Cugireni
Alexandru Kilin, cugireanul care a dedicat fotbalului peste o jumătate de veac
După cum se știe, sportul este un fenomen care atrage mase, iar fotbalul este supranumit „sportul rege”, tocmai pentru popularitatea de care se bucură.
Printre cei care s-au consacrat acestei pasiuni, lăsând în urma lui lucruri de care orice om ar fi mândru, se află și Alexandru Kilin, cel ce, de 45 de ani, este cugirean cu acte în regulă și care nu regretă că a rămas aici, unde este apreciat și stimat, nu doar de iubitorii sportului cu balonul rotund, ci și de mulți alți membri ai comunității locale. Este căsătorit, are 3 copii (Robert, Edit și Cristian), băieții împărtășind pasiunea pentru fotbal a tatălui său, remarcându-se nu doar ca jucători, ci și ca antrenori de fotbal. Din biografia sa rezultă că Alexandru Kilin s-a născut la Oradea, la 4 martie 1951. A absolvit studiile gimnaziale și liceale în orașul natal. Dragostea pentru fotbal a făcut ca Alexandru (Sandu) să dovedească o mare ambiție pentru acest sport, înregistrând un important palmares fotbalistic, evoluând timp de aproape 10 ani la echipe precum: Voința, Crișul și Dinamo Oradea, Victoria Caransebeș ș.a. Cea mai lungă activitate fotbalistică a desfășurat-o la Metalurgistul Cugir, unde în perioada 1971- 1982 a jucat 309 meciuri de campionat în divizia B, iar timp de 2 ani a fost căpitanul echipei Metalurgistul Cugir. În 1983 a absolvit școala de antrenori de fotbal din București. În prezent, deține licența de antrenor fotbal UEFA A. În plan profesional, a urmat cursurile școlii de maiștri de 2 ani, de pe lângă Uzina Mecanică Cugir. Din 1981 a început să activeze ca antrenor la A.S. Metalurgistul Cugir, Dacia și Mecanica Orăștie, Minaur Zlatna, Unirea și Real Alba Iulia, FC Cugir, Pro Sport Cugir, Csepel Kordax Budapesta, Rakoczi Kaposvar ș.a. În anul 2007 a preluat ca antrenor principal echipa nou înființată în liga a V-a din cadrul CSO Cugir, ulterior a devenit antrenor al Centrului de copii și juniori al aceluiași club, iar din 2014 și până în prezent pregătește grupele de copii și juniori din cadrul C.S.O. Cugir.
– Sandu Kilin, te-ai dovedit un sportiv care a obţinut frumoase performanţe în fotbalul românesc. Ce sfaturi ai pentru tinerii care visează la o carieră sportivă, în condiţiile în care, de multe ori, presa de specialitate promovează nonvalorile şi mondenităţile? – Pot afirma cu bucurie că am reuşit să ating un bun nivel profesional în domeniul fotbalului, am fost jucător de fotbal timp de 20 de ani, m-am consacrat acestui sport și am satisfacții chiar dacă tot ce am realizat s-a făcut cu destule sacrificii. Pentru tinerii care vor să urmeze cariera de fotbalist le recomand în primul rând să cunoască rezultatele adevărate ale generațiilor anterioare și să-și fixeze depășirea acestora, dar nu doar prin visare sau contemplare, ci prin eforturi susținute. – Cum ai ajuns la Metalurgistul Cugir? – La Metalurgistul am venit când aveam 20 de ani, unde am jucat ca titular timp de 11 ani (1971 -1982), fiind și căpitan de echipă timp de 2 ani. A fost o perioadă bună pentru fotbalul cugirean, reușind ca în campionatul 1974 -1975 să ocupăm cu Metalurgistul locul 5 în Liga a II-a. – Din biografia ta rezultă ca ai avut și ai o lungă și prestigioasă activitate de antrenor. Ce ne poţi spune despre această perioadă? – Am împlinit 35 de ani de activitate ca antrenor, o perioadă care mi-a adus mai multe sau mai puține satisfacții, în funcție și de condițiile existente la cluburile la care am activat. Aș dori să exemplific câteva din succese, cum ar fi: câștigarea de două ori a campionatului de seniori Divizia D, actuala ligă a IV-a, cu echipa Minaur Zlatna, participarea la 3 baraje pentru promovarea în Liga a III-a, câștigarea campionatului de junior D, la nivelul județului Alba, a campionatului de Juniori A la nivel județean. La aceasta aș dori să mai adaug câștigarea campionatului la Seniori liga a IV-a, la nivel județean, cu CSO Cugir, și câștigarea meciului de baraj pentru promovare în Liga a III-a cu Rapid Jibou. – Cum ai reușit aceste performanțe? – Prin pasiune și dăruire. Pot afirma că timp de aproape 25 de ani toți jucătorii, indiferent la ce nivel au ajuns, au trecut o perioadă de timp sub coordonarea mea. Din păcate, n-am avut niciun jucător pe care să-l fi putut pregăti de la vârsta de 8 ani până la vârsta de 18 ani, ceea ce înseamnă creșterea totală a unui jucător. Mă refer chiar și la cei doi fii ai mei, Robert și Cristian, care înainte de a împlini 18 ani au fost promovați la echipe profesioniste de seniori. Din această cauză, puţini au fost jucătorii promovați de mine direct la echipe de seniori. Dintre ei, îi pot aminti pe Robert Kilin, promovat de mine la 15 ani şi jumătate, la echipa de seniori AS Metalurgistul Cugir (divizia C), iar mai târziu, la 17 ani, la INTER Sibiu, în Liga I. – Vorbeai la început de faptul că mass-media promovează de multe ori nonvalorile și îi scapă din vedere pe cei care merită să fie mai bine cunoscuți. Poţi să fii ceva mai concret? – Este adevărat că mass-media promovează uneori nonvalorile, însă observ că din ce în ce mai mulţi tineri se dau la o parte din calea acestui tip de informare. Am avut plăcuta surpriză ca de-a lungul carierei să întâlnesc sportivi de renume internaţional, care îşi bazează viaţa pe valori puternice şi prin simplitate. Tinerii noştri ar trebui să ştie că la acest nivel „se poartă” cultura, valorile, viaţa de familie, şi nu doar ceea ce ni se vinde în presa de specialitate. De aceea, i-aş sfătui pe tineri să vadă fotbalul ca pe un spectacol. Celelalte vin de la sine, inclusiv banii. Valorile după care îmi ghidez viaţa sunt normale: credinţă, familie, cultură. Unii se laudă că au facut istorie în fotbal. Care istorie, când analizând pe rând faptele, acestea dovedesc contrariul? – Ce ne poți spune legat de cei doi fii ai tăi, care au desfășurat și urmează o carieră fotbalistică, atât ca jucători cât și ca antrenori? – Am o mulţumire sufletească personală privind activitatea sportivă a băieților mei. Spre exemplu, Robert a avut performanțe notabile, cum ar fi: 73 de meciuri jucate în echipa națională de Juniori UEFA 93, 4 ani, căpitanul echipei naționale; participare la 2 turnee finale de Campionat European U17 și U19; 52 de meciuri jucate în Liga a III-a, 84 în Liga a II-a și 39 în Liga I, în România. În Ungaria a jucat 40 meciuri în Liga a II-a și 13 în Liga I. Din 1999 s-a stabilit în Germania, unde a jucat 7 ani în Liga a IV-a, la Bayern Hof. Ca antrenor, a început cariera în Germania, unde și-a făcut studiile pentru dobândirea licenței de antrenor UEFA A. În anul 2015 a obținut licența UEFA PRO, promovând examenele școlii de antrenori din București. Ca antrenor a activat: în Germania, la Bayern Hof, în cadrul Federației Germane de Fotbal, la Olimpiakos Pireus – Grecia, ca și coordonator la centrul de copii și juniori. Din 2015, a activat în Ungaria, fiind antrenor secund la selecționata U 20 (participant la Turneul final al C.M. din Noua Zeelandă) și ca antrenor principal la Selecționata U 21. În prezent, coordonează activitatea propriei școli de fotbal din Germania. În ceea ce îl privește pe mezinul familiei, Cristian, la cei 19 ani, parcursul de până acum este destul de bun. Primii ani în fotbal i-a desfășurat sub îndrumarea mea, la CSO Cugir, pe parcurs evoluând la echipe precum: Atletico Cugir, Unirea Alba Iulia, Școala de Fotbal ATLETICO Arad. Ca senior a debutat la 14 ani, la CSO Cugir – Liga a V-a, ulterior evoluând și la A.C.F. Metalurgistul 1939 Cugir – Liga a III-a, Industria Galda de Jos – Liga a III-a și la Universitatea Cluj, fiind și student în orașul de la poalele Feleacului. Ca junior, Cristian a fost convocat de 15 ori la loturile naționale de juniori, la diferite acţiuni organizate de FRF, jucând și două meciuri internaționale. De menționat că a urmat cursurile de formare a antrenorilor organizate de AJF Alba, obținând licența C. – Cum vezi viitorul fotbalului cugirean? – Având în vedere preocuparea Primăriei și a Consiliului Local Cugir de a sprijini activitatea sportivă și în special fotbalul în Cugir, atât financiar, cât și în ceea ce privește modernizarea bazei sportive, îmi pun speranțe în dezvoltarea acestui sport. Există premisele justificate pentru ca cei implicați în mișcarea fotbalistică (conducerea clubului, antrenori, jucători) să depășească rezultatele obținute până acum de către generațiile anterioare. Pentru aceasta consider că este nevoie de pasiune, perseverență și nu în ultimul rând de competență profesională. Le doresc mult succes în demersul de a scrie pe mai departe adevărata istorie în fotbalul cugirean!
A consemnat Constantin PREDESCU

Cugireni
O femeie din Cugir a renunțat la viața comodă de la oraș pentru a crește bovine, împreună cu soțul său, în Dealul Geoagiului
Chiar dacă pentru mulți orășeni pare o idee nebunescă, o cugireancă a renunțat, în urmă cu aproape 30 de ani, la carieră și la viața din oraș, urmându-și jumătatea, într-un sat izolat din Munții Apuseni.
S-au mutat împreună în creierii munților, în Dealul Geoagiului sau Dealul Mocanului din Alba, în comuna Întregalde, la aproximativ o oră de Alba Iulia. În mijlocul naturii, spune femeia, a descoperit simplitatea vieții, care îi aduce împlinire, scrie ziarulunirea.ro.
Pe Valeria și pe Viorel Marian i-am găsit la grajduri, la muls vacile, la primele ore ale dimineții. Valeria are 46 de ani și spune că viața izolată din Dealul Geogiului este deopotrivă și grea și ușoară: „Este ușor că avem aer curat, grea pentru că este foarte mult de muncă, iar munca noastră nu prea e plătită”.
Femeia a absolvit Colegiul Național „David Prodan” din Cugir, secția Matematică-Informatică și s-a măritat în vârf de munte: „Am iubit natura și animalele și nu am regretat niciodată alegerea făcută”, mărturisește femeia.
La 20 de ani s-a mutat în Dealul Mocanilor: „Am avut apartament în Cugir, l-am vândut pentru că nici copiilor nu le plăcea acolo, iar eu nu m-aș mai întoarce niciodată acolo, de fapt nicăieri la oraș. Pentru mine, o zi la Alba Iulia sau la oraș, e mai obositoare decât o zi la fân. Dacă aș avea din nou 20 de ani, aș alege din nou să vin aici.”
Familia Marian are trei copii, doi dintre ei angajați în Alba Iulia, iar cel mai mic este plecat în Germania. Cu toate că tinerii de astăzi fug de viața retrasă din satele de munte, fiul cel mare al Valeriei se simte încă atras de locurile natale și casa părintească și își vizitează des părinții, dând o mână de ajutor în gospodărie: „Cel mai probabil el o să rămână aici, așa mă gândesc, celui din Germania îi place să vină, să stea una, două săptămâni și pleacă înapoi. Fiul mijlociu e aproape căsătorit cu o fată din comună, dar locuiește la Întregalde”, ne povestește cugireanca în timp ce vede de mulsul vitelor.
• Munca la animale începe cu noaptea în cap
O zi obișnuită în Dealul Mocanului începe cu mulsul vacilor, dis-de-dimineață, când sunt aduse din grajdul în care dorm în locul unde sunt mulse. După această operațiune, animalele sunt duse la pășune, iar familia se apucă de închegatul laptelui. Pe timpul verii, bărbatul merge la coasă și fân, iar seara vacile sunt aduse înapoi și sunt mulse din nou.
Iarna e mult mai greu, animalele fiind împărțite la mai multe șuri: „Soțul meu e plecat de dimineața până seara, până merge, până le dă de mâncare, până le face curățenie în grajduri. Mă duc și eu să îl ajut să le adăpăm. E mai ușor doar că nu trebuie mulse, în perioada rece fiind de obicei gestante sau cu viței mici.”
În total, familia are 18 vaci și un taur, iar trei dintre ele au și viței. Valeria se ocupă de animale împreună cu soțul ei, iar când copiii acestora sunt acasă dau și ei o mână de ajutor, dar în ultima vreme, destul de rar au mai trecut pragul casei părintești: „Am avut și boi, dar am renunțat la ei că erau prea multe animale și numai noi doi, copiii sunt plecați la lucru. Le creștem de drag, că bani, chiar de cheltuială avem, nu pot să spun că ducem lipsă, dar nici nu realizezi extraordinar de multe lucruri.”
În urmă cu vreo 15 ani, în zonă exista și lăptărie, dar s-a desființat pentru că nu avea cine să ducă laptele, să îl colecteze și nici nu mai sunt atâtea animale. În sat doar 2 familii mai au vaci, în rest câte o vacă, cel mult două în câteva gospodării. Familia Marian are cele mai multe animale din comună. Laptele este pus la închegat și familia face brânză, mai dau și la neamuri, dar sunt hrăniți și doi porci pe care îi au în gospodărie.
• Subvenții mici și pretenții absurde
Din partea statului nu au nici un ajutor, primesc doar subvențiile pentru animale și terenuri, care sunt în jur de 300-400 de lei pe vacă. La sumele mici se adaugă și cerințele aberante și de multe ori imposibil de realizat. Un exemplu în acest sens, este condiția de a avea platforme de gunoi, cu o suprafață de 6-8 mp pentru fiecare animal: „Nu am accesat nici un fel de proiecte, dacă am avea ajutorul ca în Polonia de exemplu, atunci da, s-ar merita să ții și animalul altfel, să cumperi furaje de calitate. La noi sunt și foarte multe cerințe. De exemplu, pentru subvenție ne cere să avem platformă de gunoi, ceea ce mie mi se pare o aberație. În vârful muntelui să avem așa ceva. În primul rând că este foarte greu să aduci materialele pentru a construi așa ceva, dar și să ai o suprafață de 6-8 mp pentru fiecare animal! Și pentru ce? Aici gunoiul de la animale se depozitează lângă poiată, iar primăvara se duce pe terenuri arabile, pe pășunat. Nu poluezi cu el absolut nimic, nu e lângă apă…”, se plâng oamenii.
Femeia este de părere că dacă statul român le-ar putea face viața mai ușoară dacă ar fi înființate puncte de colectare a vițeilor, iar aceștia să fie plătiți la adevărata lor valoare. Locurile unde să fie colectat laptele este de asemenea o necesitate pentru crescătorii de vite: „Așa nu ne-am mai chinui să mulgem vaca și să golim laptele la porc, când am putea să luăm un ban pe el. Ar trebui să fie mai permisivi cu legile, cu subvențiile.”
• Drumul străbătut doar cu picioarele odinioară, asfaltat în 2025
Oamenii se bucură că măcar drumul a fost asfaltat până la ei în deal, dar așteaptă să vină iarnă să vadă cum va fi atunci: „La iarnă să vedem cum o să ne descurcăm, pentru că la noi nu se prea vine cu deszăpezirea până aici sus. Avem în fiecare an o perioadă de o săptămână, două, în care nu poți merge decât cu picioarele.”
În cătunul Dealul Geoagiului mai trăiesc puține familii, iar numărul copiilor a scăzut mult în ultimii ani. Școala a fost renovată și modernizată, iar familia Marian speră ca acest lucru să atragă familii tinere în zonă, dar și turiști dacă drumul le facilitează accesul acum.
„E păcat că nu sunt mai mulți copii, avem o școală foarte frumoasă aici, a fost renovată recent. Când erau copiii mei elevi era mai dărăpănată, acum e dotată și modernizată, dar degeaba, nu mai sunt copii. Și e păcat, e o zonă frumoasă, acum s-a făcut și drumul și poate, poate o să se mai întoarcă din oameni, dacă nu tineret, măcar din cei care au ieșit la pensie și au aici o căsuță rămasă de la părinți sau de la bunici. Pe timp de vară mai sunt și turiști, admiră peisajele și cam atât. Munca e grea, acolo nu se bagă”, mai spune Valeria.
Valeria și Viorel își continuă traiul simplu în Dealul Mocanului, iar locurile izolate în care au ales să trăiască sunt exemplul unei vieți perfecte, trăite cu puțin.
Cugireni
Panouri fotovoltaice și grădină de legume, pe acoperișul unei locuințe din Cugir
Mihai Oltean, un bărbat din Cugir, a construit în ultimii doi ani un acoperiș inedit, multifuncțional, în două ape: pe partea sudică, bărbatul a montat 9 panouri fotovoltaice, iar pe partea nordică a amenajat o mică grădină de legume.
Cugireanul spune că acoperișul are un singur strat, adică NU este țiglă sub panourile solare și nici sub ghivecele în care cresc plantele!
„Motivul pentru care am inițiat acest proiect este faptul că acoperișurile au suprafețe mari, dar care sunt folosite doar într-un singur scop: de a proteja casa de ploaie și zăpadă. Ar trebui să avem mai multe beneficii de pe urma acestor suprafețe mari! De exemplu am putea obține energie electrică și hrană de pe aceste suprafețe!”, a declarat Mihai pentru ziarulunirea.ro.
O motivație secundară a fost faptul că, de obicei, panourile solare sunt montate desupra țiglei. Practic sunt 2 straturi. Acest lucru este o risipă de material, deoarece panourile solare sunt suficient de rezistente pentru a proteja casa de ploaie și zăpadă. Pot fi folosite pe post de țiglă, dar trebuie făcută o izolație bună!
Clădirea pe care a fost construit acoperișul are amprenta la sol de 15x7m. Momentan, pe partea nordică, bărbatul a pus panouri solare pe o lățime de 6.5m. Pe partea sudică, grădina suspendată are o lățime de 1,3m și o lungime de 4.5m. În rest, acoperișul este acoperit cu țiglă de tablă: ”Intenționez să extind ideile la tot acoperișul, în funcție de rezultatele testelor. Am plecat de la un acoperiș vechi cu multe probleme; acesta a fost un alt motiv pentru care l-am construit pe cel nou”, povestește Mihai.
Structura acoperișului a făcut-o din fier, încercând să evite lemnul cât a putut pentru că bărbatul consideră că arborii au o funcție mult mai importantă decât să fie folosiți la construcții: să producă aer curat! Totuși a folosit lemn pentru lațele de sub țiglă, pentru suportul jgheaburilor cu plante și pe partea frontală (OSB).
„Inițial am intenționat să construiesc totul în stil Lego, fără sudură, doar prin prindere mecanică. Grinzile, căpriorii, etc ar fi trebuit conectate doar prin șuruburi. Am construit 2 suporți în acest fel, dar apoi am renunțat deoarece fierul la lungimea respectivă (7m) se deforma iar componentele nu se mai îmbinau cum trebuie.
Suporții (de tip regină) sunt construiți din profil de 80x40x3 dar cu baza și elementele interioare de 60x40x3. Un suport are aproximativ 100 kg. Pe toată lungimea casei am folosit 13 suporți.
Panourile solare sunt amplasate între profile T40. Prinderea panourilor pe T40 am făcut-o din interiorul podului. Între profile și panouri am lăsat un spațiu de 3-4mm în care am pus silicon. Din cauza aplicării greșile a siliconului (greșeala începătorului) au mai rămas câteva găuri prin care intra apa. A trebuit să pun o bandă bituminoasă de hidroizolație, lucru care n-ar fi fost necesar dacă aș fi aplicat siliconul corect”, explică cugireanul.
Legumele sunt crescute în jgheaburi (citerne) rectangulare (120×90) din tablă de 0.6 mm. Unghiul acoperișului (38 grade) este calculat astfel încât aceste jgheaburi să se îmbine perfect (colțul de jos al unuia se termină unde începe colțul de sus al următorului).
Jgheaburile sunt amplasate pe doi suporți din lemn (scândură de 4.5 m lungime, 14 cm lățime și 4cm grosime) tăiate în trepte. Izolația între jgheaburi am făcut-o cu bandă bituminoasă de 75mm lățime. Jgheburile le-am prins de șuport prin holșuruburi. În interiorul jgheaburilor au fost puse (doar la capete) bucăți de lemn pentru a putea călca pe ele când se urcă să îngrijească straturile, dar pe viitor Mihai vrea să pună câteva bucăți de țeavă 80×80 pe post de suport pentru picior.
Momentan, bărbatul a plantat roșii, ardei și gogoșari, care au dat roade. A semănat și salată și spanac, dar au ieșit foarte slab (doar în iulie au fost semănate) și peste ele a aruncat zilele trecute niște boabe de grâu care a răsărit foarte bine.
„Sunt foarte multe de spus despre acest proiect. Unele detalii (dar nu toate) se găsesc pe pagina web a proiectului. Mie personal mi-a luat 2 ani să-l implementez (din momentul în care am început proiectarea) și am fost ajutat (idei+muncă) de mai mulți prieteni. Am schimbat de mai multe ori designul, și am cumpărat foarte multe materiale pe care nu le-am mai folosit ulterior. De asemenea, trebuie multe mașini (pentru debitat, găurit, sudat, frezat, etc) fără de care nu aș fi putut realiza construcția.
Instalația electrică (partea de solar) în casă am realizat-o tot personal folosind echipamente Victron. Nu m-am conectat le rețea deocamdată, ci folosesc câteva baterii Pylontech. Trecerea de la solar la rețea se face automat când nu există curent din solar/baterii”, a concluzionat bărbatul.
Cugireni
Melodia de debut a unei tinere originare din Cugir strânge mii de vizualizări
La doar 20 de ani, Daria Birăesc, originară din Cugir, debutează oficial în muzica ușoară sub numele de Zyra, cu piesa „E târziu și te sun”.
Lansată pe YouTube, melodia a strâns peste 22000 de vizualizări în primele zile și numeroase aprecieri pe rețelele sociale.
• Muzica, o moștenire de familie
Zyra a crescut într-o familie de muzicieni, tatăl și fratele ei cântă la pian și orgă, iar studioul tatălui ei a devenit locul unde pasiunea s-a transformat în carieră.
„Am cântat de mică și am simțit mereu că muzica face parte din mine. Piesa de debut am compus-o împreună cu tatăl meu și este o melodie de dragoste, pentru toți cei care, la un moment dat în viață, s-au simțit captivi în amintiri”, spune artista. Melodia vorbește despre neputința de a lăsa în urmă o iubire pierdută, fiind apreciată pentru linia melodică și sensibilitatea interpretării.
• Planuri pentru viitor
Cu un talent moștenit și o voce sensibilă, Zyra este hotărâtă să își continue drumul artistic: „De acum înainte, muzica mea o veți găși pe YouTube @Zyraa.official și, în curând, pe toate platformele de streaming.”
Artista pregătește deja noi piese în colaborare cu tatăl ei și promite să rămână aproape de public. Nu exclude nici aparițiile la evenimente, însă dorința ei este să ajungă la inimile marelui public.
Constantin Predescu
-
Mondenacum 2 luni
Mesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 5 luni
Când pică Paștele ortodox și cel catolic 2026, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Din judeţacum 5 luni
MESAJE de Sfântul Gheorghe 2025. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi transmite celor dragi de ziua numelui | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 4 luni
Sfinții Constantin și Elena 2025. FELICITARI, MESAJE și URARI pentru cei care își sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Sportacum 10 luni
Triumf pentru șahiștii de la Metalurgistul Cugir, la „Cupa de Iarnă” desfășurată la Sibiu
-
Din judeţacum 5 luni
Când sunt Floriile Ortodoxe și Catolice în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Sportacum 11 luni
„Roș-albaștrii” – remiză externă, după un meci nebun: ACS Mediaș – Metalurgistul Cugir 2-2 (0-0)
-
Mondenacum 5 luni
MESAJE DE 1 MAI 2025. SMS-uri, FELICITARI şi URĂRI care pot fi trimise de Ziua Internaţională a Muncitorilor | cugirinfo.ro