Un nou modul din Proiectul Școala Familiei, intitulat „Educația pentru caracter’’, a fost susținut de doamna  Alina Mirică , sâmbătă, 13 mai  2017, la Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi’’, gazdă fiind  părintele  Ioan Cândea – parohia VI Cugir.  

Contextul modulului  prezentat   timp de 3 ore în două  sesiuni, a adus celor prezenți o serie de informații științifice pertinente despre personalitate, această totalitate psihologică ce caracterizează și individualizează un om prin  cele trei dimensiuni- temperament, aptitudini  și caracter, dar și  un atelier cu activități practice, respectiv  tehnici de dezvoltare a trăsăturilor de caracter.

Pornind de la grecescul kharakte ( semn, a  însemna, a scrijeli), doamna Alina Mirică a scos în evidență diferența dintre temperament, dimensiunea bine definită cu care ne  naștem și caracter, latura conștientă, inteligentă, voluntară care aduce sau reduce cu ajutorul sensibilității, conștiinței și voinței, impulsiunile de origine biologică, tendințele inconștiente, nuanțând, orientând dirijat temperamentul.

La copii acest lucru este evident:ei au temperament dar nu au încă caracter. Aici intervin cu un dat și dar divin, născători și creatori de caracter, părinții. Purtați prin labirintul cel mai complex al psihologiei- personalitatea, prezenții la întâlnire  au deslușit luminile  laturii dinamic-energetice, temperamentul, odată cu primele 4 tipuri a lui Hippocrate (sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric), cu tipologia lui Yung (extrovertit și introvertit) și  clasificarea nuanțată a școlii franco-olandeze (Heymans și Berger): pasionatii, colericii, sentimentalii, nervosii, flegmaticii, sangvinicii, apaticii, amorfii. Despre aptitudine, latura instrumentală a personalității, substratul congenital al unei capacități, au aflat că depinde de dezvoltarea naturală, de educație și de exercițiu.

Ca părinți aducem în copiii noștri, zestrea genetică a generațiilor dinaintea noastră; are loc  întâmplător sau ,,in templum’’ selecția valorilor fizice, intelectuale, psihice sau spirituale, subordonându-ne conștienți sau nu  versetului ,,părinții mănâncă aguridă iar copiilor li se strepezesc dinții.’’,,Naşterea defectuoasă,fizică sau psihică, este o consecinţă a mâncării aguridei de către părinţi….dar Iisus Hristos nu ne-a adus numai ce a pierdut Adam, ne-a adus mult mai multe lucruri: harul mântuirii !’’zicea părintele Arsenie Papacioc. Darul cel mai mare pe care un părinte  îl face propriului copil, este să se dea pe sine însuși copilului, cu timpul său, dragostea sa, tinerețea și toate valorile intelectuale, morale, spirituale pe care le are, aceasta este jertfa sa golgotică pentru formarea caracterului- latura rezolutiv-productivă a  urmașului său.

,,Nu învățați cunoștințe, învățați înțelepciune!’’ spune prof. Florian Colceag, antrenorul de genii din România, cel mai în măsură să vorbească despre selectivitatea negativă ce se practică în sistemul educațional românesc bazat pe  teoretizare și etichetare, în detrimentul inteligenței emoționale, a unui viitor cu oameni inteligenți  dar și de caracter. Inteligența emoțională se poate dezvolta, ne spune Travis Bradberry, coautor al ,,Emotional Intelligence 2.0’’

.În articolul său de pe Talensmart, acesta amintește despre competențele personale și sociale, IQ și EQ, sistemul limbic și creierul rațional, abilități și neuroplasticitatea ca piesă finală a acestui puzzle. Pe aceste abilități ce se pot dobândi prin educare, cele precum flexibilitatea, comunicarea, team work, managementul conflictelor, toleranță la stress, asertivitate, empatie ș.a.,  se bazează  prognosticul ratei de succes a individului. Tocmai acest sistem de dezvoltare emoțională este corupt prin înrădăcinarea în fața computerului sau TV-ului, prin afectarea  cortexului prefrontal, răspunzător de modelarea interioară a individului, lipsa modelului real experențial, natural, existent odinioară în microcomunitatea familială sau locală.

Aceste mecanisme de formare a caracterului pornesc de la cel al condiționării, valabil pe termen scurt, cu recompense dar și penalizări pentru comportamente indezirabile, apoi mecanismul autorității , în care primordial este  echilibrul pentru a fi investit și creditat ca părinte, urmat de mecanismul imitării și modelului, cel care certifică atitudinea copilului în momentul lipsei părintelui. Pe tehnicile necesare în educarea copilului s-a bazat a doua parte a modulului,  un atelier cu activități practice, respectiv  tehnici și exerciții de învățare experențială de dezvoltare a trăsăturilor de caracter, cât și discuții de grup pe tema modulului, în care participanții au  dialogat și împărtășit experiențe din  propriile familii, au avut  ocazia de a practica aspectele teoretice și de a-și exersa un comportament asociat recomandărilor primite.

Participanții au avut de recunoscut în mod individual trei trăsături de caracter ale copiilor considerate a fi cele mai importante, dintre care amintim  echilibrul, voința, discernământul, ambiția, generozitatea. Ulterior, organizați pe grupe,  au ales doar două trăsături cărora le-au analizat rezultatele obținute și provocările la care sunt supuși. Roadele existenței echilibrului, dragostei, demnității, bunătății,  au fost considerate a fi discernământul, atenția, empatia, perseverența, voința,bucuria, pacea,  răbdarea și  succesul, pe când lipsa acestora duce la egoism, mândrie, răutăți, conflicte, singurătate, tristețe, excese, greșeli. Dintre tehnicile necesare educării unei trăsături de caracter precum demnitatea, bunătatea sau dragostea, au fost numite stabilirea de reguli în funcție de vârsta copilului, modelul parental, donațiile, iertarea, expunere la experiențe similare, expediții, jocuri în echipe, joc de rol, tabere, povești, rugăciunea sau discuțiile critice cu evaluarea situațiilor comportamentale a gesturilor, atitudinii și  vorbelor, nu a persoanei implicate, intenția fiind dezvoltarea discernământului, nu a bârfei.

Prin exercițiile  practice asemănătoare cu situațiile de acasă, precum și provocarea ,,schimbării cu un grad‘’, prin  alegerea unei singure teme, cea mai stringentă dintre cele recunoscute, identificarea tehnicii de lucru, a modalității de intervenție atât asupra copilului, cât și asupra părintelui, recunoscut fiind faptul că orice problemă ivită este o reflecție a situației familiei, asumându-și partea sa, părintele a făcut deja primul pas spre ,,vindecarea’’ cauzelor și ulterior a simptomatologiei psihice sau  fizice apărute la nivelul copilului.

Întâlnirea terminată cu rugăciunea de  binecuvântare a invitatului, preotul Sabin Vodă de la Radio Reîntregirea Alba Iulia și a preotului paroh Ioan Cândea, cu mulțumirile cuvenite   doamnei Alina Mirică pentru jertfa sa de a se deplasa la Cugir și a susține această sesiune,  a fost considerată  de către părinți, asemenea tuturor celorlalte ședințe din proiect, importantă și necesară: ,,Cu cât un părinte este mai bine informat, cu atât poate acţiona mai eficient în folosul propriilor copii…’’ ,,Am pus în practică ce am învățat la aceste pregătiri în meseria de părinte, chiar dacă e greu, chiar dacă întâmpinăm opoziție, chiar dacă rezultatele abia se întrezăresc…’’,, Toate modulele asistate până acum, atât cel privind alimentația, autoritatea parentală sau influența computerului  asupra creierului,  s-au dovedit a fi  extreme de utile  în toate etapele  dezvoltării copiilor noștri.’’

Tatiana Ungurianu