Fostul ministru liberal al Apărării, cugireanul Teodor Atanasiu, este prezent astăzi, 17 septembrie 2022, la Alba Iulia pentru a-și lansa volumul biografic „Amintirile unui fost ministru al Apărării – Angajăm un vizionar” (Editura Evenimentul și Capital) în cadrul Târgului de carte Alba Transilvana.

De ce această carte? „Am scris aceste rânduri pentru fetele mele și pentru toți tinerii din această țară. Am vrut să știe”, transmite autorul.

După o lungă perioadă în care a preferat să stea departe de lumina reflectoarelor – deși asta nu a însemnat că a stat departe și de jocurile de putere și de deciziile luate în interiorul Partidului Național Liberal, Teodor Atanasiu iese la rampă cu o carte în care explică, prin prismă personală, o serie de evenimente la care a luat parte, de la Revoluția din 1990, care l-a prins în postura de inginer la Uzina Mecanică Cugir, și până la demisia din funcția de ministru al Apărării, în septembrie 2006, după conflictul deschis cu președintele de atunci Traian Băsescu și cu Adriana Săftoiu, moment descris pe larg în capitolul „Execuția”.

Amintirile lui Teodor Atanasiu pornesc din orașul natal Cugir, acolo unde a recreat, în februarie 1990, Partidul Național Liberal. În carte puteți regăsi aprecieri despre involuția post-decembristă a Uzinei Mecanice Cugir, a Uzinei de Armament, despre cauzele care au condus la decăderea acestora, în contextul național și internațional de după 1990.

Momente cheie din viața politică post-decembristă a României sunt explicate într-un limbaj ușor accesibil tinerilor: „În 20 mai 1990, în Duminica orbului, au avut loc primele alegeri prezidențiale libere din România. Aveam de ales între trei candidați: Ion Iliescu, Radu Câmpeanu și Ioan Rațiu. Iliescu era un fost lider comunist căzut în dizgrația conducătorului, ajuns președinte interimar al republicii și președinte al Frontului Salvării Naționale – vehiculul construit de puciștii care au dat lovitura de stat pentru a conduce România. (…) În democrația iliesciană, liderul de sindicat al minerilor din Valea Jiului este mai puternic decât Procurorul General al republicii, iar justiția se face în stradă, nu în sălile de judecată”.

”Convenția Democratică a promis românilor o reformă din temelii a statului român, dar le-a dat puțină reformă și mult haos. În loc de instalarea celor douăzeci de mii de specialiști promiși în funcțiile publice importante, a avut loc prima mare politizare a funcțiilor publice din România. Funcțiile de directori de întreprinderi de stat sau de instituții publice nu s-au ocupat pe baza CV-urilor, ci pe baza carnetelor de partid. Țărăniștii vor rămâne în istorie cu prima politizare postcomunistă, pe care au copiat-o apoi toate partidele care s-au succedat la putere la noi în țară”, descrie autorul.

 La congresul Partidului Național Liberal din mai 1997 a fost un singur candidat la președinția partidului: Mircea Ionescu Quintus. „Mulți liberali recunoșteau că partidul îi datorează lui Viorel Cataramă renașterea sa, dar puțini își doreau să apară în poză alături de el și aproape toți preferau alăturarea de Valeriu Stoica”.

Despre alegerile în care a fost ales Valeriu Stoica președinte, în 2001, Atanasiu spune că „a fost ultimul congres la care participanții veniți din toate județele țării nu au fost supravegheați de șefii lor când își exercitau dreptul de vot și nu aveau listuțe pregătite pentru a nu greși votul. Unii spun că a urmat o maturizare a partidului și o creștere a eficienței, dar mie mi-e dor de acele timpuri în care nu trebuia să fii obedient conducerii pentru a fi ales de delegații naționali în fruntea partidului. Eram tot mai puțin un club de dezbatere și tot mai mult un partid tradițional. Eram tot mai bine organizați și tot mai puțin «altfel» decât celelalte partide. Am crescut mult numeric și am devenit tot mai puțin elitiști. Se spunea că ne maturizăm ca partid. (…) Sunt nevoit să consemnez ziua de 23 august 2002, zi în care a murit ideea de Club liberal și PNL s-a transformat într-un tradițional partid politic românesc. Conducerea colectivă a fost dată uitării, sacrificată pe altarul pragmatismului politic”, spune autorul.

Traian Băsescu are parte de un întreg capitol, denumit „Blestemul”, în care autorul îl conturează scurt și la obiect: „Băsescu are o inteligență nativă ușor șlefuită de școlile comuniste, care se suprapune peste o lipsă de caracter greu de egalat. Omul minte fără să clipească sau să roșească și râde primul de propriile glume. Nu crede într-o ierarhie a valorilor și nu are nicio problemă să susțină astăzi o cauză pe care ieri o blama”. Atanasiu ne spune că, „ajuns la maturitate, statul paralel a scăpat din mâna lui Traian Băsescu și a început să joace după propriile reguli”.

Pe tot parcursul cărții, fostul ministru şi parlamentar liberal denunţă în mod deschis absenţa aparatului critic al majorităţii liderilor politici, obsesia lor de a se înconjura de nulităţi, mediocri şi oameni fără viziune în detrimentul celor care merită cu adevărat. De aici şi titlul cărţii, inspirat din epilogul ei.