O pasiune mai puţin obişnuită i-a marcat viaţa lui Visalon Cibu, din Cugir, care, timp de 33 de ani, a realizat un palmares impresionant, demn de Cartea Recordurilor.

Începând din anul 1982 a devenit un împătimit colecţionar, nu de obiecte, cum obişnuiesc diverse persoane, ci de… articole decupate din reviste, ziare, broşuri, cărţi, conţinând o varietate de informaţii (majoritatea însoţite de fotografii). Acestea reprezintă: comentarii, curiozităţi, statistici, evenimente, date istorice, geografice, ştiinţifice, politice, sfaturi medicale, reţete culinare, curiozităţi, date geografice, rarităţi, recorduri, trăsnăi, întâmplări deosebite, statistici etc. Pe toate le-a încorporat cu multă migală, prin lipire, în 72 de caiete a câte 70 de file. Colecţia mai cuprinde un volum cu peste 3.000 de maxime, cugetări, reflecţii şi expresii celebre, apărute de-a lungul vremii. În alte 6 volume sunt adunate tematici religioase despre creştinism, culte religioase şi comentarii cu referire la Biblie. A selectat, de asemenea, sute de caricaturi pe care le-a decupat şi lipit în 4 volume. În 20 de caiete a scris peste 10.000 de anecdote, bancuri şi glume. Toate aceste volume sunt aşezate, în mod ordonat, în biblioteca aflată în apartamentul său de pe strada Constructorului. Pe lângă aceste pasiuni, el este şi un împătimit cititor al ziarului Unirea, şi susţine că are abonament la acest cotidian încă de la apariţia sa. Visalon Cibu s-a născut în anul 1940, în Daia Română, localitate în care şi-a făcut studiile primare, după care, până în clasa a IX-a, a continuat activitatea şcolară la Liceul teoretic de băieţi din Alba Iulia. Din cauza unei situaţii familiale mai deosebite, a fost obligat să întrerupă şcoala, astfel că în anul 1955 s-a angajat la Uzina Mecanică Cugir, iar în urma absolvirii unui curs de calificare a devenit, la doar 15 ani, muncitor în meseria de rectificator. S-a înscris şi a absolvit cursurile liceului seral. A urmat satisfacerea stagiului militar pentru aproape trei ani (la Grăniceri), după care revine la UM Cugir, pentru a-şi relua meseria. Viaţa lui se schimbă radical, în anul 1962, când destinul i-a îndrumat paşii spre o altă slujbă, unde timp de 36 de ani a lucrat în cadrul serviciului Transporturi. Dintre aceştia, 21 de ani i-a consacrat resortului pentru transport călători, având o permanentă relaţie profesională cu CFR-ul, în vederea rezolvării problemelor de navetă ale celor peste 5.000 de angajaţi navetişti ai uzinei. În anul 1983, după pensionarea unui angajat al uzinei care lucra ca dispecer la Transporturi, a primit sarcina de la directorul comercial să preia acest sector. Un loc de muncă deloc uşor, dar pe care l-a slujit cu credinţă până în anul 2000, când s-a pensionat, după 46 de ani şi jumătate de muncă la UM Cugir. Este căsătorit şi are o fată. Legat de pasiunea sa pentru tot ce a adunat timp de peste 30 de ani, Visalon Cibu spune că a căutat de-a lungul timpului să găsească în ziare reviste, broşuri sau în cărţi, anumite informaţii conţinând date din lumea întreagă, care i-au părut interesante, să le strângă, să le lipească (în peste 70 de caiete), pe care şi-a propus să le recitească, atunci când va fi pensionar şi va avea mai mult timp liber. „Trebuie să recunosc că nu am făcut asta doar pentru mine. De câte ori s-a ivit prilejul, le-am arătat prietenilor şi cunoştinţelor mele, spre delectarea acestora. Am speranţa că tot efortul meu va ajunge nu peste mult timp la Muzeul Cugirului, despre care am aflat că a luat fiinţă recent”, ne-a spus Visalon Cibu. Răsfoind caietele, am dat peste date ale colecţionarului reprezentând propria-i biografie, informaţii referitoare la Uzina Mecanică Cugir şi performanţele acestei citadele a tehnicii româneşti de-a lungul vremii, consemnate în Ziarul Unirea, de către gazetari consacraţi ai publicaţiei, despre personalităţi ale judeţului Alba şi din conducerea ţării, despre biserici din Cugir şi culte religioase, despre prim-miniştrii care s-au succedat la conducerea ţării începând din 1866 şi până în prezent. Articole însoţite de poze despre regii României sau despre primul program TV din anul 1950. Varietatea informaţiilor este deosebit de mare, nelipsind din caietele lui Cibu, decupaje cu date geografice din lumea întreagă, distanţa în kilometri între oraşele lumii, curiozităţi apărute în ziare şi reviste, precum „Copil de 150 kg la 9 ani”, „Omul cu 76 de neveste”, „Statura la extreme”, etc. „Am făcut o mare pasiune pentru „Reflecţii şi maxime” pe care le-am ataşat în mai multe caiete, dar am aşezat la loc de cinste şi poezii ale unor autori români, pe care le-am iubit atât de mult. Veţi găsi şi o încercare de-a mea de a scrie versuri, o poezioară scurtă din care vă citez: „Cibu Visalon mă cheamă, / Numele să-l iei în seamă, / Sunt născut într-o comună, / Numită Daia Română, Când am fost mic n-a plouat, / Şi-am rămas mai mic la stat, / Am trecut cam greu prin viaţă, / Scrâşnind, să pot face faţă, / Viaţa mea s-a scurs aşa, / Nici plăcută şi nici grea…”. La cei 75 de ani, Visalion Cibu este un om ager la minte, îşi face încă „meseria” de colecţionar, cu la fel de multă meticulozitate şi pasiune îşi petrece, după cum susţine, timpul liber de pensionar, în mod plăcut şi util şi chiar dacă sănătatea s-a mai şubrezit nu renunţă la antrenamentele minţii, reuşind să dezlege zilnic, 4-5 careuri de cuvinte încrucişate. Îi dorim şi noi, în numele Ziarului Unirea, viaţă lungă, cu sănătate şi bucurii alături de cei dragi.

Constantin PREDESCU