Actualitate
Pe urmele Marii Uniri la Cugir – Partea II
În cadrul proiectului de cercetare, cunoaștere și promovare a istoriei locale, astăzi vă propunem o nouă locație importantă în ceea ce a însemnat actul unirii de la Alba Iulia: școala.
Clădirea este deosebit de importantă pentru orașul Cugir, atât prin prisma propriei sale istorii și a însemnătății în rândul comunității, cât deopotrivă din punct de vedere al vechimii (1886-1887). Școala este un subiect asupra căruia vom revenii cu altă ocazie, acum oprindu-ne doar asupra importanței sale în pregătirea la Cugir a Marii Uniri de la Alba Iulia.
2. ȘCOALA ROMÂNEASCĂ DIN CUGIR
Un loc crucial în desfășuarea evenimentelor din Cugir a lunii noiembrie 1918 alături de Treptele Căpităniței, îl ocupă Școala Românească din Cugir sau Școala Grănicerescă. Este menționată în numeroase rânduri în procesele verbale fiind martora sau gazda unora dintre ele.
Fiindcă era amplasată visavi de „trepte” exteriorul ei a fost luat cu asalt de popor la cele 4 mari adunări pentru a vedea sau a auzi mai bine oratorii. Cugirenii s-au urcat pe ferestrele de la parter sau în frăgarii din fața ei. Acest lucru este menționat doar în procesul verbal al adunării din 8 noiembrie, dar cu siguranță la fel s-a întâmplat și la celelalte trei adunări:
”Fiind zi de târg e adunat popor mult şi din satele vecine încât nu mai încăpeau pre drum, s’au suit prin ferestrile şcolei, prin frăgari, iar jur împrejurul poporului stau călăreţii” (Consiliul Național Român, Registre I, p. 24-25).
Aceste escaladari nu au rămas fără urmări deoarece directorul școlii într-o adresă din 20 ianuarie 1919 către Consiliul Național din Cugir cerea lemne de foc pentru sobele școlii și să fie montate geamurile sparte din timpul manifestărilor:
”Să se pună geamurile ferestrelor dela sala de cătră stradă, sparte cu ocasiunea revoluției, adunărilor poporale și scoaterea repețită a steagurilor”(Consiliul Național Român, Documente, nr. 148/1919)
Clădirea școlii a marcat istoria unirii de la Cugir mai mult decât toate celelalte locuri datorită adunării publice care a avut loc aici în data de 30 noiembrie 1918. Atunci s-a ținut o adunare pentru a se alege cei 5 delegați care urmau să reprezinte cugirenii la Alba Iulia pe 1 decembrie. A fost singura adunare publică ținută într-un spațiu închis de către Consiliu. Procesele verbale menționează că au participat un număr mare de oameni:
„Proces verbal,
Luat la 30 Noiembrie 1918 în adunarea poporală din Cugir ținută în școala românescă. Prezenți mult popor
Obiecte:1
Alegerea celor 5 membrii, care vor să eie parte la adunarea constinuată ce se va țînea la 1 decembrie 1918 în Alba Iulia
Adunarea poporului alege pre următorii: Ariton Migia, Romul Crișan, Traian Lupea George Sibotean și Petru Roman.
Din adunarea poporală
Ariton Migia Președinte ad. hoc
Traian Lupea secretar ad. hoc
Membri verificatori:”. (Consiliul Național Român, Registrul 1, p. 77)
Nu cunoaștem motivele pentru care această adunare nu s-a ținut “în liber” ca celelalte patru, deoarece nu s-a consemnat nimic în această privință.
Cei 5 delegați cugireni care au intrat în istoria națională a românilor au fost aleși într-o sală de clasă a școlii. Cel mai probabil, adunarea s-a ținut într-una din sălile de la parter deoarece etajul era destinat învățătorilor care în acele timpuri locuiau în școală. Încă de la construcția ei din anul 1886, s-a stabilit ca parterul să fie destinat sălilor de clasă pentru copii iar etajul învățătorilor. Din păcate nu știm cu exactitate care dintre sălile de la parter a găzduit această adunare istorică pentru Cugir.
Un alt rol important pe care l-a avut clădirea școlii în acea perioadă, a constat în faptul ca fost alesă și transformată în sediu și cazarmă pentru Garda Națională. Sălile de clasă au fost reorganizate ca loc de cazare în perioada serviciului, iar aici locuiau și dormeau gardiștii. Rolul lor era să mențină ordinea și liniștea în comună. Gardiștii au fost tinerii care s-au întors de pe font iar acum își ofereau serviciile comunității cugirene. Inițial au fost 8 dar cu timpul numărul lor a crescut și a ajuns la 40.
O altă informație inedită este că școala a fost prima clădire publică românească din Cugir în care s-a introdus lumina electrică. Acest lucru s-a petrecut în contexul în care era sediul Gărzii Naționale iar gardișii se ocupau și de paza bunurilor fabricii. La cererea gărzii, fabrica a introdus lumina electrică în școală. Acest lucru este menționat în răspunsul dat de Consiliu cererii lui Simion Oltean care solicita să se facă demersuri ca Fabrica de Fier să intoducă lumina electrică și în casele particulare ale cugirenilor indiferent de cât de mari ar fi fost costurile. Consiliul îi formulează următorul răspuns în ședința din data de 7 decembrie 1918, unde se menționează și despre iluminatul electric al școlii:
„Sfatul național fiind avisat verbal din partea dir. Fabricei, că nici chiar pentru fabrică nu este de ajuns, îi respinge rugarea de a-și face pașii de lipă în cauză. Er dacă garda și-a introdus în școală lumina electrică cu învoirea dir. fabricei, de acolo nu are drept un om privat de a o face.” (Consiliul Național Român, Registre I p. 92).
Școala a mai fost folosită ca locație și pentru petrecerea tinerilor după depunerea jurămânului în data de 8 noiembrie 1918. Evenimentul este consemnat și în procesele verbale și a fost relatat inclusiv în ziarul Libertatea de la Orăștie:”Președintele mulțumește tineretului și îi dă permisiunea să se petreacă în școală. Toți se duc în ordine la şcoală și se joacă jocuri naționale, er la ora 8 seara toți se depărtă în ordine şi linişte la locuinţele lor. E linişte ca în mormânt în întreg satul.” (Consiliul Național Român, Registre I, p. 27).
O altă întâmplare despre școală din acea perioadă a fost amintită de Augustin Berian:
„La 1900, Statului ungar nu i-a plăcut aceia inscripţie românească [Școala Reuniunii Grănițiare]şi a dispus ca să se înlocuiască cu un text unguresc, şi cum în localitate se găseşte o fabrică mare de fier, s-au făcut coşcogemite nişte litere mari de fier, bătute apoi cu cuie mari (piroane) ca se rămână pe veci în pereţii şcoalei… şi s-a scris: Kozsegi elemi nepiskola (școală primară comunală)
Se remarcă faptul că la 1918, pe vremea revoluţiei, câţiva cugiereni s-au urcat cu scările până la etaj, ca se scoată cu ajutorul cleştelor celea piroane cu cari au fost fixate literile de fier de pe faţada şcoalei grăniţăreşti, clădită de Baronul Ursu. După potolirea revoluiţiei, şcoala fiind recunoscută de Statul Român, conform deciziei din Monitorul Oficial no. 72, din 5 iulie 1922, s-a scris din nou pe frontispiciul acestei şcoli: „Şcoala de Stat no II”, care inscripţie, deşi nu e făcută cu litere de fier şi bătută cu piroane, credem că va dura în vecii vecilor, amin”, (ing. Augustin Berian, Monografia Cugirului 1932, ed. Qual Media, Cluj Napoca, 2013, p. 185).
Cea mai veche fotografie a școlii datează din anul 1912.
Constantin PREDESCU
Autor: prof. Alin Teodorescu
Vor urma:
– Casina Română
– Biserica Sfânta Treime
– Canțelaria comunală
Actualitate
Sport, zâmbete și energie de Ziua Internațională a Copilului: Locațiile dedicate activităților sportive din Cugir au devenit epicentrul distracției și al prieteniei
Ziua Internațională a Copilului a fost sărbătorită cu un entuziasm debordant la Cugir, unde sute de copii de toate vârstele au lăsat ecranele telefoanelor pentru a lua cu asalt bazele sportive din oraș.

Sub deviza mișcării și a competiției corecte, locațiile dedicate activităților sportive din oraș au devenit epicentrul distracției și al prieteniei.
Manifestările din acest an, organizate strategic în spații sigure precum nou-modernizata Arenă Cugir, pe Bulevardul Alexandru Sahia și strada Tineretului, au adus laolaltă peste 200 de mici sportivi. Pentru a asigura protecția maximă a participanților, organizatorii au mutat majoritatea probelor pe gazonul stadionului.

Cei mici s-au întrecut în competiții electrizante de fotbal, dar și în probe de îndemânare pe biciclete, triciclete sau role. Tribunele au fost neîncăpătoare, părinții și bunicii transformându-se în galerii înfocate care i-au încurajat pe micuții echipați corespunzător cu căști și protecții.
Reușita acestui maraton al bucuriei s-a datorat unei colaborări strânse între administrația locală și instituțiile de profil. Evenimentul a fost organizat de Primăria și Consiliul Local Cugir, Casa de Cultură și Clubul Sportiv „Metalurgistul” Cugir, în parteneriat direct cu unitățile școlare din oraș, care au mobilizat elevii și profesorii de sport.

Copiii s-au întrecut la diferite probe, pe categorii de vârstă: biciclete, trotinete, atletism, tenis de câmp, demonstrații de karate, fotbal, șah, volei, baschet (aruncări la coș).
Activitățile au fost coordonate de către președintele Metalurgistului Cugir – Călin Mureșan, Adrian Mihai – director sportiv, alături de antrenorii Maria Avram, Traian Avram, sensei Vasile Pricob, Lucian Rada, Gheorghe Hârceagă, Gheorghe Hăprian, Cătălin Pașcanu, Alin Dan Chirilă, Alin Șuteu, George Goronea.

Tot de ziua lor, copiii din Cugir au fost invitați într-o lume a poveștilor și legendelor, unde Dacii Singidavei împreună cu Ielele Singidavei au readus la viață povestea căpeteniei Singis, fermecat de dansul misterioaselor fecioare din munții Țării de Mijloc

Au fost de asemenea prezenți și membrii Asociației Just Streets Cugir, care i-au ajutat pe cei mici să își decoreze bicicletele sau trotinetele, cu flori sau abțibilduri dedicate Zilei Verzi.
Spiritul de fair-play și dorința de a se implica au fost prezente pe tot parcursul zilei, nu a contat scorul sau locul ocupat, cel mai important fiind buna dispoziție, distracția și socializarea cu prietenii sau colegii de școală.

Prezent în mijlocul copiilor pentru a-i susține și a le urmări evoluția, primarul orașului Cugir, Adrian Teban, s-a declarat încântat de amploarea manifestărilor și a evidențiat rolul pe care sportul îl are în dezvoltarea noii generații: „Este o mare bucurie să văd Arena Cugir plină de viață și copii dornici de mișcare. Investițiile pe care le-am realizat în modernizarea bazelor sportive și a școlilor își arată astăzi adevărata valoare. Ne dorim ca fiecare tânăr din Cugir să aibă acces la facilități moderne unde să își testeze potențialul, să învețe ce înseamnă spiritul de lider și fair-play-ul. Administrația locală va continua să prioritizeze proiectele europene și locale dedicate infrastructurii de tineret și sport, pentru că ei sunt viitorul comunității noastre. Felicitări tuturor copiilor care au participat la acțiunile organizate de Clubul Sportiv și de Centrul Cultural Cugir în Parcul Stadion! De asemenea, adresez felicitări și mulțumiri profesorilor, instructorilor, antrenorilor și tuturor celor care, prin muncă, implicare și dedicare, contribuie zi de zi la educația și dezvoltarea tinerei generații. La mulți ani, dragi copii! Să aveți parte de o copilărie fericită, plină de iubire, sănătate și momente de neuitat”.
Pentru a răsplăti implicarea și entuziasmul de care au dat dovadă, fiecare copil a primit la final o diplomă și mici daruri simbolice, menite să marcheze această zi specială și să le aducă un plus de bucurie.
Constantin PREDESCU
Actualitate
A apărut primul număr al revistei cugirene de cultură „Excelsior”
Primul număr al revistei cugirene de cultură Excelsior a fost lansat oficial, reprezentând un moment de referință pentru viața artistică și literară a comunității locale.

Această nouă publicație este revista de cultură a Cenaclului Cultural „Cugiria”, realizată cu sprijinul Consiliului Local și al Primăriei Cugir, prin Centrul Cultural „Valentin Uritescu” Cugir. Revista a fost pusă la dispoziția publicului larg în format digital, putând fi accesată direct pe site-ul oficial al Primăriei Cugir, însă este disponibilă și în format tipărit, fiind distribuită către biblioteci și parteneri din domeniul culturii.
Proiectul prinde viață sub atenta coordonare a unei echipe redacționale dedicate, avându-l ca redactor-șef pe Mircea Simu, alături de redactorii Luminița Cebotari, Dumitru Vasile și Camelia Morda Baciu, toți fiind animați de dorința de a conserva și de a pune în valoare potențialul intelectual al zonei.
Identitatea vizuală a acestei ediții de debut este deschisă de prima copertă, care ilustrează o imagine de arhivă de o deosebită valoare istorică, înfățișând Cugireni la Baia populară la început de secol XX. Parcurgerea paginilor oferă cititorilor o călătorie diversificată prin eseuri, poezie, interviuri și cercetări locale, totul fiind structurat într-o succesiune armonioasă. Revista debutează la pagina 4 cu textul Excelsior Cugir – Început de drum, semnat de Mircea Simu, fiind urmat la pagina 5 de un Jurnal Iconografic realizat de Daniela Paleogianni. Paginile 6 și 7 găzduiesc articolul Pentru o etică a convergenței artistice, semnat de prof. dr. Luminița Cebotari, în timp ce paginile 8 și 9 sunt dedicate unui amplu Interviu cu scriitorul Flaviu George Predescu.
Mai departe, la pagina 10, Camelia Morda Baciu semnează lucrarea Între dezrădăcinare și integrare – Străini printre rădăcini, iar pagina 11 propune două contribuții deosebite: eseul De ce scriu? al dr. Karlheinz Ludwig și creația Roșu de maci a lui Daniel Pădurean. Un spațiu generos, întins pe paginile 12 și 13, este alocat textului De la moștenirea industrială la arhitectura spiritului, un pol de dezvoltare sustenabilă a comunității, aparținând autoarei Diane Dobrean. Pagina 14 aduce în atenție trecutul prin articolul Composesoratul Grăniceresc Cugir de prof. Nicolae Florea, fiind urmată de o serie de pagini poetice grupate sub titlul generic Poemele Cugiriei, semnate consecutiv de Maria Trif la pagina 15 și de Elena Mateica la pagina 16.
Partea finală a revistei continuă la pagina 17 cu textul Sculptura de Virgil Horea, urmat la paginile 18 și 19 de o nouă selecție din Poemele Cugiriei, aparținând de această dată lui Dumitru Vasile Chipirișteanu. Paginile 20 și 21marchează o privire retrospectivă prin textul De la „Satul din mine” la „Cugiria”, semnat de Dumitru Vasile, iar ultima pagină, numărul 22, încheie numărul de debut cu fragmentul Cronicile soarelui Mneriu de Mircea Adrian și portretul intitulat Omul Cu Chitara – Portret Vasile Palfi. Publicația se închide simetric prin coperta 4, care găzduiește o lucrare artistică vizuală contemporană, intitulată „Apus de foc”, o fotografie realizată de Ecaterina Oniga. Prin această inițiativă, colectivul redacțional adresează o invitație deschisă tuturor celor pasionați de cultură să trimită materiale pentru numerele viitoare, sprijinind activ efortul de a dezvolta această publicație.
Puteți accesa articolele pe: https://primariacugir.ro/files/pdf/Revista_Excelsior_Nr.1.pdf
Constantin PREDESCU
-
Mondenacum 10 luniMesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | cugirinfo.ro
-
Mondenacum 2 luniCând pică Paștele ortodox și cel catolic 2027, dar și în următorii ani | cugirinfo.ro
-
Cugireniacum 7 luniFoarfeca, visul și scena: Drumul unui frizer din Cugir spre succesul internațional
-
Actualitateacum 7 luniMedicul cugirean Terezia Mureșan-Samoilescu a primit, la Berlin, premiul pentru studiul legat de modalitățile actuale de tratament ale plăgilor greu vindecabile
-
Actualitateacum 2 luniMesaje de Florii 2026. SMS-uri, urări și felicitări care pot fi transmise persoanelor care îşi sărbătoresc onomastica | cugirinfo.ro
-
Actualitateacum 7 luniStar Transmission a donat Cugirului o ambulanță complet echipată, destinată urgențelor sociale din oraș
-
Actualitateacum 7 luniMedic urolog nou, la Spitalul orășenesc Cugir
-
Mondenacum 2 luniMESAJE de PASTELE ORTODOX 2026. URARI și FELICITARI frumoase de Învierea Domnului | cugirinfo.ro

