Istoria Uzinei Mecanice Cugir reprezintă una dintre cele mai fascinante pagini ale industrializării României. Dincolo de renumele său în producția de armament, Cugirul a fost, timp de decenii, un adevărat gigant al industriei civile, generând mărci care au intrat în casele a milioane de români și au ajuns pe piețe din întreaga lume.

Uzinele din Cugir constituie unul dintre cele mai interesante exemple de „economie cu dublă utilizare” din perioada comunistă, când viața întregului oraș era strâns legată de ritmul fabricii. În anii postbelici, localitatea a beneficiat de investiții masive, iar pe lângă rolul strategic militar, uzina a dezvoltat o componentă civilă extrem de puternică (cunoscută ca Sectoarele Civile).

• Epoca de aur a electrocasnicelor de la Cugir

Cugirul a devenit sinonim cu fiabilitatea și durabilitatea. Printre cele mai cunoscute produse fabricate aici s-au numărat mașinile de cusut Casnica, Ileana și Veronica, precum și mașinile de spălat Albalux și Albalux Automatic.

Producția a început în anii ’50, inspirată inițial din modele germane. Mașinile de cusut Ileana și Casnica au devenit prezențe obișnuite în gospodăriile românilor, fiind apreciate pentru robustețea lor, realizată din componente metalice prelucrate la standarde de înaltă precizie.

În timp ce în locuințele românilor ajungeau mașinile de spălat și de cusut produse la Cugir, în spatele acelorași porți se fabricau arme, muniții și tehnică militară destinată atât armatei române, cât și exportului.

• Dualitatea fabricii

Uzina Mecanică Cugir era organizată în două componente distincte: sectorul civil și sectorul militar, acesta din urmă fiind înconjurat de un strict regim de secretizare.

Brandul Albalux a devenit sinonim cu mașina de spălat în România. De la modelele simple, cu pulsator, până la Albalux Automatic, considerată un produs de vârf pentru piața internă, aceste electrocasnice au contribuit la creșterea confortului în milioane de locuințe. Unele modele erau atât de căutate încât se cumpărau pe bază de liste de așteptare care durau luni sau chiar ani.

În paralel, Cugirul s-a afirmat ca un important centru de producție pentru mașini-unelte de înaltă precizie, fabricând freze, rectificatoare și centre de prelucrare exportate în peste 50 de țări. De asemenea, uzina producea fuse textile pentru fabricile de filatură din toată țara și din blocul estic și lanțuri de precizie utilizate la biciclete, motociclete și în diverse aplicații industriale.

Dezvoltarea Cugirului s-a bazat nu doar pe investiții, ci și pe resursa umană. În uzină au fost atrași ingineri și proiectanți de elită, absolvenți de top ai facultăților de Politehnică din Timișoara, Cluj și București. Acești specialiști au adaptat tehnologii vestice și au brevetat inovații proprii pentru a îmbunătăți performanțele mașinilor-unelte și ale electrocasnicelor.

Orașul Cugir devenise un magnet demografic, școala profesională și liceul industrial din localitate pregăteau generații de strungari, frezori și matrițeri de elită, a căror precizie era recunoscută la nivel național. Factorul uman a jucat un rol iportant. La apogeul producției (anii ’70 – ’80), Uzina din Cugir număra între 18.000 și 22.000 de angajați. Pentru un oraș care astăzi are o populație totală similară, asta însemna că absolut fiecare familie avea cel puțin un membru (dacă nu chiar toți) care lucra „la Uzină”. Deși salariile erau peste media națională (datorită sporurilor de toxicitate și de confidențialitate de la sectorul militar), munca se desfășura în trei schimburi, într-un ritm infernal dictat de „depășirea planului”.

• Ce ascundea, de fapt, producția civilă?

În analiza istorică a Cugirului, existența sectorului civil a avut și o pronunțată componentă strategică și de secretomanie, camuflarea industriei de armament.

Uzina de la Cugir era în primul rând o fabrică de armament și muniție (un sector de importanță strategică deosebită, aflat sub umbrela secretului militar). Producția de mașini de spălat, mașini de cusut și fuse textile servea drept „acoperire” perfectă în statisticile oficiale și în ochii observatorilor externi pentru a masca volumul uriaș de tehnică militară produsă acolo.

Exista o strategie și în ceea ce privește păstrarea forței de muncă în caz de mobilizare. Astfel, în eventualitatea unui conflict, liniile de producție civilă și muncitorii calificați puteau fi reconvertiți aproape instantaneu pentru producția de război.

Regimul folosea Albalux ca dovadă a succesului industrializării socialiste și a grijii pentru ridicarea nivelului de trai al cetățenilor, abătând atenția de la militarizarea excesivă a economiei. Dar s-a asistat cu stupoare la decăderea și dispariția sectorului civil, a acestui gigant după anul 1990, fenomen ce s-a produs din cauza unei „furtuni perfecte” de factori economici și politici:

După căderea regimului, piața românească a fost inundată de electrocasnice vestice sau asiatice (Whirlpool, Philips, Indesit), mult mai moderne, cu design atractiv și consum redus de energie. Albalux, deși robustă, era depășită tehnologic și estetic. Prăbușirea blocului comunist a dus la dizolvarea contractelor sigure de export pentru mașini-unelte și componente industriale.

Managementul defectuos și lipsa privatizării de succes a condus la lipsa unor investiții majore pentru retehnologizare, iar managementul politizat din anii ’90 și fragmentarea uzinei în mai multe societăți au sufocat competitivitatea fabricii. De asemenea, costurile mari de producție și Infrastructura mamut a uzinei genera cheltuieli uriașe de întreținere, transformând producția civilă într-una neprofitabilă în condițiile economiei de piață libere.

Așa s-a întâmplat că, tranziția de la un oraș care vibra în ritmul schimburilor din uzină, restructurările masive din anii ’90 și 2000 au avut un puternic impact asupra gigantului industrial de la poalele Drăganei.

Constantin PREDESCU

 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS

Salariații Fabricii de Arme din Cugir au ieșit, miercuri dimineață, 3 iunie 2026, în fața sediului fabricii, pentru a protesta față de faptul că nu au obținut niciun plus salarial față de anul 2025. 

Cu această ocazie, Ioan Neagu, președintele Sindicatului “Apărarea” din cadrul Fabricii de Arme Cugir, a discutat despre programul SAFE care ar fi trebuit să fie semnat până pe data de 31 de mai, lucru care, însă, nu s-a întâmplat:

„Pe programul SAFE nu pot să vă spun nimic deoarece nu am participat. Toate au fost ținute la secret. Irineu Darău (n.r. Ministru interimar al Economiei) atunci când ne-a vizitat a spus că nu poate să ne dea detalii până nu se semnează. Am citit și eu, cu surprindere, că nu s-a semnat și a trecut data de 31 mai. O să vedem ce se întâmplă în continuare. Acolo unde sunt bani mulți sunt și interese multe.”, a explicat sindicalistul.

„Nu am participat și nu m-a informat nimeni despre semnarea unui contract”

Ioan Neagu a continuat prin a spune că el, ca și reprezentant al sindicatului, nu a participat și nu a fost informat despre situația semnării contractului programului SAFE la Fabrica de Arme Cugir:

„Ca reprezentant al sindicatului nu am participat și nu m-a informat nimeni despre semnarea unui contract. S-a discutat că se pare că nu se semnează”, a explicat acesta.

Un alt stat din UE sau Ucraina ar putea salva contractul SAFE la Fabrica de Arme Cugir

Președintele Sindicatului „Apărarea” din cadrul Fabricii de Arme Cugir a spus că, din informațiile pe care le deține, contractul ar putea să mai fie semnat în cazul în care, încă un stat din Uniunea Europeană sau Ucraina ar dori să achiziționeze aceeași armă:

„Am citit că se poate dacă încă un stat din Uniunea Europeană sau Ucraina dorește să achiziționeze aceeași armă și împreună cu ei, în ansamblu, să cumpărăm și noi și ei. Atunci se mai poate semna, altfel, după reglementările stabilitate de cei da la Uniunea Europeană nu se mai poate”, a spus, în final, Ioan Neagu, președintele Sindicatului “Apărarea” din cadrul Fabricii de Arme Cugir.

„Se va iniția transformarea acestei achiziții într-o achiziție comună, fiind realizată în cooperare cu un alt stat”

„Achiziția sistemelor de armament individual și muniției aferente. Contractul nu a fost semnat din cauză că până la acest moment nu au fost finalizate procedurile tehnice. În vederea implementării acestui program a fost semnat un acord de cooperare industrială care asigură localizarea integrală în România a producției armelor automate, respectiv a pistolului și a muniției la Uzina Mecanică Cugir, Fabrica de Arme Cugir și Uzina Mecanică Sadu. Această localizare este valabilă și în cazul unei achiziții comune, rămânând o condiție obligatorie și obiectivul nostru major. În cadrul Grupului de lucru interinstituțional se va iniția transformarea acestei achiziții într-o achiziție comună, fiind realizată în cooperare cu un alt stat, păstrând însă cantitățile și sumele aprobate, precum și condițiile de localizare a producției.”, se arată într-un comunicat de presă al Guvernului transmis, marți, 2 iunie 2026

 Urmărește cugirinfo.ro și pe GOOGLE NEWS