Formatorul braşovean Dan Florea, cu studii de  Master în  Relații Internaționale și Studii de Securitate  la Universitea Lucian Blaga din Sibiu,  a continuat expunerea de anul trecut – ,,Efectele ecranelor şi detoxifierea digitală’’- cu informații asupra impactului  mesajelor media la care suntem expuși agresiv.

Noile generații  ,,uitate’’la TV sau la calculator, au devenit  „weak reasoners’’- cei care raţionează slab, înrobiți fiind de atitudinile mentale pasive favorizate de acestea.  Hipnotizate  în primele 3 minute după cum arată studiile,  noile generații de copii sunt  sărăcite de capacitatea de a imagina jocuri, sunt crescute fără participare interactivă la procesul de cunoaştere a mediului extern  prin jocurile fizice, lucrul de mână, a construi, a coase. Fără dialog real cu părinții sau prietenii, fără  liniştea şi răgazul necesare dezvoltării mecanismelor limbajului intern sau  a gândirii reflexive dezvoltată prin citit (ritm cerebral beta), copiii  ,,se mulțumesc doar cu senzațiile’’ (Large, 2000).

Toate studiile privitoare la efectele televiziunii și jocurilor pe calculator arată   o altă structurare a traseelor neuronale, afectarea activitătii cortexului prefrontal  și apariţia unei dependenţe față de ritmul cerebral alfa de 12 Hz,  prin care copiii  vor fi permanent  atraşi fatal  de activitătile distractive ce introduc mintea în aceeaşi stare pasivă, de relaxare, de reducere a activității voluntare, de pasivitate, plictis, dezinteres, apatie, depresie. Se diminuează progresiv controlul interior „antrenându-i pe oameni pentru a fi zombi” (Mander, 1978) . Este afectată emisfera stângă care se ocupă de procesele de  gândire logică, critică, deductivă, sinteză și analiză, în timp ce ,,este stimulată preferențial emisfera dreaptă’’ (Healy, 1990) ce guvernează procesele care presupun imaginaţia și  emoţiile, ce  hiperactivează activități vizuale, activităţi non-verbale, subminând dezvoltarea limbajului şi a cititului. ,,Televizorul este mai provocator, mai relaxant, nu pretinde nici un efort, spun copiii, şi de aceea îl preferă.” (Maria Winn, 1996).

Adus  foarte uşor într-o stare de tip hipnotic, („a sta liniştit, relaxat, într-o cameră întunecoasă, privind fix şi pasiv o sursă de lumină pe o anumită perioadă, sunt primele componente ale inducerii hipnozei” preciza Mander în  1978), copilul cu mintea  bombardată  de imagini și  informaţii (una  la 3 secunde), lumini, culori intense derulate cu viteză, nu  înțelege  sensul, conţinutul mesajului transmis. El se mulţumește  doar cu perceptia vizuală, emotională, senzorială, pasivă, magică și distractivă a lucrurilor, fără a mai face efortul înțelegerii sau a  logicii, care devin enervante, manifestări ale deficiențelor de ordin intelectual sau emoțional: LD- Learning disabilities (incapacități de învățare) și ADHD.

Pe acest fond hipnotic când atenția și gândirea critică sunt scăzute, prin ,,inocentele’’ desene, filme, reclame , videoclipuri, telenovele, jocuri video tot mai violente și erotice, sunt introduși stimuli care creează reacții emoționale, nu raționale. Mesajele mediatice pentru toate vârstele, editate perfect pentru a obține efectul scontat, dezumanizează prin anularea controlului actelor instinctive precum agresivitatea, erotismul şi bulimia, prin propagarea ideilor că banii, plăcerea și puterea sunt singura măsură a satisfacţiei şi a demnităţii, scopul şi sensul ultim al existenței omului în lume.

Prin activarea reacțiilor instinctive și impulsive de tip sistem limbic, prin eliminarea gândirii şi controlului comportamentelor şi emoţiilor, lumea tehnologică pare a deveni o scurtătură către ,,reducerea individului uman la condiția de animal’’ (McLuhan). Aparent fără nici o forțare exterioară, prin imagini, sunete și stârnirea dorințelor, creierul este subtil sedus și manipulat prin tehnici moderne de neuromarketing (ex AIDA-Atenție, Interes, Dorință, Acțiune) încât omul nici măcar nu știe când, unde  și cum și-a însușit informații vătămătoare sieși sau celorlalți .

Modulul prezentat de dl Dan Florea a inclus o serie de  exerciții interactive prin care părinții au descifrat în desenele, jocurile video, cărțile, reclamele  sau filmele prezentate, tipuri de mesaje, simboluri  antisociale, au argumentat și discutat asupra informațiilor primite, mulți recunoscând că nu au sesizat gradul subtil de implicare a mesajelor media în  facilitarea violenței, erotismului, pornografiei, comportamentului antisocial și impulsiv, agresivității  reflexă, involuntară, a formării dependențelor.

Copiii și tinerii nu realizează expunerea la  infirmitate  sufletească, părinții însă, sunt primii care pot înțelege agresivitatea mediului mediatic aupra dezvoltării copiilor, cei mai în măsură să înțeleagă, să observe cu răbdare şi, cu dragoste de  părinţi, să intuiască ,,factura’’socială, spirituală, emoțională și  psihică ce o vor plăti  toate generațiile implicate în educația nihilistă prin TV și calculatoare a  ,,omului nou’’.  Părinții sunt primii instructori ai copiilor lor, primele călăuze responsabile de dezvoltarea   normală  pe care copilul o poate avea pentru a întelege şi pentru a-şi dezvolta capacități de existență în lumea înconjurătoare reală.

Tatiana Ungurianu