„Cred că artistul, fie el amator sau profesionist, trebuie să-şi pună în slujba frumosului toată onestitatea şi credinţa lui” Are în palmares peste 100 de tablouri, majoritatea reproduceri, pictate într-o cameră, la bloc!

Viorel Liviu Maga s-a născut la 27 mai 1946, în Suceava, dintr-o familie de oameni modești. După absolvirea studiilor gimnaziale și liceale în orașul natal, s-a înscris la Institutul Politehnic din Iași, pe care l-a absolvit în anul 1970, în specialitatea inginer mecanic. Este repartizat la Uzina Mecanică Cugir, unde ocupă funcția de inginer proiectant armament și muniție. În anul 1974 se căsătorește cu Angela Maga, în urma căsătoriei rezultând doi copii: Aurelian și Lucian. Pasiunea sa pentru artă a început în copilărie, fiind înscris la o școală populară de artă din orașul natal (pe care o abandonează însă în scurtă vreme).  Mai târziu, în timpul liceului, realizează mai multe diapozitive pe teme poetice, pe care le lansează la anumite evenimente ale liceului.  La 17 ani pictează primul său tablou, o reproducere reprezentând un portret de femeie. În facultate, nu abandonează ideea de pictură, de bază rămânând însă continuarea studiilor inginerești în cadrul facultății de pe dealul Copoului. Pasiunea sa pentru pictură revine abia în 1976, când tânărul inginer îl descoperă pe marele pictor rus Ivan Șișkin, cel care afirma că „arta este, în esență, cea mai profundă expresie a creativității umane” și care îl convinge pe Maga să se apuce de pictură. „Un mare artist (1832 – 1898), celebru prin peisajele din «pădurea lui»,  care l-au făcut cunoscut drept unul dintre cei mai mari peisagiști ai tuturor timpurilor, realismul și forța lucrărilor sale fiind aproape de perfecțiune”, susține Viorel Maga. Talentatul artist plastic cugirean a consacrat decenii pasiunii sale pentru a reda „frumosul” și nu a încetat să picteze, chiar dacă, de câțiva ani, a ieșit la pensie. Este adevărat, mai puțin ca altădată, dar este mândru că are în palmaresul său peste 100 de tablouri, cele mai multe dintre ele fiind reproduceri după pictori români și străini. La loc de frunte se află, așa cum ne mărturisea autorul, tablourile inspirate după lucrările idolului său, rusul Ivan Șișkin.

– Domnule Viorel Maga, ce înseamnă pictura pentru dumneavoastră?
– Pictura a fost și este pentru mine mai mult decât un hobby, este poate chiar un crez de viață.  Am  făcut primii pași spre o pasiune, nu atât de ușoară, dar relaxantă, nobilă și frumoasă. Având o slujbă onorabilă și o familie întemeiată, am preferat sa mă opresc la statutul de pictor amator prin reproduceri ale unor opere de artă aparţinând atât artiştilor români, cât şi celor străini. M-am simţit atras de „frumos” încă de pe băncile școlii gimnaziale, unde am avut unele încercări în creion, dar pe care le-am abandonat în favoarea studiilor școlare. Am în colecția personală și lucrări originale, mai puține, este adevărat, care reprezintă flori sau peisaje din natură din toate anotimpurile. Trebuie să recunosc faptul că am folosit mai puțin șevaletul și mai mult masa de pictură, pe care am realizat cea mai mare parte din ceea ce vedeți aici. Apartamentul meu a devenit un atelier unde am lucrat și unde pictez și astăzi, unde mi-am îmbunătățit tehnica pentru propriile mele  picturi. Încerc să am lumină bună şi nu este simplu într-o cameră de bloc, nu lucrez niciodată dacă nu sunt pregătit sufletește pentru asta. Fără o stare anume nu are rost să pierd timpul, dar cel mai important este să nu fiu întrerupt.  Sunt niște cerințe minime pentru a-mi desfășura activitatea.
– De când ați început să pictați și care a fost parcursul actului de creație?
– Am început să devin mai activ, începând de prin 1983, când după orele de program m-am apucat să pictez tablouri ulei pe pânză. Azi un pic, mâine un pic și tot așa, până când am devenit aproape dependent de această pasiune. Stăteam acasă să îi îngrijesc pe cei doi copii, iar între timp mă apucam de lucru, continuând apoi în weekenduri sau în concediu. Mulți prieteni au auzit unul de la altul despre ce hobby am și au început să mă caute. Mai întâi să vadă ce fac, iar apoi au venit cu imagini de lucrări plastice aparținând unor pictori români sau străini, rugându-mă să le fac tabloul preferat. M-a încurajat oarecum în demersul de a-mi continua pasiunea un valoros pictor cugirean cunoscut comunității (domnul Kirș), care, văzându-mi tablourile la o expoziție locală, a ținut în mod special să cunoască autorul. M-a felicitat și mi-a dat un imbold pentru viitoarele mele picturi. Sincer vă spun că am simțit o evoluție de la o lucrare la alta, iar ca stil, am încercat să redau cât mai fidel culorile originale.
– Care au fost și sunt artiștii din ale căror opere v-ați inspirat?
– În 1983, am debutat cu „Fata în alb în pădure” de Van Gogh, după care picturile au început să se înmulţească şi în CV-ul meu pot fi trecute reproduceri din tablouri executate de marele peisagist rus Ivan Șișkin, Nicolae Grigorescu (Țăranca din Muscel, Carul cu boi, Ciobănașul, Țiganca de la Ghergani), Theodor Aman (Hora de la Aninoasa) și multe altele.  Pictând reproduceri din operele acestor mari artiști,  am încercat să redau în pânzele mele, cu modestele mele puteri, „frumosul”, care m-a fascinat și mă fascinează, dar pe lângă care se trece adesea cu pas prea grăbit. Cred că a fost și este de datoria mea să slujesc acest vis alături de cei care au aceleași preocupări, indiferent că o fac ca amatori sau ca profesioniști consacrați.
– Deşi vă bucurați de succes şi recunoaşteți că e plăcută încercarea de a ajunge la virtuozitatea artistului pe care-l reprezentați, nu vreți să ieșiți în evidență pe această cale. Iar la expoziții organizate nu vă arătați dispus să luați parte. Ce v-a determinat să abordați o asemenea atitudine?
– Este o atitudine care pornește de la faptul că nu consider o sursă de venit ceea ce fac. Reproducerile le fac de obicei cadouri la diferite ocazii, le ofer copiilor mei, prietenilor din țară și străinătate, chiar dacă o lucrare îmi ocupă săptămâni sau luni întregi. Știu că participarea la expoziții e foarte importantă, dar eu nu alerg după glorie. Soția mea, Angela, insistă să mă înscriu
într-o asociație a artiștilor plastici tocmai pentru a fi prezent la expozițiile care se organizează în țară. Poate până la urmă o voi face, dacă n-am încotro!
– Ce părere aveți despre direcția, tendința actuală din pictura românească, dar și din cea mondială?
– Răspunsul meu trebuie să-l luați ca pe o simplă părere. Cred că arta românească are un formidabil statut, cred că ne putem mândri că aici s-au născut mari artiști, că legăturile noastre cu arta europeană au fost dintotdeauna strânse. Mai cred că este firesc ca arta să țină pasul cu epoca și să se modernizeze. Sunt convins că avem multe talente adevărate, care știu să țină pasul cu epoca, mai ales că școala românească de artă are profesori de elită, dar şi „învățăcei” foarte talentați. Cred, totodată, că orice tablou trebuie să aibă atmosferă, armonie, să-ți fie familiar atunci când îl privești, să te poți refugia în el ca într-o oază de liniște și mai cred că artistul, fie el amator sau profesionist, trebuie să-și pună în slujba frumosului toată onestitatea și credința lui.
– Domnule inginer, vă mulțumesc pentru interviul acordat, vă doresc sănătate și mult succes!

A consemnat,
Constantin PREDESCU

 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS