Când a preluat corabia “roş-albaştrilor”, respectiv Metalurgistul Cugir, Călin Moldovan se găsea într-o situaţie deloc fericită. Bulversată de problemele de sănătate ale antrenorului Cristian Coroian, echipa de sub Drăgana fusese părăsită după eşecul dur de la Lugoj, din etapa a 6-a a Seriei a 4-a, şi de Marius Opric “mantaua de haină rea”.

Până la finele turului, Călin Moldovan a redresat barca Metalurgistului şi a încheiat prima parte a campionatului pe poziţia secundă, la 3 puncte de locul ce duce în eşalonul secund, cu şanse serioase de promovare. După ce în două rânduri n-a ajuns la Cugir, deşi s-au purtat negocieri în acest sens, antrenorul braşovean (va împlini 49 de ani în 8 august) a îndreptat lucrurile sub Drăgana, având 7 victorii din 8 meciuri pe banca tehnică. Ca şi jucător (fundaş central şi mijlocaş central), braşoveanul a strâns peste 250 de meciuri în Divizia B (Tractorul Braşov şi Gaz Metan Mediaş) şi 52 în Divizia A (cu FC Braşov, în 1994-1996, când a fost coleg de compartiment cu Daniel Isăilă, actualul secund al echipei naţionale). A cunoscut în carieră gustul unei unice promovări (ca şi fotbalist sau antrenor), când Revoluţia din ’89 l-a prins în armată, la IMASA Sf. Gheorghe, din Liga a 3-a în Liga a 2-a. Ca şi tehnician a început în 2001, secund la Tractorul Braşov, urmând bornele Arieşul Turda, iar apoi principal la Forex Braşov, Luceafărul Oradea sau FC Zagon, în liga a doua şi a treia. Pentru a afla mai multe despre ce s-a întâmplat în toamnă în mandatul lui Moldovan şi ce-şi propune în primăvara fierbinte, vă invităm să lecturaţi interviul ce urmează.

– Domnule Moldovan, aţi preluat Metalurgistul Cugir într-un moment delicat, la mijlocul primei părţi a campionatului şi iernaţi pe locul secund. Cum catalogaţi evoluţia echipei în turul Ligii a 4-a?

– Dacă ne raportăm la poziţia din clasament, putem vorbi despre un parcurs bun. Dar dacă privim rezultatele, ţinând cont de componenţa valoroasă a lotului şi condiţiile de care beneficiem la Cugir, atunci putem afirma că era loc de mai mult. Locul doi e bun însă, în condiţiile unui început oscilant.

– Cât timp v-a luat până să spuneţi “da” ofertei de la Metalurgistul, în plin campionat, într-o situaţie deloc satisfăcătoare şi după alte două runde de discuţii din trecut, inclusiv înaintea debutului campionatului?

– În vară, când iarăşi s-a pomenit numele meu, nu am fost dezamăgit, aceea a fost opţiunea conducătorilor. Este bine că am avut şansa să ne cunoaştem reciproc, să ne dăm seama ce fel de oameni suntem, mă bucur că i-am cunoscut atunci pe oficialii cugireni. La fotbal se întâmplă astfel de lucruri, am trăit o experienţă de viaţă, am respectat-o. În toamnă, când a venit noua propunere, n-am stat să mă gândesc, am răspuns afirmativ, fără niciun fel de reţinere. Îmi doream să ajung la Metalurgistul, au fost discuţii şi după necazul cu Cristi Coroian, antrenor care are un mare merit în ce s-a întâmplat în fotbalul din Cugir.

– Ca şi o concluzie, sunteţi satisfăcut de rezultatele obţinute sub Drăgana până în prezent?

– Sunt mulţumit în primul rând de tot ceea ce înseamnă activitatea echipei. Băieţii s-au dovedit receptivi, iar la nivelul conducerii se transmite multă linişte, nu mai merge ca şi înainte când era aplicată ideea “eu fac, eu dreg”. Fiecare ştie ce are de făcut, importante fiind rezultatele şi ceea ce arată echipa pe gazon.

– Haideţi să fim mai concreţi. Care sunt plusurile şi minusurile identificate după parcurgerea primei părţi a campionatului?

– Ca şi „bile albe” menţionez faptul că echipa şi-a recăpătat încrederea, dând dovadă de caracter. Nu este uşor să revii, după o serie de rezultate neconforme cu valoarea lotului, însă când până la finele turului realizezi un parcurs aproape fără greşeală, se poate vorbi despre o tărie morală. Haideţi să discutăm şi despre nemulţumiri: este clar că avem probleme în jocurile din deplasare, unde rezultatele înregistrate nu s-au dovedit cele aşteptate. Aici avem de lucrat mental, iar în plus trebuie să încercăm să înbunătăţim capitolul juniori. Este o realitate, am fost nemulţumit în multe rânduri de prestaţia tinerilor şi în consecinţă, în această iarnă remedierea acestui aspect rămâne principala noastră ţintă.

– La Cugir nu se vorbeşte deschis de promovare, însă şansele la Liga a 2-a sunt reale, cu numai trei puncte de recuperat. Atacă Metalurgistul accederea în eşalonul superior?

– Să o luăm treptat, în pauza competiţională vrem să ne pregătim foarte bine, să avem o bază. Este cert că ne propunem să ne menţinem acolo sus, în primele locuri, dar să nu uităm concurenţa acerbă venită dinspre alte trei echipe, ASU Poli Timişoara, Performanţa Ighiu şi Naţional Sebiş, cu intenţii declarate de promovare. Ne dorim să continuăm pe linia ascendentă, să ne angrenăm în lupta pentru locurile fruntaşe, mizând în primul rând pe omogenitate şi aprofundarea relaţiilor de joc.

– Cum aţi regăsit fotbalul din Vestul Ţării? Cum vi se pare Seria a 4-a, raportat la cele trăite la FC Zagon, în zona estică a ţării?

– Să lămurim foarte clar lucrurile. Fotbalul românesc este în criză, în ligile inferioare sunt probleme mari de tot, cu echipe ce abia se adună, două-trei antrenamente pe săptămână şi deplasări istovitoare în dimineaţa jocului. La Zagon, în ultima parte a experienţei s-a destrămat o echipă stabilă, deci trebuie să ne ştim lungul nasului şi ce vrem. La Cugir am dat peste o oază de stabilitate în fotbalul românesc, lucrurile fiind bine puse la punct organizatoric şi financiar. În fotbalul autohton sunt probleme, am văzut şi în alte părţi, iar aici este un avantaj pentru noi, pentru că fotbaliştii joacă, primesc ceea ce li se promite şi ar fi păcat să nu fructifice acest atuu al Cugirului. Revenind la întrebare, seria este una echilibrată, asta e sigur. Ca şi în întreg fotbalul românesc, nivelul valoric nu este extrem de ridicat, dar categoric Seria a 4-a este cea mai bine organizată, singura cu 15 competitoare din toată Liga a 3-a, de aici retrogradează totuşi o echipă.

– Aţi avut un parcurs remarcabil, cu 21 de puncte din 24 posibile, singurul eşec fiind însă unul ce a lăsat urme, în derby-ul judeţean de pe “Cetate”, cu Performanţa Ighiu.

– Cu certitudine că a durut acea înfrângere cu conjudeţenii, atât cât doare pierderea unui meci. Acum, după ce s-a încheiat turul, putem spune că dacă am fi câştigat la Alba Iulia, eram lideri după încheierea turului. Să nu uităm însă că Performanţa Ighiu, de ce nu, atât prin declaraţiile oficiale, cât şi prin rezultate şi modul în care s-a mişcat în campania de transferuri reprezintă o candidatură fermă la promovare. Pe de altă parte, nu este o noutate pentru mine o serie pozitivă îndelungată. În 2013, cu FC Zagon au fost 8 meciuri fără eşec, 6 victorii şi două remize, dar şi fără gol primit, într-o serie grea, cu Câmpina, Piteşti şi Târgovişte şi în poartă cu un junior, Bela Feher, ce nu evoluase anterior.

– Să încheiem cu o întrebare despre viitor. De ce nu se vorbeşte deschis la Cugir despre atacarea promovării în Liga a 2-a?

– Cugirul fotbalistic ştie ce vrea, ne vedem de treaba noastră, facem ce putem, nu punem din start presiunea promovării, să afirmăm că că dorim cu orice preţ să ajungem în Liga a 2-a. Visăm ca promovarea să vină în urma muncii şi a ceea ce realizăm la antrenamente şi în jocuri. Nimeni nu este ipocrit să spună că nu doreşte primul loc, dar nu suntem disperaţi. Ne propunem să jucăm, cât se poate mai bine, iar dacă terminăm în fruntea ierarhiei ar fi perfect.

– Vă mulţumim şi baftă în primăvară.