Cugireni
De vorbă cu pictorul cugirean Viorel Liviu Maga
„Cred că artistul, fie el amator sau profesionist, trebuie să-şi pună în slujba frumosului toată onestitatea şi credinţa lui” Are în palmares peste 100 de tablouri, majoritatea reproduceri, pictate într-o cameră, la bloc!
Viorel Liviu Maga s-a născut la 27 mai 1946, în Suceava, dintr-o familie de oameni modești. După absolvirea studiilor gimnaziale și liceale în orașul natal, s-a înscris la Institutul Politehnic din Iași, pe care l-a absolvit în anul 1970, în specialitatea inginer mecanic. Este repartizat la Uzina Mecanică Cugir, unde ocupă funcția de inginer proiectant armament și muniție. În anul 1974 se căsătorește cu Angela Maga, în urma căsătoriei rezultând doi copii: Aurelian și Lucian. Pasiunea sa pentru artă a început în copilărie, fiind înscris la o școală populară de artă din orașul natal (pe care o abandonează însă în scurtă vreme). Mai târziu, în timpul liceului, realizează mai multe diapozitive pe teme poetice, pe care le lansează la anumite evenimente ale liceului. La 17 ani pictează primul său tablou, o reproducere reprezentând un portret de femeie. În facultate, nu abandonează ideea de pictură, de bază rămânând însă continuarea studiilor inginerești în cadrul facultății de pe dealul Copoului. Pasiunea sa pentru pictură revine abia în 1976, când tânărul inginer îl descoperă pe marele pictor rus Ivan Șișkin, cel care afirma că „arta este, în esență, cea mai profundă expresie a creativității umane” și care îl convinge pe Maga să se apuce de pictură. „Un mare artist (1832 – 1898), celebru prin peisajele din «pădurea lui», care l-au făcut cunoscut drept unul dintre cei mai mari peisagiști ai tuturor timpurilor, realismul și forța lucrărilor sale fiind aproape de perfecțiune”, susține Viorel Maga. Talentatul artist plastic cugirean a consacrat decenii pasiunii sale pentru a reda „frumosul” și nu a încetat să picteze, chiar dacă, de câțiva ani, a ieșit la pensie. Este adevărat, mai puțin ca altădată, dar este mândru că are în palmaresul său peste 100 de tablouri, cele mai multe dintre ele fiind reproduceri după pictori români și străini. La loc de frunte se află, așa cum ne mărturisea autorul, tablourile inspirate după lucrările idolului său, rusul Ivan Șișkin.
– Domnule Viorel Maga, ce înseamnă pictura pentru dumneavoastră?
– Pictura a fost și este pentru mine mai mult decât un hobby, este poate chiar un crez de viață. Am făcut primii pași spre o pasiune, nu atât de ușoară, dar relaxantă, nobilă și frumoasă. Având o slujbă onorabilă și o familie întemeiată, am preferat sa mă opresc la statutul de pictor amator prin reproduceri ale unor opere de artă aparţinând atât artiştilor români, cât şi celor străini. M-am simţit atras de „frumos” încă de pe băncile școlii gimnaziale, unde am avut unele încercări în creion, dar pe care le-am abandonat în favoarea studiilor școlare. Am în colecția personală și lucrări originale, mai puține, este adevărat, care reprezintă flori sau peisaje din natură din toate anotimpurile. Trebuie să recunosc faptul că am folosit mai puțin șevaletul și mai mult masa de pictură, pe care am realizat cea mai mare parte din ceea ce vedeți aici. Apartamentul meu a devenit un atelier unde am lucrat și unde pictez și astăzi, unde mi-am îmbunătățit tehnica pentru propriile mele picturi. Încerc să am lumină bună şi nu este simplu într-o cameră de bloc, nu lucrez niciodată dacă nu sunt pregătit sufletește pentru asta. Fără o stare anume nu are rost să pierd timpul, dar cel mai important este să nu fiu întrerupt. Sunt niște cerințe minime pentru a-mi desfășura activitatea.
– De când ați început să pictați și care a fost parcursul actului de creație?
– Am început să devin mai activ, începând de prin 1983, când după orele de program m-am apucat să pictez tablouri ulei pe pânză. Azi un pic, mâine un pic și tot așa, până când am devenit aproape dependent de această pasiune. Stăteam acasă să îi îngrijesc pe cei doi copii, iar între timp mă apucam de lucru, continuând apoi în weekenduri sau în concediu. Mulți prieteni au auzit unul de la altul despre ce hobby am și au început să mă caute. Mai întâi să vadă ce fac, iar apoi au venit cu imagini de lucrări plastice aparținând unor pictori români sau străini, rugându-mă să le fac tabloul preferat. M-a încurajat oarecum în demersul de a-mi continua pasiunea un valoros pictor cugirean cunoscut comunității (domnul Kirș), care, văzându-mi tablourile la o expoziție locală, a ținut în mod special să cunoască autorul. M-a felicitat și mi-a dat un imbold pentru viitoarele mele picturi. Sincer vă spun că am simțit o evoluție de la o lucrare la alta, iar ca stil, am încercat să redau cât mai fidel culorile originale.
– Care au fost și sunt artiștii din ale căror opere v-ați inspirat?
– În 1983, am debutat cu „Fata în alb în pădure” de Van Gogh, după care picturile au început să se înmulţească şi în CV-ul meu pot fi trecute reproduceri din tablouri executate de marele peisagist rus Ivan Șișkin, Nicolae Grigorescu (Țăranca din Muscel, Carul cu boi, Ciobănașul, Țiganca de la Ghergani), Theodor Aman (Hora de la Aninoasa) și multe altele. Pictând reproduceri din operele acestor mari artiști, am încercat să redau în pânzele mele, cu modestele mele puteri, „frumosul”, care m-a fascinat și mă fascinează, dar pe lângă care se trece adesea cu pas prea grăbit. Cred că a fost și este de datoria mea să slujesc acest vis alături de cei care au aceleași preocupări, indiferent că o fac ca amatori sau ca profesioniști consacrați.
– Deşi vă bucurați de succes şi recunoaşteți că e plăcută încercarea de a ajunge la virtuozitatea artistului pe care-l reprezentați, nu vreți să ieșiți în evidență pe această cale. Iar la expoziții organizate nu vă arătați dispus să luați parte. Ce v-a determinat să abordați o asemenea atitudine?
– Este o atitudine care pornește de la faptul că nu consider o sursă de venit ceea ce fac. Reproducerile le fac de obicei cadouri la diferite ocazii, le ofer copiilor mei, prietenilor din țară și străinătate, chiar dacă o lucrare îmi ocupă săptămâni sau luni întregi. Știu că participarea la expoziții e foarte importantă, dar eu nu alerg după glorie. Soția mea, Angela, insistă să mă înscriu
într-o asociație a artiștilor plastici tocmai pentru a fi prezent la expozițiile care se organizează în țară. Poate până la urmă o voi face, dacă n-am încotro!
– Ce părere aveți despre direcția, tendința actuală din pictura românească, dar și din cea mondială?
– Răspunsul meu trebuie să-l luați ca pe o simplă părere. Cred că arta românească are un formidabil statut, cred că ne putem mândri că aici s-au născut mari artiști, că legăturile noastre cu arta europeană au fost dintotdeauna strânse. Mai cred că este firesc ca arta să țină pasul cu epoca și să se modernizeze. Sunt convins că avem multe talente adevărate, care știu să țină pasul cu epoca, mai ales că școala românească de artă are profesori de elită, dar şi „învățăcei” foarte talentați. Cred, totodată, că orice tablou trebuie să aibă atmosferă, armonie, să-ți fie familiar atunci când îl privești, să te poți refugia în el ca într-o oază de liniște și mai cred că artistul, fie el amator sau profesionist, trebuie să-și pună în slujba frumosului toată onestitatea și credința lui.
– Domnule inginer, vă mulțumesc pentru interviul acordat, vă doresc sănătate și mult succes!
A consemnat,
Constantin PREDESCU

Cugireni
Noja Paladia, cea mai vârstnică persoană din Cugir a împlinit 108 ani
Noja Paladia cu domiciliul în oraşul Cugir (pe strada Râul Mic) se numără printre cele mai vârstnice persoane din județul Alba și se pare, printre cele mai longevive femei din România. Ea a împlinit ieri, 20 iulie 2023, venerabila vârstă de 108 ani.
S-a născut în 1915, a avut o viaţă liniştită pe care şi-a dedicat-o familiei. A fost căsătorită mai bine de 45 de ani şi spune că cea mai mare avere pe care a strâns-o până la vârsta de 108 ani sunt copii, nepoţii şi strănepoţii.
Doamna Palaghia a avut patru copii, dintre care trei sunt în viaţă, având 83, 78 şi 73 de ani. Femeia mai are şapte nepoţi şi şase strănepoţi.
Ieri, 20 iulie, tanti Noja a fost vizitată de primarul localităţii, Adrian Teban, care, în semn de prețuire i-a adus un aranjament floral, un tort şi o diplomă aniversară din partea primăriei locale.
„A fost o bucurie să fiu alături de doamna Noja la cei 108 ani, o vârstă impresionantă, dovadă a unei vieţi cumpătate şi a unei gândiri pozitive. O felicit pe doamna Paladia cu ocazia împlinirii a 108 ani de viaţă şi îmi doresc să am ocazia să o felicit mulţi ani de aici încolo”, a afirmat primarul Adrian Teban.
Întrebată care crede că este secretul longevităţii mamei sale, fiica sa mai mică (Didina, în grija căreia se află sărbătorita) ne-a mărturisit că toată viaţa a consumat doar produse din gospodăria proprie sau de la oamenii din satele de munte aparţinătoare Cugirului. În plus, Noja Paladia obisnuiește să-şi petreacă timpul liber citind, mai ales cărti de istorie şi geografie.
La cei 108 ani, Paladia este pe picioare, se plimbă prin casă, dialoghează, însă auzul şi văzul i-au cam slăbit. Acest lucru nu o împiedică să se bucure de familie şi de cei care o vizitează. Aceasta la recunoscut imediat pe primar deși nu l-a mai văzut de la vizita anterioară.
Constantin PREDESCU
Cugireni
Un tânăr din Cugir readuce la viață discurile de vinil, transformându-le în ceasuri unicat
În timp ce mulți s-au grăbit să arunce discurile de vinil, fiind siguri că nu le mai pot fi de folos, un tânăr cu imaginaţie din Cugir a demonstrat că acestea pot fi transformate în obiecte unicat.
Mai exact, în ceasuri. Artistul are deja o colecţie impresionantă de astfel de obiecte, modele unicat, extrem de apreciate de cei care le-au văzut sau le-au primit cadou din partea lui.
Marius Sebastian Calica Maniu are 38 ani, s-a născut și trăiește în Cugir. Încă de mic a dat dovadă de îndemânare, iar în școala generală și-a descoperit pasiunea pentru traforaj, la orele de lucru manual. Mai târziu s-a înscris la cercul de aeromodele, la Clubul Copiilor din oraș, pe care l-a frecventat aproximativ 6 ani.
Marius povesteşte că ideea de a refolosi discurile de vinil și de a le transforma în ceasuri i-a venit după nașterea primului băiat. Impresionat de ce se poate face cu puţină imaginaţie, bărbatul şi-a transformat apartamentul în atelier de creaţie şi s-a apucat de meşterit.
„Până acum 2 ani, am lucrat în apartament, dar ulterior mi-am făcut un atelier în casa bunicilor mei”, spune cugireanul.
Marius îşi promovează lucrările pe site-urile de socializare, dar recunoaşte că nu face acest lucru pentru a obține un venit: „La cerere fac pentru prieteni, când vor un cadou personalizat sau ceva făcut la temă. Majoritatea lucrărilor le-am făcut cadouri”.
Pentru modele, tânărul se inspiră de pe internet, din natură, în general orice poate deveni sursă de inspitație pentru artistul cugirean.
În ceea ce privește materialele pe care folosește, bărbatul le achiziționează de la magazinele de bricolaj, dar se folosește și de resturi de la tâmplării sau ce mai găsește pe la prieteni.
Activitatea lui nu se rezumă însă doar la ceasuri. Artistul mai are în portofoliu și diferite machete, suporți de telefon, jucării din lemn, brelocuri, dar și ornamente de Crăciun și Paște sau lămpi.
Procesul de creație al unui ceas presupune mai multe etape. Primul pas este alegerea materialului (placa de pick-up sau lemn) și alegerea modelului dorit. Următorul pas este realizarea propriu-zisă a ceasului, care se face prin găurire, tăierea conturului, șlefuire și la final montarea mecanismului.
”La înmânarea cadoului, cea mai mare satifacție este să văd bucuria persoanei care primește acel cadou”, mărturisește Marius.
Cel mai dificil proiect al artistului a durat o săptămână, dar lucrează doar când are timp. În general, pentru un ceas bărbatul lucrează între 4-6 ore, în funcție de complexitatea modelului.
De obicei, tânărul lucrează singur, dar din când în când încearcă să îi implice cât mai mult și pe cei doi băieții ai săi, Casian și Damian, de 8 și respectiv 6 ani: ”Încet, încet, le dau câte un proiect mic, pe care să îl ducă singuri la bun sfârșit”.
Marius își amintește cu nostalgie vremea când era copil și se bucura de orele petrecute în atelierele de la Clubul Copiilor și care în prezent nu mai există. Și-ar dori ca băieții lui, dar și alți copii să poată învăța tainele lucrului făcut de mână: ”Mi-aș dori să fac un cerc de traforaj, de prelucrarea lemnului și să implic cât mai mulți prichindei”, mai spune Marius referitor la planurile sale de viitor.
Cei care doresc să vadă munca și creațiile artistului, îi pot aprecia operele pe pagina de Facebook Cadouri personalizate.
Cugireni
Călin Bocănici, un tânăr originar din Cugir, reconstruiește GRATUIT sprâncenele persoanelor care le-au pierdut din motive medicale
Călin Bocănici sau „Dermopigmentistu”, cum îi spun prietenii și cunoscuții, are 28 de ani și este din Cugir. Tânărul este inițiatorul unui proiect inedit prin care recomstruiește GRATUIT sprâncenele persoanelor care și le-au pierdut din cauza problemelor de sănătate.
Până în 2010, Călin a locuit la Cugir, orășelul de la poalele Drăganei, apoi a plecat în Italia, iar în 2015 s-a stabilit în Cluj-Napoca.
Tânărul își amintește că încă de copil era pasionat de desen: ”Mereu desenam, era una din modalitățile de a-mi petrece timpul și, evident, de la hârtie am trecut la a-i desena pe corp pe verișori și prieteni. Îmi amintesc că în școala generală, la orele la care nu eram interesat de subiect, desenam în timp ce profesoara preda, iar odată am pățit chiar să-mi rupă desenul, probabil pentru că aveam alte preocupări în ora ei”, povestește Călin.
Tot din școala generală, dupa ce a încercat toate tipurile de carioci și markere pe prieteni și a realizat că nimic nu rămânea mai mult de câteva zile, băiatul de la vremea aceea a trecut la nivelul următor: ”Eram destul de îndemânatic și creativ, așa că mi-am construit un aparat de tatuat dintr-un motor de la o mașină cu telecomandă, un nasture, un încărcător de telefon și un ac de seringă”. Cu aparatul respectiv a început să facă tatuaje la vârsta de 11-12 ani, până au aflat părinții și ”s-a terminat cariera mea de tatuator”.
Călin a îngropat pasiunea pentru tatuaje mulți ani, timp în care a încercat tot felul de alte lucruri, de la mecanică, ospătărie, traducător, detailing auto și frizerie: ”Căutam răspunsuri la întrebări precum ‘care e sensul vieții’ și ‘ce să fac cu viața mea’.
După ce a terminat liceul de informatică în Italia, a revenit în România și s-a înscris la Facultatea de Arhitectură, crezând că aceasta e cea mai potrivită pentru interesele sale printre care desen, creativitate, viziune în spațiu, abilități tehnice, simț estetic: ”Mi-a luat 3 ani să înțeleg cu adevărat că locul meu nu e acolo, deși am simțit asta încă de la început, însă la insistențele tuturor, de genul “așa e normal, la început e mai greu, în viață nu faci doar ce-ți place”, am răbdat acei 3 ani în care mi-am urât viața și am intrat în depresie”, mărturisește bărbatul.
În cele din urmă, Călin renunță la arhitectură, încearcă să intre la psihologie și la cinematografie, iar într-un final începe Facultatea de Științe politice, administrative și ale comunicării, secția publicitate: ”Aici, în ultimul semestru, am avut un seminar în care săptămânal făceam teste de autocunoaștere și cred că asta, împreună cu toate cărțile de dezvoltare personală pe care le-am citit, m-au ajutat să înțeleg mai bine cine sunt, ce vreau și care sunt criteriile pe care viitoarea mea meserie trebuie să le îndeplinească”.
Și-a dat seama că micropigmentarea reunește principalele sale preocupări (desen, tatuaj, simț estetic, naturalețe, munca cu oamenii, posibilitatea de a ajuta prin muncă și chiar și psihologie) și a pornit pe acest drum cu toată încrederea: ”Mi-am spus că ori voi fi cel mai bun, ori nu o fac. De când am început, am aceeași ambiție ca în prima zi și mă străduiesc să evoluez continuu”.
A început cursurile în domeniul dermopigmentării destul de recent, în ianuarie 2021, în Italia. A continuat apoi specializările în România, cursurile fiind mai complexe aici, dar și mai accesibile: ”Învăț însă continuu de la profesioniști atât din țară, cât și din Europa, Asia și America, și încerc să-mi perfecționez tehnica. Am încercat să accelerez cât mai mult procesul de învățare, pentru a ajunge într-un timp cât mai scurt la cele mai bune rezultate”.
Tânărul recunoaște că majoritatea veniturilor le-a investit în formarea sa, în cursuri, masterclass-uri și conferințe, iar efortul a meritat pentru că într-un timp relativ scurt a ajuns să culeagă roadele muncii și dedicării.
În prezent, Călin lucrează în Cluj Napoca, dar periodic merge în Italia și la București pentru proceduri.
Cugireanul este și autorul unei inițiative inedite. Acesta reconstruiește GRATUIT sprâncenele persoanelor care și le-au pierdut din cauza problemelor de sănătate: ”Este ceva la care m-am gândit încă de la început, deoarece am înțeles că ceea ce mă împlinește cu adevărat e să ajut pe cine are nevoie, prin ce știu eu să fac mai bine”.
Tânărul artist mai spune că în cazul acestor persoane este vorba de o nevoie, nu de o dorință sau un ‘moft’: ”Ceea ce reușesc să le ofer nu sunt niște sprâncene, ci e încredere, expresivitate, bucuria de a nu se mai simți priviți sau judecați de ceilalți pentru aspectul lor diferit, cauzat de lipsa sprâncenelor. Nu pot descrie ce emoție, ce bucurie și ce sentiment de împlinire se simte atunci când prin ceea ce fac reușesc să readuc fericirea pe chipul oamenilor, să primesc mesaje în care îmi spun că le-am redat încrederea, că au ieșit în sfârșit fără șapcă sau că au renunțat la breton pentru că nu mai trebuie să-și ascundă sprâncenele.
În ceea ce privește planurile de viitor, Călin mărturisește că scopul său e să ajute cât mai multe persoane cu ceea ce face: ”Cu gândul ăsta am început și mă bucur că am în continuare acest principiu ca pilon al carierei mele”.
De asemenea, Călin urmează să lanseze și un program de training pentru dermopigmentiștii care vor să-și ducă cariera la următorul nivel, iar cei interesați pot afla amănunte luând legătura personal cu el: ”Urmează să trec la faza de a transmite învățăturile mai departe la alți dermopigmentiști. Astfel, ajutându-i pe ei/ele, le ajut indirect și pe persoanele care beneficiază de serviciile lor. Deci ajutorul e multiplicat fără limite și asta mi se pare cel mai frumos și nobil lucru!”
În septembrie, Călin va participa la World PMU Industry Convention Championship care se va desfășura în Germania, la Munchen, concurs unde tânărul este finalist.
-
Din judeţacum 6 luni
Mesaje de Paste. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi trimite celor dragi de Sfintele Pasti | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 9 luni
MESAJE de Crăciun fericit! Urări și felicitări pe care le poți trimite celor dragi | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 6 luni
Când pică Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 8 luni
Cum vor sărbătorii românii Crăciunul și Anul Nou 2021. Ce spune Raed Arafat | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 6 luni
Mesaje de Paște fericit. SMS-uri urări şi felicitări de Sfintele Pasti pe care le poţi trimite prietenilor | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 7 luni
MESAJE de 8 MARTIE, Ziua Femeii. Felicitări, urări și SMS-uri pentru femeile din viața voastră | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 6 luni
MESAJE de 1 Aprilie, Ziua Păcălelilor. FARSE și PĂCĂLELI pe care le poţi transmite prietenilor | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 8 luni
Obiceiuri şi tradiţii de Anul Nou: Pluguşorul, Capra, umblatul cu Ursul, Sorcova. Cele mai frumoase obiceiuri din ţara noastră | cugirinfo.ro