Actualitate
1 Martie – Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Mărţişor | cugirinfo.ro
Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Mărţişor • Tradiții și obiceiuri românești legate de sărbătoarea Mărțișorului | cugirinfo.ro
Simbolul străvechi al primăverii, al începutului, al bucuriei de a trăi este Mărțișorul. De Mărțișor, vechiul se reînnoieste, iar tradițiile, obiceiurile si datinile vechi de mii de ani sunt readuse in centrul atentiei. Iata cateva din cele mai frumoase si cunoscute traditii si obiceiuri romanesti legate de sarbatoarea Martisorului:
In mod traditional, Martisorul se prinde in piept sau la mana inainte de rasaritul soarelui, in zorii zilei. Purtat la incheietura mainii sau in piept, snurul in firicele de alb si rosu capata semnificatii aparte. Albul semnifica masculinitatea, ratiunea si sobrul asociat masculinitatii, iar rosul simbolizeaza feminitatea, senzualitatea, iubirea, bucuria de a trai. Femininul se imbina cu masculinul, vara se impaca cu iarna, caldura se intrepatrunde cu frigul creand o uniune perfecta, un simbol perfect. Un martisor… Impletirea albului si a rosului sugereaza si innoirea ciclului vietii. Cu toate acestea, unii etnografi sunt de parere ca sarbatoarea Martisorului reprezinta de fapt revenirea la viata a naturii dupa Marele Potop mentionat in Biblie.
De asemenea, se spune ca persoana care poarta martisor mai multe zile consecutiv, in perioada 1- 9 martie (in unele zone martisorul se poarta fie pe toata perioada lunii martie, fie pana la Florii, fie pana la sarbatoarea Sfantului Gheorghe, fie pana la zarirea primului copac inflorit) va avea noroc tot timpul anului. Pentru persoana respectiva, restul anotimpurilor vor fi precum primavara. Pline de speranta, de inceput, de caldura, de optimism…
Credintele romanesti stravechi investesc martisorul cu puteri deosebite. Martisorul este asemenea unui talisman. Poarta noroc. Apara de fortele malefice. Previne imbolnavirea in lunile care urmeaza lui martie. Tine deoparte deochiul. Protejeaza impotriva razelor orbitoare ale soarelui. Totodata, daca prinzi snurul la incheietura mainii, ai grija sa il inchei intr-un nod. Nodul este inzestrat cu functie protectoare si, in perioada in care porti firul de martisor, are puterea de a tine raul departe de tine. La randul lor, impletiturile te feresc si ele de ghinion si imprejurari nefavorabile.
In intervalul 1-9 martie se aleg si Babele pentru a vedea cum iti vor fi zilele in anul respectiv. Legende stravechi ne spun ca de zilele Babelor, baba Dochia obisnuieste sa toarca si sa isi scuture cele noua cojoace, unul cate unul, in fiecare din cele noua zile. In zonele din Ardeal, femeile nu trebuie sa lucreze cu fusul cat timp dureaza “Babele” pentru a nu atrage asupra lor mania si blestemele Babei Dochia.
In anumite zone bucovinene sau zone ale Moldovei, se mai pastreaza si astazi un obicei frumos: persoanele de sex feminin trebuie sa poarte la gat, agatate de un snur in rosu si alb, monede de aur sau de argint. In vremurile de odinioara insa, aceasta moneda trebuia purtata timp de 12 zile dupa care era folosita pentru a cumpara o felie de branza alba, dulce si frumoasa. Astfel, fata care a purtat acea moneda drept martisor avea sa fie dulce si frumoasa tot timpul anului. Totodata, tenul sau ramanea luminos si neted pentru o perioada indelungata de timp.
Si astazi, in anumite zone ale tarii, datina spune ca mamele trebuie sa prinda la mana copilului sau la gat o moneda de argint. Copilul care va purta acest martisor va fi precum argintul: curat si sanatos, fiind ferit de friguri totodata. Mamele care agata martisorul in pieptul copilului sau la incheietura mainii trebuie sa se fereasca sa nu fie vazute de femeile insarcinate. Ori altfel, copilul care se va naste va avea un semn pe chipul sau…
Nu doar martisorul este inzestrat cu capacitati remarcabile. Gestul daruirii martisorului este incarcat si el de sacralitate si semnificatii. A darui un martisor cu inima curata unei persoane la care tii cu adevarat inseamna, conform anumitor credinte din batrani, sa indupleci soarele sa-ti dea sanatate, frumusete, veselie, pofta de viata, iubire. In acelasi timp, gestul barbatilor de a inmana martisoare femeilor este de fapt un indemn la armonie, uniune si buna intelegere.
Actualitate
Cugir – de la târgul de odinioară la orașul industrial de astăzi
Cugirul de astăzi, cunoscut drept unul dintre cele mai importante centre industriale ale României, ascunde în straturile istoriei sale o poveste fascinantă despre transformare, adaptare și continuitate. Dincolo de arhive și documente, istoria sa este una vie, în care muntele și industria, tradiția și modernitatea s-au împletit într-un mod aparte.

Înainte ca sirena uzinei să dicteze ritmul fiecărei zile, localitatea trăia după mersul anotimpurilor, după rodul pământului și schimburile comerciale tradiționale. Strigătele negustorilor din târgul de animale și cereale au fost, pentru multă vreme, coloana sonoră a unei comunități profund legate de agricultură și păstorit.
Momentul decisiv al transformării a venit odată cu înființarea Fabricii de Fier în perioada Imperiului Habsburgic. Dintr-o așezare eminamente agrară și pastorală, Cugirul a început să se transforme într-un centru industrial. Acest proces s-a desfășurat treptat, iar anul 1968, când localitatea a fost declarată oficial oraș, nu a făcut decât să consfințească o realitate economică și socială deja existentă. Nu a fost doar o schimbare administrativă, ci o adevărată metamorfoză.
Oameni care au construit identitatea orașului
Evoluția Cugirului nu ar fi fost posibilă fără contribuția unor oameni remarcabili.
Preoții și învățătorii au fost primii promotori ai emancipării culturale și naționale. Personalități precum protopopul Ioan Sabo, alături de numeroși cărturari locali, au contribuit la păstrarea identității românești și la dezvoltarea vieții spirituale și culturale.

Odată cu dezvoltarea atelierelor metalurgice, transformate ulterior în Fabrică de Arme, au sosit specialiști din Imperiul Austro-Ungar, iar mai târziu ingineri români. În perioada interbelică, prin colaborarea cu concernul cehoslovac Zbrojovka Brno, la Cugir au venit ingineri și maiștri cehi și germani. Ei au adus experiența metalurgiei fine, disciplina muncii și rigoarea tehnică specifică Europei Centrale.
Influența lor s-a resimțit nu doar în industrie, ci și în viața cotidiană. Au apărut colonii de locuințe pentru specialiști, case construite într-un stil arhitectural occidental, terenuri de tenis și noi forme de petrecere a timpului liber. Mentalitatea localnicilor s-a schimbat treptat, accentul fiind pus pe ordine, disciplină și confort.
Vatra schimburilor comerciale
Cu mult înainte de dezvoltarea industrială, Cugirul reprezenta un important nod economic pentru întreaga zonă.
Târgurile de animale și cereale constituiau centrul vieții economice și sociale. Organizate periodic sau cu ocazia marilor sărbători religioase, acestea adunau comercianți și producători din întreaga regiune. Agricultorii din lunca Mureșului veneau cu grâu și porumb, iar crescătorii de animale aduceau vite crescute pe pășunile montane.

Aici nu se stabileau doar prețurile mărfurilor. Se încheiau înțelegeri, se aranjau căsătorii, circulau veștile și se consolidau relațiile dintre comunități. Multă vreme, trocul a coexistat cu schimburile în bani, reflectând caracterul tradițional al economiei locale.
Legătura cu satele de munte
Cugirul nu a fost niciodată o comunitate izolată, ci centrul unei întregi microregiuni.
Satele montane precum Bocșitura, Bucuru, Călene, Fețeni, Goasele, Mugești reprezentau adevărate surse de aprovizionare cu produse indispensabile: brânză, urdă, carne, lână și, mai ales, lemn. Acesta era esențial atât pentru încălzirea locuințelor, cât și pentru funcționarea instalațiilor industriale, unde mangalul era folosit în procesul de prelucrare a fierului.
În același timp, relațiile comerciale cu Orăștie și Alba Iulia asigurau legătura cu marile centre economice, culturale și administrative ale Transilvaniei.
Tradiții dispărute: : Plutăritul și „Trenulețul spre Prislop”
Plutăritul pe Râul Mare: Înainte de transportul feroviar modern, lemnul necesar fabricii și mangalului (cărbunelui de lemn) era adus de pe munți prin plutărit pe Râul Mare. Era o meserie grea, periculoasă, plină de legende locale.
Trenulețul spre Prislop, calea ferată îngustă care urca pe vale nu servea doar la transportul lemnului, ci și la recreere. În weekenduri, trenulețul îi ducea pe cugireni, muncitori și ingineri deopotrivă, spre Cabana Prislop (până în zona Arieșul) fiind un simbol al socializării și al evadării în natură după săptămâna de muncă în fabrică.
Administrația de altădată
În perioada precomunistă, administrația locală funcționa pe baza respectului față de comunitate și proprietate.

Primăria era condusă de un primar, sprijinit de un notar cu pregătire juridică și de un consiliu format din gospodarii respectați ai satului. Instituția administra taxele de târg, întreținea drumurile și podurile, gestiona pășunile comunale și veghea la respectarea ordinii publice, asigurată de jandarmi și paznici locali. Hotărârile importante erau luate după consultarea comunității.
Șocul comunismului
După anul 1948, Cugirul a cunoscut una dintre cele mai radicale transformări din istoria sa.
Naționalizarea și colectivizarea au schimbat complet vechea ordine economică. Proprietățile private au fost confiscate, comercianții și meșteșugarii au fost obligați să intre în cooperative, iar târgurile tradiționale și-au pierdut treptat importanța.

Vechea elită locală a fost marginalizată, fiind înlocuită cu o conducere fidelă regimului comunist. În schimb, statul a investit masiv în industrializare, iar uzina s-a dezvoltat spectaculos.
Declararea Cugirului ca oraș, în anul 1968, a confirmat această nouă realitate.
Explozia demografică și dezvoltarea orașului
Extinderea uzinei a atras mii de muncitori din Moldova, Oltenia și din alte zone ale Transilvaniei. Orașul a devenit un adevărat mozaic cultural.

Au fost construite cartiere de blocuri, spitalul, Clubul Muncitoresc, cinematograful „7 Noiembrie”, parcuri și numeroase dotări urbane, conferind Cugirului imaginea unui oraș muncitoresc modern și efervescent.
În acei ani, zgomotul preselor și mirosul specific fabricii coexistau cu liniștea duminicilor, când fanfara cânta în parcul orașului.
Școala – partenerul industriei
Dezvoltarea învățământului a mers mână în mână cu dezvoltarea uzinei.

Școala Profesională a pregătit generații întregi de strungari, sculeri-matrițeri, lăcătuși și alți muncitori înalt calificați. Ulterior au fost înființate liceul industrial și institutul de subingineri, transformând Cugirul într-un important centru de pregătire tehnică.
Maiștrii și inginerii se formau direct pe platforma industrială, îmbinând pregătirea teoretică cu practica de înalt nivel.
Tradiția, mereu prezentă
În ciuda ritmului accelerat al industrializării, Cugirul și-a păstrat identitatea tradițională.

Portul popular specific zonei era purtat cu mândrie duminica și la marile sărbători religioase, oferind o imagine simbolică a echilibrului dintre tradiție și modernitate. Salopeta muncitorului și costumul popular coexistau firesc, ilustrând două lumi care nu s-au exclus, ci s-au completat.
Istoria Cugirului este, în fond, istoria unei comunități care a știut să se reinventeze fără să-și uite rădăcinile. De la târgul de animale și cereale, la marile hale industriale și până la provocările economiei contemporane, orașul rămâne un exemplu de continuitate, muncă și adaptare, un loc în care trecutul și prezentul continuă să se întâlnească în fiecare generație.
Constantin PREDESCU
Actualitate
Vineri, 10 iulie 2026: Vernisajul expoziției „Eroii Antichității: ilustrație și reconstituire istorică”, în cadrul Festivalului Dacic Singidava
Vineri, 10 iulie, de la ora 18:00, la Centrul Cultural Cugir va avea loc vernisajul expoziției „Eroii Antichității: ilustrație și reconstituire istorică”, eveniment inclus în programul Festivalului Dacic Singidava.

Conceptul expozițional îi aparține istoricului dr. Claudiu Purdea și reunește ilustrațiile cu tematică istorică realizate în ultimii opt ani de ilustratorul Cătălin Drăghici pentru publicații și edituri de specialitate din România și din străinătate.
Expoziția aduce în prim-plan personaje și momente reprezentative din lumea antică, reconstituite prin ilustrații realizate cu atenție la detaliul istoric și în strânsă legătură cu cercetarea și reconstituirea istorică.
Vizitatorii vor putea descoperi personaje emblematice, războinici, meșteșugari, membri ai aristocrației și scene din viața cotidiană, precum și reprezentări ale unor momente importante din confruntările dintre daci și Imperiul Roman. Fiecare ilustrație este însoțită de explicații care contribuie la o înțelegere cât mai fidelă a contextului istoric.
Potrivit organizatorilor, expoziția își propune să ofere publicului o perspectivă asupra civilizației dacice, evidențiind modul în care cercetarea științifică și arta reconstituirii istorice se completează reciproc pentru a readuce în atenție lumea de acum două milenii.
Vernisajul este deschis publicului și va avea loc vineri, 10 iulie 2026, începând cu ora 18:00, la Centrul Cultural Cugir.
-
Mondenacum 11 luniMesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 3 luniCând pică Paștele ortodox și cel catolic 2027, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Cugireniacum 9 luniFoarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
-
Actualitateacum 9 luniMedicul cugirean Terezia Mureșan-Samoilescu a primit, la Berlin, premiul pentru studiul legat de modalitățile actuale de tratament ale plăgilor greu vindecabile
-
Actualitateacum 3 luniMesaje de Florii 2026. SMS-uri, urări și felicitări care pot fi transmise persoanelor care îşi sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 8 luniStar Transmission a donat Cugirului o ambulanță complet echipată, destinată urgențelor sociale din oraș
-
Actualitateacum 8 luniMedic urolog nou, la Spitalul orășenesc Cugir
-
Mondenacum 3 luniMESAJE de PASTELE ORTODOX 2026. URARI și FELICITARI frumoase de Învierea Domnului | cugirinfo.ro