• Interviu cu dr. ing. Nicuşor MIHAI – director comercial al C.N. Romarm S.A. şi administrator special la Uzina Mecanică Cugir

– Domnule Nicuşor Mihai, anul acesta Cugirul aniversează 215 ani de existenţă a fabricilor de armament şi muniţie. Care este percepţia dumneavoastră cu privire la însemnătatea şi rolul pe care îl are această importantă citadelă a industriei româneşti?
– Este un moment aniversar deosebit, având în vedere că puţine sunt entităţile economice care se pot mândri cu o asemenea tradiţie şi mai ales că această vârstă nu indică o fabrică bătrână şi neajutorată, ci mai degrabă un organism economic mai sănătos şi mai vivace. Aşadar, aceşti 215 ani înseamnă pentru fabricile din Cugir că se poate supravieţui în economia dură de piaţă, atunci când există interes şi toţi cei responsabili trag în aceeaşi direcţie. Trebuie să vă mărturisesc că ori de câte ori am întâlniri cu parteneri străini (şi am foarte des), toţi, dar absolut toţi, sunt încântaţi de tradiţia de la Cugir. Şi dacă la 215 ani cele două societăţi funcţionează bine, este meritul tuturor acelora care, pe parcursul timpului, au muncit sau muncesc în aceste uzine. Nu aş numi-o citadelă a industriei, dar cred că denumirea cea mai bună ar fi de „universitate de tehnică practică” şi aceasta pentru că, în condiţiile în care tehnologiile sunt mai „bătrâne” decât în alte uzine, se păstrează un ritm al producţiei şi vânzărilor foarte bun. De aceea, toţi cei care avem sufletul la Cugir trebuie să fim convinşi că supravieţuirea fabricilor este oxigenul de care economia cugireană are nevoie, şi spun asta pentru că tot ce s-a dezvoltat în Cugir a fost fie pe scheletul uzinei, fie ca furnizori ai uzinei, fie ca firme care au preluat specialişti formaţi în uzină.  Şi haideţi să facem împreună un exerciţiu de
imaginaţie: dacă uzina n-ar fi existat, înseamnă că n-ar fi existat nici emblematica firmă cugireană Star Transmission, nu ar fi existat parcul industrial, unde se dezvoltă firme mici şi mijlocii, nu ar fi existat stadionul, casa de cultură, cred că nici colegiul tehnic şi multe altele. Deci, ca să revin la întrebarea dumneavoastră, vă pot spune că, în opinia mea, uzina reprezintă inima oraşului, o inimă sănătoasă dar care mai are nevoie de ajutor din când în când, şi acest ajutor îl putem da fiecare dintre noi, cei cărora ne pasă de oraşul nostru şi de uzina din Cugir. Vă mulţumesc că aţi menţionat clar în întrebare că sunt 215 ani de existenţă a fabricilor din Cugir şi cred că aţi vrut să subliniaţi că la Cugir este o singură uzină, indiferent cum se numeşte, divizată la un moment dat într-un mod pe care îl consider total neprofesionist, ca să nu mă exprim mai dur. Este un exemplu negativ din istoria acestei uzine, un moment care a afectat grav rezultatele economice şi care a produs „răni” ce greu pot fi tratate, dar pe care încercăm să le cicatrizăm, astfel încât să asigurăm continuitatea activităţii şi păstrarea locurilor de muncă. Şi, nu în ultimul rând, să nu uităm că „bătrâna doamnă” a industriei naţionale de apărare asigură existenţa a minimum 2000 de suflete, dar cifra este mult mai mare dacă ne gândim la relaţiile comerciale pe orizontală. De aceea, cred că merită să-i urăm mulţi ani înainte şi să privim cu optimism viitorul, atâta timp cât toţi cei care conduc destinele uzinelor vor pune înaintea oricăror alte interese interesele fabricilor, ale cugirenilor şi ale Cugirului. Aceleaşi urări şi celor care astăzi îşi desfăşoară activitatea în uzină, indiferent că se numeşte „de Arme” sau „Mecanică” şi multumiri pentru înţelegerea şi devotamentul lor în momentele nu prea uşoare parcurse uneori.
– Aţi fost pe rând manager şi reprezentant în organismele de conducere ale celor două societăţi, iar de un timp sunteţi şi director comercial al Companiei Romarm. Cum vedeţi situaţia celor două fabrici în momentul de faţă?
– Vreau să menţionez din start ca răspunsul meu la această întrebare s-ar putea să mai supere pe unii sau alţii, dar am preferat mereu un răspuns sincer şi la obiect. De aceea, voi trata cele două entităţi economice aşa cum sunt ele la acest moment. Astfel, din punct de vedere comercial, vă pot spune că cele două fabrici au încărcarea necesară pentru acest an şi cu perspective pentru anul viitor. Perspective însemnând preocuparea C.N. Romarm pentru identificarea de clienţi şi păstrarea celor existenţi, lucru demn de apreciat, care reflectă seriozitatea şi competenţa conducerilor celor două uzine. În acest sens, U.M. Cugir a reuşit promovarea pe o nouă piaţă (identificată de Romarm) a unui produs nou, care este de o mare perspectivă, fiind un produs “Made in Cugir” şi care este unic în Europa şi probabil în lume. Tot la Uzina Mecanică s-a dezvoltat un produs nou, în colaborare cu un partener privat, produs care ar putea fi promovat şi la intern, şi la export, şi pe care scrie „fabricat la U.M.C”. Este un demers care arată implicarea managerilor societăţii, primul parteneriat public -privat care a dat roade şi care a dovedit că se poate. Tot la UMC există perspectiva de noi comenzi şi realizarea unui contract într-o ţară în care încă nu am vândut. Pentru Fabrica de Arme nu vor fi probleme nici în acest an, deşi la început au existat emoţii, pentru simplul fapt că am fost puşi în pericol să pierdem un contract cu un partener tradiţional. Putem afirma că prin implicarea Romarm problema a fost rezolvată, iar partenerul a revenit cu faţa către Fabrica de Arme, dând perspective de noi comenzi. Mai mult, împreună cu specialiştii fabricii, încercăm să promovăm şi nişte produse noi, derivate din cele existente, astfel încât la nivelul F.A.C. să existe perspectiva unor noi comenzi.
– Într-o declaraţie făcută la Cugir, ministrul Apărării, Mircea Duşa, şi-a arătat sprijinul pentru revigorarea şi modernizarea acestui sector. Cum apreciaţi declaraţiile făcute de ministru?
– Această afirmaţie nu poate decât să mă bucure pe mine şi pe angajaţii celor două societăţi, având în vedere că sunt prea puţine comenzile cu caracter strict militar, iar intenţia de a cumpăra produse de la Fabrica de Arme ar fi un lucru deosebit. Mai ales că în ultimii ani comenzile la intern au fost zero. Bazându-ne pe această perspectivă, trebuie să fim optimişti, dar totuşi rămân la opinia că trebuie să ne bazăm mult pe comenzile externe, pe export, pentru că este o modalitate prin care trebuie să demonstrăm că în Cugir, în România, se pot produce armament şi muniţie de bună calitate. Presupun că domnul ministru Duşa are şi un plan în acest sector şi chiar dacă Ministerul Apărării Naţionale nu poate face investiţii în sectorul de apărare, poate lansa comenzi pentru acest sector primordial pentru securitatea naţională. Deci, ca răspuns concret, MApN  poate ajuta uzinele din sector prin lansare de comenzi directe şi cred că acest lucru se poate realiza dacă s-au dat asigurări în acest sens. În ceea ce priveşte modernizarea sectorului de apărare, cred că aceasta este o problemă primordială care se rezumă la faptul „a fi sau a nu fi” industrie de apărare în Cugir sau în România. O industrie competitivă trebuie să fie modernă, adică trebuie să se investească în acest domeniu. Din câte cunosc se lucrează la un plan în acest sens, iar în opinia mea, singura acţiune care poate revigora activitatea este investiţia în tehnologii moderne pe care să le utilizeze în procesul de producţie. La ambele uzine din Cugir s-au făcut investiţii, din fonduri proprii, dar nu este destul şi cred că „patronul”, adică statul, trebuie să intervină pentru achiziţia de noi tehnologii, fie în nume propriu, fie prin parteneriate public – private, fie prin privatizare, cu păstrarea condiţiilor specifice domeniului.
– Tot anul acesta se împlinesc 10 ani de când Uzina Mecanică Cugir s-a divizat în două societăţi comerciale. Cum vedeţi relaţiile dintre cele două fabrici şi ce şanse acordaţi reunificării acestora?
– Revin cu opinia mea că divizarea s-a făcut total greşit, adică de la o idee bună, prin care să se despartă producţia de armament de infanterie de cea de armament şi muniţie şi a se pune bazele a două uzine puternice economic, au rezultat două entităţi economice pline de datorii, cu probleme de infrastructură, cu mari probleme între ele şi multe altele. O divizare făcută aleatoriu, fără analiză temeinică, fără analiză de risc sau după o diagnoză a uzinelor. Faptul este acum împlinit, iar cei de astăzi trag ponoasele în cadrul unui demers în care unii au vrut să arate că sunt mai tari decât alţii. Referitor la o posibilă fuziune a celor două societăţi, vă spun clar şi fără echivoc că personal nu sunt pentru fuziunea în acest moment şi cred că nici Romarm nu agreează această idee. O eventuală fuziune se va face doar în condiţiile în care se va aproba un pachet legislativ complex care să conţină: ştergerea datoriilor, clarificarea unor probleme de vecinătate şi de cadastru, componenţa acţionarului, capacităţile pentru apărare etc. Până atunci sa lăsăm cârcotaşii să îşi facă treaba, să îşi dea cu părerea şi să vorbească despre tot ceea ce nu înţeleg. Referitor la relaţiile dintre cele două fabrici, vă pot spune că cel mai mare datornic al Uzinei Mecanice este Fabrica de Arme şi asta cred că spune multe. Deci, la 10 ani de la înfiinţarea Fabricii de Arme, trebuie să ne convingem că este încă tânără şi cu mai puţină experienţă sau trebuie să fim convinşi că această vârstă nu are nimic de-a face cu experienţa şi competenţa personalului, care sunt mai mari decât aceşti 10 ani.
– Ce gânduri şi speranţe nutriţi în legătură cu perspectiva de dezvoltare industrială a oraşului?
– Satisfacţia că în Cugir funcţionează două fabrici care pentru mine înglobează uzina, care produc şi care asigură şi dezvoltă locuri de muncă, speranţa că Star Transmission şi alţi agenţi economici se vor dezvolta în Cugir în diverse activităţi, fie prin extindere în cadrul UMC, fie prin achiziţii de noi terenuri, un lucru pozitiv menit să se materializeze în noi locuri de muncă. Rămân, totodată, cu speranţa că se va termina lupta dintre noi, că vom depăşi nivelul invidiilor personale şi că vom pune pe primul loc UZINA şi interesele ei. Închei cu credinţa că putem să sărbătorim an de an ziua uzinei, ziua noastră, a celor care am muncit în şi pentru uzină şi să nu uităm că Uzina Mecanică Cugir are nevoie de noi aşa cum şi noi avem nevoie de ea.