Herlea să poată fi reales. Din surse demne de încredere am aflat că unii salariaţi au părăsit în mod curajos sindicatul lui Herlea, încă de anul trecut, alţii umblă cu liste pe care se înscriu şi îi inscriu pe nemultumiţi făcând tot posibilul să-i convingă să-şi dea demisia din organizaţia care de atâta vreme n-a reprezentat pentru ei decât o amară dezamăgire. Oamenii au nemulţumiri faţă de promisiunile făcute cum că o vor duce mai bine, că li se vor majora salariile (care au rămas „îngheţate” de acum patru ani de zile) sau că se vor rezolva problemele legate de mult promisele grupe de muncă. Toate au fost şi au rămas iluzii deşarte. „Nimeni nu spune că intenţiile lui Herlea n-or fi fost bune, dar faptul că nu s-a rezolvat nimic din toate promisiunile făcute reprezintă un eşec pe care salariaţii îl sancţionează alegând varianta dezertării din sindicatul veşnicului Herlea Crăciun’’, ne declara M.V. angajat într-un atelier de producţie de la U.M.C.2. Oamenii susţin că Herlea a afirmat că face deplasări de peste 1 milion de km/an cu autoturismul Dacia Sandero al Sindicatului liber pentru rezolvarea problemelor sindicaliştilor. „Care probleme, pentru că nimic nu se vede?’’, spun salariaţii.
La un miting de protest organizat prin octombrie anul trecut, Herlea, cel care susţine că este social-democrat, înfiera cu „mânie proletară’’ de la o tribună improvizată în faţa societăţii Guvernul Ponta că nu satisface interesele şi nevoile salariaţilor. De fapt, spun angajaţii cu care am stat de vorbă, mitingul n-a fost decât o acţiune de faţadă, susţinută de vreo 300 de sindicalişti, menită să marcheze un punct pe agenda de proteste organizată la nivelul Blocului Naţional Sindical. În acest context, majoritatea sindicaliştilor sunt hotărâţi să plece din sindicat, iar cotizaţia de 120 lei pe care o plătesc fără sens sindicatului să o folosească pentru propriile nevoi. „Făcând o simplă analiză referitoare la veşnicul lider Herlea, noi, pălmaşii, nu credem că acesta ar putea fi prea afectat dacă va rămâne singur în sindicatul pe care îl păstoreşte. El nu e un om sărac ca noi ceilalţi, iar veniturile sale nu pot fi atât de modeste având în vedere că banii de pe salarii bune şi de pe proiectul „Sindicate active” i-au adus venituri destul de frumoase care-i permit să trăiască liniştit. Iar dacă mai luăm în calcul şi că nimeni nu trăieşte veşnic, asta ar însemna pentru Herlea o consolare’’, spun unii dintre salariaţi.

C. P.