Cugireni
De vorbă cu pictorul cugirean Viorel Liviu Maga
„Cred că artistul, fie el amator sau profesionist, trebuie să-şi pună în slujba frumosului toată onestitatea şi credinţa lui” Are în palmares peste 100 de tablouri, majoritatea reproduceri, pictate într-o cameră, la bloc!
Viorel Liviu Maga s-a născut la 27 mai 1946, în Suceava, dintr-o familie de oameni modești. După absolvirea studiilor gimnaziale și liceale în orașul natal, s-a înscris la Institutul Politehnic din Iași, pe care l-a absolvit în anul 1970, în specialitatea inginer mecanic. Este repartizat la Uzina Mecanică Cugir, unde ocupă funcția de inginer proiectant armament și muniție. În anul 1974 se căsătorește cu Angela Maga, în urma căsătoriei rezultând doi copii: Aurelian și Lucian. Pasiunea sa pentru artă a început în copilărie, fiind înscris la o școală populară de artă din orașul natal (pe care o abandonează însă în scurtă vreme). Mai târziu, în timpul liceului, realizează mai multe diapozitive pe teme poetice, pe care le lansează la anumite evenimente ale liceului. La 17 ani pictează primul său tablou, o reproducere reprezentând un portret de femeie. În facultate, nu abandonează ideea de pictură, de bază rămânând însă continuarea studiilor inginerești în cadrul facultății de pe dealul Copoului. Pasiunea sa pentru pictură revine abia în 1976, când tânărul inginer îl descoperă pe marele pictor rus Ivan Șișkin, cel care afirma că „arta este, în esență, cea mai profundă expresie a creativității umane” și care îl convinge pe Maga să se apuce de pictură. „Un mare artist (1832 – 1898), celebru prin peisajele din «pădurea lui», care l-au făcut cunoscut drept unul dintre cei mai mari peisagiști ai tuturor timpurilor, realismul și forța lucrărilor sale fiind aproape de perfecțiune”, susține Viorel Maga. Talentatul artist plastic cugirean a consacrat decenii pasiunii sale pentru a reda „frumosul” și nu a încetat să picteze, chiar dacă, de câțiva ani, a ieșit la pensie. Este adevărat, mai puțin ca altădată, dar este mândru că are în palmaresul său peste 100 de tablouri, cele mai multe dintre ele fiind reproduceri după pictori români și străini. La loc de frunte se află, așa cum ne mărturisea autorul, tablourile inspirate după lucrările idolului său, rusul Ivan Șișkin.
– Domnule Viorel Maga, ce înseamnă pictura pentru dumneavoastră?
– Pictura a fost și este pentru mine mai mult decât un hobby, este poate chiar un crez de viață. Am făcut primii pași spre o pasiune, nu atât de ușoară, dar relaxantă, nobilă și frumoasă. Având o slujbă onorabilă și o familie întemeiată, am preferat sa mă opresc la statutul de pictor amator prin reproduceri ale unor opere de artă aparţinând atât artiştilor români, cât şi celor străini. M-am simţit atras de „frumos” încă de pe băncile școlii gimnaziale, unde am avut unele încercări în creion, dar pe care le-am abandonat în favoarea studiilor școlare. Am în colecția personală și lucrări originale, mai puține, este adevărat, care reprezintă flori sau peisaje din natură din toate anotimpurile. Trebuie să recunosc faptul că am folosit mai puțin șevaletul și mai mult masa de pictură, pe care am realizat cea mai mare parte din ceea ce vedeți aici. Apartamentul meu a devenit un atelier unde am lucrat și unde pictez și astăzi, unde mi-am îmbunătățit tehnica pentru propriile mele picturi. Încerc să am lumină bună şi nu este simplu într-o cameră de bloc, nu lucrez niciodată dacă nu sunt pregătit sufletește pentru asta. Fără o stare anume nu are rost să pierd timpul, dar cel mai important este să nu fiu întrerupt. Sunt niște cerințe minime pentru a-mi desfășura activitatea.
– De când ați început să pictați și care a fost parcursul actului de creație?
– Am început să devin mai activ, începând de prin 1983, când după orele de program m-am apucat să pictez tablouri ulei pe pânză. Azi un pic, mâine un pic și tot așa, până când am devenit aproape dependent de această pasiune. Stăteam acasă să îi îngrijesc pe cei doi copii, iar între timp mă apucam de lucru, continuând apoi în weekenduri sau în concediu. Mulți prieteni au auzit unul de la altul despre ce hobby am și au început să mă caute. Mai întâi să vadă ce fac, iar apoi au venit cu imagini de lucrări plastice aparținând unor pictori români sau străini, rugându-mă să le fac tabloul preferat. M-a încurajat oarecum în demersul de a-mi continua pasiunea un valoros pictor cugirean cunoscut comunității (domnul Kirș), care, văzându-mi tablourile la o expoziție locală, a ținut în mod special să cunoască autorul. M-a felicitat și mi-a dat un imbold pentru viitoarele mele picturi. Sincer vă spun că am simțit o evoluție de la o lucrare la alta, iar ca stil, am încercat să redau cât mai fidel culorile originale.
– Care au fost și sunt artiștii din ale căror opere v-ați inspirat?
– În 1983, am debutat cu „Fata în alb în pădure” de Van Gogh, după care picturile au început să se înmulţească şi în CV-ul meu pot fi trecute reproduceri din tablouri executate de marele peisagist rus Ivan Șișkin, Nicolae Grigorescu (Țăranca din Muscel, Carul cu boi, Ciobănașul, Țiganca de la Ghergani), Theodor Aman (Hora de la Aninoasa) și multe altele. Pictând reproduceri din operele acestor mari artiști, am încercat să redau în pânzele mele, cu modestele mele puteri, „frumosul”, care m-a fascinat și mă fascinează, dar pe lângă care se trece adesea cu pas prea grăbit. Cred că a fost și este de datoria mea să slujesc acest vis alături de cei care au aceleași preocupări, indiferent că o fac ca amatori sau ca profesioniști consacrați.
– Deşi vă bucurați de succes şi recunoaşteți că e plăcută încercarea de a ajunge la virtuozitatea artistului pe care-l reprezentați, nu vreți să ieșiți în evidență pe această cale. Iar la expoziții organizate nu vă arătați dispus să luați parte. Ce v-a determinat să abordați o asemenea atitudine?
– Este o atitudine care pornește de la faptul că nu consider o sursă de venit ceea ce fac. Reproducerile le fac de obicei cadouri la diferite ocazii, le ofer copiilor mei, prietenilor din țară și străinătate, chiar dacă o lucrare îmi ocupă săptămâni sau luni întregi. Știu că participarea la expoziții e foarte importantă, dar eu nu alerg după glorie. Soția mea, Angela, insistă să mă înscriu
într-o asociație a artiștilor plastici tocmai pentru a fi prezent la expozițiile care se organizează în țară. Poate până la urmă o voi face, dacă n-am încotro!
– Ce părere aveți despre direcția, tendința actuală din pictura românească, dar și din cea mondială?
– Răspunsul meu trebuie să-l luați ca pe o simplă părere. Cred că arta românească are un formidabil statut, cred că ne putem mândri că aici s-au născut mari artiști, că legăturile noastre cu arta europeană au fost dintotdeauna strânse. Mai cred că este firesc ca arta să țină pasul cu epoca și să se modernizeze. Sunt convins că avem multe talente adevărate, care știu să țină pasul cu epoca, mai ales că școala românească de artă are profesori de elită, dar şi „învățăcei” foarte talentați. Cred, totodată, că orice tablou trebuie să aibă atmosferă, armonie, să-ți fie familiar atunci când îl privești, să te poți refugia în el ca într-o oază de liniște și mai cred că artistul, fie el amator sau profesionist, trebuie să-și pună în slujba frumosului toată onestitatea și credința lui.
– Domnule inginer, vă mulțumesc pentru interviul acordat, vă doresc sănătate și mult succes!
A consemnat,
Constantin PREDESCU
Cugireni
„Bujor cu Dor”, afacerea unor tineri din Cugir care a înflorit din dorul unei tinere pentru bunica ei
Într-un colț liniștit din apropierea intrării în orașul Cugir, cunoscut de localnici sub numele de „Țara Vântului”, pe un teren moștenit din familie, Svetlana Toma și Remus Prața au ales să dea viață unei idei care miroase a primăvară, muncă și amintiri din copilărie.

În urmă cu trei ani, cei doi au pus bazele unei plantații de bujori, transformată astăzi într-o mică afacere de familie, crescută cu răbdare și multă pasiune. Atât Svetlana cât și Remus lucrează în cadrul unei companii locale și, deși au job-uri stabile și solicitante, timpul liber și-l petrec aproape integral printre flori.
Totul a pornit când tânăra familie a hotărât să facă ceva cu o grădină moștenită de la familia lui Remus, dar și din dorul Svetlanei după bunica ei, o mare iubitoare de flori, care avea mereu bujori în grădină. Parfumul lor puternic și frumusețea aparte, au rămas întipărite în memoria nepoatei și s-au transformat într-un proiect de suflet.
„Primele plante le-am pus în 2023, iar bunica mea a decedat în noiembrie. Ea era mare iubitoare de flori. I-am zis «Bujor cu Dor» pentru ea, pentru dorul pe care îl simt de când nu mai este printre noi. Ea nu a mai apucat să îi vadă înfloriți, iar primele flori pe care le-am recoltat, în primul an, i le-am dus ei la mormânt. De atunci, primii care înfloresc și ultimii care înfloresc îi duc ei”, povestește femeia.

Când au avut ocazia să folosească terenul moștenit de Remus, cei doi au decis să încerce ceva diferit. Fără experiență în cultivarea bujorilor, au început să se documenteze singuri despre soiuri, plantare și întreținere.
„Lucrurile tehnice se învață, dar trebuie să îți placă să muncești și să îți placă florile. Noi am fost învățați de mici să muncim, așa că vine natural”, spune Svetlana.
Astăzi, pe terenul lor cresc peste 1.000 de plante din nouă soiuri diferite de bujori, toate parfumate. În toamnă, familia intenționează să planteze și soiuri noi, iar obiectivul este ca plantația să ajungă la 1.600 – 1.800 de plante.
„Se pare că le place pământul negru, îngrășat natural. Noi nu stropim plantele cu nimic și nu folosim azot sau îngrășăminte chimice”, explică cei doi.
Munca într-o plantație de bujori este însă una extrem de migăloasă. Florile trebuie îngrijite permanent, iar buruienile eliminate pentru ca rădăcinile să se dezvolte corect.
„Bujorii trebuie și săpați. Acum ne-am specializat și săpăm mecanizat. Trebuie foarte mare grijă să nu rănim planta. Dacă chemăm un om care nu știe, în 10 minute nu mai avem nimic. Din fiecare muguraș iese o plantă, iar dacă sunt tăiați, nu mai fac floare”, explică proprietarii.
De când au început această activitate, programul lor s-a schimbat complet: „Dormim mai puțin și lucrăm mai mult. Este foarte greu să găsești oameni care să ajute. Avem câțiva prieteni care vin destul de des, dar ne bazăm și pe ajutorul mamelor noastre Corina și Mioara. Iar faptul că Remus lucrează pe schimburi ne ajută mult. Ce nu pot face eu dimineața face el, iar după ce termin lucrul, după ora 16.30, sunt deja la flori”, mai spune Svetlana.
Investiția într-o astfel de cultură nu este deloc mică. Un bulb costă între 50 și 100 de lei, în funcție de soi, iar anumite varietăți pot ajunge chiar și la 500 de lei rădăcina.
În sezonul 2026, familia a recoltat deja peste 1.000 de fire de bujori, iar florile continuă să înflorească. Bujorii sunt vânduți atât „la fir”, direct către clienți, cât și către florăriile din zonă.
„Piața de desfacere este dificilă la început. Trebuie să fii vizibil, lumea să știe ce faci și să înțeleagă ce înseamnă un bujor de cultură. Noi avem atestat de producător pe bujor, iar în județul Alba nu mai există o plantație exclusiv de bujor”, spun cei doi.

Promovarea se face în special prin rețelele de socializare, unde tot mai mulți oameni descoperă plantația „Bujor cu Dor”.
„Mergem mult pe local. Mulți ne văd pe Facebook și Instagram și ne sună direct. Sunt persoane care vin doar să vadă florile. Dar cele mai multe comenzi merg către florării și către clienții direcți”, explică familia.
Deși recunosc faptul că este o activitate solicitantă, cei doi spun că nu ar putea renunța la ea.
„Nu este ceva ușor și nici pentru cineva căruia nu îi place pământul sau florile. Dar dacă îți place să muncești, satisfacția este foarte mare. Mie nu mi se pare greu să vin să sap câteva rânduri de bujori, chiar dacă avem job-uri zilnice”, spune Svetlana.
Pentru familia din Cugir, plantația de bujori nu înseamnă doar o sursă suplimentară de venit, ci și o legătură între generații, între amintirile păstrate despre bunici și dorința de a construi ceva durabil cu propriile mâini.
Cugireni
Răzvan Borza, cercetător ștințific originar din Cugir, implicat în descoperirea complexului proteic Zincore
Răzvan Borza, originar din Cugir, în prezent cercetător ștințific la Netherlands Cancer Institute din Amsterdam, a fost co-autor al unui studiu publicat în luna iulie 2025, în prestigioasa revistă Science, despre descoperirea complexului proteic „Zincore”, un mecanism molecular nou, implicat în reglarea activării genelor.

Născut în orașul Cugir, unde tatăl său locuiește și în prezent, Răzvan Borza a urmat clasele primare ala Școlii Gimnaziale nr. 3 din Cugir iar mai apoi a aplecat în Spania. În prezent, acesta activează în domeniul cercetării științifice în cadrul Netherlands Cancer Institute din Amsterdam.
„În iulie 2025 am fost co-autor al unui articol publicat în revista Science, una dintre cele mai prestigioase reviste științifice din lume. Studiul prezintă descoperirea complexului proteic Zincore, un mecanism molecular complet nou, implicat în reglarea activării genelor și în dezvoltarea umană. Când acest mecanism nu funcționează corect, se asociază cu sindroame de dezvoltare la oameni”, ne-a declarat Adrian Borza.
În studiul publicat în revista Science, Răzvan Borza și echipa din care face parte au prezentat descoperirea complexului proteic Zincore, descris ca un mecanism molecular complet nou și încă puțin cunoscut, care controlează ce gene sunt activate și în ce moment. Potrivit cercetării, dereglarea acestui mecanism este asociată cu apariția unor sindroame de dezvoltare la oameni.

„Contribuția mea a fost să obțin primele imagini tridimensionale ale acestui complex prin cryo-EM, o tehnică care permite „fotografierea” proteinelor la scară atomică”, a explicat Răzvan Borza pentru ziarulunirea.ro.
În ce constă studiul „Zincore, an atypical coregulator, binds zinc finger transcription factors to control gene expression”

Expresia genelor este controlată de factorii de transcripție (TF), proteine care se leagă de ADN pentru a iniția transcripția. De regulă, factorii de transcripție au domenii distincte de legare de ADN și domenii efectoare.
Totuși, mulți factori de transcripție cu degete de zinc (ZNF), cea mai mare familie de factori de transcripție, se abat de la acest model. Bianchi și colaboratorii au descoperit Zincore, un complex format din două proteine, care se leagă de ZNF-uri și activează genele esențiale pentru dezvoltare. Zincore interacționează cu domeniile degete de zinc ale factorului de transcripție ZFP91, fixându-l pe ADN. Această descoperire evidențiază un mecanism de activare genetică nerecunoscut până acum și introduce un coregulator care ajustează fin programele de transcripție, se arată în rezumatul articolului la care a participat și Răzvan Borza.
-
Mondenacum 10 luniMesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 2 luniCând pică Paștele ortodox și cel catolic 2027, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Cugireniacum 8 luniFoarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
-
Actualitateacum 8 luniMedicul cugirean Terezia Mureșan-Samoilescu a primit, la Berlin, premiul pentru studiul legat de modalitățile actuale de tratament ale plăgilor greu vindecabile
-
Actualitateacum 3 luniMesaje de Florii 2026. SMS-uri, urări și felicitări care pot fi transmise persoanelor care îşi sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 7 luniStar Transmission a donat Cugirului o ambulanță complet echipată, destinată urgențelor sociale din oraș
-
Actualitateacum 7 luniMedic urolog nou, la Spitalul orășenesc Cugir
-
Mondenacum 2 luniMESAJE de PASTELE ORTODOX 2026. URARI și FELICITARI frumoase de Învierea Domnului | cugirinfo.ro