În cadrul proiectului de cercetare, cunoaștere și promovare a istoriei locale, astăzi vă propunem o nouă locație importantă în ceea ce a însemnat actul unirii de la Alba Iulia: școala.

Clădirea este deosebit de importantă pentru orașul Cugir, atât prin prisma propriei sale istorii și a însemnătății în rândul comunității, cât deopotrivă din punct de vedere al vechimii (1886-1887). Școala este un subiect asupra căruia vom revenii cu altă ocazie, acum oprindu-ne doar asupra importanței sale în pregătirea la Cugir a Marii Uniri de la Alba Iulia.

2. ȘCOALA ROMÂNEASCĂ DIN CUGIR

Un loc crucial în desfășuarea evenimentelor din Cugir a lunii noiembrie 1918 alături de Treptele Căpităniței, îl ocupă Școala Românească din Cugir sau Școala Grănicerescă. Este menționată în numeroase rânduri în procesele verbale fiind martora sau gazda unora dintre ele.

Fiindcă era amplasată visavi de „trepte” exteriorul ei a fost luat cu asalt de popor la cele 4 mari adunări pentru a vedea sau a auzi mai bine oratorii. Cugirenii s-au urcat pe ferestrele de la parter sau în frăgarii din fața ei. Acest lucru este menționat doar în procesul verbal al adunării din 8 noiembrie, dar cu siguranță la fel s-a întâmplat și la celelalte trei adunări:

”Fiind zi de târg e adunat popor mult şi din satele vecine încât nu mai încăpeau pre drum, s’au suit prin ferestrile şcolei, prin frăgari, iar jur împrejurul poporului stau călăreţii” (Consiliul Național Român, Registre I, p. 24-25).

Aceste escaladari nu au rămas fără urmări deoarece directorul școlii într-o adresă din 20 ianuarie 1919 către Consiliul Național din Cugir cerea lemne de foc pentru sobele școlii și să fie montate geamurile sparte din timpul manifestărilor:

”Să se pună geamurile ferestrelor dela sala de cătră stradă, sparte cu ocasiunea revoluției, adunărilor poporale și scoaterea repețită a steagurilor”(Consiliul Național Român, Documente, nr. 148/1919)

Clădirea școlii a marcat istoria unirii de la Cugir mai mult decât toate celelalte locuri datorită adunării publice care a avut loc aici în data de 30 noiembrie 1918. Atunci s-a ținut o adunare pentru a se alege cei 5 delegați care urmau să reprezinte cugirenii la Alba Iulia pe 1 decembrie. A fost singura adunare publică ținută într-un spațiu închis de către Consiliu. Procesele verbale menționează că au participat un număr mare de oameni:

„Proces verbal,

Luat la 30 Noiembrie 1918 în adunarea poporală din Cugir ținută în școala românescă. Prezenți mult popor

Obiecte:1

Alegerea celor 5 membrii, care vor să eie parte la adunarea constinuată ce se va țînea la 1 decembrie 1918 în Alba Iulia

Adunarea poporului alege pre următorii: Ariton Migia, Romul Crișan, Traian Lupea George Sibotean și Petru Roman.

Din adunarea poporală

Ariton Migia Președinte ad. hoc

Traian Lupea secretar ad. hoc

Membri verificatori:”. (Consiliul Național Român, Registrul 1, p. 77)

Nu cunoaștem motivele pentru care această adunare nu s-a ținut “în liber” ca celelalte patru, deoarece nu s-a consemnat nimic în această privință.

Cei 5 delegați cugireni care au intrat în istoria națională a românilor au fost aleși într-o sală de clasă a școlii. Cel mai probabil, adunarea s-a ținut într-una din sălile de la parter deoarece etajul era destinat învățătorilor care în acele timpuri locuiau în școală. Încă de la construcția ei din anul 1886, s-a stabilit ca parterul să fie destinat sălilor de clasă pentru copii iar etajul învățătorilor. Din păcate nu știm cu exactitate care dintre sălile de la parter a găzduit această adunare istorică pentru Cugir.

Un alt rol important pe care l-a avut clădirea școlii în acea perioadă, a constat în faptul ca fost alesă și transformată în sediu și cazarmă pentru Garda Națională. Sălile de clasă au fost reorganizate ca loc de cazare în perioada serviciului, iar aici locuiau și dormeau gardiștii. Rolul lor era să mențină ordinea și liniștea în comună. Gardiștii au fost tinerii care s-au întors de pe font iar acum își ofereau serviciile comunității cugirene. Inițial au fost 8 dar cu timpul numărul lor a crescut și a ajuns la 40.

O altă informație inedită este că școala a fost prima clădire publică românească din Cugir în care s-a introdus lumina electrică. Acest lucru s-a petrecut în contexul în care era sediul Gărzii Naționale iar gardișii se ocupau și de paza bunurilor fabricii. La cererea gărzii, fabrica a introdus lumina electrică în școală. Acest lucru este menționat în răspunsul dat de Consiliu cererii lui Simion Oltean care solicita să se facă demersuri ca Fabrica de Fier să intoducă lumina electrică și în casele particulare ale cugirenilor indiferent de cât de mari ar fi fost costurile. Consiliul îi formulează următorul răspuns în ședința din data de 7 decembrie 1918, unde se menționează și despre iluminatul electric al școlii:

„Sfatul național fiind avisat verbal din partea dir. Fabricei, că nici chiar pentru fabrică nu este de ajuns, îi respinge rugarea de a-și face pașii de lipă în cauză. Er dacă garda și-a introdus în școală lumina electrică cu învoirea dir. fabricei, de acolo nu are drept un om privat de a o face.” (Consiliul Național Român, Registre I p. 92).

Școala a mai fost folosită ca locație și pentru petrecerea tinerilor după depunerea jurămânului în data de 8 noiembrie 1918. Evenimentul este consemnat și în procesele verbale și a fost relatat inclusiv în ziarul Libertatea de la Orăștie:”Președintele mulțumește tineretului și îi dă permisiunea să se petreacă în școală. Toți se duc în ordine la şcoală și se joacă jocuri naționale, er la ora 8 seara toți se depărtă în ordine şi linişte la locuinţele lor. E linişte ca în mormânt în întreg satul.” (Consiliul Național Român, Registre I, p. 27).

O altă întâmplare despre școală din acea perioadă a fost amintită de Augustin Berian:

„La 1900, Statului ungar nu i-a plăcut aceia inscripţie românească [Școala Reuniunii Grănițiare]şi a dispus ca să se înlocuiască cu un text unguresc, şi cum în localitate se găseşte o fabrică mare de fier, s-au făcut coşcogemite nişte litere mari de fier, bătute apoi cu cuie mari (piroane) ca se rămână pe veci în pereţii şcoalei… şi s-a scris: Kozsegi elemi nepiskola (școală primară comunală)

Se remarcă faptul că la 1918, pe vremea revoluţiei, câţiva cugiereni s-au urcat cu scările până la etaj, ca se scoată cu ajutorul cleştelor celea piroane cu cari au fost fixate literile de fier de pe faţada şcoalei grăniţăreşti, clădită de Baronul Ursu. După potolirea revoluiţiei, şcoala fiind recunoscută de Statul Român, conform deciziei din Monitorul Oficial no. 72, din 5 iulie 1922, s-a scris din nou pe frontispiciul acestei şcoli: „Şcoala de Stat no II”, care inscripţie, deşi nu e făcută cu litere de fier şi bătută cu piroane, credem că va dura în vecii vecilor, amin”, (ing. Augustin Berian, Monografia Cugirului 1932, ed. Qual Media, Cluj Napoca, 2013, p. 185).

Cea mai veche fotografie a școlii datează din anul 1912.

Constantin PREDESCU
 Autor: prof. Alin Teodorescu

Vor urma:
– Casina Română
– Biserica Sfânta Treime
– Canțelaria comunală