Rămâi conectat

Actualitate

8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii: Semnificație și scurt istoric. Cum este sărbătorit 8 Martie în lume? | cugirinfo.ro

Cugir INFO

Publicat

în

8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii: Semnificație și scurt istoric. Cum este sărbătorit 8 Martie în lume? | cugirinfo.ro

8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii • Semnificația zilei de 8 martie • Când a apărut Ziua Femeii sau Ziua Mamei?  8 martie scurt istoric • Cum este sărbătorit 8 Martie în lume?

Ziua Internaţională a Femeii, celebrată pe 8 martie, nu este o sărbătoare atât de veche. Prima dată, această sărbătoare a avut loc pe 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte câteva ţări europene, unde s-au desfăşurat marşuri şi manifestaţii cu caracter socialist. Data a fost aleasă de femeile germane pentru că, la aceeaşi dată în anul 1848, regele Prusiei a trebuit să facă faţă unei revolte armate şi a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei.

Contrar aşteptărilor, Ziua Femeii, pe care o sărbătorim pe 8 Martie, nu este la fel de veche ca Mărţişorul. Această sărbătoare s-a născut undeva la începutul secolului trecut, şi este strâns legată de mişcarea feministă, şi destul de ciudat, de ideologia socialistă.

În 1908, 15.000 de femei au mărţăluit în New York City cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune şi dreptul la vot, iar în 1909, potrivit unei declaraţii a Partidului Socialist din America, Ziua Internaţională a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie.

Un an mai târziu, în 1910, în urma unei Conferinţe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 ţări, s-a hotărât ca Ziua Femeii să fie sărbătorită în aceiaşi zi peste tot în lume, data de 8 martie fiind aleasă abia în 1913.

Ziua Internaţională a Femeii este astăzi sărbătoare oficială în Afganistan, Armenia, Azerbaijan, Belarus, Burkina Faso, Cambodia, China (numai pentru femei, Cuba, Georgia, Guinea-Bissau, Eritrea, Kazakhsan, Kyrgyzstan, Laos, Madagascar (numai pentru femei), Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal (doar pentru femei), Rusia, Tajikistan, Turmkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam si Zambia. Potrivit tradiţiei, în această zi bărbaţii le oferă mamelor, soţiilor, prietenelor, colegelor, etc. buchete de flori şi mici cadouri. În anumite ţări, Ziua Internaţională a Femeii coincide cu Ziua Mamei, sărbătoare în care mamele şi bunicile primesc cadouri de la copii şi nepoţi.

Cu toate că această sărbătoare s-a născut din dorinţa de a face ca femeia să-i devină egală bărbatului, persoanele de sex feminin încă nu sunt plătite la fel ca bărbaţii, nu sunt prezente în acelaşi număr ca bărbaţii în afaceri şi politică, iar violenţele comise împotriva acestora sunt mult mai grave decât cele suferite de bărbaţi.

• În Armenia, potrivit Wikipedia după prăbuşirea Uniunii Sovietice, sărbătorirea Zilei Internaţionale a Femeii a fost abandonată şi înlocuită cu ziua „Maternităţii şi a Frumuseţii”, celebrată pe 7 aprilie.

• În această zi, în Italia, femeile primesc de la bărbaţi mimoze. Obiceiul este similar cu cel din Rusia şi Albania, unde pe lângă mimoze, doamnele mai primesc şi ciocolată.

• În România, Bulgaria, Croaţia, Estonia, Ungaria, Republica Moldova, Muntenegru, Rusia, Serbia, Slovacia şi Slovenia, cel mai comun cadou sunt florile.

• În unele ţări, precum Portugalia, femeile sărbătoresc ziua de 8 martie cu petreceri la care au acces doar doamnele.

• În ţări precum India şi Pakistan, aceasta zi este plină de semnificaţii având în vedere restricţiile culturale şi religioase la care sunt supuse femeile.

• În Polonia, această zi esta marcată, pe lângă florile şi cadourile pentru doamne, de numeroase demonstraţii feministe.

În unele cazuri, Ziua Internaţională a Femeii a dus la o serie de practici care au discriminat bărbaţii. De exemplu, în Marea Britanie, Consiliul Tower Hamlets a închis una dintre librăriile sale pentru toţi bărbaţii într-o zi de 8 martie. Astfel, angajaţii de sex masculin şi toţi bărbaţii care doreau să-şi facă abonament sau să citească au trebuit sa găsească în acea zi, un alt loc.

Un alt exemplu este cel din 8 martie 2000, când un grup de militanţi feminişti a ars crucifixe pe treptele unei biserici romano-catolice din Montreal, Canada.

În Republica Cehă, având în vedere că sărbătoarea Zilei Femeii era legată de ideologia comunistă, această zi a căzut în uitare după prăbuşirea Uniunii Sovietice. Desigur, social-democraţii şi comuniştii cehi nu s-au lăsat bătuţi aşa că, sărbătoarea Zilei Femeii pe 8 martie a fost „reabilitată” recent de Parlamentul ceh şi numită „zi oficială importantă”.

Ziua Internaţională a Femeii a stârnit violenţe la Teheran în Iran pe 4 martie 2007. Atunci poliţia a bătut şi arestat  zeci de femei şi bărbaţi care plănuiau organizarea unui miting pe 8 martie. Potrivit Wikipedia, Shadi Sadr Mahbubeh Abbasgholizadeh şi alte câteva persoane din cele care au fost arestate atunci au fost eliberate pe 19 martie, astfel punând capăt unei greve a foamei de 15 zile.




Actualitate

Trei tineri, amendați cu 2.700 de lei de Poliția Locală Cugir, după ce au aprins un foc pe domeniul public și au blocat o stradă din Vinerea

Cugir INFO

Publicat

în

Trei tineri din localitatea Vinerea au fost sancționați contravențional cu amenzi în valoare totală de 2.700 de lei, după ce au fost surprinși de camerele de supraveghere în timp ce încălcau normele privind ordinea publică și utilizarea domeniului public.

Incidentul s-a petrecut în noaptea de 6 iunie 2026, în jurul orei 02:00, pe strada Teiului din Vinerea. Potrivit Poliției Locale Cugir, cei trei au fost înregistrați de sistemul de supraveghere video în timp ce au aprins și au întreținut un foc pe domeniul public fără acordul autorităților, au blocat parțial carosabilul prin amplasarea unei biciclete și unul dintre ei și-a satisfăcut necesitățile fiziologice în spațiul public.

În urma analizării imaginilor și a activităților de identificare, polițiștii locali au stabilit identitatea tuturor persoanelor implicate, iar la data de 4 iulie 2026 procedura contravențională a fost finalizată.

Au fost aplicate trei amenzi a câte 500 de lei pentru aprinderea și întreținerea unui foc pe domeniul public fără aprobarea autorităților locale, o amendă de 800 de lei pentru blocarea parțială a carosabilului și o amendă de 400 de lei pentru satisfacerea necesităților fiziologice pe domeniul public. Valoarea totală a sancțiunilor se ridică la 2.700 de lei.

Reprezentanții Poliției Locale Cugir au transmis că imaginile surprinse de sistemul de supraveghere video demonstrează că persoanele care încalcă legea pot fi identificate și sancționate chiar și după producerea faptelor.

Instituția precizează că monitorizează permanent domeniul public și va continua să intervină ori de câte ori sunt constatate fapte care afectează ordinea publică, siguranța cetățenilor sau patrimoniul public. Totodată, cetățenii sunt încurajați să sesizeze autorităților competente orice faptă antisocială observată.




Citește mai mult

Actualitate

Moștenirea Grănicerească a Cugirului: Istorie, Codri și Onoare

Cugir INFO

Publicat

în

Militarizarea localității Cugir a avut loc în contextul extinderii Graniței Militare Transilvănene de către Imperiul Habsburgic. Cugirul a făcut parte din Regimentul I de Infanterie Grănicerească de la Orlat (înființat oficial prin decretele împărătesei Maria Tereza din 1762 și reorganizat ulterior).

Grănicerii români din Cugir aveau datoria de a păzi granița de sud a Transilvaniei (Imperiului) împotriva incursiunilor otomane, a contrabandei și a epidemiilor de ciumă (prin paza strictă a „cordonului” și a carantinelor).

Spre deosebire de românii iobagi (șerbi) din restul Transilvaniei, statutul de grănicer le oferea cugirenilor libertate personală, scutire de dări boierești, acces la educație în școlile triviale grănicerești și drepturi asupra pământului. Ei deveneau „oameni liberi pe pământ propriu”, fapt ce a dus la nașterea unei elite locale mândre și educate.

Informațiile istorice despre grănicerii din Cugir și din Regimentul de la Orlat provin din mai multe surse valoroase:

– Arhivele Militare de la Viena (Kriegsarchiv): Unde se păstrează hărțile iosefine, registrele de solde, inspecțiile militare și planurile de pază ale frontierei.

– George Barițiu: Istoricul și publicistul transilvănean a scris pe larg despre rolul cultural, economic și militar al regimentelor grănicerești românești.

– Dr. Ioan Mihu (din Vinerea/Cugir): Unul dintre cei mai importanți lideri locali, avocat și om politic, care a militat activ pentru drepturile composesorale și administrarea corectă a pădurilor grănicerești la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.

– Monografiile locale recente: Istorici și cercetători din județul Alba (precum lucrările dedicate istoriei Cugirului sau monografiile Regimentului I de la Orlat scrise de istorici militari) au scos la lumină documentele composesorale de dinainte de 1946.

Grănicerii și Cugirul

„Cartea profesorului Nicolae Florea ,,Grănicerii și Cugirul” vine să ne lumineze acum, o dată mai mult, rosturile mai timpurii și mai târzii ale grănicerilor români din compania a IV-a, cea de la Cugir, a Regimentului I românesc de graniță din Transilvania. De altfel, călăuzit de o lăudabilă onestitate a cercetării și de un suport documentar peste măsură de bogat și de sugestiv, Nicolae Florea își afirmă cât se poate de limpede crezul care i-a însoțit investigația: „Cartea prezintă atât părțile pozitive cât și cele negative ale instituției grănicerești, combătând tendințele apologetice și negativiste existente, încercând să arate progresele înregistrate pe teritoriul regimentelor grănicerești pe plan economic, cultural și administrativ, acestea datorându-se muncii și spiritului de inițiativă al grănicerilor și sacrificiilor materiale pe care le-au făcut, îndeosebi prin înființarea și susținerea școlilor”, consemnează în prefața cărții, Cosmin Feneșan.

Întinderea și lungimea graniței

Granița păzită de companiile Regimentului I de la Orlat (din care făcea parte și Cugirul) se întindea de-a lungul crestelor Munților Carpați (Munții Sebeșului, Munții Șurianu, până spre masivul Făgăraș și granița cu Țara Românească). Cugirenii controlau în mod direct trecătorile („plaiurile”) montane și potecile care legau valea Cugirului de zona montană înaltă, păzind crestele muntoase de pe teritoriul actual al masivului Șurianu. Linia de frontieră strict atribuită regimentului se întindea pe sute de kilometri de creastă carpatică, segmentată în pichete de grăniceri (numite „cordoane” sau „capușe”).

Perioada de beneficiu și compensarea cu păduri

Grănicerii au beneficiat direct de aceste pământuri și privilegii în perioada 1762 – 1851 (până la desființarea oficială a Graniței Militare de către împăratul Franz Joseph, după Revoluția de la 1848).

Cum au fost aceștia compensați: În anul 1851, când regimentul s-a desființat, Imperiul Austro-Ungar (Habsburgic) nu le-a putut plăti grănicerilor soldele și pensiile restante în bani. În schimb, prin Decretul Imperial din 1851, statul le-a predat în proprietate comună (în devălmășie) pădurile și pășunile alpine pe care aceștia le păziseră. Astfel au luat naștere composesoratele (asociații de proprietari cu drepturi egale, moștenite din tată în fiu). Asistăm la o legătură strânsă dintre munte, pădure și viața militară, pădurea de astăzi fiind direct legată de sacrificiul strămoșilor lor.

Suprafața totală

La Cugir, fondul forestier istoric restituit și administrat ulterior de composesorat a fost uriaș. În raza Cugirului, pădurile ocupă o suprafață totală de aproximativ 24.621 de hectare (reprezentând circa 66% din teritoriul localității). Din această masă forestieră, cea mai mare parte a aparținut istoric composesoratului grăniceresc și asociațiilor de pășunat.

Numărul exact de capi de familie înscriși inițial în registrele de proprietate (numite „urbariale” sau cărți funciare colective) cuprindea câteva sute de familii de „sesionali” (grăniceri cu drepturi depline) din Cugir. Drepturile erau împărțite în „drepturi composesorale” sau „linii”, transmise generațiilor următoare până la naționalizarea comunistă din 1948 (și reînființate după anul 2000 prin Legea 1/2000).

Asistăm așadar, la renașterea composesoratului în zilele noastre (după anul 2000) ca formă de respect pentru trecut și ca structură care încă protejează identitatea Cugirului.

Cugirul a ridicat pe strada 1 Decembrie 1989, un sediu al Composesoratului Grăniceresc în cadrul căruia a fost amenajat un muzeu reprezentativ.

 

Constantin PREDESCU




Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Economie

Sport

Din județ

Cele mai citite știri

cugirinfo, stiri cugir, informatii cugir