„Sărbătoarea Bobotezei depășește cadrul unei simple comemorări istorice a Botezului Domnului în Iordan; ea este o revelație continuă a felului în care Dumnezeu se face prezent în lume prin materie”, spune preotul greco-catolic Viorel Gheorghe Codrea din Cugir

„Apa, element primordial al creației, devine în această zi loc al întâlnirii dintre cer și pământ. Deși la Cugir nu curge Iordanul, curg râuri care poartă aceeași chemare simbolică și aceeași deschidere spre har. Râul Mic și Râul Mare își adună apele din munți, coboară prin versanți și se întâlnesc în inima localității, unde se naște Râul Cugir. Această confluență poate fi citită teologic ca o imagine a unirii dintre firea umană și harul dumnezeiesc. Așa cum două ape distincte devin un singur râu, tot astfel omul este chemat să-și unească viața trupească cu cea duhovnicească, devenind întreg. Natura nu este separată de Dumnezeu, ci poartă în ea amprenta creației Sale, fiind chemată la transfigurare. Din perspectivă teologică, sfințirea apei nu este o simplă binecuvântare simbolică, ci o lucrare reală a harului necreat.

Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă: „Logosul lui Dumnezeu se ascunde în rațiunile tuturor lucrurilor create, iar cel ce le contemplă cu mintea curată Îl descoperă pe Dumnezeu în lume.” Astfel, apa râurilor Cugirului nu este doar materie neutră, ci poartă în sine rațiunea creației, care se actualizează prin rugăciune și credință. Boboteaza ne amintește că sfințenia nu este legată exclusiv de un spațiu geografic privilegiat. Iordanul nu este sfânt prin sine însuși, ci prin prezența lui Cristos în apele lui.

La fel, Râul Cugir devine purtător de har nu prin nume sau istorie, ci prin coborârea Spiritului Sfânt. Sfântul Grigorie de Nyssa spune că „harul nu se măsoară în distanțe, ci în deschiderea inimii”. Prin urmare, oriunde este credință autentică, materia se poate transfigura. Apa simbolizează și devenirea, curgerea timpului și fragilitatea existenței umane. Dar, odată sfințită, această curgere capătă sens eshatologic: nu mai este doar trecere, ci drum spre împlinire. Cuvintele Mântuitorului – „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie” – mută accentul de pe exterior spre interior. Omul devine el însuși loc al Bobotezei, spațiu în care harul poate curge neîncetat. Astfel, râurile Cugirului ne vorbesc nu doar despre geografie, ci despre vocația noastră spirituală. Așa cum apa sfințită devine izvor de binecuvântare, tot astfel viața omului, curățită prin credință, rugăciune și fapte bune, se poate transforma într-un izvor de lumină pentru ceilalți. Boboteaza la Cugir este, în cele din urmă, o chemare la conștientizarea prezenței lui Dumnezeu în lume și în noi înșine, acolo unde harul întâlnește libertatea inimii”, este mesajul transmis de Preot Doctor Viorel Georghe Codrea.