Pe standul amenajat la Fabrica de Arme Cugir se află expusă şi prima armă fabricată în România – „Oriţa”, un model care pare a fi uitat sau de care prea puţini îşi mai aduc aminte, după ce au trecut peste 75 de ani de la omologarea sa.

Oriţa este un pistol-mitralieră de calibrul 9 mm, ce a fost fabricat în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi câţiva ani după aceea. Arma a fost numită după căpitanul Marin Oriţa, care a omologat în România modelul ei. Automatul Oriţa a fost fabricat în serie mare la Uzinele Metalurgice Copşa Mică şi Cugir.

Prima versiune, modelul M1941, a intrat în dotarea armatei române în 1943. 

O nouă versiune, îmbunătăţită, este modelul M1948, cu pat fix de lemn sau M1949 cu pat rabatabil din metal. Arma s-a dovedit deosebit de fiabilă pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial şi a rămas astfel în dotarea armatei române, până ce a fost înlocuită cu un calibru mai mare, în versiunea românească a automatului AK-47. Oriţa a fost în serviciul Gărzilor patriotice până în anii 1970.

Potrivit documentelor de arhivă, prototipul acestei arme automate a fost finalizat şi experimentat în cursul lunii februarie 1941, cu câteva luni înainte de intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial. De precizat că modelul 1941 – prima variantă Oriţa a avut nevoie de întărirea gâtului patului de lemn (acolo unde a fost reţinut) şi montarea unei siguranţe mai eficiente decât cea originală. Oriţa Carabină – o versiune a fost proiectată, folosind muniţia de 9×23 mm Steyr. Un singur prototip a fost construit, acesta este păstrat la Muzeul Militar Naţional din Bucureşti.

Arma s-a dovedit deosebit de utilă în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când necesarul de arme urma să fie completat printr-o comandă de 45.000 de pistoale-mitralieră româneşti, sistem Oriţa, lansată în anul 1942 uzinelor Copşa Mică-Cugir. Ca urmare, înainte de bătălia de la Stalingrad, în înzestrarea fiecărei divizii de infanterie române se aflau pistoale-mitralieră „Oriţa”. Pistolul-mitralieră s-a dovedit performant atât în timpul probelor pentru omologare, cât şi pe teren, pe front – arma intrând în serviciu în anul 1943 – ca fiind un produs foarte bun, de calitate, puţin pretenţios şi relativ ieftin.

Din păcate, capacitatea de producţie a uzinelor de armament Copşa Mică şi Cugir nu a putut face faţă unor comenzi substanţiale de armament, necesar războiului, producţia căpătând valori mult mai mari în paralel cu importul de arme din Germania şi Italia (Daimler Puch, Mauser şi Beretta).

Printre parametrii tehnici ai armei „Oriţa” amintim: greutate – 3,45 kg (gol), 4 kg (încărcat); lungime: 894 mm; lungime ţeavă: 278 mm; cartuş: 9×19 mm Parabellum; viteză iniţială: 300 m/s; bătaie eficace: 200 m; bătaie maximă: 700 m; încărcător: 32 cartuşe; sistem de ochire: mecanic (cătare). La data de 10 ianuarie 1944, Marin Oriţa a fost pensionat pentru limită de vârstă, cu gradul de maior în rezervă, dar a rămas concentrat la Uzinele Cugir.

Totuşi, fiind un foarte bun expert tehnic militar, Marin Oriţa a fost păstrat, la cererea Ministerului Apărării din epocă, pe mai departe să coordoneze producţia de armament la Cugir. Abia în august 1945, odată cu demobilizarea militarilor concentraţi, a fost trecut în rezervă cu gradul de maior. După război, informaţiile privind viaţa şi activitatea sa profesională sunt încă nelămurite, fiind o posibilă temă de cercetare pentru istoricii interesaţi. Marin Oriţa s-a născut pe 5 ianuarie 1897, a absolvit Şcoala Militară de Educaţie Fizică din Bucureşti, cu începere din anul 1919 până în anul 1921, când a ieşit ofiţer, după care în timpul serviciului militar s-a specializat în armamentul de infanterie, realizând şi rezolvând mai multe probleme tehnice şi astfel, în urma acestora, a fost confirmat ca ofiţer tehnic militar. S-a ocupat foarte mult cu construirea unei mitraliere uşoare, invenţie proprie, cu multe calităţi sub raportul balisticii.

Încercarea sa a dat rezultate bune, fapt pentru care Direcţia Tehnică din Ministerul de Război a ordonat construirea unui exemplar în atelierele Corpului 5 Armată, fiind propus la înaintare în grad. La data de 5 iunie 1940, Marin Oriţa a fost transferat la Comisia Militară de Control şi Recepţie de la Uzinele Copşa Mică – Cugir, în scopul de a îndruma confecţionarea prototipurilor pentru pistolul mitralieră inventat de dânsul şi aprobat de Direcţia Tehnică. Aici, acesta a conceput şi realizat un pistol mitralieră care a fost adoptat de Consiliul Superior al Armatei, sub denumirea de „Pistolul mitralieră Oriţa”.

Pentru meritele sale deosebite în slujba Armatei Române, căpitanul Marin Oriţa a fost decorat cu: „Insigna pregătirii premilitare clasa a II-a”, Medalia „Centenarul Regelui Carol I” şi, conform Înaltului Decret nr. 1517/1940, cu Medalia „Coroana României” în grad de cavaler. La 15 octombrie 2015, la Depozitul central de muniţii de la Sihlea, judeţul Vrancea, a avut loc o ceremonie prin care unităţii i s-a atribuit denumirea „Căpitan Marin Oriţa”, în semn de recunoaştere a meritelor de excepţie ale ofiţerului român.

Constantin PREDESCU