Ana Maria, o tânără mămică din Cugir, însărcinată cu al doilea copil, a făcut un gest impresionant: și-a tăiat părul lung până la mijloc și l-a donat într-un scop nobil: peruci care vor ajunge la copiii diagnosticați cu cancer, supuși tratamentelor cu citostatice.

Chimioterapia în cazul bolnavilor de cancer are, din păcate, şi efecte negative asupra organismului. Mulți pacienţi îşi pierd integral părul, iar o perucă din păr natural, cu tunsoare scurtă are preţuri mult prea mari pentru un pacient care are cu totul alte cheltuieli urgente în timpul terapiei.

„Am făcut o schimbare mare. Una pe care am simțit-o din suflet. Nu a fost un impuls, ci un gest cu sens. Pentru că Dumnezeu m-a binecuvântat din nou cu a doua minune, am simțit că e momentul să dăruiesc și eu o parte din mine.Așa că am ales să donez părul meu..40 de centimetri, pentru copiii care luptă cu cancerul. Pentru zâmbetele lor, pentru speranță, pentru că fiecare șuviță contează. Nu am făcut-o din curaj, ci din recunoștință. Și, deși e doar păr, pentru mine înseamnă mult mai mult”, a scris tânăra pe rețelele de socializare.

Schimbarea însă nu a fost una ușoară. Ana Maria a renunțat la 40 de centimetri din părul ei și spune că decizia a fost luată cu multe emoții: „Nu mi-a fost frică. Pentru că am învățat că uneori trebuie să tai ca să crești din nou. Știu că părul meu va crește și va crește sănătos, pentru că frumusețea adevărată începe din interior, iar rezultatele se văd în timp”, spune tânăra.

În acest proiect i s-a alăturat Laura Zugrăvescu, coafeza care a tuns-o pe Ana și care a fost martoră la emoția ei, de la teama primelor tăieturi, până la zâmbetul sincer din oglindă, când și-a văzut noua imagine: „Era mai ușoară, mai luminoasă, mai mândră! O femeie curajoasă, sensibilă și cu un suflet imens. Deși nu fusese niciodată tunsă scurt, a ales să facă un gest care va schimba ziua unui copil aflat într-o luptă grea: a donat 40 de centimetri din părul ei pentru copiii bolnavi de cancer. Ana, îți mulțumesc din suflet pentru încredere și pentru exemplul frumos pe care îl dai! Gestul tău nu este doar o schimbare de look, ci o lecție de generozitate și curaj!”, mărturisește Laura într-o postare pe Facebook.

 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS

Chiar dacă pentru mulți orășeni pare o idee nebunescă, o cugireancă a renunțat, în urmă cu aproape 30 de ani, la carieră și la viața din oraș, urmându-și jumătatea, într-un sat izolat din Munții Apuseni.

S-au mutat împreună în creierii munților, în Dealul Geoagiului sau Dealul Mocanului din Alba, în comuna Întregalde, la aproximativ o oră de Alba Iulia. În mijlocul naturii, spune femeia, a descoperit simplitatea vieții, care îi aduce împlinire, scrie ziarulunirea.ro.

Pe Valeria și pe Viorel Marian i-am găsit la grajduri, la muls vacile, la primele ore ale dimineții. Valeria are 46 de ani și spune că viața izolată din Dealul Geogiului este deopotrivă și grea și ușoară: „Este ușor că avem aer curat, grea pentru că este foarte mult de muncă, iar munca noastră nu prea e plătită”.

Femeia a absolvit Colegiul Național „David Prodan” din Cugir, secția Matematică-Informatică și s-a măritat în vârf de munte: „Am iubit natura și animalele și nu am regretat niciodată alegerea făcută”, mărturisește femeia.

La 20 de ani s-a mutat în Dealul Mocanilor: „Am avut apartament în Cugir, l-am vândut pentru că nici copiilor nu le plăcea acolo, iar eu nu m-aș mai întoarce niciodată acolo, de fapt nicăieri la oraș. Pentru mine, o zi la Alba Iulia sau la oraș, e mai obositoare decât o zi la fân. Dacă aș avea din nou 20 de ani, aș alege din nou să vin aici.”

Familia Marian are trei copii, doi dintre ei angajați în Alba Iulia, iar cel mai mic este plecat în Germania. Cu toate că tinerii de astăzi fug de viața retrasă din satele de munte, fiul cel mare al Valeriei se simte încă atras de locurile natale și casa părintească și își vizitează des părinții, dând o mână de ajutor în gospodărie: „Cel mai probabil el o să rămână aici, așa mă gândesc, celui din Germania îi place să vină, să stea una, două săptămâni și pleacă înapoi. Fiul mijlociu e aproape căsătorit cu o fată din comună, dar locuiește la Întregalde”, ne povestește cugireanca în timp ce vede de mulsul vitelor.

• Munca la animale începe cu noaptea în cap

O zi obișnuită în Dealul Mocanului începe cu mulsul vacilor, dis-de-dimineață, când sunt aduse din grajdul în care dorm în locul unde sunt mulse. După această operațiune, animalele sunt duse la pășune, iar familia se apucă de închegatul laptelui. Pe timpul verii, bărbatul merge la coasă și fân, iar seara vacile sunt aduse înapoi și sunt mulse din nou.

Iarna e mult mai greu, animalele fiind împărțite la mai multe șuri: „Soțul meu e plecat de dimineața până seara, până merge, până le dă de mâncare, până le face curățenie în grajduri. Mă duc și eu să îl ajut să le adăpăm. E mai ușor doar că nu trebuie mulse, în perioada rece fiind de obicei gestante sau cu viței mici.”

În total, familia are 18 vaci și un taur, iar trei dintre ele au și viței. Valeria se ocupă de animale împreună cu soțul ei, iar când copiii acestora sunt acasă dau și ei o mână de ajutor, dar în ultima vreme, destul de rar au mai trecut pragul casei părintești: „Am avut și boi, dar am renunțat la ei că erau prea multe animale și numai noi doi, copiii sunt plecați la lucru. Le creștem de drag, că bani, chiar de cheltuială avem, nu pot să spun că ducem lipsă, dar nici nu realizezi extraordinar de multe lucruri.”

În urmă cu vreo 15 ani, în zonă exista și lăptărie, dar s-a desființat pentru că nu avea cine să ducă laptele, să îl colecteze și nici nu mai sunt atâtea animale. În sat doar 2 familii mai au vaci, în rest câte o vacă, cel mult două în câteva gospodării. Familia Marian are cele mai multe animale din comună. Laptele este pus la închegat și familia face brânză, mai dau și la neamuri, dar sunt hrăniți și doi porci pe care îi au în gospodărie.

• Subvenții mici și pretenții absurde

Din partea statului nu au nici un ajutor, primesc doar subvențiile pentru animale și terenuri, care sunt în jur de 300-400 de lei pe vacă. La sumele mici se adaugă și cerințele aberante și de multe ori imposibil de realizat. Un exemplu în acest sens, este condiția de a avea platforme de gunoi, cu o suprafață de 6-8 mp pentru fiecare animal: „Nu am accesat nici un fel de proiecte, dacă am avea ajutorul ca în Polonia de exemplu, atunci da, s-ar merita să ții și animalul altfel, să cumperi furaje de calitate. La noi sunt și foarte multe cerințe. De exemplu, pentru subvenție ne cere să avem platformă de gunoi, ceea ce mie mi se pare o aberație. În vârful muntelui să avem așa ceva. În primul rând că este foarte greu să aduci materialele pentru a construi așa ceva, dar și să ai o suprafață de 6-8 mp pentru fiecare animal! Și pentru ce? Aici gunoiul de la animale se depozitează lângă poiată, iar primăvara se duce pe terenuri arabile, pe pășunat. Nu poluezi cu el absolut nimic, nu e lângă apă…”, se plâng oamenii.

Femeia este de părere că dacă statul român le-ar putea face viața mai ușoară dacă ar fi înființate puncte de colectare a vițeilor, iar aceștia să fie plătiți la adevărata lor valoare. Locurile unde să fie colectat laptele este de asemenea o necesitate pentru crescătorii de vite: „Așa nu ne-am mai chinui să mulgem vaca și să golim laptele la porc, când am putea să luăm un ban pe el. Ar trebui să fie mai permisivi cu legile, cu subvențiile.”

• Drumul străbătut doar cu picioarele odinioară, asfaltat în 2025

Oamenii se bucură că măcar drumul a fost asfaltat până la ei în deal, dar așteaptă să vină iarnă să vadă cum va fi atunci: „La iarnă să vedem cum o să ne descurcăm, pentru că la noi nu se prea vine cu deszăpezirea până aici sus. Avem în fiecare an o perioadă de o săptămână, două, în care nu poți merge decât cu picioarele.”

În cătunul Dealul Geoagiului mai trăiesc puține familii, iar numărul copiilor a scăzut mult în ultimii ani. Școala a fost renovată și modernizată, iar familia Marian speră ca acest lucru să atragă familii tinere în zonă, dar și turiști dacă drumul le facilitează accesul acum.

„E păcat că nu sunt mai mulți copii, avem o școală foarte frumoasă aici, a fost renovată recent. Când erau copiii mei elevi era mai dărăpănată, acum e dotată și modernizată, dar degeaba, nu mai sunt copii. Și e păcat, e o zonă frumoasă, acum s-a făcut și drumul și poate, poate o să se mai întoarcă din oameni, dacă nu tineret, măcar din cei care au ieșit la pensie și au aici o căsuță rămasă de la părinți sau de la bunici. Pe timp de vară mai sunt și turiști, admiră peisajele și cam atât. Munca e grea, acolo nu se bagă”, mai spune Valeria.

Valeria și Viorel își continuă traiul simplu în Dealul Mocanului, iar locurile izolate în care au ales să trăiască sunt exemplul unei vieți perfecte, trăite cu puțin.

 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS

Mihai Oltean, un bărbat din Cugir, a construit în ultimii doi ani un acoperiș inedit, multifuncțional, în două ape: pe partea sudică, bărbatul a montat 9 panouri fotovoltaice, iar pe partea nordică a amenajat o mică grădină de legume.

Cugireanul spune că acoperișul are un singur strat, adică NU este țiglă sub panourile solare și nici sub ghivecele în care cresc plantele!

„Motivul pentru care am inițiat acest proiect este faptul că acoperișurile au suprafețe mari, dar care sunt folosite doar într-un singur scop: de a proteja casa de ploaie și zăpadă. Ar trebui să avem mai multe beneficii de pe urma acestor suprafețe mari! De exemplu am putea obține energie electrică și hrană de pe aceste suprafețe!”, a declarat Mihai pentru ziarulunirea.ro.

O motivație secundară a fost faptul că, de obicei, panourile solare sunt montate desupra țiglei. Practic sunt 2 straturi. Acest lucru este o risipă de material, deoarece panourile solare sunt suficient de rezistente pentru a proteja casa de ploaie și zăpadă. Pot fi folosite pe post de țiglă, dar trebuie făcută o izolație bună!

Clădirea pe care a fost construit acoperișul are amprenta la sol de 15x7m. Momentan, pe partea nordică, bărbatul a pus panouri solare pe o lățime de 6.5m. Pe partea sudică, grădina suspendată are o lățime de 1,3m și o lungime de 4.5m. În rest, acoperișul este acoperit cu țiglă de tablă: ”Intenționez să extind ideile la tot acoperișul, în funcție de rezultatele testelor. Am plecat de la un acoperiș vechi cu multe probleme; acesta a fost un alt motiv pentru care l-am construit pe cel nou”, povestește Mihai.

Structura acoperișului a făcut-o din fier, încercând să evite lemnul cât a putut pentru că bărbatul consideră că arborii au o funcție mult mai importantă decât să fie folosiți la construcții: să producă aer curat! Totuși a folosit lemn pentru lațele de sub țiglă, pentru suportul jgheaburilor cu plante și pe partea frontală (OSB).

„Inițial am intenționat să construiesc totul în stil Lego, fără sudură, doar prin prindere mecanică. Grinzile, căpriorii, etc ar fi trebuit conectate doar prin șuruburi. Am construit 2 suporți în acest fel, dar apoi am renunțat deoarece fierul la lungimea respectivă (7m) se deforma iar componentele nu se mai îmbinau cum trebuie.

Suporții (de tip regină) sunt construiți din profil de 80x40x3 dar cu baza și elementele interioare de 60x40x3. Un suport are aproximativ 100 kg. Pe toată lungimea casei am folosit 13 suporți.

Panourile solare sunt amplasate între profile T40. Prinderea panourilor pe T40 am făcut-o din interiorul podului. Între profile și panouri am lăsat un spațiu de 3-4mm în care am pus silicon. Din cauza aplicării greșile a siliconului (greșeala începătorului) au mai rămas câteva găuri prin care intra apa. A trebuit să pun o bandă bituminoasă de hidroizolație, lucru care n-ar fi fost necesar dacă aș fi aplicat siliconul corect”, explică cugireanul.

Legumele sunt crescute în jgheaburi (citerne) rectangulare (120×90) din tablă de 0.6 mm. Unghiul acoperișului (38 grade) este calculat astfel încât aceste jgheaburi să se îmbine perfect (colțul de jos al unuia se termină unde începe colțul de sus al următorului).

Jgheaburile sunt amplasate pe doi suporți din lemn (scândură de 4.5 m lungime, 14 cm lățime și 4cm grosime) tăiate în trepte. Izolația între jgheaburi am făcut-o cu bandă bituminoasă de 75mm lățime. Jgheburile le-am prins de șuport prin holșuruburi. În interiorul jgheaburilor au fost puse (doar la capete) bucăți de lemn pentru a putea călca pe ele când se urcă să îngrijească straturile, dar pe viitor Mihai vrea să pună câteva bucăți de țeavă 80×80 pe post de suport pentru picior.

Momentan, bărbatul a plantat roșii, ardei și gogoșari, care au dat roade. A semănat și salată și spanac, dar au ieșit foarte slab (doar în iulie au fost semănate) și peste ele a aruncat zilele trecute niște boabe de grâu care a răsărit foarte bine.

„Sunt foarte multe de spus despre acest proiect. Unele detalii (dar nu toate) se găsesc pe pagina web a proiectului. Mie personal mi-a luat 2 ani să-l implementez (din momentul în care am început proiectarea) și am fost ajutat (idei+muncă) de mai mulți prieteni. Am schimbat de mai multe ori designul, și am cumpărat foarte multe materiale pe care nu le-am mai folosit ulterior. De asemenea, trebuie multe mașini (pentru debitat, găurit, sudat, frezat, etc) fără de care nu aș fi putut realiza construcția.

Instalația electrică (partea de solar) în casă am realizat-o tot personal folosind echipamente Victron. Nu m-am conectat le rețea deocamdată, ci folosesc câteva baterii Pylontech. Trecerea de la solar la rețea se face automat când nu există curent din solar/baterii”, a concluzionat bărbatul.

 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS